Facultatea de

Medicină

Parasimpatolitice.
Nicotinice. Ganglioplegice

Farmacologie, anul III

Profesor dr. Camil-Eugen VARI

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 CARACTERISTICILE GENERALE
u Mecanism de acţiune
ALE CLASEI
• se fixează pe receptorii M-colinergici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice, pe care îi blochează împiedicând
formarea complexului receptor-acetilcolina (antagonişti competitivi M-colinergici);
• nu împiedică eliberarea acetilcolinei în terminaţiile parasimpatice;
• receptorii N nicotinici nu sunt blocaţi de parasimpatolitice la doze terapeutice (dar pot fi influenţaţi în anumite
condiţii.)

v Efecte farmacodinamice

• glande exocrine ð EFECT ANTISECRETOR (ð scăderea secreţiilor salivare, gastrice,, bronşice, sudorale);
• muşchi netezi ð RELAXARE (EFECT ANTISPASTIC NEUROTROP)
• muşchi circular " MIDRIAZĂ (pasivă);
• muşchi ciliar " CICLOPLEGIE;
• ð îngustarea spaţiilor trabeculare (canal Schlem, spaţii Fontana ð îngreunarea scurgerii umorii apoase ð CREŞTERA
PRESIUNII INTRAOCULARE (contraindicaţie în glaucom!).
• bronhii " BRONHODILATAŢIE (în practica medicală se utilizază doar compuşii cuaternari de amoniu în aerosoli!);
• tub digestiv " DIMINUAREA PERISTALTISMULUI (constipaţie);
• vezică urinară " relaxarea musculaturii netede;
• cord " EFECT VAGOLITIC (stimulare cardiacă)
 CLASIFICARE
c). Utilizate ca bronhodilatatoare, mai ales BPOC:
1. Naturale: • Ipratropiu bromură (acțiune de scurtă durată) –
• Atropina; SAMA – short acting muscarinic antagonist);
• Scopolamina. • Oxitropiu bromură;
2. Semisintetice si sintetice: • Tiotropiu bromură – LAMA - long acting muscarinic
a) Utilizate preponderent ca antispastice şi/sau antagonist;
antisecretoare: • Aclidiniu – LAMA
• Pirenzepina – utilizat ca antisecretor (blocant • Glicopirolat – LAMA
selectiv M1); • Umeclidiniu – LAMA
• Glicopirolat – utilizat oral ca antisecretor / d). Utilizate în vezica hiperreactivă
bronhodilatator inhalator în BPOC • Oxibutinina
• Bromura de butilscopolamoniu; • Trospium
b). Utilizate preponderent ca midriatice: • Tolterodina
• Homatropina; • Solifenacina
• Tropicamida; • Darifenacina
• Ciclopentolat; e). Utilizate în boala Parkinson
• Trihexifenidil
• Benztropina
 ATROPINA

• alcaloid extras din Atropa

belladonna L. (fam. Solanaceae);
• este forma racemică a L-
hiosciaminei.
• TRIADA: 1. ANTISECRETOR
2. ANTISPASTIC
3. MIDRIATIC
+ efect vagolitic;
+ efecte centrale.
Farmacocinetica:
• se absoarbe rapid după administrare injectabil sau oral;
• difuzează bine în toate organele şi ţesuturile;
• metabolizare hepatică → metaboliţi inactivi; T1/2 = 1,2 – 3,8 ore
• eliminare urinară (60% nemetabolizată)
Mecanism de acţiune:
• Atropina este un antagonist competitiv al efectelor muscarinice ale Ach. Se fixează pe receptorii
colinergici muscarinici, îi blochează şi împiedică formarea complexului R-Ach → se opune
apariţiei efectelor caracteristice ale substanţelor cu acţiune de tip parasimpatomimetic.
• Acţiune farmacodinamică:
a) aparat cardiovascular
• doza mică şi tonus vagal normal → bradicardie şi hTA (slabă) – blocarea receptorilor M1 din neuronii
presinaptici (↑ eliberarea de Ach);
• doza uzuală → tahicardie - blocarea receptorilor M2 din cord;
• tonus vagal crescut → tahicardie şi HTA (slabă).
b) aparat digestiv
• diminuă secreţia salivară (acţiunea cea mai intensă) şi hiposecreţie gastrică slabă;
• relaxează musculatura netedă gastro-intestinală → acţiune antispastică;
• antispastic moderat la nivelul aparatului biliar.
c) aparatul excretor renal
• diminuă tonusul şi amplitudinea contracţiilor fibrelor netede ureterale şi vezicale → efect antispastic
moderat.
d) aparatul respirator
• diminuă secreţiile bronşice;
• efect bronhodilatator (relaxează musculatura bronşică);
• efect antibronhoconstrictor (prin inhibiţia componentei vagale a bronhospasmului);
e) ochiul
- aplicată local în sacul conjunctival atropina are efecte puternice şi produce:
• midriază pasivă prin paralizia fibrelor circulare ale irisului;
• cicloplegie = paralizia acomodării pentru vederea de aproape, prin relaxarea muşchiului corpului
ciliar;
• creşterea presiunii intraoculare;
• scăderea secreţiei lacrimale.
f) SNC
În funcţie de doză:
• în doze mari, stimulează SNC (stare de agitaţie, halucinaţii, delir, paralizie bulbară şi deces);
• în doze uzuale, atropina prin blocarea receptorilor colinergici ai sistemului nigro-striat poate
restabili un echilibru între dopamină şi Ach (efect favorabil în boala Parkinson).
Efecte secundare:
Tratamentul atropinic produce efecte secundare
neplăcute:
• uscăciunea gurii;
• constipaţie; Indicaţii terapeutice:
• midriază cu cicloplegie, fotofobie;
• retenţie urinară.
Intoxicaţia acută cu Atropină (simptomatologie):
• antisecretor
• midriază, fotofobie, tahicardie, disfagie, constipaţie,
retenţie urinară, vasodilataţie cutanată (efecte • antispastic neurotrop;
periferice); • în preanestezie (diminuă
• agitaţie, hipertermie, halucinaţii, convulsii, comă hipersecreţia bronşică indusă de
(efecte centrale). unele anestezice generale şi
Tratamentul intoxicaţiei: reflexele vagale exagerate);
• în cardiologie;
• specific: Fizostigmină i.v. (sau administrare de
pilocarpină 10 mg s.c. până la apaiţia secreţiei salivare •În oftalmologie (examenul
sau neostigmină 1- 2 mg i.v.); fundului de ochi, tratamentul
• simptomatic: benzodiazepine (Diazepam) în faza de irido-ciclitelor);
excitaţie • antidot în intoxicaţiile cu pilo-
C.I.: carpină şi anti-colinesterazice
• glaucom cu unghi închis
• adenom de prostată
• ileus paralitic, atonie gastro-intestinala
• alcaloid extras din Scopolia lurida , Hyosciamus niger, SCOPOLAMINA
Datura stramonium L. (fam. Solanaceae);
• diferă de atropină printr-o punte epoxidică pe scheletul
tropanic.

Acţiune farmacodinamică:
• efecte parasimpaticolitice asemănătoare Atropinei, dar de 2 ori
mai intense şi de durată mai scurtă; predomină acţiunea pe
glandele exocrine şi ochi;
• efecte centrale: inhibă SNC, la doze mici → sedativ psihomotor.
Utilizări terapeutice:
• în preanestezie (în asociere cu hidromorfonă, morfină);
• în rău de mişcare (kinetopatii);
• în boala Parkinson (mai intensă ca atropina pe tremor).
Prezentare:
BROMHIDRAT DE SCOPOLAMINĂ f.;
SCOPODERM TTS plasture aplicat retroauricular, menţinut max. 3
zile, în rău de mişcare.
Homatropina
• Este esterul tropeinei cu acidul mandelic. Se utilizează în oftalmologie având avantajul că
efectele sunt de durată mai scurtă.
Ciclopentolat
• Se utilizează în oftalmologie. DERIVAŢI SINTETICI
Tropicamida ŞI SEMISINTETICI
• Derivat cu acţiune midriatică scurtă (6 ore).
Ø Tropeinele cuaternare
• Sunt derivaţi în care azotul terţiar este transformat în azot cuaternar. Au o liposolubilitate
mai mică deci nu au efecte centrale predominând efectele periferice.
Ipratropiu bromură
• Se utilizează mai ales ca bronhodilatator sub formă de aerosoli în astm (Atrovent);
compuşi similari: oxitropiu, tiotropiu.
Butilscopolamoniu bromură (Scobutil)
• Are acţiuni intense la nivelul musculaturii netede, efect antisecretor marcat. Se utilizează
ca antispastic musculotrop cu acţiune sporită la nivel genito-urinar datorită blocării
receptorilor M şi a unei componente ganglionare. Doze mari produc hipotensiune,
tahicardie. Doza: 10 – 20 mg. Este indicat în afecţiuni spastice gastrointestinale, biliare,
urinare şi în boala ulceroasă.
• Pirenzepina (Gastrozepin)
• Este un derivat triciclic de benzodiazepină. La doze terapeutice inhibă marcat secreţia
gastrică fără a avea şi alte efecte anticolinergice datorită blocării elective a receptorilor
M1 de la nivelul plexului nervos din peretele stomacului. Indicat în ulcer. În doze mari
blochează şi receptorii M2 producând efecte atropinice.
TRATAMENTUL VEZICII
HIPERACTIVE

I. PARASIMPATOLITICE II. TOXINA BOTULINICĂ

TOLTERODINA, FESOTERODINA, OXIBUTININA
Este un antispastic (antagonist M3-colinergic) cu selectivitate
pentru vezica urinară.
SOLIFENACINA, DARIFENACINA
Tratamentul simptomatic al incontinenței urinare, senzației
imperiose de micțiune la pacienți cu vezică hiperactivă
TROSPIUM
Compus cuaternar de amoniu, antagonist M1, M2, M3-colinergic;
absorbție orală (slabă), redusă de alimente, eliminare exclusiv
renală
SUBSTANŢE CU ACŢIUNE GANGLIONARĂ
• La nivelul ganglionilor vegetativi se face sinapsa între fibra pre şi post
ganglionară. Mediatorul chimic la acest nivel este acetilcolina care acţionează
asupra receptorilor nicotinici. Deosebim:
1) substanţe stimulatoare ale transmisiei – fără importanţă terapeutică;
2) nicotina şi compuşii asemănători;
3) ganglioplegice.
Acetilcolina ce se eliberează la nivelul terminaţiilor acţionează pe receptorii N1
producând deschiderea canalelor de Na+ cu depolarizare urmată de
repolarizare cu eflux de K+.
 NICOTINA
• Este un alcaloid ce acţionează bifazic:
Øîn prima fază prin fixarea pe receptorii nicotinici se produce
depolarizarea membranei cu favorizarea transmiterii influxului nervos,
ceea ce se traduce la nivelul organelor efectoare prin efecte
asemănătoare stimulării fibrelor respective;
Øîn faza a doua, la doze mari datorită menţinerii legăturii
substanţă.receptori este prelungită depolarizarea ceea ce corespunde
paraliziei acesteia, deci imposibilităţii transmiterii unor noi impulsuri
de la celula pre la cea postganglionară. În periferie acest efect se
traduce prin inhibiţia organelor efectoare.
• mobilizează adrenalina din celulele cromafine ale MSR;
• excită apoi paralizează placa motorie din muşchii striaţi;
• stimulează chemoreceptorii glomusului carotidian declanşând efecte
reflexe;
• stimulează apoi deprimă diferite formaţiuni neuronale în SNC;
• la doze mici apar bradicardie, hipotensiune, bronhoconstricţie, creşterea secreţiilor,
efecte antagonizate de atropină;
• la doze mijlocii apare tahicardie, hipertensiune, contracţie apoi paralizie intestinală,
midriază, stimularea chemoreceptorilor şi a centrilor bulbari cu polipnee,
• în doze mari hipotensiune şi paralizia musculaturii tubului digestiv;
• asupra muşchilor striaţi iniţial stimulare apoi paralizie;
• asupra SNC:
• în doze mici stimulează SNC-ul şi centrii bulbari, centrul respirator este stimulat şi indirect prin
glomusul carotidian;
• în doze mari apar tremurături, rigiditate, convulsii.
SUBSTANŢE ASEMĂNĂTOARE NICOTINEI

• Naturale
• Lobelina – stimulează glomusul carotidian, stimulând pe cale reflexă centrul respirator.
În doze mari produce efecte cardiovasculare şi centrale.
• Citizina – stimulează direct şi pe cale reflexă centrii respiratori; utilizată pentru
favorizarea sistării fumatului
• Sparteina – stimulează direct şi pe cale reflexă centrii respiratori. Efecte cardiace: +I, - C,
- D, - B, acţiune antiaritmică. În doze mari inhibă centrul respirator.

• Sintetice
• Pimeclon (Karion) – efect analeptic, stimulând centrul respirator. Utilizat în asfixia nou-
născuţilor.
 GANGLIOPLEGICE
(DECONECTANTE GANGLIONARE)
• Au afinitate pentru receptorii N colinergici, dar nu au activitate
intrinsecă (antagonişti competitivi ai receptorilor N1-colinergici
de la nivelul ganglionilor vegetativi)
• inhibă transmsia în sinapsele ganglionare fără o stimulare a
acestora
• împiedică depolarizarea prin blocarea receptorilor N1, respectiv
prin blocarea influxului de Na+ acţionând într-o singură fază;
• prin inhibarea transmisiei se realizează o descentralizare a organelor
efectoare:
• vase ð vasodilataţie periferică arteriolară şi venoasă ð
scăderea rezistenţei periferice duce la hipotensiune arterială
https://www.cvphysiology.com/Blood%20Pressure/BP008
care se accentuează în ortostatism; dilată vasele retiniene,
scad tensiunea intraoculară.
• musculatură netedă digestivă ð relaxare (până la ileus
paralitic!) cu scăderea tonusului, secreţiei şi peristaltismului
intestinal;
• vezică urinară ð relaxare (retenţie urinară!);
 Indicaţii terapeutice: Reprezentanţi:

• se utilizează în tratamentul formelor maligne

de HTA, in HTA complicata cu hemoragii şi • Derivaţi cuaternari de amoniu
exudate ale fundului de ochi,cu semne de (depășite terapeutic!):
insuficienţă ventriculară stingă sau în tulburări • Hexametoniu;
spastice digestive; • Azametoniu;
• în HTA cu anevrism disecant de aortă. • Amine:
• Mecamilamina;
C.I.: • Derivaţi de sulfoniu:
insuficienţa coronariană, ateroscleroza
• Trimetafan
avansată, hipertrofia de prostată