PARASIMPATOLITICE

(colinolitice, colinoblocante,
antiacetilcolinice,
antimuscarinice, vagolitice,
anticolinergice periferice)

Conferențiar universitar, d.ș.m. Ecaterina Stratu

*Definitie
• parasimpatoliticele sunt
substante care antagonizeaza
efectele muscarinice ale Ach si
parasimpatomimeticelor prin
blocarea receptorilor muscarinici
(M-colinergici) de la nivelul
sinapselor neuroefectoare
parasimpatice
•
 Clasificare
 in functie de origine:
◦ naturale – atropina, scopolamina,
platifilina, hiosciamina (nu se
utilizeaza ca medicament)
◦ de sinteza – restul
anticolinergicelor
 *M – colinoblocant cu acţiune selectivă înaltă este
atropina – alcaloid conţinut într-un şir de plante
(solanacee): mătrăgună (Atropa Belladonna) –
beladona, красавка; măselăriţă (Hyoscyamus niger)
– белена; laur (ciumăfaie) – Datura stramonium –
дурман.
Atropina este un ester compus al tropinei şi acidului d, l-tropic, a
fost obţinută şi sintetic.
Aceste plante conţin mai ales l-hiosciamină şi l-hioscină
(sau scopolamină). În procesul prelucrării (uscării plantelor şi
extragerii alcaloidului) l-hiosciamina se racemizează şi o
parte se transformă în d-hiosciamină. Acest amestec
(racemat) format din părţi egale de l- şi d-hiosciamină se
numeşte atropină (d, l-hiosciamină). Ea a fost cunoscută şi
folosită din antichitate şi izolată sub formă pură în 1831 de
Mein.
În medicină se foloseşte sulfatul de atropină şi diferite
preparate obţinute din plante – Atropa Belladonna – extract,
tinctură. 5
Красавка
matraguna
Дурман обыкновенный, Laur,
masalarita
 *Clasificarea colinoblocantelor

I. M – colinoblocante II. N – colinoblocante

a) Alcaloizi naturali prezintă A. Ganglioplegicele
amine terţiare (atropină, • Trepiriu iodid (Higroniu)
scopolamină, homatropină) • Trimetafan camsilat (Arfonad)
• Atropină sulfat • Hexametoniu (Benzohexoniu)
• Scopolamină bromhidrat • Azametoniu bromid (Pentamină)
• Platifilină hidrotartrat • Pempidină tosilat (Pirilenă)
• Pahicarpină iodhidrat
• Homatropină bromhidrat
B. Miorelaxantele (după mec.actiune)
b) Sintetice 1. Antidepolarizante (nedepolarizante)
• Metocină iodid (metacină)
săruri cuaternare de • Tubocurarină clorură • Atracuriu
amoniu (metocină). • Diplacină diclorid • Vecuroniu
• Pancuroniu bromură • Prestonal
• Pirenzepină clorhidrat
(Pavulon) (necompetitiv)
• Ipratropiu bromid • Pipecuroniu bromură
(Atrovent) (Arduan)
• Tropicamidă 2. Depolarizante
• Troventol •Suxametoniu (Ditilină)
3. Cu acţiune mixtă
•Dioxoniu verte ! 8
III. M – N – colinoblocante

a) M – N – colinoblocante cu acţiune
centrală:
– Trihexifenidil clorhidrat (Ciclodol)
– Dietazin clorhidrat (Dinezină)
– Benactizin clorhidrat (Amizil)

b) M – N – colinoblocante cu acţiune
periferică:
– Adifenină clorhidrat (Spasmolitina)
– Arpenal
– Aprofen
– Fubrogoniu iodid (Fubromegan)
–
9
• in functie de actiunea terapeutica
– midriatice – atropina, homatropina,
tropicamida, ciclopentolat
– antispastice digestive – atropina,
butilscopolamina, metantelina, propantelina,
oxifenoniu, oxifenciclimina, fenpiperamida,
otilonium
– antispastice urinare – emepronium, oxibutinin,
propiverin, tolterodin
– hiposecretoare gastrice – pirenzepina,
telenzepina
– antiastmatice bronhodilatatoare – ipratropium,
oxitropium, tiotropium
– parasimpatolitice in preanestezie – atropina,
scopolamina
 Farmacocinetica
• Compusii cu amoniu cuaternar
– absorbtie digestiva limitata
– per os, dozele sunt mult mai mari, comparativ cu
cele parenterale
– difuziunea prin bariera hematoencefalica si
membranele celulare tisulare este redusa, avand
efecte centrale si oculare slabe
– administrarea p.o. favorizeaza sinergismul de
potentare intre cele doua tipuri de efecte
anticolinergice: parasimpatolitice M3 si ganglionare
M1 (la nivelul plexurilor vegetative intramurale), cu
o eficacitate crescuta asupra tubului digestiv
• Aminele tertiare
– au o absorbtie p.o. mai buna si difuziune in tesuturi
si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei
 *Locul de actiune
– sinapsele colinergice
muscarinice neuroefectoare de
la nivelul muschilor netezi,
miocardului si glandelor
exocrine
*atropinoide – după reprezentantul principal - atropină)
M-colinoblocantele sunt ( antagoniste competitive
ale Ach) care blochează M-colinoreceptorii (muscarinici),
periferici de pe membrana celulelor efectoare în regiunea
terminaţiilor fibrelor colinergice postganglionare şi din
SNC (dacă penetrează bariera hematoencefalică).
Mecanismul de acţiune:
se fixează de receptorii M-colinergici
(M-colinoreactivi, muscarinici) din
sinapsele neuroefectoare parasimpatice
(postganglionare) pe care-i blochează;
preîntâmpină fixarea pe ei a
mediatorului Ach şi împiedică formarea
complexului receptor – acetilcolină.
Prin acest mecanism M-colinoblocantele:
diminuează sau înlătură efectele excitării
nervilor colinergici (parasimpatici);
împiedică apariţia efectelor
parasimpatomimetice ale Ach endo- sau exogene şi
ale tuturor substanţelor M-colinomimetice (cu
acţiune de tip acetilcolinic): Ach şi analogii ei,
substanţelor anticolinesterazice şi a substanţelor
muscarinomimetice. 13
 *Efectele farmacologice ale CB (atropina)
Acţiunea asupra SNC:
a) preîntâmpină manifestarea efectelor Ach endogene şi
remediilor anticolinesterazice legate de excitarea M-
colinoreceptorilor SNC;
b) inhibând centrele sistemului extrapiramidal prin
proprietăţi colinolitice centrale atropina exercită
influenţă favorabilă în unele afecţiuni motorii (în
parkinsonism) – efect antiparkinsonian modest;
c) efect antivomitiv (antiemetic);
d) în doze relativ mari Atropina exercită acţiune
excitatoare asupra scoarţei cerebrale, provocând
excitaţie motorie şi verbală, halucinaţii;
e) are influenţă stimulatoare asupra centrului respirator
(bulbul rahidian) şi centrul nervului vag. La majorarea
dozei poate apărea inhibiţia respiraţiei, o creştere a
t0 corpului datorită dereglării mecanismelor centrale
de termoreglare.
Derivaţii cuaternari traversează într-o măsură mai mică
bariera hemato-encefalică, prin ce se explică relativ
absenţa efectelor lor asupra SNC.
14
*Acţiunea asupra ochiului.
a) dilatarea pupilei – midriază – blocarea M-
colinoreceptorilor muşchiului circular al irisului
(sfincter al pupilei) şi relaxarea lui – midriază
pasivă.
Dilatarea pupilei se menţine câteva zile după
aplicarea locală.
b) paralizia acomodaţiei (ciliară) pentru aproape
– cicloplegia. Blocarea M-colinoreceptorilor din
muşchiul ciliar duce la relaxarea lui şi
întinderea ligamentului Zin (inelului ciliar) care
înconjoară cristalinul şi duce la micşorarea
curbirii cristalinului, puterea de refracţie la
depărtare.Vederea se stabileşte la infinit –
aproape nu vede şi nu poate citi, scrie.
c) Creşterea presiunii intraoculare – este
consecinţă a midriazei şi paraliziei acomodării
(cicloplegiei) – se datorează îngreunării
scurgerii (drenării) umoarei apoase, din
camera anterioară a ochiului prin reţeaua
trabecular Fontana în canalul lui Schlemm (sau
sinusul venos al sclerei). Ca urmare a creşterii
presiunii intraoculare – glaucomul este agravat.
d) micşoreză secreţia glandelor lacrimale.
15
 *Aparat digestiv
◦ diminuarea tonusului si peristaltismului;
◦ spazmul sfincterelor;
◦ intarzierea golirii stomacului;
◦ actiune antispastica (stomac, intestin, aparat
biliar)
◦ hiposecretia glandelor (gastrice,etc)
3)* Asuprasistemului cardio-vascular.
Asupra inimii – apare tahicardie (până la 150 bătăi/min)-
rezultat al micşorării influentelor colinergice ale nervului vag asupra inimii,
deci rezultatul acţiunii anticolinergice în urma blocării M-colinoreceptorilor
direct la nivelul inimii. Pe acest fundal predomină tonusul
inervaţiei adrenergice (simpatice);
- Măreşte conductibilitatea atrio-ventriculară - înlătură
influenţa vagală;
- Creşte consumul de O2.
Vasele sanguine – în doze terapeutice atropina practic nu
influenţează, dar preîntâmpină acţiunea hipotensivă a
colinomimeticelor care stimulează M-colinoreceptorii din
endoteliu vaselor (fără inervaţie) urmată de eliberarea
factorului endotelial relaxant – NO.
Presiunea arterială se modifică neînsemnat sau o
hipertensiune uşoară (rezultat al tahicardiei). În doze mari
dilată vasele pielii.

17
 *Asupra secreţiei glandelor.

- deprimă secreţia glandelor: lacrimale, salivare,

digestive, rinofaringiene, bronhice şi sudoripare
(blocul inervaţiei colinergice).
Aceasta se manifestă prin:
a)uscăciunea mucoasei cavităţii bucale
(xerostomie), sete, greutate în deglutiţie,
(secreţia salivară scade esenţial – la om de la 10
ml la 1 ml în 10 min).
b)uscăciunea mucoaselor căilor respiratorii (nas,
faringe, bronhii), schimbarea tembrului vocii.
c) uscăciunea pielii. Micşorarea sudoraţiei şi cedării
căldurii prin evaporare poate duce la creşterea
temperaturii corpului.

18
• #Actiunea asupra secretiei gastrice:
– reduc volumul, secretia de acid
clorhidric si de pepsina,

– Reduc secretia de carbonat acid de

sodiu si de mucus (dezavantaj) – efectul
este mai ales asupra volumului

– parasimpatoliticele antagonisti selectivi

ai receptorilor muscarinici M1 din
ganglionii parasimpatici intramurali
digestivi (tip pirenzepina) au
selectivitate de actiune si eficacitate
mai mare hiposecretoare gastrica
 *Aparat respirator
◦ Bronhodilatatie
◦ Scaderea secretiei glandelor bronsice

 Aparat excretor renal

◦ Actiune antispastica vezicala si uretrala

◦ Atropina posedă acţiune anestezică (mai

evidenţiată la aplicarea locală).
*Indicaţiile M-colinoblocantelor
Terapie:
1) în calitate de spasmolitic în:
a) spasmele organelor cu
musculatură netedă (tubul
digestiv, canalele biliare,
ureterele, - colicele tubului
digestiv, (gastrice, intestinale,
biliare), colicele renale, spasmul
ureterului);
b) b) spasme bronşice în bronşită
cronică şi astm bronşic
(bronhospasm).
Verte!
 *Indicaţiile M-colinoblocantelor
1) boala ulceroasă (ulcer gstro-duodenal);
pancreatita acută;
pentru reducerea hipersalivaţiei (în parkinsonism,
intoxicaţie cu metale grele) – micşorează secreţia
glandelor respective;
1) colite, enterite, cistite;
2) profilaxia cinetozelor (răului de mişcare),
3) parkinsonism,
4) tratamentul miasteniei – a reduce efectele
secundare la administrarea Scopo-
lamina
anticolinesterazicelor (prin blocarea M-
colinoreceptorilor organelor efectoare).

22
2. *În oftalmologie:
a) În necesitatea efectelor midriatice de lungă
durată în tratamentul inflamaţiei irisului şi
corneei - irite, iridociclite, prolaps irian etc;
b) În scopuri diagnostice cu durată scurtă
(tulburări de vedere)
 cercetarea (examinarea) fundului de ochi
(retinei) Homatropina
 determinarea ochelarilor.

23
3. *În anesteziologie – premedicaţie – înainte de
intervenţia chirurgicală
a) Diminuarea secreţiei salivare şi bronşice,
rinofaringiană – produse de eter şi ketamină.
b) Reducerea reflexelor viscerale şi în scop antiemetic.
c) Reducerea efectelor secundare ale morfinei asupra
centrului vomei şi tubului digestiv;
d) Prin blocarea M-colinoreceptorilor inimii (aţa-numită
acţiune vagolitică a atropinei) pentru prevenirea şi
implicarea reflexelor negative asupra inimii-
aritmiilor, bradicardiei, hipotensiunii, printre care şi
posibilitatea opririi ei (stopului) reflectorii (în
folosirea remediilor pentru anestezia inhalatorie ce
irită căile respiratorii superioare-stimularea vagală
excesivă;
e) Pentru a preveni efectele colinergice ale
anticolinesterazicelor folosite în scopul restabilirii
activităţii muşchilor scheletici (la decurarizare). 24
4. În stomatologie – intervenţiile chirurgicale
buco-faringiene pentru restrîngerea
salivaţiei în inflamaţia cronică a glandei
salivare, premedicaţie.
5. În cardiologie – pentru suprimarea efectelor
vagale asupra cordului-bradiaritmie, blocul
atrioventricular (sindr. Adams-Stockes),
bradicardia sinuzală; - unele cazuri de angină
pectorală
6. În toxicologie – intoxicaţia cronică cu plumb,
cu bureţi pestriţi, muscarină, remedii M-
colinomimetice (pilocarpină) şi
anticolinesterazice, compuşi organofosforici
(insecticide, pesticide). Verte!
25
7. ca bronhodilatatoare – in astmul
bronsic (ipratropium, oxitropium,
tiotropium)
8. ca hiposecretoare gastrice –
pirenzepina, telenzepina
9. enurezis – propantelina,
◦ in incontinenta urinara (emepronium,
oxibutinin, propiverin, tolterodin)
Farmacoepidemiologie –
*contraindicatii
• glaucom
• retentie urinara
• adenom de prostata
• constipatie atona
• la soferi si in asociere cu alcool –
sarurile bromuri: scopolamina,
butilscopolamoniu, metanelina,
propantelina, oxifenoniu, otilonium,
emepronium, ipratropium, oxitropium,
tiotropium.
 *Farmacotoxicologie

 RA de tip efecte secundare

 aparat digestiv
◦ hiposalivatie cu uscaciunea gurii si tulburari
de deglutitie
◦ scaderea tonusului si peristaltismului, cu
constipatie verte !
 *aparat excretor
◦ scaderea tonusului vezicii urinare, cu rarirea
mictiunilor si disurie
 ochi
◦ midriaza cu cresterea presiunii intraoculare
◦ dureri ale globilor oculari fi fotofobie
◦ cicloplegie accentuata cu tulburari ale
vederii pentru aproape verte !
 # Intoxicaţia cu M-colinoblocante
Cauzele :
1) supradozarea preparatelor
2) accidental prin consumarea fructelor de mătrăgună (de copii, care le confundă
cu cireşele).
Tablou clinic: Simptome, legate de deprimarea influenţelor
colinergice şi acţiunei asupra SNC:

 midriază-pupilele mărite  hidrofobia;

(dilatate);  excitaţia motorie şi verbală;
 sclerele uscate, strălucitoare;  dereglarea memoriei şi orientării;
 fotofobie (teamă de lumină-  halucinaţii, nelinişte, agitaţie, delir,
dureri); psihoze, pierderea cunoştinţei;
 privirea îndreptată în infinit;  respiraţie amfoteră;
 pielea uscată, fierbinte,  tahicardie, palpitaţii;
hiperemiată;  puls mărit, aritmic, deficit de puls;
 hipertermia-reducerea sudoraţiei;  atonie intestinală;
 uscăciunea mucoasei cavităţii  constipaţie;
bucale(xerostome),rinofaringelui;  oligurie sau anurie;
 dereglarea deglutiţiei, vorbirii  convulsii, comă;
(disfagia, dizartria);
 modificarea tembrului vocii ;
Moartea - prin paralizia respiratoare de tip central.
Doza letală pentru adult 80-100 mg, pentru copil 10-20 mg
30
 Intoxicaţia cu M-colinoblocante
Cauzele :
1) supradozarea preparatelor
2) accidental prin consumarea fructelor de mătrăgună (de copii, care le confundă
cu cireşele).
Tablou clinic: Simptoame, legate de deprimarea influenţelor
colinergice şi acţiunei asupra SNC:

 midriază-pupilele mărite  hidrofobia;

(dilatate);  excitaţia motorie şi verbală;
 sclerele uscate, strălucitoare;  dereglarea memoriei şi orientării;
 fotofobie (teamă de lumină-  halucinaţii, nelinişte, agitaţie, delir,
dureri); psihoze, pierderea cunoştinţei;
 privirea îndreptată în infinit;  respiraţie amfoteră;
 pielea uscată, fierbinte,  tahicardie, palpitaţii;
hiperemiată;  puls mărit, aritmic, deficit de puls;
 hipertermia-reducerea sudoraţiei;  atonie intestinală;
 uscăciunea mucoasei cavităţii  constipaţie;
bucale(xerostome),rinofaringelui;  oligurie sau anurie;
 dereglarea deglutiţiei, vorbirii  convulsii, comă;
(disfagia, dizartria);
 modificarea tembrului vocii ;
Moartea - prin paralizia respiratoare de tip central.
Doza letală pentru adult 80-100 mg, pentru copil 10-20 mg
31
 Tratamentul
◦ * pacientul în încăpere rece şi întunecoasă –
scăderea t° corpului prin răcirea externă şi ferit
de lumină ;
◦ * la necesitate – respiraţie artificială (asistată);
◦ * spălături gastrice, tanină, cărbune activ,
purgative saline – pentru eliminarea atropinei
neabsorbite din TGI;
◦ * accelerarea eliminării din organism – diureză
forţată, hemosorbţie;
◦ * catetirizarea vezicii urinare; verte!

32
◦ * antagonişti fiziologici – remedii
anticolinesterazice – (fizostigmină) –
ezerina, mai slab neostigmina (proserina),
şi galantamina – ce pătrunde uşor în
SNC;
◦ * la excitaţia SNC – tranchilizante
(diazepam, droperidol), barbiturice de
scurtă durată – i/venos;
◦ * la tahicardia pronunţată ß-
adrenoblocante;
◦ * pilocarpina 10 mg s/cut. – repetat până
la apariţia secreţiei salivare.
** Homatropina – atropinoid sintetic, ester compus a tropinei şi
acidului mandelic. Provoacă dilatarea pupilei şi paralizia acomodaţiei.
Acţionează timp mai scurt decât atropina (15 – 20 ore). În practica
oftalmologică.
Tropicamida – efect midriatic de scurtă durată (2 – 6 ore).
Platifilina – alcaloid din Senecio platyphyllus (крестовник
широколистный).
După acţiune M-colinoblocantă cedează atropinei .
Mai posedă acţiune ganglioblocantă moderată şi spasmolitică
musculotropă directă (analogică papaverinei).
Inhibă centrul vasomotor.
Se foloseşte:
a) ca spasmolitic în spasmele gastrice, intestinale, căilor
şi vizicei biliare, ureterelor.
b) pentru reducerea tonusului patologic crescut al
vaselor cerebrale şi coronariene;
c) în oftalmologie – efect midriatic de scurtă durată.
Acomodaţia nu este influenţată sau puţin.
34
 Efectele midriatic şi cicloplegic ale M-colinoblocantelor
Substanţa Sol.% Midriază Paralizia acomodării
concentraţia Maximă Durata Maximă Durata
o picătură (minute) zile (minute) zile
Atropina 1,0 30 – 40 7 – 10 zile 1–3 7 – 12
Scopolamina 0,5 20 – 30 3 – 7 zile ½-1 5–7
Homatropina 1,0 40 – 60 10 – 20 ore ½-1 1–3
Platifilina 7-8 ore 1

Tropicamida 2 – 6 ore 2–6

Aşa dar, după durata acţiunii asupra ochiului preparatele pot fi aranjate
în ordinea:
atropină > scopolamină > homatropină > platifilină > tropicamid.

35
Metocină (metacină) – preparat sintetic, compus azotat de
amoniu monocuaternar.
Rău penetrează bariera hematoencefalică.
Toate efectele preparatului se datorează acţiunii M-
colinoblocante periferice.
Asupra SNC nu influenţează.
Spre deosebire de atropină posedă acţiune bronholitică mai
pronunţată şi acţiune mai moderată asupra ochiului.
Se utilizează cu acţiune rezorbtivă:
a) Ca spasmolitic în astm bronşic (bronhospazm)
b) Boala ulceroasă
c) Colica hepatică sau biliară
d) În premedicaţia preoperatorie în anestezie (reduce
secreţia glandelor bronhice, inhibă transmiterea
excitaţiei de la n.Vag asupra cordului, bronhiilor.
Ipratropiu bromid (atrovent) şi troventol – tot compuşi de
amoniu cuaternari-– utilizate ca bronhodilatatoare
(bronholitice).
Toate preparatele de mai sus sunt - M-colinoblocante
neselective. 36
* M1 – colinoblocante selective, sintetice – pirenzepina.
Pirenzepina (gastrozepină, gastrocepină) – este un
compus cu structură triciclică, are proprietăţi
anticolinergice întrucâtva deosebite de cele ale Atropinei
şi parasimpatoliticelor clasice. Este antagonist al
receptorilor M1, M3 şi M4. Nu blochează receptorii M2.
Nu penetrează bariera hematoencefalică. Are acţiune
periferică.
La doze terapeutice inhibă marcat şi prelungit
secreţia gastrică, fără a avea practic alte efecte
anticoilnesterazice. Această particularitate este atribuită
blocării elective a receptorilor muscarinici M1, M3 şi M4,
de la nivelul plexului nervos din peretele stomacului şi
excluderea influienţei vagale asupra secreţiei gastrice.
Pirenzepina este indicată în boala ulceroasă şi tahicardii
asociate (nu provoacă creşterea frecvenţei cardiace).
Dozele mari blochează şi receptorii muscarinici M2, ceea
ce poate fi cauza de reacţii adverse de tip atropinic.
Comprimate de 25 mg.
37
 *Ganglioblocantele
(ganglioplegicele, ganglioliticele,
blocante ganglionare, deconectante
ganglionare) – remediile, ce
blochează (inhibă) transmiterea
excitaţiei (impulsurilor) în ganglionii
vegetativi, datorită blocării N-
colinoreceptorilor membranei
postsinaptice;
Verte!

38
-blochează acţiunea Ach şi a
agoniştilor similari la nivelul
receptorilor nicotinici ai
ganglionilor vegetativi
parasimpatici şi simpatici; şi
deasemenea
medulosuprarenalelor şi a
glomerulilor carotidieni

- - împiedică transmisia
influxului nervos de la fibrele
preganglionare la fibrele
postganglionare.
39
40
 *Clasificarea
A. După structura chimică ( In manual)
1. Compuşii bis-cuaternari de aminiu
◦ Hexametoniu (benzohexoniu, hexoniu)
◦ Azametoniu bromid (pentamina)
◦ Trepiriu iodid (higroniu)
2. Amine terţiare
◦ Pempidină tosilat (pirilena)
◦ Pahicarpină iodhidrat (Alcaloid din ”Sophora pachycarpa” –
–poseda activitate ganglionară joasă şi durată mica de acţiune.
Exercită acţiune stimulatoare asupra miometrului. Se absoarbe
bine din intestin. Micşorează TA.)

3. Derivaţi sulfonici
◦ Trimetafan sulfonat (arfonad)

** Ganglioplegice cu structura de amoniu cuaternat sunt rău absorbite după

administrarea pe cale orală.
Derivaţii sulfonici, de tipul Trimetafanului, sunt ganglioplegice cu acţiune de
scurtă durată.Trimetafanul este inactivat rapid după administrarea pe cale
orală, şi deaceea, se administrează pe cale i/v., în perfuzie lentă.
41
 Clasificarea

După durata de acţiune

a)De scurtă durată (10-20 min) –
trepiriu iodid (higroniu),
trimetafan sulfonat (arfonad)
b)De durată medie (2-4 ore) –
hexametoniu, azametoniu
(pentamina)
c)De durată lungă (4-6-12 ore) –
pempidina tosilat (pirilena)
42
 Ganglioblocantele, după acţiune fac
parte din substanţele antidepolarizante
(nedepolarizante), blochează N-
colinoreceptorii, preîntâmpinând
acţiunea depolarizantă a Ach.

!! Date recente sugerează

ipoteza că Hexametoniul,
Pempidina produc mai mult
blocarea gaglionară prin
ocuparea situsurilor canalului
ionic deschis controlat de
receptorul acetilcolinic şi nu
prin ocuparea
colinoreceptorului însuşi.
Din contra Trimetafanul se
pare că blochează receptorul
nicotinic şi nu situsurile
canalului ionic.
 *Efectele farmacologice.
Mărirea (intensificarea) efectului ganglioblocant este în dependenţă de
tonusul iniţial al centrelor corespunzătoare.

Vase – inhibiţia ganglionilor simpatici – duce la arterio- şi venodilataţie

cu micşorarea rezistenţei periferice, presiunii arteriale şi venoase,
pre- şi postsarcinii, ameliorarea microcirculaţiei, îmbunătăţeşte
circulaţia sanguină în regiunile respective (periferice).

Cord – tahicardie moderată (nodul sino-atrial este dominat de sistemul

parasimpatic) şi o scădere a forţei contractile.

TA – acţiunea asupra inimii şi vaselor are drept consecinţă o

hipotensiune de durată variabilă. TA scade brusc. Efectul este mai
pronunţat în ortostatism. Scăderea TA este rezultatul paraliziei
ganglionilor simpatici, respectiv suprimării controlului vasomotor
simpatic, tonic şi reflex.

Mărimea hipotensiunii depinde de tonusul iniţial al inervaţiei

adrenergice.
Debitul coronarian – puţin scăzut.
Fluxul cerebral poate creşte brusc.
Circulaţia renală – iniţial scăzută, revenind peste ½-1 oră la normă.

44
*Tubul digestiv – produc scăderea tonusului şi peristaltismului gastro-
intestinal şi a secreţiei gastrice şi intestinale, (inhibă transmiterea
impulsurilor în ganglionii parasimpatici), inhibă profund motilitatea
gastro-intestinală şi produc constipaţie pronunţată.

Vezica urinară – este relaxată. Blocada ganglionară poate uneori determina

tenesme vezicale şi retenţia urinară.

Rinichii – scade filtraţia glomerulară şi excreţia electroliţilor, ureei şi apei,

oligurie sau anurie.

Ochiul – produc midriază (dilatarea moderată a pupilei – inervaţia dublă

SNC cu predominantă a tonusului parasimpatic), cicloplegie şi
paralizia acomodării vizuale, muşchiul ciliar este inervat de
parasimpatic, tensiunea intraoculară scade, vasele retiniene –
dilatate.

Funcţia sexuală este afectată (atât erecţia cât şi ejacularea).

Glandele salivare, gastrice, sudoripare – inhibiţia sau micşorarea secreţiei –

dereglarea transmiterii impulsurilor în ganglionii parasimpatici.

Blocarea transpiraţiei, dar hipertermia nu constituie o problemă, deoarece

este vasodilataţie cutanată şi menţine t˚ corpului normală. 45
* SNC – agenţii cuaternari de amoniu şi derivaţii
sulfonici sunt lipsiţi de efecte centrale, pentru că
nu traversează bariera hematoencefalică. Cele
care pătrund uşor în SNC produc – sedare,
tremor, mişcări coreiforme, tulburări mentale.
◦ ** Ganglioplegicele determină o scădere importantă a tonusului
arteriolar şi venomotor.TA poate să scadă brusc, deoarece atât
rezistenţa vasculară periferică, cât şi întoarcerea (returul) venos
sunt scăzute. Ganglioplegicele pot determina hipotensiune arterială
ortostatică, deoarece sunt blocate reflexele posturale, care în mod
normal previn staza venoasă.
◦ Acumularea sângelui în vasele dilatate micşorează returul venos şi
scade debitul cardiac, ceea ce contribuie la hipotensiune.
◦ Caracterul ortostatic al acestuia se explică prin abolirea reflexelor
simpatice, care nu mai permite redistribuirea sângelui în
ortostatism.
◦ Hipotensiunea ortostatică excesivă poate duce la colaps sau
lipotemie (prin insuficienţa de irigare a creierului).
46
 Hexametoniu – sare bi-cuaternară de amoniu:
◦ manifestă activitate destul de înaltă
◦ acţiune selectivă pronunţată
◦ durata mică de acţiune 3-4 ore
◦ din tubul digestiv se absoarbe rău
◦ se administrează parenteral (dezavantaj considerabil);
Azametoniu bromid (Pentamina) – cedează puţin benzohexoniului după
activitate şi durată de acţiune.

* Ganglioplegicele sunt utilizate în:

◦ boala ulceroasă,
◦ edem pulmonar,
◦ embolie arterială,
◦ endarterită obliterantă,
◦ boala hipertensivă (forme grave maligne şi crize de
hipertensiune, în terapia sistematică, condiţii
spitaliceşti).

47
 * Preparate de durată scurtă de acţiune (de durată scurtă - 10-20 min
şi medie) – Trepiriu (Higroniu) şi trimetafan (arfonad).

Trepiriu posedă o acţiune ganglioblocantă mai selectivă şi e de 5-6 ori

mai puţin toxic decât trimetafanul (artonadul).

Se folosesc pentru:
1)hipotensiune dirijată (controlată) (se administrează i/v
– prin perfuzie sau fracţionat) sol. 1% cu glucoză de 5%.
Hipotensiunea arterială dirijată facilitează la
efectuarea operaţiilor asupra inimii şi vaselor,
chirurgia oftalmologică şi neurochirurgie – pentru
micşorarea sângerării;

2) ameliorarea circulaţiei în ţesuturile periferice;

3) scăderea PA şi micşorarea hemoragiilor din vasele

câmpului operatoriu ce uşurează tiroidectomia,
mastectomia; Verte!
48
4) micşorarea posibilităţii de evaluare
a edemului cerebral în neurochirurgie
(efectul hipotensiv), edemului
pulmonar, în embolie pulmonară;

5) prevenirea reflexelor negative spre

inimă, vase şi alte organe interne ce
pot avea loc în intervenţiile
chirurgicale;

6) În terapia complexă a şocului

septic, hemoragic, traumatic;

7) În crize de hipertensiune cu sau

fără complicaţii (insuficienţa cardiacă
acută, edem pulmonar numai în spital,
cu supraveghere medicală strictă).
 *Contraindicaţii
1) hipotensiune,
2) ateroscleroză pronunţată,
3) insuficienţa articulaţiei coronariene,
4) glaucom,
5) hipofuncţie renală,
6) afecţiuni organice ale miocardului,
7) anemie,
8) şoc hemoragic,
9) infarct miocardic,
10) asfixie.

50
 * Reacţii adverse – rezultatul blocării ganglionilor vegetativi.

 Colaps ortostatic la schimbarea bruscă a poziţiei

corpului din orizontal în vertical (2-3 ore după
administrare), 30-35% - hipotensiune arterială
intensă cu insuficienţa circulatorie cerebrală acută,
fenomene de cardiopatie ischemică, palpitaţii,
tahicardie, ameţeli, astenie, manifestări sincopale.
Se recomandă adrenalină, noradrenalină, efedrină,
etilefrină;
 Micşorarea motilităţii tubului digestiv (constipaţie,
ocluzie intestinală);
 Congestia mucoasei nazale;
 Midriază, paralizia acomodării cristalinului;
 Dizurie, retenţie urinară (se combină cu
neostigmina), dereglarea vorbirii articulare –
dizartrie, dereglarea deglutiţiei – disfagie; Verte!

51
 Simpatoplegie (hipotensiune arterială
ortostatică marcată şi disfuncţie sexuală;
 Parasimpatoplegie (constipaţie, retenţie
urinară, precipitarea glaucomului, vedere
„voalată”, uscăciunea gurii);
 Uneori reacţii alergice (sunt eliberatori
de histamină) – trimetafan (arfonad);
 Cazuri letale la supradozare de obicei
rar – inhibiţia respiraţiei, convulsii.

 La copii pînă la 3 ani

 - ganglioplegicele practic nu provoacă
hipotensiune, fiindcă în vîrsta mică
celulele ganglionilor sunt mai autonome
şi în mai mică măsură se supun (acţiunii)
influenţei centrale.
 Asistenţa la supradozarea
ganglioplegicelor:

 Aportul oxigenului;
 Respiraţie artificială (asistată);
 Folosirea analepticelor;
 Administrarea neostigminei (antagonist al
ganglioplegicelor);
 Ridicarea TA – α-adrenomimetice, izoturon,
difetur (raviten);
 M-colonomimetice (carbacolina, aceclidina) – în
dereglările acomodaţiei, midriază, inhibiţia
motilităţii tubului digestiv, atonia vezicii urinare.

53
 *Preparatele, ce blochează N-
colinoreceptorii muşchilor scheletali
(remediile curarizante sau
miorelaxante cu acţiune periferică,
blocante neuromusculare, blocante
mioneurale).

54
 Miorelaxant - care relaxează
muşchii, de la grec. mys - muşchi şi lat.
relaxatio-relaxaţie.

Efectul principal al acestor

preparate – relaxarea muşchilor
scheletici ca rezultat al influenţei
blocante a lor asupra transmisiei
neuromusculare (blocarea
transmiterii excitaţiei de la nerv la
muşchi, cu păstrarea excitabilităţii
directe a muşchilor).
 # Pentru prima dată această proprietate a fost depistată la curare, de aceea substanţele
se numesc remedii curarizante.
Curare – un extract din speciile de plante Strychnos şi Chondodendron, care cresc în
America de Sud.
Timp de multe decenii curare se folosea în calitate de otravă pentru săgeţi.
Anii 40 ai secolului XX – în medicină – în experienţele celebre ale Magendie şi apoi de
Claude Bernard, apoi în practica chirurgicală (anesteziologie).
Curare – un număr mare de alcaloizi, principalul, fiind tubocurarina (preparat
natural vegetal).
Sunt cunoscute şi alte preparate curarizante: sintetice, semisintetice, vegetale. Ele 56
 *CLASIFICAREA
(după structura chimică)

1). Compuşi cuaternari de amoniu

(au două centre cationice-atomi
de azot cu sarcină pozitivă):
◦ Tubocurarină clorură (tubarină, – vegetal
tubocuran)
◦ Pancuroniu bromură (pavulon)
◦ Pipecuroniu bromură (arduan)
◦ Vercuroniu bromură (norcuron) sintetice
◦ Suxametoniu (ditilină, listenon,
miorelaxin)
◦ Dioxoniu.
2). Amine terţiare:
◦ Melictină.

Un atom de N+ al tubocurarinei este cuaternar, al doilea – terţiar.

57
 *Activitatea curarizantă depinde de:
◦ concentraţia sarcinii în centrii cationici
◦ natura radicalilor lor ecranizaţi
◦ distanţa dintre atomii de azot
◦ structura părţii centrale a moleculei.
Datorită centrilor cationici se efectuează interacţiunea
polară a substanţelor cu structurile anionice ale N-
colinoreceptorilor. Pentru majoritatea remediilor
curaruzante distanţa optimă dintre atomii de azot este de
1,4-1,5 nm (14-15 Aº), ce corespunde aproximativ lungimii
catenei de 10 atomi de carbon.
Remediile curarizante inhibă
transmisia neuromusculară la
nivelul membranei postsinaptice,
interacţionînd cu colinoreceptorii
plăcii terminale.
Blocul neuromuscular, provocat
la diferite remedii curarizante,
poate avea diversă geneză: 59
 *Preparatele antidepolarizante –
blochează
N-colinoreceptorii şi împedică
acţiunea
depolarizantă a Ach.

Remediile antidepolarizante pot fi:

a) competitive (concurente)
b) necompetitive (neconcurente).
Antagonism competitiv
(concurent) cu Ach pentru N-
colinoreceptorii membranei postsinaptice a
plăcilor terminale a muşchilor striaţi,
împedicând interacţiunea mediatorului cu
receptorii. 60
 Blocul depinde de concentraţia acestor
substanţe în regiunea N-colinoreceptorilor
membranei terminale. Mărirea concentraţiei de
Ach duce la restabilirea transmisiei
neuromusculare prin înlăturarea tubocurarinei din
legătura cu colinoreceptorii. Mărirea din nou a
tubocurarinei duce la reinstalarea efectului
blocant.
Preparatele cu efect competitiv:
•Pancuroniu (pavulon) Melectina
•Pipecuroniu (arduan) Diplacina
•Tubocurarina clorură

Necompetitive: prestonal – preparatul

curarizant şi Ach acţionează cu diferite
substraturi receptive ale plăcii terminale, dar
legate reciproc.
*Blocul neuro-muscular cu antidepolarizante se manifestă:
a) paralizie lentă fără faza de fibrilaţie şi amplificare a
contracţiilor înainte de bloc;
b) lipsa durerilor musculare postanestezice;
c) nemodificarea permeabilităţii membranei
postsinaptice pentru ioni şi fără pierderea
potasiului din celulă;
d) lipsa micşorării secundare a
contractilităţii.
** Activitatea şi durata acţiunii remediilor curarizante
antidepolarizante se schimbă sub influenţa:
 anestezicelor generale:
◦ eter, halotan (ftorotan) – intensifică şi prelungesc efectul mioparalitic;
◦ oxid de azot, ciclopropan – nu influenţează activitatea lor;
◦ hexenal, tiopental-sodiu – intensifică neînsemnat acţiunea blocantă a
preparatelor antidepolarizante.

62
 * Remediile depolarizante –
suxametoniu (ditilina).
Datorită structurii
asemănătoare cu Ach. Ditilina
(Diacetilcolina - două molecule de Ach ) –
interacţionează cu N-
colinoreceptorii membranei
postsinaptice, manifestând
„activitate intrinsecă”, majorează
permeabilitatea membranei
pentru ioni, provocând o
depolarizare stabilă a ei.
Membrana depolarizată pierde
capacitatea de a efectua procesele
de depolarizare-repolarizare. În
rezultat impulsurile nu se transmit
– se instalează efectul mioparalitic. 63
 *Blocul neuro-muscular cu
depolarizante se manifestă:
1)iniţial – fază scurtă de contracţii
sau fibrilaţii de obicei în anumită
ordine (cutia toracică, gîtul,
abdomenul, extremităţile);
(fasciculaţii musculare)
2)în perioada postanestezică sunt
frecvente durerile musculare
(mai ales la copii).
3)creşte permeabilitatea
membranei postsinaptice pentru
ioni cu pierderea de potasiu şi
slăbiciune musculară.
 *Remediile curarizante cu acţiune de tip mixt
– dioxoniu (preparat cu proprietăţi depolarizante
şi antidepolarizante; preparat antidepolarizant
necompetitiv). La început de acţiune –provoacă
depolarizare de scurtă durată, urmată apoi de
bloc nedepolarizant.

65
 După acţiunea mioparalitică (în
funcţie de doze) preparatele
curarizante pot fi aranjate în
următoarea ordine: pipecuroniu >
pancuroniu > tubocurarină >
suxametoniu (ditilină) > melictină.

66
 Paralizia produsă de curarizante cuprinde
treptat diverse grupe musculare, care au
sensibilitate diferenţiată la acţiunea acestor
substanţe: globii oculari, ridicătorul
pleoapelor, urechile, faţa, limba, faringele,
laringele, muşchii masticatori şi cefei,
falangelor, membrelor superioare şi
inferioare, abdomenului, toracelui,
diafragma.

Corespunzător paraliziei treptate a

muşchilor menţionaţi curarizantele produc
succesiv: diplopie, ptoză palpebrală,
dizartrie, greutate în deglutiţie, căderea
mandibulei, paralizia membrelor, paralizia
muşchilor respiratori. Revenirea se face în
ordine inversă.
 ** Pentru preparatele curarizante este caracteristică:
◦ limita de acţiune mioparalitică – diapazonul dintre dozele, în care
substanţa paralizează cei mai sensibili la ele muşchi şi dozele
necesare pentru oprirea (sistarea) completă a respiraţiei.
Preparatele cu limită mică a acţiunii mioparalitice:
tubocurarina, pancuroniu, pipecuroniu.
Preparatele cu limită relativ mare: ciclobutoniu.

După durata acţiunii mioparalitice remediile curarizante

pot fi subdivizate în 3 grupe:
a) de scurtă durată – 10-15 min-
 Suxametoniu (ditilina)-hidrolizată de colinesteraza
plasmei sîngelui.
b) cu durata medie – 20-30 min:
 Atracuriu (tracuriu)
 Vecuroniu (norcuron)
c) de lungă durată – 45-60 min şi mai mult:
 Tubocurarină clorură
 Pancuroniu (pavulon)
 Pipecuroniu (arduan) toate în doze mari.
68
 *Decurarizarea
Antagoniştii remediilor curarizante: (se bazează pe
mecanismul de acţiune )
1. pentru remediile antidepolarizante
(competitive) sunt remediile anticolinesterazice –
neostigmină, galantamina, piridostigmina,
care blocând acetilcolinesteraza, măresc considerabil
concentraţia de Ach liberă în fanta sinaptică şi la
antagonismul concurent între mediator şi miorelaxant.
Ach duce la eliminarea compuşilor curarizanţi de
pe N-colinoreceptori şi la restabilirea transmisiei
neuromusculare.
Concomitent se utilizează atropina, care
înlătură efectele M-colinomimetice ale remediilor
anticolinesterazice.
2. pentru remediile depolarizante – antagonişti
acceptabili în terapeutică nu există.
Remediile anticolinesterazice în acest scop nu pot fi
folosite – ele nu înlătură efectul blocant al
remediilor curarizante depolarizante ci îl
intensifică.
69
 Acţiunea Suxametoniului (ditilinei),
remediu depolarizant – poate fi
întreruptă prin introducerea
sângelui citrat (conservat) proaspăt,
ce conţine colinesterază plasmatică,
care hidrolizează ditilina sau se
menţine respiraţia artificială – până
se hidrolizează suxametoniu
 * Alte efecte farmacologice :
(Pot avea şi acţiuni asupra altor segmente ale
arcului reflex (sinapselor colinergice):
1. Activitate ganglioplegică moderată
posedă substanşele antidepolarizante,
mai ales tubocurarina. Manifestarea
acestei acţiuni – scăderea TA. Remediile
depolarizante nu posedă această acţiune
(ganglioplegică).
2. Influenţă inhibitoare asupra N-
colinoreceptorilor sinocarotidieni şi
medulosuprarenalelor.
3. Remediile depolarizante în doze mari
stimulează N-colinoreceptorii ganglionari
şi medulosuprarenali, mărind TA.
4. Acţiune M-colinolitică (vagolitică)
pronunţată asupra inimii- pancuroniu etc
– exprimată prin tahicardie. Verte!
5. Eliberarea histaminei (tubocurarina şi altele)-se
manifestă prin scăderea TA, majorarea tonusului
muşchilor bronhici.

6. Influenţă asupra echilibrului electrolitic –

remediile curarizante depolarizante - depolarizarea
membranei postsinaptice – ionii de Potasiu părăsesc
muşchii striaţi, concentraţia lor în lichidul
extracelular şi plasmă creşte. Aceasta poate fi cauza
aritmiilor cardiace.

7. Apariţia durerii musculare în perioada

postoperatorie – remediile depolarizante – ca
rezultat al microtraumatizării muşchilor în timpul
fasciculaţiilor, caracteristică acestor remedii.

8. Asupra SNC exercită influenţă puţin pronunţată –

compuşii cuaternari de amoniu penetrează cu greu
bariera hematoencefalică.
73
 Preparatele curarizante din grupa compuşilor
cuaternari de amoniu se absorb slab din tractul
gastro-intestinal – se administrează parenteral, de
obicei intravenos.
Aminele terţiare se absorb bine din intestin.
Unele substanţe se supun în organism scindării
enzimatice. De exemplu: ditilina se hidrolizează
de colinesteraza plasmatică sanguină – durata de
acţiune mică – 5-10 min.
Remediile curarizante şi metaboliţii lor se
elimină exclusiv prin rinichi.

74
 *Utilizarea curarizantelor:
Anesteziologie:
a) efectuarea intervenţiilor chirurgicale - relaxarea muşchilor
scheletici, uşurează efectuarea operaţiilor asupra organelor
toracale, cavităţii abdominale, membrelor superioare şi
inferioare.
b) la intubarea traheii –relaxarea coardelor vocale, muşchilor
laringelui şi gâtului – suxametoniu (ditilina).
c) bronhoscopie
d) repoziţia luxaţiilor şi fracturilor
e) rar în tratamentul simptomatic al convulsiilor tetanosului, în
terapia electroconvulsivantă.
f) în bolile şi stările patologice însoţite de hipertonusul
muşchilor scheletici – rareori aminele terţiare, efective în
administrarea enterală (melictina şi al.), deoarece prioritatea
o au miorelaxantele centrale.
g) transferarea bolnavilor la respiraţia artificială în intoxicaţii cu
hipnotice, tranchilizante, anticolinesterazice, intervenţii
chirurgicale toracice.
75
 În dependenţă de durata presupusă a
intervenţiilor chirurgicale se folosesc preparate
cu durata necesară de acţiune.
De exemplu:
a) operaţii ce necesită abolirea respiraţiei (asupra
organelor toracale) – preparate curarizante cu
diapazon mioparalitic mic, care provoacă apnee
imediată – tubocurarina.
b) Abolirea respiraţiei nu e nevoie - operaţii asupra
organelor abdominale, bazinului mic,
extremităţilor – substanţe cu acţiune
mioparalitică mare, care inhibă respiraţia mai
puţin – anatruxoniu, ciclobutoniu.

76
 * Reacţiile adverse:
 scăderea TA – tubocurarina, anatruxoniu.
 mărirea TA – suxametoniu (ditilină)
 tahicardie – pancuroniu
 aritmii – suxametoniu (ditilină)
 bronhospasm – tubocurarină
 creşterea tensiunii intraoculare –
suxametoniu (ditilină)
 mialgii – remediile depolarizante
 apnee de lungă durată (până la 6-8 ore şi mai
mult în loc de 5-10 min – suxametoniu
(ditilină) – la persoane cu insuficienţă
ereditară de colinesterază plasmatică
(sanguină).
77
 Remediile curarizante trebuie folosite cu
precauţie:
1. În bolile ficatului
2. În bolile rinichilor
3. În vârsta senilă.
De ţinut minte: remediile curarizante inhibă sau
opresc complet respiraţia. Pot fi folosite numai la
prezenţa antagoniştilor şi tuturor condiţiilor
necesare pentru respiraţia artificială (asistată).
Colinoblocantele centrale – substanţe , care
blochează în deosebi colinoreceptorii sistemului
nervos central. Ele se referă – unele la
tranchilizante - benactizin (amizil), altele sunt
folosite în tratamentul parkinsonismului –
trihexifenidil (ciclodol) ş.a.
78
  Moldova e frumoasă !!!
 Vizitați cetatea Sorocii, află cine ti-au fost străbunii !!