Chitara electrica

Oprescu Andra
Clasa a IX-a F
 Chitara electrică

O chitară electrică este o chitară care

necesită amplificare externă pentru a
putea fi auzită la volume de
performanță tipice. Utilizează unul sau
mai multe pickup-uri pentru a converti
vibrația șirurilor sale în semnale
electrice, care în cele din urmă sunt
reproduse ca sunet de către difuzoare.
Sunetul poate fi modelat sau modificat
electronic pentru a atinge diferite
timbre sau calități tonale, făcându-l
destul de diferit de o chitară acustică.
Adesea, acest lucru se realizează prin
utilizarea unor efecte precum reverb,
distorsiune și „overdrive”.
Frying Pan
Scurt istoric

• Multe experimente privind

amplificarea electrică a vibrațiilor
unui instrument cu coarde au fost
făcute începând cu începutul
secolului al XX-lea.
• Primele chitare electrice utilizate în
jazz au fost corpurile de chitară
acustică cu arcuri goale, cu
traductoare electromagnetice.
• Primul instrument cu coarde
amplificat electric care a fost
comercializat a fost o chitară turnată
din oțel supranumită „Frying Pan”
proiectată în 1931 de George
Beauchamp și Paul Barth.
 Componența

Capul
Cheile pentru acordare

Griful

Dozele (pick-ups)

Butoanele de control
Corpul
 Audiții

Guns n roses - November rain solo cover https://www.youtube.com/watch?v=H01d9sQ__jY

Aerosmith-Dream On-Cover by Kfir Ochaion https://www.youtube.com/watch?v=kgyKEUlSHKQ