Asistența medicală este menținerea sau

îmbunătățirea sănătății prin prevenirea, diagnosticarea și tratarea bolilor, a rănilor și a

altor deficiențe fizice și mintale la oameni. Asistența medicală este furnizată de profesioniștii din
domeniul sănătății (furnizori sau practicieni) în domenii similare sănătății. Din acești profesioniști fac
parte medicii și asistenții medicali. Din asistența medicală fac
parte stomatologia, obstetrica, infirmeria, medicina, optometria, audiologia, farmacia, psihologia, tera
pia ocupațională, fizioterapia și alte profesii în domeniul sănătății. Aceasta include munca efectuată
în furnizarea îngrijirii primare, îngrijirii secundare și îngrijirii terțiare, precum și a sănătății publice.
Accesul la serviciile de sănătate poate varia în funcție de țări, comunități și persoane și este
influențat în mare măsură de condițiile sociale și economice, precum și de politicile de
sănătate. Sistemele de îngrijire a sănătății sunt organizații create pentru a satisface nevoile de
sănătate ale populațiilor vizate. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), un sistem de
sănătate care funcționează bine necesită un mecanism de finanțare, o forță de muncă bine instruită
și remunerată în mod corespunzător, informații fiabile pe care să se bazeze deciziile și politicile și o
infrastructură bine întreținută pentru a furniza medicamente de calitate și tehnologii. [1]
Un sistem eficient de îngrijire a sănătății poate contribui la o parte semnificativă a economiei,
dezvoltării și industrializării unei țări. Asistența medicală este considerată în mod convențional drept
un factor determinant în promovarea sănătății fizice și mintale generale și a bunăstării oamenilor din
întreaga lume. Un exemplu în acest sens a fost eradicarea la nivel mondial a variolei în 1980,
declarată de OMS ca fiind prima boală din istoria umană care a fost complet eliminată prin intervenții
deliberate de asistență medicală.[2]

Asistența primară[modificare | modificare sursă]

Asistența primară se referă la activitatea profesioniștilor din domeniul sănătății care acționează ca
un prim punct de consultare pentru toți pacienții din cadrul sistemului de sănătate [3]. Profesioniști în
domeniu ar putea fi medicul primar, medicul generalist sau medicul de familie. Un alt profesionist ar
fi un practicant independent autorizat cum ar fi un kinetoterapeut sau un asistent medic sau o
asistentă medicală. În funcție de localitate, organizarea sistemului de sănătate, pacientul poate
consulta mai întâi un alt profesionist din domeniul sănătății, cum ar fi un farmacist sau o asistentă
medicală. În funcție de natura stării de sănătate, pacienții pot fi direcționați pentru îngrijire secundară
sau terțiară.
În România asistența medicală profilactică și curativă se asigură prin:

• cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie și de alte specialități, centre de

diagnostic și tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum și prin
alte unități sanitare publice și private;
• unități sanitare publice și private cu paturi[4].
Boli cronice frecvente tratate de obicei în îngrijirea primară pot include, de exemplu: hipertensiune
arterială, diabet, astm, BPOC , depresie și anxietate, dureri de spate, artrită sau disfuncție tiroidiană.
Îngrijirea primară include, de asemenea, multe servicii de bază pentru îngrijirea sănătății materne și
a copiilor, cum ar fi serviciile de planificare familială și vaccinările.