Toleranța religioasă în Transilvania – realizări și limite

Reforma religioasă din secolul XVI a reprezentat un punct important în dezvoltarea lumii de
astăzi, ajutând și la îmbunătățirea anumitor aspecte din trecut. Astfel, Biserica în Evul Mediu
interzicea cercetările, susținând că preoții sunt cei care dețin adevărul. Mai mult decât atât, biserica
catolică accepta bilete de indulgență, acestea nefiind acceptate de către oameni, deoarece iertarea
păcatelor contra unei sume de bani nu era accesibilă tuturor.
În urma acestor aspecte negative, Martin Luther, Jean Calvin și Henric VIII Tudor au creat
cele 3 religii protestante: luteranism, calvinism și anglicanism, care acordau omului o libertate mult
mai mare de gândire prin premisa „Cercetează și apoi crede.”
În Transilvania, reforma lutherană a ajutat, în principal, la dezvoltarea învățământului și în
promovarea celor aplecați spre învățătură. În majoritatea locurilor au fost construite sau renovate
școli din banii populației, au fost acordate salarii, iar dascălii erau chiar preoții.
Cu toate acestea, o problemă care a limitat într-o oarecare măsură dezvoltarea și mai
eficientă a învățământului a fost limitarea limbii în care se citea și se vorbea. În Transilvania aflându-
se o varietate de etnii: români, rromi, unguri, sași, secui și altele, iar lecțiile fiind predate în latină și
greacă, unii nu puteau avea acces la acest sistem de învățământ din cauza neînțelegerii.
În concluzie, reforma religioasă a avut atât un impact pozitiv precum traducerea Bibliei în
limbile naționale sau finanțarea cercetărilor geografice, cât și unul negativ, prin crearea inchziției,
adică a tribunalului sângeros care a adus un sistem rigid și o imagine nefavorabilă asupra religiei.