Dementa = stare de regresie intelectuală globală, o deteriorare progresivă cu evoluţie

cronică.

După vârsta de 65 de ani, prevalenţa apariţiei demenţei se dublează la

fiecare 5 ani astfel încât la vârsta de 75 de ani 4% din populaţie va fi
afectată, la vârsta de 85 de ani 16%, iar la vârsta de 90 de ani 32 % din
Etiologie grupul de vârstă respectiv va fi afectat.
• Demenţa vasculară;
•Demenţa din boala Alzheimer; Este subdiagnosticată în mai mult de 50% din cazuri.
•Demenţa din boala Huntington; Este subtratată în mai mult de 75% din cazuri.
•Demenţa din boala Parkinson;
•Demenţa din infecţia cu HIV;
•Demenţa post-traumatică; Există 2 tipuri de demenţă: demenţa corticală şi subcorticală.
•Demenţa de lob fronto-temporal;
•Demenţa cu „corpi Lewy”; - corticală (afectarea cortexului cerebral: procese cognitive)
•Demenţa de cauză endocrină; - subcorticală (afectarea unei porţiuni a creierului situate sub
•Demenţa de cauză metabolică; cortex). Limbajul şi memoria nu sunt de obicei afectate, va suferi
•Demenţa de cauză imună; modificări de personalitate.
•Demenţa indusă de consumul de substanţe
toxice precum alcool, droguri;
•Demenţa datorită asocierii mai multor factori
etiologici.
Localizarea leziunilor în zona corticală, unde
principalul neurotransmițător este acetilcolina, se
traduce clinic prin afectarea funcțiilor psihice ca
vorbire, memorie, înțelegere, motricitate și
efectuarea operațiilor de calcul. Apar simptome
ca afazie, amnezie, apraxie, agnozie, acalculie.
Localizarea leziunilor în zona subcorticală este
legată de leziuni ale diferitelor formațiuni din creier
(ganglionilor bazali, talamus și capsula internă)
unde principalii neurotransmițători sunt dopamina,
noradrenalina, serotonina, GABA, acetilcolina. Are
loc afectarea funcțiilor psihice ca atenție,
motivație, afectivitatea. Apar simptome ca apatia,
reducerea interesului, depresia. Demența
subcorticală se întâlnește în boala Parkinson,
boala Huntington, infarcte cerebrale localizate
subcortical, tumori.
Fiind atât un hormon, cat și un neurotransmițător, serotonina modulează
starea de spirit, somnul, libidoul, anxietatea, dar și pofta de mâncare.
Adrenalina și noradrenalina sunt două substanțe esențiale pentru
supraviețuire. Dopamina, neurotransmițătorul stării de bine, ea contribuie
la inducerea sentimentului de motivație și satisfacție, ca parte a sistemului
de recompense. GABA joacă un rol important în vedere, controlul motric,
dar și în reglarea anxietății.
Neurotransmițători = substanțele chimice aflate la nivelul
sistemului nervos care ajută neuronii să comunice. Acești
mediatori chimici transportă, stimulează și echilibrează
semnale între neuroni. Destinația unde aceștia trebuie să
trimită mesajul poate fi reprezentată și de mușchi, glande
sau alte tipuri de neuroni din corp. 
Neurotransmițători excitatori – mesajul pe care aceștia îl
transmit determină celula receptoare să inițieze o acțiune
(epinefrina și norepinefrina).
Neurotransmițători inhibitori – acestia scad șansele ca o
celulă să acționeze. Mai mult, în anumite cazuri, aceștia pot
chiar ajuta celula să se relaxeze (serotonina și acidul gamma-
aminobutiric GABA).
Neurotransmițători modulatori – particularitatea acestora este
ca pot trimite mesaje mai multor neuroni simultan. 
Acetilcolina joacă un rol esențial în mișcările mușchilor, precum și în
procesele de memorie și învățare. 
Factorii de risc pentru demenţă sunt Această boală are o istorie aparte. Conform unor studii,
reprezentaţi de: primele atestări documentare ale maladiilor mintale
- Vârsta; datează din anul 2000 î. Hr., din vremea egiptenilor (vezi 
- Istoric familial de demenţă; Boller F, Forbes MM: History of dementia and dementia in
- Sexul feminin; history: an overview. J Neurol Sci. 1998).
- Traumatisme cranio-cerebrale;
- Dislipidemia (afecțiune caracterizată prin Boala a primit însă un nume abia în anul 1797, iar acesta
modificarea valorilor grăsimilor din sânge, mai vine din limba latină: „dementa” înseamnă „ieșit din minți”.
precis colesterolul și trigliceridele);
- sindrom Down: multe persoane cu sindromul Termenul a fost dat de un psihiatru francez, Philippe
Down, odată ajunse la vârsta mijlocie, prezintă Pinei. 
boala Alzheimer cu debut precoce;
- Stimulare intelectuală modestă. În timpul secolului al XVIII-lea, numele bolii era folosit
pentru a face referire la persoanele cu deficit intelectual.
•afecțiuni cardiovasculare și cerebrovasculare;
În secolul al XIX-lea, termenul era folosit în cazul
•colesterol ridicat;
persoanelor care aveau pierderi de memorie majore. Tot
•diabet zaharat;
în secolul al XIX-lea a apărut și termenul de „demență
•insuficiență cognitivă;
senilă”, dat de doctorul James Cowles Prichard. 
•fumat;
•consum de alcool;
•o dietă bogată în grăsimi;
•o viață socială izolată.
 Tabloul clinic al dementei are la bază sindromul demenţial:

1. Simptome cognitive
Tulburările de memorie (în sensul diminuării cantitative = hipomnezia) sunt evidente şi marchează din punct de
vedere clinic debutul demenţei. Ele se agravează progresiv până la amnezie retro-anterograda (pierdere
progresivă a informaţiilor dinspre prezent spre trecut) şi uneori apariţia unor paramnezii de tipul ecmneziei.

Hipoprosexia este constantă, accentuându-se progresiv până la pierderea totală a capacităţii de concentrare
(aprosexie) - dezorientarea în timp, spaţiu şi la propria persoană.

Gândirea devine lentă şi săracă în conţinut, uneori incoerentă. În stadiile incipiente pot apărea idei delirante
nesistematizate cu tematică de persecuţie. În stadii avansate, alterarea gândirii este cvasitotală, reflectându-se
prin emiterea unor sunete fără sens sau mutism.

Pe plan perceptiv se instalează treptat agnoziile, uneori la debut pot aparea tulburari calitative ale percepţiei-
inconstante. Caracteristice sunt halucinaţiile olfactive, gustative şi percepţiile false din sfera organelor genitale.
 Paramnezie, un termen folosit pentru a descrie modificările memoriei care includ amintiri false și / sau o
percepție eronată a contextului temporal.
5 tipuri de paramnezie: pseudo-amintiri (pseudologie de coluzie și fantezie), déjà vu și opusul său, jamais vu,
paramnezie reduplicativă, criptannezie și amintiri flash.

Ecmnesia este o alterare perceptivă care constă din trăind
situații care au avut loc în trecut ca și cum s-ar întâmpla în
prezent. Aceste experiențe au o intensitate intensă și, în timp
ce apar, persoana se comportă așa cum ar fi dacă ar fi cu
adevărat în ea, cu o implicare emoțională mare.
Acesta este motivul pentru care ecmnezia poate fi considerată
un tip de experiență halucinantă, deși acest fenomen este
adesea menționat în literatura științifică despre psihologia
memoriei. Pe de altă parte, conceptul „iluzie ecnezică”
evidențiază conținutul delirant al acestor experiențePentru
că adesea cei care le au cred că le trăiesc cu adevărat.
Ecmnezia nu este întotdeauna de natură patologică, dar
considerația sa clinică depinde de contextul în care apare. De
exemplu, dacă apar din cauza consumului ocazional al unui
medicament halucinogen, aceste experiențe nu ar putea fi
înțelese în mod corespunzător ca tulburări de memorie.
Uneori termenul de ecmnezie este, de asemenea, utilizat
pentru a se referi la alte tulburări de memorie care nu sunt
întotdeauna legate de halucinații. Mai exact, unele dicționare
medicale definesc ecmnezia ca pierderea amintirilor recente, în
timp ce altele adaugă că memoria pentru trecutul îndepărtat
este păstrată.
1. Coluziune și pseudologie fantastică: crearea spontană și involuntară
de amintiri false pentru a umple golurile de memorie. Confabularea este
forma de bază și este asociată cu sindromul Wernicke-Korsakoff, în timp
ce pseudologia fantastică se caracterizează prin narațiuni
imposibile și apare în sindromul Münchausen.
2. Déjà vu și jamais vu. Celebrul déjà vu se întâmplă atunci când, în fața
unei experiențe noi, avem sentimentul că am trăit-o deja. Este asociat cu
oboseala, depersonalizarea și epilepsia. Dimpotrivă, în jamais vu ceva ce
știm deja nu generează un sentiment de familiaritate.
3. Paramnezie reduplicativă: sentimentul că este cunoscut un loc sau
o persoană că este de fapt necunoscut subiectului; exemplul clasic este
cel al unui spital. Deși amintește de déjà vu, acest fenomen este mai mult
asociat cu pseudo-amintirile și apare în sindromul Korsakoff, demențe și
stări confuzionale.
4. Criptoamnezie: o amintire este percepută în mod eronat ca o nouă
producție. Este foarte frecvent în domenii precum arta sau știința:
memoria semantică apare fără a recupera și contextul în care a fost
generată această urmă de memorie, deci se crede că s-a avut o idee sau
un gând care provine de fapt de la o altă persoană.
5. Amintiri flash: sunt înregistrate foarte viu din cauza impactului pe care
situația l-a avut asupra persoanei. Un exemplu tipic este faptul de a ne
aminti ce se făcea în timpul atacului asupra Turnurilor Gemene. Amintirile
despre evenimente traumatice ar putea fi, de asemenea, considerate ca
amintiri flash și rareori ca ecmesie.
Agnozie
Tulburare manifestata prin pierderea capacitatii de a recunoaste obiectele, persoanele, independenta de vreun deficit senzorial. Agnozia nu
priveste, in general, decat o singura functie: auzul, pipaitul sau vazul. Astfel, un obiect va putea fi recunoscut cu vazul si auzul, dar nu prin
pipaire.

Diferitele tipuri de agnozie

- Agnozia auditiva este incapacitatea de a identifica zgomotele cunoscute, sunetele muzicale si limbajul vorbit, in pofida unui auz normal.
- Agnozia tactila este incapacitatea de a recunoaste obiectele doar prin contactul acestora cu degetele.
- Agnozia vizuala este incapacitatea de a recunoaste cu ajutorul vazului, atunci cand pacientul nu este orb, formele sau semnele cunoscute:
obiecte, imagini, culori, litere, cifre etc.
- Cand pacientul este incapabil sa identifice o fata cunoscuta sau propria sa imagine intr-o oglinda, se vorbeste de prosopagnozie.

Agnozia este cauzata de lezarea regiunilor cerebrale responsabile de interpretarea informatiei senzoriale specifice. Principalele zone de
procesare a informatiei includ cortexul vizual si cel auditiv, iar leziunile parietale si cele survenite la nivelul lobilor temporali ai creierului duc la
aceasta afectiune neurologica rara. Aceste leziuni pot fi cauzate de:
 
• accident vascular cerebral
• traumatisme la nivelul capului
• encefalita
• tumori cerebrale localizate in lobul parietal al emisferelor cerebrale
• dementa
• intoxicatia cu monoxid de carbon
• anoxie – o afectiune in care creierul este complet lipsit de oxigen.

https://www.youtube.com/watch?v=0E6eHKrYs6k&ab_channel=simpleshowvideomaker
2. Simptome afective
•În stadiile incipiente apare depresia ca o reacţie la conştientizarea instalării procesului de deteriorare;
•Iritabilitatea se poate asocia depresiei;
•Dispoziţia disforică;
•În stadiile avansate apare o aplatizare a reacţiilor afective la stimuli, dublată de explozii afective de tipul afectelor
fără o cauză aparentă.
3. Simptome comportamentale
Primele simptome pe plan comportamental se referă la scăderea interesului pentru activităţi şi a iniţiativei
(simptome care pot determina confuzie diagnostică cu episodul depresiv). Progresiv apar perioade de akinezie
întrerupte de perioade de agitaţie, comportamentul devine dezorganizat, fără sens, abundând stereotipiile şi
perseverările motorii şi verbale.

Concluzie: primele semne ale bolii sunt

•tulburări de memorie pe termen scurt;
•tulburări cognitive (sărăcie a gândirii, lipsa flexibilității intelectuale, judecata deficitară);
•instalarea unei stări de confuzie: persoana nu își mai poate aminti un traseu pe care îl parcurge frecvent și nici
persoane apropiate sau locuri des frecventate; dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice;
•modificarea personalității (exacerbarea trăsăturilor negative); apariția unor probleme de comunicare: dificultăți în
limbaj, uitarea anumitor cuvinte sau folosirea unor cuvinte nepotrivite;
•schimbări ale stării de spirit: depresia, anxietate și furia sunt des întâlnite la cei care suferă de demență;
•pierderea interesului pentru anumite activități: apatia poate apărea la persoanele care suferă de demență,
inclusiv pierderea interesului pentru hobby-uri și activități pe care altădată le făceau cu plăcere.
Tabloul clinic prezintă o perioadă de stare (sindromul demenţial) şi un stadiu terminal (demenţă profundă).

Perioada de stare se caracterizează prin:

1. Afazie: aspect predominant senzorial (pacientul nu mai întelege mesajul persoanelor din jur, dând răspunsuri
alături de subiect); dificultăţi în găsirea cuvântului potrivit- alterarea pronunţiei cuvintelor; datorită logocloniilor,
vorbirea devine de neînţeles.
2. Agnoziile: agnozia structurilor spaţiale: dezorientarea spaţială a pacienţilor, ei nu mai pot ansambla obiectele
pentru a forma o imagine unitară a mediului, nu mai pot aprecia corect distanţele; agnozia optică:
nerecunoaşterea culorilor, a formelor şi fizionomiilor;
3. Apraxiile: iniţial diminuarea progresivă a îndemânării cu imposibilitatea executării unor activităţi uzuale
(încheierea nasturilor, folosirea cheii pentru descuiatul uşii, etc); dezorganizarea completă a comportamentului;
mişcările devin inteligibile şi lipsite de scop, având caracter stereotipic şi iterativ sau substitutiv. Uneori apar crize
epileptice de tip Grand Mal.

Stadiul terminal - tablou clinic este de demenţă profundă: este imposibilă realizarea unei igiene minime; apar
reflexele primitive; musculatura bucală este în permanentă mişcare, duc toate obiectele la gură, sug şi mestecă în
permanenţă; decesul survine ca urmare a unor infecţii intercurente sau în cadrul crizelor epileptice.
Demența este o boală care avansează progresiv, iar parcurgerea diferitelor etape diferă de la o persoană la alta.
Din punct de vedere medical, există trei stadii:
•demență ușoară: persoana poate fi încă independentă, dar apar simptome precum:
• pierderi de memorie pe termen scurt;
• schimbări de personalitate;
• furie, anxietate, depresie;
• rătăcirea lucrurilor;
• dificultate în realizarea sarcinilor complexe sau în rezolvarea anumitor probleme;
• dificultate în exprimarea emoțiilor și ideilor.
•demență moderată: boala afectează deja viața cotidiană, persoana are nevoie de ajutor din partea celor
apropiați sau a personalului medical. Simptomele includ:
• schimbări semnificative de personalitate;
• afectarea raționamentului;
• creșterea sentimentului de confuzie și frustrare;
• pierderea memoriei pe termen lung;
• dificultatea de a efectua sarcini zilnice ușoare, precum îmbrăcatul sau igiena personală;
• tulburări de somn.
•demență severă: persoana are nevoie de ajutor medical specializat permanent, simptomele se agravează:
• incapacitatea de a controla anumite funcții, precum mersul, deglutiția, controlul sfincterelor;
• incapacitatea de a comunica;
• risc crescut de a dezvolta infecții.
Diagnostic
Conform DSM IV, dementa (sindromul demenţial):
- tulburări ale memoriei şi atenţiei;
- tulburări cognitive precum apraxia, afazia, agnozia, tulburări ale funcţiei executive (Mini Mental State
Examination, Weschler Adult Intelligence Scale, Weschler Memory Scale, Object Memory Evaluation);
- modificări ale funcţionalităţii sociale şi ocupaţionale (Index of Independence in Activities of Daily Living,
Functional Life Scale);
- tulburări de comportament (Dementia Scale, Global Deterioration Scale (GDS), Haycox Behavioral Scale,
Clinical Dementia Rating Scale);
- tulburări psihotice, absenţa conştientizării bolii.

Diagnosticul se pune pe baza: Diagnosticul diferenţial - se face cu alte patologii ce

- examenului clinic pe aparate şi sisteme; sunt însoţite de deficit cognitiv precum:
- examenului funcţiilor psihice; - Pseudodemenţa din depresie;
- examenului neurologic (CT sau RMN); - Tulburările amnestice;
- examenului psihologic la care se adaugă şi - Schizofrenia;
- examene paraclinice pentru evaluarea anumitor factori - Retardul mintal;
de risc pentru apariţia bolii (hemoleucograma, testarea - Tulburarea factică şi simularea.
funcţiei tiroidiene, glicemia, ioni precum sodiu, potasiu,
calciu).

Prognosticul este prost în absenţa tratamentului precoce,
evoluţia fiind de la deficit cognitiv mediu la demenţă, cu
pierderea autonomiei în activităţile zilnice la care se
asociază instalarea de simptome neuro-psihiatrice cu
necesitatea unei îngrijiri permanente.
Factori ce accelerează evoluţia sindromului
demenţial sunt reprezentaţi de:
- Apariţia precoce a semnelor extrapiramidale;
- Afazia;
- Vârsta înaintată;
- Instalarea precoce a simptomelor psihotice;
- Sexul masculin;
- Prezenţa concomitent a bolilor vasculare.
Tratament
a. Inhibitorii de colinesterază sunt cel mai
frecvent utilizaţi în stadiile incipiente (Îmbunătăţirea
memoriei). Memantina: este recomandată în
stadiile moderate și severe ale demenței și este
utilizată pentru întârzierea debutului simptomelor
cognitive și comportamentale.
b. Terapia cognitiva şi comportamentală.
(meloterapia)
https://www.youtube.com/results?search_query=how+pl
aying+music+benefits+your+brain
c. Betablocantele pot reduce riscul de apariţie al
demenţei, probabil prin scăderea riscului cardio-
vascular.
d. Se recomandă activitate intelectuală odată cu
avansarea în vârstă prin:
realizarea de puzzle-uri;
•jocuri;
•citit;
•scris.
 https://www.youtube.com/watch?v=5FWn4JB2YLU

Această animație arată modul în care

cortexul este activat în timpul ascultării
unei piese de tango argentinian. Se
bazează pe date de imagistică prin
rezonanță magnetică funcțională (fMRI),
extragerea de caracteristici muzicale
computaționale și modelarea statistică.
Pentru mai multe informații, a se vedea
Alluri V, Toiviainen P, Jääskeläinen IP,
Glerean E.

https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=D9EcsYTEcg8&ab_channel=ptoiviai