Principiile farmacocinetice şi farmacodinamice de utilizare raţională a sedativelor,

hipnoticelor, anxioliticelor, neurolepticelor, nootropelor, antidepresivelor,

anticonvulsivantelor. (L.Ţurcan)

1. Farmacologia clincă a sedativelor: clasificarea, caracteristica farmacodinamica

(mecanismele şi manifestările), particularităţiile farmacocinetice, indicaţiile şi principiile de
selecţie şi dozare, contraindicaţiile, reacţiile adverse şi manifestările clinice, interacţiunele
medicamentoase indicaţiile, principiile de utilizare în stomatologie. Pag 108

I.Barbituricele în doze subhipnotice: barbital , fenobarbital, amobarbital

II.Benzodiazepinele : diazepam, fenazepam etc.(antidot in flumazenil)
III.H1-antihistaminice: prometazina, difenhidramina, cloropiramina, doxilamina
IV. DerivaţiiGABA- oxibatul sodic în pulbere; posedă aceeaşi acţiune ca şi barbituricele;
obişnuinţa se dezvoltă mai lent;
V. Bromidele: natriu bromid, kaliu bromid, calciu bromid
VI. Preparatele vegetale:
1. Extract și tinctură din:
 Preparatle din valeriană (odolean): extract şi tinctură de valeriană
 Preparatele din crategus (păducel): extract şi tinctură de crategus
 Preparatele din pasiforă: extract şi tinctură din pasiforă, pasit
 Preparatele din Leonurus (talpa găştei): extract şi tinctură de Leonur Preparatele
 Preparatele din Paeonia (bujor): extract şi tinctură din bujor
2. Preparatele din Kava-kava: extract uscat, Antares 120
combinate
VII. Preparatele combinate:
 valocordin, beloid, valocormid, belaspon, valosedan, corvalol, nervoflux,
valoserdin, novo-pasit, corvaldin, persen, extraveral, sanosan, belataminal

Mecanismul de acțiune:
- amplifică procesele de inhibiţie sau le diminuiază pe cele de excitaţie; - sedativele, în
dozele respective, nu posedă o acţiune concretă asupra unor sisteme mediatoare, ci
micşorează influxul de natriu în celulă, cu diminuarea reacţiilor motorii şi emoţionale la
acţiunea factorilor exogeni (încordarea psihoemoţională, iritabilitatea, excitabilitatea,
instabilitatea, neliniştea); - acest efect se manifestă, în primul rând, asupra sistemelor
polisinaptice, scoarţei cerebrale, formaţiei reticulate şi interrelaţiilor lor.
Indicaţii:
-iritabilitate crescută; - stări asteno-neurotice; - tulburări de somn; - maladii psihosomatice
(distonie neurovegetativă, hipertensiune arterială, eczemă, neurodermită etc.); - stări
spastice ale musculaturii netede (pilorospasm, laringospasm etc.).
1) stări astenoneurotice, iritabilitate crescută;
2) tulburări de somn;
3) maladiipsihosomatice (distonieneurovegetativă, hipertensiunearterială, eczemă,
neurodermită, etc.);
 4) hipntice si anxiolitice
5) în stomatologie se indică în: tratamentul complexalmaladiilor în patogeneza cărora
sunt implicate dereglările SNC: încazde reacţiin eurotice neadecvate (excitaţie,
plânseteetc.); în tratamentul complex al paradontozei, neuralgiilor,
afecţiunilormucoaseicavităţiibucale; glosalgii; neuralgia nervului trigemen; perioada pre- şi
postoperatorie.

Particularități farmacologice:

Barbituricele:

- se utilizează ca sedative barbituricele de durată lungă şi medie, în doze subhipnotice (1/3 –

1/5 din acestea); - la dozele recomandate survine starea de sedare cu diminuarea
sensibilităţii şi acuităţii la stimulii exogeni, dispoziţiei, capacităţii de muncă şi dezvoltarea
unei stări de somnolenţă; - la bolnavii cu sindrom dureros, barbituricele, în doze sedative,
nu deprimă durerea, ci chiar pot creşte sensibilitatea la ea cu dezvoltarea excitaţiei şi
maniei; - la copii şi bătrâni pot provoca, uneori, stări paradoxale de excitaţie, euforie,
indispoziţie şi confuzie; - prezintă pericol de dezvoltare a toleranţei şi chiar dependenţei
medicamentoase; - la sistarea bruscă, după utilizarea îndelungată, poate surveni “sindromul
de suspendare” caracterizat prin insomnie, iritabilitate, încordare psihoemoţională.

Benzodiazipenele:

- efectul sedativ este mai caracteristic pentru benzodiazepinele hipnotice, chiar la doze mici,
pe când pentru cele cu acţiune anxiolitică sunt necesare doze mai mari; - sedarea se
manifestă prin diminuarea excitaţiilor exogene şi activităţii motorii.

Bromurile:

-efectul sedativ se explică preponderent prin intensificarea proceselor inhibitorii din SNC, cu
restabilirea raportului dintre cele excitatorii şi inhibitorii; - reduc reacţiile motorii şi emotive
la factorii exogeni; - contribuie la instalarea şi aprofundarea somnului; - efectul sedativ
depinde de tipul SNC şi starea lui funcţională (cu cât el este mai slab, cu atât dozele sunt mai
mici); - se absorb bine şi se distribuie preponderent extracelular; - se elimină lent prin urină,
glandele sudoripare, mamare şi gastrice, cu tendinţă spre cumulare; - T0,5=12 zile şi mai
mult; - din cauza cumulării pot duce la intoxicaţie cronică (bromism); - datorită acţiunii
sedative slabe şi pericolului de cumulare, utilizarea este redusă, fiind folosite preponderent
în combinaţii, în doze reduse, cu potenţarea reciprocă a acţiunii.

H1-antihistaminicele

- preparatele de I generaţie (difenhidramina, prometazina, cloropiramina etc.) posedă efect

sedativ puternic, cele de a II-a generaţie – moderat (clemastina, alimemazina, loratadina)
sau slab (ciclizina, meclozina, astemizol etc.); - efectul se datorează blocării H1-receptorilor
din SNC; - potenţează efectele deprimantelor SNC; - efectul sedativ, este, de obicei, nedorit
în tratamentul ambulator; - sunt folosite frecvent drept premedicaţie.

Preparatele vegetale:

se folosesc sub formă de infuzii, tincturi, extracte, preparate neogalenice sau galenice; -
conţin uleiuri eterice, alcaloizi, saponine, substanţe organice; - diminuează procesele de
excitaţie din SNC, modulează reactivitatea la stimulii exogeni, contribuie la instalarea
somnului; - posedă şi alte efecte (spasmolitic etc.); - sunt preparate iniţiale în tratamentul
complex al maladiilor şi stărilor patologice, însoţite de hiperexcitabilitate.

Agoniştii GABA - sunt similari barbituricelor, dar mai puţin periculoşi în aspectul toleranţei şi
dependenţei.

Preparatele combinate - conţin preparate din diferite grupe, cu potenţarea reciprocă a

efectului la doze mai mici decât cele folosite ca monoterapie; - se reduce posibilitatea
efectelor adverse; - sunt accesibile pentru utilizare în condiţii de ambulator, îndeosebi în
pediatrie şi geriatrie; - se bucură de popularitate în rândul pacienţilor.

Spectrul efectului farmacologic include:

1) acţiune anxiolitică ce se manifestă prin micşorarea labilităţii emoţionale, înlăturarea
tensiunii psihice, fizice şi a devierilor vegetative şi endocrine corespunzătoare lor;
comportamentul critic faţă de evenimente şi acţiunile personale se păstrează complet;
2) efectul psihosedativ constă în diminuarea nivelului general de reacţionare la diferiţi
excitanţi; duce la micşorarea vitezei şi exactităţii reacţiilor la stimuli exogeni, somnolenţă,
scăderea capacităţii de muncă intelectuală. Este contraindicată administrarea lor în condiţii
ambulatorii la şoferi, constructori şi la operatori de maşini care solicită reacţii psihomotorii
riguroase;
3) acţiune stimulantă, caracteristică pentru administrarea în doze mici a
medicamentelor cu efect psihosedativ redus; se restabilesc iniţiativa, contactul, tendinţa de
a fi lider, curajul în luarea unor decizii responsabile; se micşorează influenţa unor calităţi
personale negative ca: timiditatea, neîncrederea în sine, frica de a face greşeli; se păstrează
claritatea în aprecierea critică a situaţiei (spre deosebire de acţiunea alcoolului etilic);
4) acţiune hipnotică - într-o măsură sau în alta ea este caracteristică tuturor
benzodiazepinelor; se manifestă prin accelerarea adormirii şi măririi duratei totale a
somnului;
5) acţiune miorelaxantă - micşorarea tonusului şi forţei de contracţie a musculaturii
striate direct proporţional cu doza administrată;
6) acţiune anticonvulsivantă - unele benzodiazepine sunt eficace în diferite stări
convulsivante – tetanos, eclampsie la alcoolici şi în unele forme de epilepsie; cele mai active
în acest caz sunt nitrazepamul, fenazepamul, diazepamul (sibazon).

Contraindicații
 miastnia gravis, prsoanelor activitatea cărora necesită precizie şi atenţie sporită sau sunt
periculoase din punc de vedere al securităţii (conducătorii auto, operatori, manevrarea
utilajelor şi dispozitivelor, etc.); insuficienţă hepatică, renală şi respiratorie; dependenţă
medicamentoasă în anticedente; trimestrul I al sarcinii; lactaţia.
Precauţie la vârstnici şi copii; evitarea asocierii cu băuturi alcoolice şi dprimante ale
SNC.

Reacții adverse

2. Farmacologia clincă a trachilizantelor (anxioliticelor): clasificarea in funcţie de utilizarea

terapeutica şi durata de acţiune, efectele şi manifistările lor clinice, particularităţile
mecanismului de acţiune, indicaţiile şi principiile de elecţie şi dozare, contraindicaţiile,
reacţiile adsverse şi profilaxia lor, interacţiunele medicamentoase. Pag 98

Preparate ce selectiv înlătură stările de spaimă, frică, încordare emoţională, dezadaptare la

mediul ambiant şi sunt eficiente în neuroze şi stări intermediare.

Anxietatea (lat. anxietas – nelinişte) – este o stare afectivă patologică, caracterizată prin:
nelinişte psihomotorie; teamă nedesluşită, fără obiect real; frica.

Clasificarea:

Majore (puternice):

Posedă acţiune anxiolitică şi sedativă marcată, diapazon terapeutic mare, influenţă negativă
asupra reacţiilor psihomotorii, performanţei de muncă, coordinaţiei fine a mişcărilor.

A. Benzodiazepinele - diazepam - fenazepam - clordiazepoxid - oxazepam - nitrazepam -

medazepam - clorazepat - bromazepam - alprazolam - temazepam etc.

B. Nebenzodiazepinicie - benzoclidină - trimetazină – lonetil

C. Preparate combinate - amixid - librax - antares 120 D. Cu acţiune antidepresivă -

opipramol – alprazolam

Minore (de zi):

Se caracterizează prin acţiune anxiolitică şi sedativă redusă, fără influenţe negative vădite
asupra reacţiilor psihomotorii, performanţei de muncă. Se utilizează în tratamentul
ambulator. - proroxan - piracetam - fenibut - propranolol - trimetazină - mebicar -
meprobamat - tofizopam - medazepam

in funcţie de utilizarea terapeutica

ca tranchilizante:- alprazolam - bromazepam - clobazam - clorazepat - lorazepam -

medazepam - prozepam - clordiazepoxid
Ca hipnotice:
- flurazepam - flunitrazepam - nitrazepam - temazepam - triazolam - lormetazepam -
midazolam – ketazolam.
Ca miorelaxante centrale: - diazepam - fenazepam - tetrazepam - bromazepam - ketazolam -
temazepam
Ca anticonvulsivante și antiepileptice: - clonazepam - diazepam - fenazepam - nitrazepam -
flunitrazepam – bromazepam.
Benzodiazepine antidepresive: alprazolam, opipramol.

Ca anestezice generale intravenoase: diazepam, midazolam.

După durata acţiunii tranchilizantele se clasifică:

 De durată scurtă, T1/2 3-10 ore – oxazepam, tofozopam, triazolam, clotiazepam;
 De durată scurtă, T1/2 10-40 ore – alprazolam, bromazpam, lorazepam;
 De durată scurtă, T1/2 30-90 ore –diazepam, fenazepam, medazepam, clodiazepoxid,
clorazepam.

I. Scurtă: brotizolam, triazolam, temazepam, clotiazepam, midazolam, ketazolam,

oxazepam, ciclobarbital, secobarbital, pentobarbital, zolpidem, zopiclonă, bromizoval,
carbromal.

Instalarea efectului: 10-15 min. Durata efectului: 2-5 ore; T1/2: 2-10 ore.

II. Medie: lormetazepam, nitrazepam, flunitrazepam, amobarbital, glutetimidă, metiprilonă,

metacvalonă, cloralhidrat, difenhidramină, cloropiramină, prometazină, meprobamat, L-
triptofan, butabarbital.

Instalarea efectului: 20-40 min. Durata efectului: 4-7 ore. T1/2 - 10-40 ore.

III. Lungă Flurazepam, diazepam, clordiazepoxid, barbital, fenobarbital.

Instalarea efectului: 40-60 min. Durata efectului: 8-12 ore. T ½ - 30-90 ore.

Efectul /// ///////////////////////////////////////Manifestările clinice

Efectul anxiolitic (tranchilizant) Se manifestă prin: - micşorarea labilităţii emoţionale; - înlăturarea

neliniştei, spaimei, fricii, tensiunii psihice; - echilibrarea comportamentului afectiv; - calmarea
excitaţiei psihomotorii, dereglărilor vegetative şi endocrine; - atenuarea asteniei, insomniilor,
tulburărilor funcţionale, palpitaţiilor, fără a influenţa vigilitatea, capacităţile intelectuale, funcţiile
senzoriale; - situaţiile în care se află pacientul se apreciază mai liniştit, păstrându-se atârnarea critică
faţă de acţiunile sale.

Efectul psihosedativ Constă în: - micşorarea nivelului general de reacţie la excitanţii exogeni, a
emotivităţii; - la benzodiazepinele tranchilizante, de regulă, acesta se manifestă la folosirea dozelor
mai mari sau timp îndelungat, iar la cele hipnotice, este evident chiar şi la dozele mici.
Efectul activator Se manifestă la administrarea dozelor mici prin: - creşterea iniţiativei, contactilităţii;
- luarea fermă a deciziilor; - apariţia tendinţei de lider (spre deosebire de alcool se păstrează
atitudinea critică faţă de acţiunile sale).

Efectul hipnotic vezi preparatele hipnotice

Efectul anticonvulsivant vezi preparatele anticonvulsivante.

Efectul miorelaxant vezi preparatele antispatice ale musculaturii striate.

Efectul anestezic general

Efectul antivomitiv - acţiunea sedativă şi anxiolitică sunt responsabile de un efect antiemetic

nespecific.

Indicațiile anxioliticelor

Efectul hipnotic tratamentul insomniilor (vezi hipnoticele);

Efectul anxiolitic sau tranchilizant  efectul tranchilizant este util în sindromul anxios, psiho-
neurovegetativ şi neurotic, tulburările psihosomatice din: - afecţiuni neuropsihice însoţite de
anxietate; - afecţiuni medicale cu o componentă psihosomatică sau psihovegetativă importantă –
cardiopatia ischemică, boala ulceroasă, colopatii, astm bronşic, s-m premenstrual etc.;  pregătirea
preanestezică şi preoperatorie, precum şi pentru îngrijirea postoperatorie;  la alcoolici, în
combaterea unor manifestări psihotoxice acute – delirium tremens, stările confuzionale, sindromul
de abstinenţă;  stările de neuroză la frecventarea instituţiilor medicale, îndeosebi la copii; 
pregătirea pacienţilor, mai frecvent a copiilor, către diferite manipulaţii curative şi diagnostice; 
enureza nocturnă;  tratamentul eczemei, neurodermitelor.

Efectul anticonvulsivant  stările convulsive de diferită geneză – tetanos, eclampsie, convulsii la

alcoolici etc.;  tratamentul epilepsiei (crizele majore şi akinetice, status epileptic);

Efectul anestezic general  inducerea, menţinerea sau completarea anesteziei generale;

Efectul miorelaxant  tratamentul stărilor spastice ale musculaturii striate (vezi antispasticele
musculaturii striate

Efectul antivomitiv  profilaxia greţei şi vomei;  în asociere cu metoclopramida în reducerea

riscului toxic.

PRINCIPIILE DE DOZARE ALE ANXIOLITICELOR

 La utilizarea benzodiazepinelor ca anxiolitice se conduc după regula „suficienţei minime” care

prevede selectarea dozei ce asigură un regim normal de activitate a pacientului (controlul anxietăţii
cu un minim de reacţii adverse).

 De rând cu profilul farmacodinamic e necesar de luat în consideraţie particularităţile

farmacocinetice ale preparatului, în primul rând – viteza de absorbţie şi durata perioadei de
înjumătăţire.
• Suspendarea tratamentului (îndeosebi cu preparatele de scurtă durată) trebuie efectuată treptat
pentru preântâmpinarea dezvoltării sindromului rebound.

Mecanismul de acțiune al anxioliticelor

Anxietatea

În geneza manifestărilor stării de anxietate sunt implicate mai multe sisteme mediatoare: -
adrenergic, serotoninergic; - funcţia fiziologică contrareglatoare, ce deţine transmisia inhibitoare
GABA-ergică: - Receptorii GABA sunt: - GABA – A postsinaptici cuplaţi cu canale ionice Cl-
(deschidere); - GABA–B1: canale ionice de K+ /Go (deschidere) şi canale ionice de Ca2+/Go
(închidere); - GABA – B2: (adenilatciclaza), AC/Gi (inhibiţie), rezultând AMPc (scădere).

Benzodiazipinele

Benzodiazepinele se fixează de receptorii benzodiazepinici: - care formează un sediu specific de

cuplare, numite subunităţile alfa ale glicoproteinei receptoare a GABA-A receptorilor; induc
modificări conformaţionale ale moleculei receptoare cuplate cu canalele de Cl-; - cu creşterea
afinităţii subunităţii beta a receptorilor GABA-A faţă de mediator sau cu deschiderea canalelor de
clor; - cu influxul acestor ioni în celulă şi hiperpolarizarea membranei. - Benzodiazepinele sunt
substanţe GABA-ergice cu acţiune indirectă, deoarece în deficitul neurotransmiţătorului, ele nu-şi
realizează efectele. - Se presupune că în componenţa complexului receptori GABA + receptori
benzodiazepinici se include o polipeptidă GABA-modulină, care poate modula interacţiunea între
aceştea. Benzodiazepinele facilitează transmisia GABA-ergică la nivelul scoarţei cerebrale,
hipocampului, sistemului limbic, hipotalamusului, substanţei nigra, scoarţei cerebeloase şi măduvei
spinării.
Buspirona. Agonist al receptorilor serotoninergici 5–HT1A presinaptici cu inhibarea transmisiei
serotoninergice prin autoinhibarea neuronilor cu micşorarea sintezei şi eliberării serotoninei.

Preparatele din diverse grupe Manifestă acţiune anxiolitică prin: - blocarea: M-colinoreceptorilor
(hidroxizina, bencatizina), betaadrenoreceptorilor (propranolol), alfa-adrenoreceptorilor (proroxan),
serotonino- şi H1-histaminoreceptorilor (hidroxizina) din SNC; - stimularea alfa-2-adrenoreceptorilor
presinaptici centrali (clonidina)

Contraindicații

-în miastenia gravis; - la conducătorii auto, operatori, la cei, activităţile cărora necesită precizie sau
sunt periculoase din punct de vedere al securităţii; - la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi
respiratorie gravă (ventilaţia alveolară poate diminua periculos); - la persoanele cu stare de
dependenţă medicamentoasă în antecedente; - în I trimestru al gravidităţii; - în timpul lactaţiei; - la
bătrâni sunt preferate doze mici; - este necesară evitarea asocierii cu băuturile alcoolice şi alte
deprimante ale SNC; - nu se pot administra doze mari înaintea naşterii (deprimarea respiraţiei la
nou-născut)

Reacții adverse

Din partea SNC: sedare, ce poate însoţi efectul anxiolitic sau hipnotic, care se manifestă prin
încetinire psihomotorie, întârzierea reflexelor, apatie, somnolenţă;  depresie;  amnezie
anterogradă, care provoacă dificultăţi în procesul de învăţare şi memorizare;  diminuarea
performanţelor psihomotorii, mai ales la preparatele cu durată mare de acţiune şi / sau la asocierea
cu băuturile alcoolice;  slăbiciune, ataxie, cefalee, vertij, dereglări de vedere;  toleranţă; 
fenomenul rebound şi de postacţiune;  dependenţă medicamentoasă;  efecte paradoxale –
anxietate, iritabilitate, agitaţie motorie, stări confuzionale, convulsii (mai frecvente la bătrâni).

Din partea tubului digestiv: greaţă, vomă, disconfort în epigastru, modificări ale gustului, diaree,
creşterea apetitului şi a masei corporale;

Din partea sistemului endocrin  diminuarea libidoului şi dereglări menstruale.

3. Farmacologia clincă a hipnoticelor. Clasificarea în funcţie de criteriul farmacodinamic,

farmacoterapeutic şi durata de acţiune. Particularităţile efectului hipnotic şi efectelor
adverse, aspectele farmacinetice. Principiile de corectare a dereglarilor de somn. Pag 68

Criteriul farmacodinamic si farmacoterapeutic:

Durata de actiune:
I. Scurtă: brotizolam, triazolam, temazepam, clotiazepam, midazolam, ketazolam,
oxazepam, ciclobarbital, secobarbital, pentobarbital, zolpidem, zopiclonă, bromizoval,
carbromal.
Instalarea efectului: 10-15 min. Durata efectului: 2-5 ore; T1/2: 2-10 ore.
II. Medie: lormetazepam, nitrazepam, flunitrazepam, amobarbital, glutetimidă, metiprilonă,
metacvalonă, cloralhidrat, difenhidramină, cloropiramină, prometazină, meprobamat, L-
triptofan, butabarbital.
Instalarea efectului: 20-40 min. Durata efectului: 4-7 ore. T1/2 - 10-40 ore.
III. Lungă Flurazepam, diazepam, clordiazepoxid, barbital, fenobarbital.
Instalarea efectului: 40-60 min. Durata efectului: 8-12 ore. T ½ - 30-90 ore.

Particularităţile efectului hipnotic şi efectelor adverse, aspectele farmacinetice.

Barbituricele - efect hipnotic - Este rapid, relevant, chiar şi în cazurile rebele, dar somnul indus de
barbiturice variază de cel fiziologic şi se caracterizează prin: a) creşterea duratei totale a somnului; b)
modificarea duratei şi raportului dintre fazele somnului lent şi rapid, cu creşterea primei şi
diminuarea celei de a doua; c) accelerarea procesului de adormire, de instalare a somnului; d)
prelungirea stadiului II (somnului superficial) a somnului lent, cu micşorarea parţială sau marcată a
stadiilor III şi IV, deci a somnului profund; e) reducerea numărului trezirilor nocturne; f) prezenţa
fenomenului de postacţiune şi rebound la suspendarea preparatelor.
Benzodiazipine: efect hipnotic - produce impresia unui somn profund şi revigorant; - micşorează
latenţa instalării somnului; - creşte timpul total al somnului (mai ales când acesta este micşorat); -
majorează pragul de trezire şi diminuează numărul de treziri nocturne; - reduce durata stadiului 1,
iar cele folosite ca tranchilizante – o prelungesc; - toate benzodiazepinele cresc durata stadiului 2 al
somnului; - somnul cu unde lente, stadiul 3, şi mai ales 4, este micşorat; - în mod caracteristic, durata
somnului rapid este micşorată numai la dozele mari. În unele dereglări de somn, precum şi la
bolnavii neurotici sau psihotici, este posibilă chiar prelungirea somnului rapid; - cantitatea şi ritmul
secreţiilor hormonale din timpul somnului (hormonului de creştere, prolactinei, hormonului
luteinizant) nu sunt modificate; - suspendarea tratamentului după administrarea permanentă timp
de câteva săptămâni, determină un rebound al somnului rapid şi al celui cu unde lente, dar
fenomenul variază pentru diferite benzodiazepine

Indicații barbiturice:
- tratamentul insomniilor; - atenuarea sindromului psihovegetativ în stările spastice ale tubul
digestiv, hipertensiunea arterială, spasme coronariene, astm bronşic, greaţă, vomă; - stările de
agitaţie psihomotorie în intoxicaţii sau supradozarea excitantelor SNC, simpatomimeticelor etc.; -
tratamentul epilepsiei; - tratamentul convulsiilor simptomatice; - ca coleretic în colecistite cu stază; -
ictere congenitale cronice (cu majorarea bilirubinei neconjugate) – sindromul Jilber şi Crigler-Naiara;
- icterul neonatal (utilizat la mamă şi nou-născut).
Contraindicații barbiturice:
- insuficienţa hepatică şi renală severă; - graviditate; - hipotensiunea arterială; - alcoolismul cronic; -
caşexie; - leziunile miocardice grave; - porfiriile hepatice; - insuficienţa respiratorie avansată; -
ateroscleroza marcată. - cu precauţie la vârstnici din cauză riscului apariţiei de stări convulsive.
Reacții adverse barbiturice:
- efect postacţiune ce se semnalează a doua zi prin: slăbiciune, buimăcială, somnolenţă, reducerea
capacităţii de muncă, dispoziţiei şi, mai rar, fenomene de excitaţie psihomotorie (la bătrâni, la
debilităţi şi în prezenţa durerii), încordare motorie (la bătrâni), vertij, cefalee, polialgii; - fenomenul
rebound manifestat prin: a) restabilirea dereglărilor de somn ca până la tratament sau chiar mai
pronunţate; b) creşterea duratei numărului de cicluri a somnului rapid inhibat; c) restabilirea lentă a
somnului stabil (treziri nocturne frecvente, somn superficial (stadiul IIIII cu visuri) ce face impresia că
bolnavul nu s-a odihnit; d) excitaţie, spaimă, oboseală, micşorarea capacităţii de muncă; -
dependenţă medicamentoasă: psihologică, psihică şi fizică (deprindere, toleranţă, sindrom de
abstinenţă); - depresie, dereglări somatice şi neurologice; - reacţii alergice.

Principiile de corectare a dereglarilor de somn.

Hipnoinductoarele de scurtă durat - - sunt preferabile la persoanele cu dereglări de adormire, în
absenţa neliniştii în timpul zilei; - pot fi prescrise şi la vârstnici, fiindcă este mai mic riscul de inhibiţie
a respiraţiei şi a căderilor; - aceste preparate, îndeosebi în doze mari, pot provoca trezire precoce şi
accentuarea neliniştii în timpul zilei, cu episoade posibile de amnezie.

Dozarea hipnoticelor - se începe tratamentul cu doze mici de hipnotice, cu creşterea lor numai la
necesitate strictă, pe o perioadă cât mai scurtă (în mediu 5-7 zile); - după obţinerea unui somn bun
(înlăturarea dereglărilor), pacientului ise explică necesitatea sistării administrării preparatelor
hipnotice,pentru a evita toleranţa şi dependenţa.

- tratamentul insomniilor se reduce la: tratamentul cauzelor, măsuri igieno-dietetice, psihoterapie,

sedative; - se indică numai în cazul neeficacităţii celorlalte metode terapeutice; - preparatele
hipnotice nu sunt remedii de rutină şi pot fi folosite imediat ce bolnavul prezintă acuze de
hiposomnie; - selectarea hipnoticului se face în dependenţă de tipul tulburărilor, proprietăţile
farmacodinamice şi farmacocinetice ale hipnoticel

4. Farmacologia clincă a antipsihoticelor (neurolepticelor): clasificarea în funcţie de efectul

clinic, farmacodinamica (mecanismele şi manifestările), particularităţiile farmacocinetice,
indicaţiile şi principiile de selecţie şi dozare, contraindicaţiile, reacţiile adverse şi
manifestările clinice, interacţiunele medicamentoase.

Clasificarea după structura chimică şi prezenţa efectelor caracteristice:

A. Antipsihoticele „tipice” (dereglări extrapiramidale majore şi pronunţate).
I. Derivaţii fenotiazinei(fenotiazine):
1.Alifatici: clorpromazina, levomepromazina, triflupromazina, propazina
2. Piperidinici:tioridazina, periciazina, pipotiazina, perimetazina
3. Piperazinici:trifluoperazina, flufenazina, perfenazina, tioproperazina,
proclorperazina
II. Derivaţii tioxantinei (tioxantene):
 clorprotixen, clopentixol, flupentixol, zuclopentixol, tiotixen.
III. Derivaţii butirofenonei (butirofenone):
 haloperidol, benperidol, trifluoperidol, droperidol.
IV. Derivaţii difenilbutilpiperidinei:
 pimozid, fluspirilen, penfluridol.
B. Antipsihotice „atipice”(dereglări extrapiramidale relativ rar şi nepronunţate).
I. Dibenzodiazepine:
 dibenzotiazepine: clotiapina;
 dibenzodiazepine: clozapina, olanzapina;
 dibenzoxazepine: loxapina:
II. Benzamide: sulpirid, tiaprid, amisulprid;
III. Indoli: oxipertina, molindona, carbidina;
IV. Alcaloizii din Rauvolfia: reserpina;
V. Diverse grupe: risperidon, cvetiepina.

Substanţe antipsihotice cu acţiune blocantă asupra anumitor sisteme mediatoare ale

creierului. Proprietăţile farmacologice: se manifestă prin capacitatea de a înlătura excitaţia
psihomotorie de diferită geneză, de a diminua dereglările de percepţie, gândire şi
comportament social în psihoze, totodată pot provoca simptome de parkinsonism.

Efectele de baza:

EFECTUL SEDATIV (NEUROLEPTIC): - somnolenţă, slăbiciune, apatie, deprimare psihică şi

motorie; - deprimarea iniţiativei, voinţei, interesului faţă de mediul ambiant; - dereglări
vegetative.
EFECTUL ANTIPSIHOTIC: - atenuarea modificărilor psihice a personalităţii şi dereglărilor de
comportare; - suspendarea stării de delir, halucinaţii şi manii; - efecte de reactivare; -
dereglări extrapiramidale.

MECANISMUL DE ACŢIUNE Ele posedă capacitatea de a influenţa asupra diferitor sisteme

de mediatori, manifestînd următoarele acţiuni: 1) alfa-adrenoblocantă, 2) M-colinoblocantă,
3) histaminolitică (antihistaminică), 4) dopaminolitică, 5) serotoninolitică. De obicei,
acţiunile blocante sunt centrale şi periferice, dar predomină cele centrale. Blochează
receptorii postsinaptici şi cei presinaptici (care reglează procesul de eliberare a mediatorilor
după principiul invers). Ca urmare, la administrarea neurolepticelor receptorii postsinaptici
sînt blocaţi, iar în fanta sinaptică este surplus de mediator.

Blocheaza receptorii D2 (dopaminonergic).

Farmacodinamia: ///////////////////////////////////// Mecanismul și manifectările clinice

1. Antipsihotic - este determinat preponderent de acţiunea dopaminoblocantă şi mai

puţin de cea serotoninolitică.
Se manifestă prin: - înlăturarea schimbărilor personalităţii şi dereglărilor de
comportament; - înlăturarea delirului, halucinaţiilor, stărilor confuzionale,
autismului, maniilor; - efecte de reactivare, datorită cărora se întoarce interesul faţă
de mediul înconjurător, a iniţiativei; Neurolepticele polivalente, antireductoare şi
dezinhibitorii sunt de elecţie în psihozele cu delir, halucinaţii, manii, dereglări de
comportament şi gândire.
2. Psihosedativ - este determinat preponderent de acţiunea α-adrenoblocantă şi mai
puţin M-colinoblocantă şi H1-antihistaminică.
Se manifestă prin:
- somnolenţă, slăbiciune, scăderea tensiunii nervoase, agitaţiei şi agresivităţii,
suprimarea anxietăţii, apatie, deprimare (inhibiţie) psihică şi motorie;
- deprimarea iniţiativei, voinţei, interesului faţă de mediul înconjurător;
- produc neutralitate afectivă şi emoţională. Neurolepticele sedative posedă un efect
rapid şi se folosesc ca tratament iniţial în stările de psihoze cu excitaţie, agresivitate,
precum şi în urgenţe însoţite de excitaţie psihomotorie de diferită geneză.

3. Antivomitiv - este cauzat de blocarea receptorilor dopaminergici şi serotoninergici din

zona declanşatoare a centrului vomei.

Neurolepticele pot fi eficiente în voma provocată de:

- unele produse intermediare ale metabolismului, - unele stări patologice şi fiziologice

(azotemie, migrenă, graviditate, boala actinică);

- unele preparate medicamentoase (morfină, apomorfină, antitumorale etc.);

- voma survenită în timpul sau după anestezia generală. Voma de altă origine este rezistentă
la neuroleptice. Potenţa acţiunii antivomitive se manifestă după cum urmează: pimozid >
droperidol > clorpropazină > trifluperazină > flufenazină > sulpiridă > clorpromazină.

4. Miorelaxant și anticonvulsivant:

Efectu miorelaxant- se manifestă prin diminuarea tonusului musculaturii striate şi activităţii

motorii. - se utilizează preponderent pentru tratamentul stărilor spastice după ictus, traume
cerebrale, afecţiuni medulare; - în situaţii acute se recurge la clorpromazină,
levomepromazină, droperidol, iar în cele cronice la tioproperazină, periciazină, tioridazină.

Efectul anticonvulsivant: - este relevat prin influenţarea pragului convulsivant; - sunt utile ca
anticonvulsivante simptomatice pentru jugularea convulsiilor şi statusului epileptic.

3. Hipotermic - cauzat de diminuarea activităţii centrilor termoreglatori (acţiune alfa-

adrenoşi serotoninoblocantă), vasodilataţie şi pierderile de căldură; - acesta este mai
pronunţat în cazul folosirii anestezicelor generale şi temperaturii ridicate a mediului;
- hipotermia este mai manifestă la neurolepticele sedative, care se pot utiliza în
situaţii critice în componenţa diferitor coctailuri cu scop antipiretic, sau pentru
realizarea “hipotermiei dirijate” în cazul unor intervenţii chirurgicale, care necesită
diminuarea metabolismului şi consumului de oxigen la nivelul ţesuturilor.
4. EFECTUL DE POTENŢARE A ACŢIUNII ANALGEZICELOR, ANESTEZICELOR,
HIPNOTICELOR ŞI A ALTOR DEPRIMANTE ALE SNC, INCLUSIV A ALCOOLULU - acest
efect este cauzat preponderent de acţiunea α-adrenoblocantă, mai puţin de acţiunea
M-colinoblocantă şi H1-histaminoblocantă; - se manifestă prin amplificarea efectului
şi duratei de acţiune a preparatelor din grupele respective; - concomitent se
potenţează şi acţiunea negativă a acestor medicamente asupra centrilor vitali
(respirator etc.); - acest efect este mai pronunţat la neurolepticele sedative; - cel mai
frecvent se foloseşte droperidolul în asociere cu fentanilul (talamomal) pentru
efectuarea neuroleptanalgeziei.
5. Efecte endocrine - - diminuarea eliberării rilizing hormonilor hipotalamusului şi
respectiv a secreţiei ACTH, TTH, ADH, oxitocinei, hormonilor gonadotropi (LH, FSH); -
creşterea secreţiei prolactinei (până la 10 ori), care inhibă acţiunea gonadotropinelor
asupra glandelor sexuale cu micşorarea secreţiei lor, cu dezvoltarea ulterioară a
atrofiei; - s-a depistat, de asemenea, o hiperproducţie a hormonului
melanostimulant.
6. Efecte vegetative - efect hipotensiv – datorită acţiunii alfa-adrenoblocante centrale şi
periferice (neurolepticele sedative) şi se manifestă mai evident la începutul
tratamentului, în caz de hipertensiune arterială sau urgenţe hipertensive. Uneori se
pot declanşa stări hipotensive, chiar până la colaps, cu o tahicardie reflectorie.
acţiune antimuscarinică (de tip atropinic) – datorită acţiunii M-colinoblocante
periferice cu uscăciune în gură, hiposalivaţie, constipaţie, dificultăţi de micţiune,
hipomotilitate, midriază, etc.
indicaţiile şi principiile de selecţie şi dozare, contraindicaţiile, reacţiile adverse şi
manifestările clinice, interacţiunele medicamentoase.

Indicații:

In psihiatrie:

1) Tratamentul psihozelor cu halucinaţii, delir, manii, agresivitate, etc. în: - diferite forme de
schizofrenie; - psihoze maniacal-depresive (faza maniacală); - dereglări psihice în afecţiunile
organice ale creierului; - psihoze endogene.

2) Excitaţia psihomotorie în: - recidivarea, acutizarea maladiilor psihice; - traume, infecţii,

perioada postoperatorie; - situaţii psihotraumatice (calamităţi, catastrofe etc.); - sindromul
de abstinenţă (alcoolism, narcomanie etc.).

Sunt preferate, de regulă, neurolepticele cu acţiune antipsihotică. Se solicită, de regulă,

utilizarea neurolepticelor sedative.

3) Stări intermediare ca: - psihopatii, - excitaţie exagerată, - agresivitate, - dereglări de

comportament la copii şi vârstnici pe perioade scurte (corecţia comportamentului)

În tratamentul maladiilor somatice:

 1) vegetoneuroze în cardiopatia ischemică, boala ulceroasă, perioada climacterică etc. -
(de preferinţă sunt neurolepticele, „moi” cu un efect psihosedativ – tioridazină,
clorprotixen, sulpiridă, metofenoxat, trifluperidol etc.).
2) greaţa şi voma: de origine centrală, postoperatorie şi postanestezică, în boala de
iradiaţie, maladiile tubului digestiv, produsă de medicamente (opioide, digoxină,
estrogeni, citotoxice etc.);
3) urgențele hipertensive.
2,3: pimozid > droperidol > clorpropazină > trifluoperazină > flufenazină > sulpiridă >
clorpromazină. 3) urgenţele hipertensive; droperidol, clorpromazină,
levomepromazină ca remedii de rezervă, în cazul refractarităţii la alte
antihipertensive
4) tratamentul complex al şocului traumatic, combustiv (numai după lichidarea
deficitului volumului sângelui circulant) pentru ameliorarea microcirculaţiei.
------droperidol, clorpromazină, levomepromazină etc
5) pentru efectuarea neuroleptanalgeziei în cadrul intervenţiilor chirurgicale. Talamonal
6) potenţarea efectului analgezicelor folosite în tumorile inoperabile, combustiile grave
etc.;
Droperidol, Clorpromazină etc.

7) stările spastice ale musculaturii striate după ictus, traume cerebrale etc;

8) stările febrile critice sau pentru efectuarea hipotermiei dirijate;

9) ) ca adjuvant în jugularea convulsiilor de diferită geneză. ---levo promazină, droperidol,

clorpromazină.

Contraindicații:

- coma barbiturică şi alcoolică (pericol de deprimare a centrilor vitali); - glaucom cu unghi

închis; - adenom de prostată; - ateroscleroză avansată (pericol de hipotensiune excesivă); -
parkinsonism; - epilepsie; - vârstnici (pot fi mai marcate efectele sedativ şi antihipertensiv); -
maladiile ficatului şi rinichilor (risc de cumulare); - lactaţie; - graviditate, îndeosebi I
trimestru; - alergie la neuroleptice; - insuficienţă cardiacă decompensată; - hipotensiune
arterială stabilă şi marcată; - afecţiuni hematopoietice; - ulcer gastric şi duodenal; - afecţiuni
organice ale creierului şi măduvei spinării; - stări de hipercoagulabilitate.

Reacții adverse.

Din partea SNC:

 Neurolepticele pot provoca:  sedare, somnolenţă, depresie (mai frecvent – fenotiazinele

alifatice şi piperidinice, clorprotixenul). La efectul sedativ se poate dezvolta toleranţă (la
utilizarea de durată, uneori peste câteva zile sau săptămâni de tratament);
  la utilizarea rezerpinei şi neurolepticelor incisive se poate dezvolta sindromul depresiv, cu
tendinţă la sinucidere;  stare de excitaţie trecătoare spontană, în primele două săptămâni
(„faza turbulentă” sau „reacţie paradoxală”);

 stări delirante, asociate cu tulburări vegetative, ce dispar la întreruperea administrării,

mai frecvent la vârstnici, după administrare injectabilă, în special a neurolepticelor sedative;
 inhibarea centrilor vitali (respirator etc.);

 psihoză toxică paradoxală – acutizarea simptomaticii psihotice, dereglarea conştiinţei,

insomnie sau sedare marcată, vise ciudate şi dereglări extrapiramidale. Mai frecvent este
constatat la neurolepticele cu efect colinoblocant marcat;

 efecte paradoxale – apariţia unor simptome psihotice noi prin transformarea psihozei
existente sau apariţia dereglărilor noi ale psihicii. Printre acestea se pot relata: stările de
catatonie, catalepsie, euforie, manie, agresivitate, iritabilitate, nelinişte, disforie, psihoze
acute halucinatoare-paranoide, sindromul depresiv;

 la suspendarea bruscă a tratamentului de durată cu neuroleptice, îndeosebi a celor cu

acţiune antipsihotică mică şi cu efect anticolinergic marcat, se poate constata: greaţă, vomă,
cefalee, nelinişte, insomnie, determinate de sensibilitatea crescută a colinoreceptorilor ca
răspuns la blocada de durată;

 la folosirea îndelungată a antipsihoticelor cu potenţă mare şi întreruperea bruscă, se

poate dezvolta sindromul dischineziei de suspendare sub formă de coreoatetoză,
determinată de sensibilitatea crescută a receptorilor dopaminergici

Dereglări oftalmice:

 retinopatie,  matitatea cristalinului,  melanoza conjunctivei,  keratopatie

pigmentată,  majorarea presiunii intraoculare,  midriază,  scotoame (orbire), ce survin
la circa 20-30% din bolnavii trataţi cu neuroleptice

Tulburări vegetative:

 cardiovasculare, cauzate preponderent de acţiunea alfa-adrenoblocantă (hipotensiune

arterială până la colaps, congestie nazală, tahicardie, aritmii, efect inotrop şi batmotrop-
negativ etc.);

 digestive, determinate de acţiunea M-colinoblocantă (uscăciune în gură, ocluzie

intestinală dinamică, constipaţie, uneori greaţă şi vomă paradoxală, icter colestatic);

 urinare, cauzate de efectul anticolinergic (micţiune dificilă, retenţie urinară cu

dezvoltarea infecţiilor urinare) şi alfa-adrenoblocant (dereglarea ejaculării).

Dereglări endocrine manifestate:

la femei – amenoree, galactoree, frigiditate, teste de sarcină fals pozitive, micşorarea
libidoului;

 la bărbaţi – ginecomastie, disfuncţii sexuale (diminuarea libidoului, dereglarea erecţiei şi

ejaculării, priapism), creşterea masei corporale;

 neurolepticele pot provoca hiperglicemie.

Afecțiuni hepato-toxice: hepatită toxică cu icter, mai frecventă la derivaţii fenotiazinici.

Reacții alergice: fotosensibilizare, hiperpigmentare, urticarie, erupţii cutanate, dermatită

exfoliativă etc.)

Afectarea toxică sau imunoalergică a hematopoiezei cu:

leucopenie;  agranulocitoză reversibilă (precedată, de regulă, de febră, angină, rinită,

gingivită, stomatită ulcero-necrotică, majorarea nodulilor limfatici);  anemie hemolitică

5. Farmacologia clincă a antidepresivelor: clasificarea în funcţie de utilizarea clinică,

mecanismul de acţiune efectele şi manifistarile clinice, indicaţiile şi principiile de utilizare şi
dozare, farmacocinetica, reacţiile adverse, interacţiunele cu alte medicamente.
Particularităţle utilizării antidepresivelor la vârstnici. Pag 116

6. Farmacologia clincă a anticonvulsivantelor simptomatice: clasificarea dupa aparenţa de

grup şi influenţa asupra centrului respirator, particularităţile efectului anticonvulsivant.
Principiile de selectare şi utilizare a anticonvulsivantelor din grupul benzadiazepinelor,
barbituricelor, derivaţilor GABA şi alifatici, magnezilui. Particularităţile farmacocinetice,
reacţiile adverse, interacţiunele medicamentoase. Pag. 143

7. Farmacologia clincă a preparatele antiepileptice. Farmacoterapia crizei epileptice (rău

epileptic). P 157

8. Farmacologia clincă a nootropelor: clasificarea, particularităţiile mecanismului de acţiune,

efectele şi manifestările clinice, indicaţiile şi aspectele utilizării clinice, principiile de dozare,
reacţiile adverse, interacţiunele medicamentoase.
 9. Particularităţile administrării medicamentelor cu acţiune asupra SNC în timpul sarcinii şi
alăptării, precum şi principiile farmacocinetice, farmacodinamice şi farmacogenetice în
individualizarea şi optimizarea administrării medicamentelor grupelor date la copii şi
vârstnici.