Asigurarea de sănătate privată

Avantaje. Dezavantaje. Costuri

Ca definiţie generală, asigurarea reprezintă o operaţie financiară, ce decurge dintr-un

contract sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în
schimbul unei sume primite periodic, să despăgubească asiguratul pentru pierderile pe care
acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui. Aceasta poate fi, fie de
stat, fie privată.

Piata asigurarilor de sanatate a cunoscut o evolutie semnificativa in 2017, Romania

inregistrand o crestere de 70% a solicitarilor pentru planurile de asigurare privata de sanatate,
conform datelor MediHelp International. Sistemul asigurărilor private de sănătate este
reglementat de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi
completările ulterioare. Astfel, conform art. 348, asigurările voluntare de sănătate reprezintă
un sistem facultativ prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de
asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi la producerea riscului de
îmbolnăvire şi îi indemnizează în Sistemul conformitate cu clauzele stipulate în contractul de
asigurare, pe cei care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum şi
din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate de asigurător. Activitatea
societăţilor de asigurări private este monitorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară
(ASF), prin Direcţia de asigurări-reasigurări.

Poliţele de asigurare a sănătăţii în sistem privat au apărut in România datorită

neajunsurilor din sistemul de sănătate public. Acestea sunt în strânsă legătură cu apariţia de
spitale şi clinici private care oferă servicii de calitate la standarde mult mai înalte decât în
sistemul public. Au apărut, de asemenea, în primă fază, în urma dorinţei anumitor companii
de a oferi un pachet salarial motivant pentru poziţiile de management, însă astăzi acest tip de
asigurări s-a extins, fiind oferit de tot mai multe companii către angajaţii lor.

Clinicile private oferă, de regulă, două posibilităţi de plată, două planuri:

 abonamentele, pentru serviciile medicale ale unei clinici private anume, acoperind
anumite consultaţii şi tratamente, în funcţie de planul ales, funcţionănd în principiu ca
orice alt abonament obişnuit;
 asigurări private de sănătate, prin cooperarea acestora cu societăţi de asigurări, astfel
asiguratul va avea acces nu la una, ci la o reţea întreagă de clinici şi spitale private din
intreaga ţară şi uneori chiar din străinătate. Aceste poliţe vor acoperi o gamă mai largă
de servicii de la analize până la intervenții chirurgicale şi acest plan funcţionează ca o
asigurare obişnuită, în urma plăţii primelor, asiguratorul va despăgubi cheltuielile
efectuate în urma riscurilor înscrise in poliţă.

Aşadar, asigurarea privată nu trebuie confundată cu abonamentele la clinici private.

Dacă pentru un abonament poți plăti și 45 euro pe lună, polița de sănătate privată nu costă sub
50-100 de euro pe lună și poate varia de la an la an în funcție de nevoi. Însă, precum am
menţionat, și beneficiile sunt diferite. Serviciile incluse într-un pachet de asigurare diferă de
la o poliță la alta, de la o agenție la alta, însă ca beneficii generale pot fi incluse următoarele:
consultații medicale, analize medicale, anumite servicii de stomatologie, vaccinări, internare
și îngrijire pentru naștere, tratament în timpul spitalizării, dar și după externare, radiologie și
imagistică, despăgubiri în anumite situații, cum ar fi decesul asiguratului, dacă acesta a
survenit în urma unui eveniment pentru care era asigurat.
Pentru a fi semnat un astfel de contract, asiguratorii vor pune o serie de întrebări
pentru a evalua starea de sănătate a individului și pentru a verifica dacă acesta este eligibil. În
baza unui chestionar, asiguratorii vor ține cont de:
 Starea generală de sănătate;
 Sporturi şi hobby-uri în vederea gradului de risc a acestora;
 Locul de muncă și posibilitatea financiară de a respecta contractul; 
 Vârsta;
 Istoricul medical;

Însă complexitatea acestor criterii poate varia de la o agenție la alta și, de asemenea,
firma are dreptul să refuze încheierea contractului în anumite condiții: atunci când persoana
are un  grad de invaliditate permanentă mai mare de 50%, suferă de alcoolism sau este
diagnosticată cu boală incurabilă gravă. De regulă, contractul pentru asigurarea privată se
încheie pe 1-3 ani, cu posibilitate de prelungire. În funcție de serviciile pe care le acoperă
costul poate începe de la 100-300 de euro. De asemenea, acest cost se poate modifica pentru
serviciile în care a fost folosit.

Ca principale avantaje, sunt de menţionat următoarele:

 Asigurarile de sanatate private sunt deductile in limita a 400 de euro pe an atat pentru
angajat, cat si pentru angajator.
 Asiguratul isi poate alege furnizorul de servicii medicale private, inclusiv clinici din
afara tarii.
 De cele mai multe ori, asigurarile includ preventia, consultatia si diagnosticul, dar si
tratamentul si recuperarea postoperatorie.
 Totodata, prin prisma reglementarilor pietei de asigurari, asigurarea privata ofera
garantia serviciilor prestate, iar in cazul iesirii din piata, Fondul de Garantare a
Asigurarilor isi asuma despagubirea asiguratorului.
 Calitatea serviciilor şi unităţilor medicale

Însă,
 Pretul unei asigurari de sanatate poate ajunge de la zeci de euro la mii de euro pe luna.
 Pe langa acest lucru, pot exista clauze contractuale care pot limita decontarea sau chiar
interzicerea in anumite situatii sau in limita unor sume.