Deficiențe senzoriale

Deficiențe de văz
Deficiențe de auz
 Deficienţe senzoriale
Deficiențele senzoriale sunt determinate de unele
disfuncții sau tulburări la nivelul principalilor
analizatori (vizual şi auditiv), cu implicații majore
asupra desfăşurării normale a vieții de relație cu
factorii de mediu, dar şi a proceselor psihice ale
persoanei, având o rezonanță puternică în conduita
şi modul de existență al acesteia.
 Etiologia şi clasificarea deficienţelor de
vedere
1. Tulburări ale refracţiei oculare
(miopia,hipermetropia,astigmatismul,
anizometropia)
2. Opacităţile mediilor refrigerente (Keratita,
leucomul,cataracta, aniridia, keratomalcia,
necroza)
3. Retinopatiile(albinismul,dezlipirea de retină,
acromatopsia)
 Etiologia şi clasificarea deficienţelor de
vedere
4. Afecţiuni localizate la nivelul nervului optic şi
al căilor optice(formele cecităţii corticale,
glaucomul, traumatismele oculare, strabismul
etc.)
 Dezvoltarea psihică a persoanelor cu deficiențe de vedere

• Dezvoltarea psihică a persoanelor cu

deficiență de vedere este relativ normală și
chiar normală, dacă persoana respectivă își
desfășoară viața într-un mediu care nu este
ostil față de deficiența sa.
Dezvoltarea psihică a persoanelor cu deficiențe de vedere
Pot apărea:
– O poziție vicioasă a capului datorată nevoii
de explorare a spațiului înconjurător,
– o expresie specifică a feței,
– atitudini rigide,
– mișcări imprecise,
– ticuri,
– mers slab coordonat.
 Dezvoltarea psihică a persoanelor cu handicap de
vedere
• Percepția:( depinde de forma și gradul deficienței, de
vârstă, de dezvoltarea sa psihică) este fragmentară,
cu imagini neclare, cu imagini frecvent
distorsionate
• Reprezentarea: volumul, forța, cantitatea și calitatea
reprezentărilor vor fi în decalaj față de cunoștințele
verbale ale nevăzătorilor.
• Randamentul mental este destul de scăzut datorită
unei grele actualizări a imagini și, astfel, apar
întârzieri ale gândirii și în achiziția diverselor operații
instrumentale.
 Atenția și memoria

• Atenția este punctul forte ce favorizează evoluția

limbajului și deci, implicit, dezvoltarea gândirii.
• Memoria și calitățile ei sunt dezvoltate deoarece,
prin apelul frecvent la memorie se produce un
antrenament continuu al acesteia, nevăzătorii
având posibilitatea actualizării unei mari cantități
de informație.
 Învățarea scris – cititului în Braille

În cazul ambliopilor este posibilă învățarea scrierii și a citirii

obișnuite (limbajul alb – negru), însă se vor folosi materiale
didactice specifice:
• înclinarea meselor,
• săli foarte bine iluminate (preferabil cu lumină naturală),
• folosirea unor caiete și cărți speciale,
Nevăzătorii folosesc un sistem de citire și scriere special, în care
funcția dominantă o are analizatorul tactil – chinestezic.
 Învățarea scris – cititului în Braille

• În 1809, Louis Braille, nevăzător în urma unui accident, a

realizat un sistem logic de litere și semne, inspirându-se din
scrierea secretă pe timp de noapte a unui căpitan din armata
franceză.
• Alfabetul era format din 76 de semne punctiforme, fiecare
semn fiind alcătuit din 1 până la 6 puncte cu înălțimea de 1
mm, iar distanța între puncte de 2,5 mm, înălțime și distanță
care au dus la sesizarea pragului maxim al sensibilității tactile.
 Problema compensării
• Compensarea reprezintă capacitatea sistemului biologic de a
realiza rezistenţă la perturbaţii şi de a adopta forme
comportamentale care să-i permită o structurare organo-
funcţională şi de autocontrol în raport cu influenţele
înconjurătoare.
Se realizează prin:
• Regenerarea organică;
• Restructurarea funcţională (transferul unor funcţii de la
organul afectat la cel al organului sănătos).