Tulburarea de pronunție

- Rinolalia -
Ce reprezintă Rinolalia?

Rinolalia (vorbirea pe nas) este o tulburare de pronunţie care apare consecutiv cu fenomenul de rinofonie ce
se produce prin amplificarea/diminuarea rezonanţei sunetului fie prin obstrucţie nazală, fie prin comunicare
buco-nazală defectuoasă. Această modificare scade gradul de inteligibilitate a vorbirii.

Cu cât pierderea de aer nazal este mai mare cu atât vorbirea este mai dislalică şi mai greu de înţeles.

Asemănări între rinolalie şi dislalie:

În rinolalie apar deficienţe ce constau în

Ambele sunt tulburări de pronunţie tulburarea rezonanţei sunetului şi în
fonfăială.Rinolalia poate fi clasificată după cum
urmează:

Deschisă (aperta) denumită și hiperinolalie, Închisă (clausa) cunoscută și sub numele de

când unda respiratorie se scurge pe cale nazală hiporinolalie, când în pronunția sunetelor “m”
și în pronunția sunetelor orale; și “n” aerul este obturat total sau parțial pe
traseul cavității nazale datorită vegetațiilor
adenoide, polipi, deviații de sept etc.

Mixtă (mixa) când în vorbirea aceleiași persoane persistă atât nazalizarea deschisă cât și cea
închisă.
FORMELE RINOLALIEI

În funcţie de direcţia pe care o ia unda expiratorie necesară pronunţării sunetelor, rinolalia se împarte în:

3.Rinolalia mixtă –
2.Rinolalia clausa sau când unda
1.Rinolalia aperta sau
închisă – când unda expiratorie nu
deschisă – când unda
expiratorie necesară respectă
este expiratorie ia
pronunţării sunetelor caracteristicile
calea nazală şi în
nazale se scurge pe articulării sunetelor
pronunţarea
traiectul bucal, calea scurgându-se când pe
sunetelor nenazale.
nazală fiind blocată. cale nazală când pe
cale bucală.

Dacă rinolalia este produsă de modificări organice, rinolalia este organică. Dacă se datorează incapacităţii
funcţionale a vălului palatin şi a muşchilor faringo – nazali, aceştia neputând separa cele două cavităţi,
rinolalia este funcţională.
 CAUZELE RINOLALIEI

Calitatea vocii depinde de anumiti factori ca dimensiunea și forma gurii, a nasului și a gâtului, precum și de
mișcările aerului de-a lungul structurilor prin care trece. Patogenia generala a acestei afectiuni este
interactiunea gresita dintre cavitatea nazala si rinofaringe. Acesta este motivul pentru care in timpul formarii
sunetelor, fluxul de aer este in mod gresit transmis, iar pronuntia este distorsionata.

În cazul vorbirii pe nas, vorbim de o problemă cu circulația aerului prin nas și gură, și de cele mai multe
ori de un blocaj, care poate fi temporar (cauzat de o răceală, infecții ale sinusurilor sau alergii) sau
permanent. Cauzele pot fi astfel si probleme structurale permanente ca amigdalita, deviatia de sept sau
polipii nazali.
Rinolalia primară poate fi cauzată de boli grave pe care mama le-a suferit in timpul sarcinii in primul
trimestru, ca toxoplasmoza și rubeola, parotidita epidemică, gripa și alte boli infecțioase, expunerea
la substanțe toxice, consumul de alcool, nicotina sau droguri în sarcina etc.

Rinolalia organica închisă apare adesea din cauza unei game largi de modificari anatomice în
nas sau nazofaringe, ce pot include:

 Probleme ale septului nazal;

 Polipi sau neoplasme benigne;

 Hipertrofia mucoasei nazale;

 Tumori maligne in nas;

 Probleme cu amigdalele.
SIMPTOMELE RINOLALIEI

O voce pe nas sună ca un blocaj, ca și cum nasul este infundat. Simptomele generale ale rinolaliei includ:

Probleme cu pronunția sunetelor b, p, d, t, c, g, Un suflu nazal caracteristic in timpul vorbirii;

h, v, s, z, j;

Dificultăți majore în pronunția consoanelor Toate sunetele sunt vorbite pe nas;

care necesită presiune mare a aerului, ca p, t
sau k;

Scăpări de aer la nivelul nasului la pronuntia grimase specifice in timpul vorbirii – se strang
sunetelor sau combinatiilor de sunete ca „ss”, narile, de exemplu;
„ch” sau „ș”;

Vocea pe nas este însoțită adesea și de nas înfundat, probleme respiratorii pe nas, scurgeri
nazale, dureri de gât, tuse, afectarea mirosului și a gustului, dureri la nivelul ochilor sau capului,
migrene, sforăit, respirație urât mirositoare.
Simptomele rinolaliei diferă în funcție de tipul tulburării și de cauze. De exemplu, pentru o
formă de rinolalie deschisă, următoarele simptome vor fi caracteristice:

 Afectarea respiratiei in timpul vorbirii;

 Dificultăți de hrănire;

 Întârzierea dezvoltării vocale;

 Grimase în timpul vorbirii.

Caracteristicile formei de rinolalie închisă sunt urmatoarele:

• schimbarea timbrului vocal;

• afectarea pronuntiei;

• nevoia de respiratie constanta pe gura.

 Diagnosticul rinolaliei

Diagnosticarea rinolaliei se face de către un logoped, dar sunt necesare și

consultații de specialitate, efectuate de către un chirurg maxilo-facial,
neurolog, medic ORL, ortodont, psiholog. Uneori pot fi necesare si investigații
de specialitate pentru a depista o cauză medicală, și anume examinarea
nazofaringelui, o rinoscopie, o electromiografie, o faringoscopie, un CT sau
RMN. Testele de sânge de laborator nu au o valoare diagnostică.

Diagnosticul primar include analiza istoricului medical al pacientului, inclusiv sanatatea

mamei si a fatului pe timpul sarcinii. Acest lucru permite stabilirea cauzei bolii. E necesară
și o examinare fizică completă pentru a depista eventuale anomalii ale copilului.

Evaluarea logopedică include analiza vorbirii, a articulării cuvintelor, mobilitatea structurilor implicate în
vorbire, respirația, vocea, pronunția, capacitatea de citire și scriere, în funcție de vârsta copilului.
Tratamentul rinolaliei

Principalele direcții în terapia pentru tratarea rinolaliei includ: •imbunatatirea vorbirii libere.

Articularea
corectă a
Îmbunătățirea cuvintelor;
Reducerea
vorbirii si a
vorbirii pe nas;
respiratiei;

Îmbunătățirea
vorbirii libere
Vârsta la care copilului îi este recomandată o procedură chirurgicală depinde adesea de problema
clinică. În cazul diagnosticării unei cauze patologice anatomice, se intervine inițial la acest nivel prin:

Corecția chirurgicală a deformărilor; excizia tumorilor faringiene;

îndepărtarea amigdalelor sau a polipilor; septoplastia etc.

În funcție de cauză, pot fi indicate uneori și medicamente

(decongestionante, antihistaminice, spray cu steroizi nazali, în
cazul unei probleme temporare, ca alergii, infecții ale sinusurilor,
polipi, deviație de sept).
Iată câteva tehnici de terapie logopedică pentru copiii cu rinolalie:

 Exerciții de imitare a rezonanței orale;

 Modificări ale poziției limbii;

 Exerciții de deschidere corectă a gurii în timpul vorbirii;

 Modificarea volumului și a ritmului vorbirii;

 Răspuns auditiv – copilul învață să facă diferența dintre rezonanța nazală și rezonanța orală ;

 Exerciții de îmbunătățire a mișcărilor faciale.

Prevenția rinolaliei

Măsurile preventive specifice care împiedică dezvoltarea includ:

Menținerea unui stil

de viață sănătos în
Evitarea bolilor
timpul sarcinii;
infecțioase severe în
timpul sarcinii;

Tratarea la timp a Tratarea eficientă cu

defectelor copilul și corectarea
anatomice ale cu privire la
copiilor; pronunția corectă.
Concluzie:
Rinolalia sau vorbirea pe nas – este o tulburare de limbaj în care pronunția sunetelor și
vorbirea in general, este distorsionata. Aceasta este o tulburare destul de rară, care este
diagnosticată la 1-2 copii din 1000. Un tip similar de defect de vorbire poate fi congenital și
dobândit.

Rinolalia la copii este caracterizată nu numai de pronunția distorsionată a sunetelor, ci și

de întârzierile în dezvoltarea aspectelor lexicale și gramaticale ale vorbirii. Corectia poate
include atât terapia lingvistică, cât și consiliere psihoterapeutica și terapia fizică,
tratamentul ortodontic și chirurgical.