PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Când vorbim despre sănătate, înțelegem de fapt servicii de sănătate.

Cealaltă față a monedei sănătate- prevenirea– se situează pe la sfârșitul listei în majoritatea

agendelor. În general, sănătatea nu este prețuită până în momentul în care este afectată și apare o
boală.

Scopul promovării sănătății este de a îmbunătății standardele generale de sănătate în comunitate

prin îmbunătățirea cunoștințelor despre factorii de risc și încurajarea populației să adopte
comportamente și stiluri de viață sănătoase. Acestea se vor face prin măsuri de informare, educație
și pregătire profsională, în domeniile: consumul de alcool, tutun și droguri, exerciții fizice, sănătate
mintală, comportamentul sexual și folosirea medicamentelor.

Promovarea sănătății este procesul care oferă individului și colectivităților posibilitatea de a-și
crește controlul asupra determinanților sănătății și, prin aceasta, de a-și îmbunătăți starea de
sănătate.

Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea
personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări
de sănătate.

Educaţia pentru sănătate are drept scopuri:

• informarea-educarea populaţiei în domeniul medical, pentru a cunoaşte manifestările

bolilor şi prevenirea lor;
• dobândirea unor atitudini şi deprinderi care să fie favorabile sănătăţii;
• implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii, oamenii putând să ia decizii
privind propria stare de sănătate.

MATERIALE INFORMATIVE CU PRIVIRE LA EDUCAȚIA SANITARĂ ȘI

PREVENTIVĂ

IGIENA PERSONALĂ

Igiena este un cuvânt pe care îl folosim pentru a ne referi la activitățile pe care le facem pentru a
ne păstra curați și sănătoși. Toți trebuie să învățăm să ne insușim obiceiurile care ne ajută să ne
păstrăm sănătatea.

Igiena personală înseamnă să ai grijă de tine în fiecare zi; cu cât păstrezi un nivel ridicat de igienă
personală, cu atât vizitele la medic vor fi mai rare. În plus, vei fi mereu apreciat de familie și de
prieteni.

Iată câteva reguli de bază care țin de igiena personală:

 • Spală-te o data pe zi pe tot corpul cu apă caldă și săpun; șterge-te bine și îmbracă haine
curate, proaspăt spălate. Rufele murdare pune-le la spălat.
• Spală-te pe mâini înainte și după masă.
• Spală-te pe mâini după cumpărături, după ce ai mângâiat animale, după ce ai folosit toaleta,
după ce te-ai jucat, după ce ai folosit batista pentru nas, te-ai pieptănat sau te-ai încălțat,
dar și după ce ai dus gunoiul.
• Spală-te pe dinți dimineața, seara și după fiecare masă.
• Mergi regulat la dentist.
• Spală fructele și legumele înainte de a le consuma.
• Aerisește camera în care dormi.
• Păstrează-ți unghiile de la mâini și picioare curate.

PREVENIREA REZISTENȚEI LA ANTIBIOTICE

Aproximativ 700.000 de persoane mor în fiecare an din cauza rezistenței la antibiotice și se

estimează că până în 2050 această rezistență ar putea provoca mai multe decese decât cancerul.
Nu numai bacteriile pot fi rezistente la medicamentele utilizate pentru combaterea infecțiilor, ci și
alți microbi, cum ar fi paraziții, virușii și ciupercile.

Care este cauza rezistenței la antibiotice?

Rezistența la antibiotice are loc în mod natural în timp, dar este accelerată de utilizarea incorectă
și excesivă a antibioticelor în medicina umană și în tratamentul animalelor, transferul de bacterii
rezistente de la animale la oameni prin contact direct sau prin intermediul lanțului alimentar,
eliberarea de substanțe antimicrobiene în mediu, eliminarea necorespunzătoare a medicamentelor
neutilizate în apele subterane și lipsa de dezvoltare a noilor antibiotice.

RECUPERAREA ACTIVĂ A PACIENTULUI

Recuperarea activă a pacientului, mobilizarea precoce și stilul sănătos

de viață – elemente principale de luptă împotriva durerii cronice

Durerea este un simptom complex, cu impact asupra calităţii vieţii şi asupra psihologiei
pacientului.

Definiţiile durerii încearcă să acopere marea diversitate de aspecte a acestui simptom, de la simpla
explicaţie ca pur fenomen fiziologic, până la imaginea obişnuită cu caracter multidimensional.
Durerea este o experienţă individuală ce include aspecte fizice şi psihosociale şi este întotdeauna
subiectivă, este ceea ce pacientul descrie şi nu ceea ce alţii cred că ar putea fi, indiferent de
calificarea şi experienţa acestora.
Durerea cronica poate fi o consecinţă a bolii însăşi, sau poate rezulta ca urmare a tratamentelor,
incluzând chirurgia, radioterapia şi chimioterapia.
Deşi apare de obicei relativ tardiv în evoluţia naturală a bolii, durerea reprezintă cel mai frecvent
simptom în cancer, prezent la 30-40% dintre pacienţi la momentul diagnosticului, la 40-70% la
iniţierea tratamentului şi la 70-90% pe parcursul fazei terminale. Prevalenţa durerii depinde de
tipul tumoral, variind de la 52% la pacienţii cu cancere pulmonare la 5% la pacienţii cu leucemie.
Problema tratamentului durererii este serioasă, durerea necontrolată putând reprezenta un factor
de alterare severa a statusului functional si a calitatii vietii lui
În funcţie de descrierea clinică, durerea poate fi:
• nociceptivă: bine localizată, surdă, sfredelitoare (ex. os, ţesuturi moi)
• viscerală: profundǎ, difuză, severă, posibil transmisă
• prin implicarea organelor profunde: spastică, colicativă
• neuropatică: bruscă, fulgurantă, ca o descărcare electrică, asociată cu parestezie sau disestezie
(ca o arsură)
• psihosomatică: durerea întregului corp, localizare fluctuantă, fără informaţii asupra localizării
exacte,
torturantă, distructivă
• simpatetică: nesegmentară, asociată cu senzaţii termice, disestezie, ca o arsură, independentă de
mişcare,
asociată cu perturbări trofice
Expresia clinică a durerii poate fi influenţată de factori multipli (culturali, sociali, comportamentali
etc.). Din
acest motiv, recuperarea necesită o abordare complexă a pacientului ca persoană.

Recuperarea activă a pacientului

Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți
normale. Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au aceelași scop și anume:

dobândirea unui status funcțional care să ofere independența;

integrarea corespunzătoare în familie și comunitate.

Recuperarea inițială variază de la un pacient la altul, în funcție de mai mulți factori, precum:

afecțiunea de care a suferit;

vârsta pacientului și bolile asociate.

De asemenea, recuperarea necesită multă răbdare și sprijin din partea personalului sanitar precum
și a familiei.
Reabilitarea inițială este un process îndelungat, continuă și după externarea sau transferul
pacientului și include:

o serie de exerciții fizice;

tratament medicamentos;

consiliere psihologică;

stil de viață sănătos;

încurajarea unor activități care îi pot oferii independența necesară desfășurării unei vieți normale.
Stilul sănătos de viață
Un stil de viață sanătos presupune:

• Odihnă (somnul) și odihnă activă;

• Alimentația sănătoasă și hidratare;
• Mișcare – muncă în funcție de starea pacientului;
• Educația pentru sănătate;
• Renunțarea la fumat, deoarece nicotina din tigări poate face ca anumite medicamente să fie
mai puțin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.

Managementul stresului
Din cauza stresului, sistemul imunitar va scădea, și la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea
iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV),
atac vascular cerebral (AVC), etc.
Metode de a ne detașa de stresul zilnic:

• audiții muzicale;

• lectură;

• Sport. Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent și să ne simțim mai bine, să
fim mai rezistenți la stres.
• Educația este un alt factor important care intră în componența stilului de viață sănătos.
Stilul de viață sănătos
• înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi dar și modul de gândire (nesănătos) cu un mod
de trăi și de gândire sănătoasă constructivă, pozitivă prin informare si educare continuă.

Fizioterapia precum și sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta)
pot ajuta la reducerea durerii. Totuși, prea mult sport sau deloc poate dăuna pacienților cu dureri
cronice.

• Terapia ocupaționala vă învață cum să vă adaptați ritmul și cum să vă realizați sarcinile

obisnuite astfel încât să nu vă dăuneze.
• Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditația ) care
vă ajută să vă relaxați. Poate ajuta și la scăderea stresului.

EDUCAȚIA PENTRU PREVENIREA AFECȚIUNILOR RESPIRATORII

1. Menținerea unei bune poziții a corpului

2. Poziția încovoiată împiedică ventilația pulmonară
3. Practicarea exercițiilor fizice, a sportului
4. Înotul este un mijloc eficient de reglare a respirației
5. Tratamentul derformărilor musculo-scheletice din regiunea toracică (scolioza)
6. Evitarea fumatului
7. Nicotina provoacă vasoconstricție a vaselor coronariene și periferice
8. Evitarea consumului de alcool și droguri
 9. Acestea inhibă centrii respiratori
10. Evitarea mediului poluant
11. Alergenii, fumul, substanțe toxice sunt iritante pentru mucoase căilor respiratorii
12. Evitarea respiratului pe gură în timpul rece și umed
13. Evitarea contactului cu persoane care prezintă afecțiuni respiratorii
14. Evitarea aglomerărilor în epidemiile virale
15. Tratamentul precoce al afecțiunilor căilor respiratorii superioare
16. Tratamentul afecțiunilor care au răsunet și asupra aparatului respirator
17. Anemie
18. Insuficiență cardiacă
19. infecții
20. Combaterea obezității
21. Obezitatea duce la reducerea expansiunii cutiei toracice, obezii sunt receptivi la infecții
respiratorii deoarece plămânii nu se dilată în întregime și secrețiile nu sunt mobilizate. În
caz de imobilizare la pat prezintă risc crescut de pneumonie hipostatică.

EDUCAȚIE PENTRU PREVENIREA AFECȚIUNILOR CARDIO-VASCULARE

• Asanarea focarelor de infecție din organism

• Alimentația echilibrată, fără exces de sare și grăsimi, aport de vitamine
• Combaterea obezității
• Regim de viață echilibrat
• Evitarea consumului de alcool, cafea
• Suprimarea fumatului
• Executarea de exerciții fizice zilnic, plimbări în aer liber
• Evitarea stresului psihic
• Regim de viață echilibrat, alternând perioadele de activitate cu perioadele de repaus
• Controlul periodic al TA
• Tratarea afecțiunilor cronice

Pentru evitarea afecțiunilor vaselor periferice:

• Evitarea staționatului excesic în picioare

• Purtarea de încălțăminte comodă
• Evitarea purtării de îmbrăcăminte strâmtă, care stânjenește circulația.

EDUCAȚIA PENTRU PREVENIREA AFECȚIUNILOR DIGESTIVE

Măsuri de profilaxie primară

Vizează reducerea numărului de cazuri noi de îmbolnăvire, constau în:

• Dispensarizarea persoanelor cu risc crescut, persoane cu teren ulceros (descendenți din

familii în care unul sau ambii părinți au ulcer gastro-duodenal)
• Dispensarizarea persoanelor cu simptome nespecifice
• Educarea populației privind igiena buco-dentară (dentiție bună care să asigure masticația)
 • Educarea populației privind igiena alimentară:
• Alimentația echilibrată cantitativ și calitiativ
• Pregătirea alimentelor- fără exces de condimente, fierbinți sau reci
• Orarul alimentației- mese regulate
• Igiena psiho-nervoasă- servirea mesei în condiții de relaxare nervoasă
• Educarea populației privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare: alcoolismul, fumatul,
care favorizează apariția bolilor de stomac și ficat.

Măsuri de profilaxie secundară

• Urmăresc ca în evoluția bolilor digestive deja existente să nu apară complicații grave.

• Se realizează prin dispensarizarea bolnavilor digestivi ( bolnavi cu ulcer gastric și
duodenal, hepatită cronică).

Măsuri de profilaxie terțiară

• Se realizează prin acțiuni destinate diminuării incapacităților cronice, de reducere a

invalidităților funcționale ale bolnavilor (gastrectomie, gastrostomie, anus iliac).

EDUCAȚIA PENTRU PREVENIREA AFECȚIUNILOR DE NUTRIȚIE ȘI

METABOLICE

Măsuri de profilaxie primară

• Educarea populației pentru a evita supraalimentația și sedentarismul – factori de risc ai

obezității
• Dispensarizarea peroanelor cu risc constituțional
• Asigurarea unei alimentații echilibrate, fără exces de proteine, glucide sau lipide

Măsuri de profilaxie secundară

• Bolnavii cu obezitate vor fi educați să respecte regimul alimentar hipocaloric, să folosească

mișcarea ca mijloc de păstrare a greutății normale corporale
• Persoanele subnutrite vor fi educate să consume o cantitate suficientă de alimente, pentru
a preveni complicațiile bolii
• Evitarea excesului de proteine (carne) la persoanele cu gută
• Dispensarizarea persoanelor cu boli de nutriție și metabolice, control clinic și biologic
pentru a sesiza apariția complicațiilor.

Măsuri de profilaxie terțiară

• Prevenirea agravării complicațiilor cardiace și respiratorii la obezi

• Prevenirea instalării insuficienței renale cronice la persoanele cu gută și/sau complicații
renale.
EDUCAȚIA PENTRU MENȚINEREA ELIMINĂRII URINARE ADECVATE ȘI
PREVENIREA AFECȚIUNILOR LA NIVELUL APARATULUI RENAL

• Dobândirea obișnuințelor corecte de eliminare

• Evitarea inhibării reflexului de micțiune (produce distenzia vezicii, stază urinară care
favorizează formrea de calculi)
• Asigurarea unui aport corespunzător de lichide

• Evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxice, fără prescripție

medicală
• Toaleta regiunii perirenale pentru a evita pătrunderea microorganismelor în tractul urinar
(infecție urinară)
• Tratarea corespunzătoare a anginei streptococice
• Evitarea aportului excesiv de săruri minerale (alimente, apă minerală)
• Cunoașterea factorilor favorizanți în apariția și evoluția afecțiunilor renale: oboseala,
frigul, umezeala, traumatismele, agenții toxici, afecțiuni cardiovasculare
• Creșterea tonusului mușchilor perirenali și abdominali prin exerciții fizice pentru
favorizare contracțiilor vezicii și a sfincterelor externe ale uretrei
• Evitarea execsului de proteine și sau sare care suprasolicită funcțional rinichiul

EDUCAȚIA PENTRU PREVENIREA AFECȚIUNILOR LOCOMOTORII

Alimentația echilibrată

• Unii factori nutriționali au efect asupra troficității cartilagiului (acizii grași nesaturați)
• O alimentație hiperglucidică duce la o creștere a greutății corporale constituind un factor
determinant și agravant al afectării articulațiilor portante

Evitarea sedentarismului – inactivitatea duce la scăderea amplitudinii milcării și la scăderea forței

musculare.

A evita efortul fizic excesic – efortul fizic execsiv duce la apariția tendinitelor, a durerilor
musculare

Evitarea frigului – expunerea prelungită la frig poate exacerba focare de infecție latente

Respectarea unor reguli înaintea efortului fizic

• Antrenarea progresivă
• Încălzirea înainte de efortul progresiv
• Oprirea periodică a efortului pentru recuperare

Poziționarea corectă în timpul unor activități

• Ridicarea unei greutăți de jos cu ambele mâini și cu genunchii întinși constituie factor
agresiv pentru coloana vertebrală
Menținerea posturii și aliniamentului corect al corpului

• Se previn în acest fel deviațiile coloanei vertebrale

Tratarea deviațiilor coloanei vertebrale și a altor deficiențe încă din copilărie

Tratamentul infecțiilor microbiene și virale

Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat – previne agravarea suferințelor șoldului

Purtarea de încățăminte adecvată și comodă

Menținerea capacității de efort prin mers pe jos, activități sportive, exerciții fizice sau regularitate

Evitarea traumatismelor

• Montarea de bare pe pereții laterali și îndepărtarea obstacolelor pentru bolnavii cu tuburări

de vedere, vârstnici, cu tulburări de echilibru
• Folosirea covoarelor antiderapante în jurul toaletei și în cada de baie
• Purtarea echipamentului de protecție adecvat
• Prevenirea accidentelor rutiere, casnice

Evitarea factorilor care contribuie la apariția osteoporozei – dietă bogată în Ca, consum excesiv
de cafea, exces de proteine.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR ENDOCRINE

• Prevenirea și tratamentul corect a bolilor infecțioase, mai ales a celor cronice care sunt
incriminate în etiologia unor efacțiuni endocrine (hipertiroidie, hipotiroidie, insuficiență
hipofizară sau cortico-suprarenaliană, sindrom apofizo-genital).
• Tratarea și supravegherea persoanelor cu traumatisme cranio-cerebrale care ar putea
interesa talamusul și ganda hipofizară (nanism hipofizar, insuficiență hipofizară, sindromul
dipozo-genital, diabet zaharat).
• Luarea în evidență precoce a gravidei și supravegherea ei permanentă, tratarea tuturor
bolilor mamei, prevenirea toxemiei gravidice și alimentația corectă, în timpul sarcinii scad
posibilitatea apariției unor boli endocrine (hipotiroidia, sindromul Cushing) sau a
declanșării diabetului zaharat cu manifestări atipice.
• Asistarea corectă a nașterii, evitarea travaliului prelungit, a hemoragiei, mobilizarea
precoce a lăuzei pentru prevenirea trombozei. În perioada lăuziei asistenta va supraveghea
atent lăuza la domiciliu pentru depistarea la timp a semnelor insuficienței hipofizare
(hipogalactie, agalactie, scădere în greutate)- vor fi aduse la cunoștința doctorului.
• Administrarea iodului (sare iodată) în regiunile guțogene și supravegherea populației
pentru respectarea sfaturilor (mai ales mama și copilul) pentru prevenirea mixedemului
congenital care are grave complicații asupra dezvoltării neuro-psihice a copilului.
 • Sfat genetic pentru părinții cu boli endocrine cu posibilă transmitere ereditară (diabet
zaharat și insipid, hiperparatiroidism) sau care au între rudele de gradul I persoane cu astfel
de afecțiuni, informându-i asupra riscurilor și lasându-le posibilitatea de a decide.
• Alimentația rațională, bogată în Ca, evitarea execsului alimentar, favorizarea mișcării
(hipoparatiroidism, tetanie, sindrom adipozo-genital, boala Cushing, diabet zaharat).
• Evitarea surmenajului, a traumelor psihice, a emoțiilor intense, prelungite (hipertiroidism,
sindrom Cushing, tetanie).
• Cunoașterea și depistarea unor manifestări care ar putea atrage atenția asupra instalării unor
boli endocrine (gigantism, acromegalie, boala Addison, sindrom adipozo-genital).
• Supravegherea bolnavului cu afecțiuni andocrine, educarea acestora și a familiilor lor
pentru cunoașterea și respectarea tratamentului a unui regim de viață adecvat în vederea
reintegrării socio-profesionale și familiale, pentru a duce o viață cât mai normală.
• Creșterea adresabilității populației către sectorul sanitar.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR SANGUINE

Măsuri de prevenire primară

• Educația populației pentru a avea o alimentație completă, cu fructe și zarzavaturi prospete

și carne
• Administrarea de Fe la gravide în a doua parte a sarcinii și la bolnavii cu gastrectomie
pentru prevenirea anemiei
• Tratamentul parazitozelor intestinale (ascoridioză, giardioză)
• Prevenirea accidentelor care produc lezări ale vaselor și hemoragii acute
• Acordarea de sfaturi genetice la bolnavii cu hemofilie

Măsuri de prevenire secundară

Bolnavul hemofilic din copilărie este educat:

• Să evite traumatismele și deci apariția hematoamelor

• Să limiteze administrarea medicamentelor prin injecții și extracții dentare
• Să știe să-și acorde primul ajutor în caz de plăgi-pansament compresiv și aplicarea d
trombină pe plagă
• În cazul intevențiilor chirurgicale se administrează plasmă cu 8 ore înainte și după actul
chirurgical
• Bolnavul cu enmie cronică va fi dispensarizat, urmând tratament medicamentos
recomandat și prezentându-se la controale periodice

Măsuri de prevenire terțiară

• Reorientarea profesională a bolnavilor cu boli hematologice

• Îndrumarea bolnavului cu anchiloze în poziții vicioase, ca urmarea a hematrozelor pentru
tratamentul ortopedic de corectare
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ÎN VEDEREA PREVENIRII BOLILOR
REUMATISMALE

Măsuri de profilaxie primară

Pentru prevenirea RAA

• Efectuarea controalelor la unitățile de îngrijire a copiilor (creșe, leagăne, grădinițe) pentru

depistarea purtătorilor sănătoși de streptococ β hemolitic prin examen bacteriologic al
exudatului faringian
• Depistarea putătorilor de infecții streptococice acute și tratarea lor corectă.

Pentru prevenirea artozelor

• Educația populației pentru o alimentație echilibrată, care să determine păstrarea greutății

corporale odeale și să prevină tulburări metabolice
• Evitarea factorilor traumatici și a celor mecanici-posturi vicioase, suprasolicitări fizice
• Acordarea unei atenții deosebite tuturor persoanelor cu dureri lombare.

Măsuri de profilaxie secundară

Educarea persoanelor cu diferite forme de reumatism pentru:

• Prezentarea la controale periodice clinice și de laborator (în RAA-ASLO)

• Evitarea factorilor climatici-frig, umezeală care favorizează apariția puseelor acute ale
bolilor degenerative reumatismale
• Tratarea corectă a bolilor metabolice și endocrine
• Evitarea ortostatismului prelungit și a eforturilor fizice mari
• Efectuarea tratamentului medicamentos și fizioterapic de recuperare

Măsuri de profilaxie terțiară

Se adresează persoanelor care prezintă infirmități- sechele invalidante

• Învățarea bolnavului cu coxartroză să folosească baston de sprijin

• Pregătește bolnavul pentru intervenția chirurgicală ortopedică corectivă (proteză de șold,
de genunchi)
• Recomandarea de noi profesiuni, pentru bolnavul cu poliartrită reumatoidă, spondilită
anchilozantă, pentru reintegrarea lor socială.

PREVENIREA INFECȚIILOR ASOCIATE ASISTENȚEI MEDICALE

Amplasarea bolnavului cu boli contagioase

• Într-un salon se vor îngriji numai bolnavi cu același diagnostic

• Cazurile grave se izolează în camere individuale
Asigurarea condițiilor optime de spitalizarea și de îngrijire

• Saloane mici cu 4 paturi

• Condiții de perfectă curățenie
• Cu mobilierul strict necesar (fără perdele și covoare)

La bolnavii cu stare gravă:

• Pat cu saltea antiescară, eventuali colaci de cauciuc

• Schimbarea poziției în pat la 2 ore
• Se vor efectua mișcări active și pasive ale membrelor
• Va fi servit la pat cu ploscă și urinar (individual)

Dezinfecția curentă și terminală este foarte importantă

Bolnavii vor fi externați doar după sterilizarea completă (în perioada de covaleșcență ei elimină
germeni).

Supravegherea bolnavilor și recunoașterea precoce a complicațiilor

• Supravegherea funcțiilor votale

• Urmărirea durerii și scaunelor (evcuarea lor în caz de retenție)
• Va semnala doctorul apariția semnelor unor complicații: contracții, convulsii, dispnee,
paralizie, tulburări de vorbire, de deglutiție și de vedere
• Se vor supraveghea permanent bolnavii cu complicații

Adaptarea sarcinilor de îngrijire a bolnavilor la faza evolutivă în care se găsește bolnavul

• În perioada prodromală gradul de infecțiozitate este mare (deși simptomele nu sunt

alarmante)- prevenirea infecțiilor intraspotalicești și conservarea forței de apărare a
organismului
• În perioada de stare: susținerea forței de adaptare a organismului, recunoașterea și
prevenirea complicațiilor.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR OTORINO-

LARINGOLOGICE

Măsuri de profilaxie primară

• Măsuri pentru fortificarea organismului prin sport și activități în aer liber

• Asigurarea unui mediu curat, nepoluat cu praf și substanțe chimice în orașe și la locul de
muncă
• Învățarea suflării corecte a nasului
• Umezirea aerului din încăperi, saloane, locuințe
• Asigurarea unei temperaturi constante de 16-18 ο în încăperi
• Evitarea substanțelor iritante ale căilor respiratorii superioare: alcool, tutun, condimente
 • Folosirea aspiratorului de praf, ventilatoarelor și măștilor de protecție la locurile de muncă
cu praf și pulberi
• Folosirea de căști pentru amortizarea zgomotelor de către persoanele expuse profesional
zgomotelor puternice și trepidețiilor (cazangii, lăcătuși, telefoniste)
• Efectuarea de controale periodice ale auzului

Măsuri de profilaxie secundare

• Îndrumarea persoanelor cu surditate medie pentru protezare auditivă

• Educarea pacientului purtător de proteză cum să o utilizeze pentru a se adapta progresiv la
mediul sonor
• Educarea anturajului pentru a susține psihic pacientul cu hipoacuzie
• Examinarea periodică a hipoacuzicului pentru a se aprecia din timp accentuarea surdității
și necesitatea schimbării protezei.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR OCULARE

Măsuri de prevenire primare

Educația populației pentru îngrijirea ochilor

• Spălarea cu apă curată zilnic, mai frecvent dacă se lucrează în mediu cu praf
• Nu se duce mâna murdară la ochi
• Nu se îndepărtează corpii străini oculari de către persoane necalificate
• Folosirea obiectelor individuale pentru toaleta feței
• Nu se vor freca ochii deoarece se produc mici traumatisme ale conjunctivitei și corneei
• Controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea conjunctivitei genococice a nou-
născutului.

Igiena vederii

• Sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă în timpul scrisului, cititului și lucrului
• Distanța pentru scris-citit trebuie să fie de 25-30 cm
• Lumina artificială trebuie să fie focalizată pe hârtia de scris-citit
• Când este soare puternic sau zăpadă strălucitoare să se poarte ochelari fumurii
• Persoanele care execută activitate migăloasă, de finețe, ce necesită concentrarea vederii,
vor face pauze, din timp în timp, privind la distanță
• Persoanele care lucrează la sudură vor purta ochelari de protecție
• Vizionarea spectacolelor de televiziune nu se va face în camere întunecoase iar distanța
pentru privit va fi de 2-5 metri, ecranul televizorului fiind așezat la înălțimea ochiului
• Se recomandă alimentație completă, cu respectarea necesarului zilnic de proteine, vitamina
C, A, B
• Examenul periodic al vederii pentru pacienții cu boli genrale (diabet zaharat, HTA)
• Indrumarea către oftalmolog a persoanelor cu cefalee repetată.

Măsuri de prevenire secundară

În cazul infecțiilor ochiului

• Îndrumarea pacientului către medicul specialist pentru a trata în mod corect aceste infecții
• Educarea pacientului să evite transmiterea infecției și la ochiul sănătos sau la alte peroane.

În cazul deficinețelor de vedere

• Educarea pacienților care necesită corectarea vederii cu ochelari să-i poarte conform
prescripțiilor (permanent sau numai pentru scris-citit). Pentru copii, ochelarii vor avea rame
colorate, atrăgătoare și va avea grijă să nu-i spargă, ochelarii generând accidente grave.
• Învățarea pacienților să-și curețe ochelarii-lentilele, ștergându-le cu material moale pentru
a preveni zhârierea lor
• Dispensarizarea pacienților cu defecte de vedere
• Periodic, pacientul se prezintă la control pentru a stabili necesitatea schimbării lentilor
• Îndrmarea părinților a căror copii prezintă strabism să se prezinte la medicul oftalmolog
• Învățarea purtătorilor de lentile de contact să le folosească numai cât e necesar, să le scoată
în timpul nopții, nu le vor folosi în medii cu pulberi sau praf.

Măsuri de profilaxie terțiară

• Educarea pacienților cu diferite afecțiuni de vedere să nu desfășoare o activitate care să

suprasolicite vederea
• Îndrumarea pentru investigații chirurgicale a pacienților cu cataractă ăn vederea corectării
vederii
• Reintegrarea socială și profesională a ambliopilor prin îndrumarea către profesii ca maseur,
cartonar (scăderea vederii fără cauză organică aparentă).

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVEIREA AFECȚIUNILOR

DERMATOLOGICE

1. Evitarea factorilor declanșatori sau favorizanți

2. Leziuni contagioase, agenți iritanți, microorganisme, traumatisme, expune

2. re prelungită la raze solare, înțepături de insecte

3. Igiena
4. Igiena tegumentelor, mucoaselor, anexelor pielii și a lenjeriei de corp
5. Alimentația
6. Alimetația echilibrată, evitând alimentele alergice
7. Hidratarea
8. Hidratarea corespunzătoare pentru a preveni uscarea pielii și pruritul
9. Prezentarea la doctor la observarea unei leziuni
10. Evitarea autotratării.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA AFECȚIUNILOR

NEUROLOGICE
 • În perioada embrionară sifilisul, alcolismul părinților, rubeola mamei pot leza creierul
fragil al copilului
• Sifilisul trebuie tratat la timp și înainte de conceperea copilului
• Mama să se ferească de boli în timpul sarcinii șă să respecte regimul dietetic
• Nașterea să se facă în unități spitalicești
• Control periodic al acuității vizuale, a TA
• Tratarea TA
• Evitarea stresului emoțional și a oboselii fizice
• Alterarea perioadelor de activitate cu cele de repaus
• Evitarea expunerii la căldură excesivă.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE PENTRU PREVENIREA BOLILOR PSIHICE

• Igiena sarcinii: evitarea traumelor psihice, stărilor tensionale, alcoolului, tutunului,

drogurilor și medicamentelor
• Asigurarea unui climat familial cald, afectuos, echilibrat pentru o bună dezvoltare psihică
a copilului
• Abordarea adoleșcenților cu înțelegere și sfaturi competente în timp util pentru a evita
deprinderile neigienice, dăunătoare dezvoltării psihice (alcool, droguri)
• Asigurarea unei atmosfere de înțelegere și respect în familie și la locul de muncă, evitarea
conflictelor și stărilor tensionale
• Informarea tinerilor căsătoriți asupra cerințelor vieții de familie, pentru a evita traumele
psihice ulterioare (divorț)
• Orientarea profesională conform aptitudinilor și dorințelor individuale, pentru a evita
traumele legate de schimbarea locului de muncă sau recalificare
• Pregătirea pentru schimbări fiziologice sau evenimente din viață (pensionare, menopauză),
pentru a evita stările depresive, sentimentul de initilitate, nervozitate
• Evitarea surmenajului psihic
• Regim de viață echilibrat: alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus,
activitate neconfortantă, recreativă
• Evitarea consumului de alcool, droguri, cafea în exces, condimente
• Tratarea precoce a afecțiunilor organice (endocrine, metabolice, renale, cardiace,
neurologice).

PROFILAXIA ȘI COMBATEREA BOLILOR INFECTO-CONTAGIOASE

1. Măsuri de prevenție față de sursa de infecție

2. Depistarea și îngrijirea tuturor surselor de infecție (examen periodic, triaj epidemiologic)
3. Educația sanitară
4. Izolarea și tratarea bolnavilor, contacților, suspecților (putătorii de infecții aerogene vor fi
scoși din colectivitățile de copii, iar cei purtători de infecții digestive nu vor manupula
alimente)
5. Uneori contacții pot fi protejați prin administrarea de y globuline, vaccinare sau
seroprofilaxie
6. Anihilarea surselor de infecție
 7. Controlul medical al personalului din sectorul alimentar, din colectivitățile de copii și din
sectorul de igienă comunașă
8. Măsuri față de animale
9. Distrugerea răzotoarelor
10. Vaccinarea
11. Deparazitare
12. Sacrificarea animalelor

Măsuri față de căile de transmitere

• Metode de dezinfecție mecanică-spălare, aspirare mecanică a prafulu, filtrare, ultrasunete

• Metode fizice și chimice de dezinfecție și sterilizare (căldură, antiseptice, soluții
dezinfectante)
• Prin dezinfecție și deratizare

Pentru bolile infecțioase transmise pe cale directă

• Evitarea contactului cu bolnavi și produse infecțioase

• Măsuri mecanice de dezinfecție imediată (spălare cu apă și săpun) aplicări locale de
dezinfectante, cauterizări (mușcătura de animal turbat), excizii chirurgicale (tetanos),
aplicări locale sau generale de antibiotice

Pentru bolile transmise pe cale indirectă

a. Trasmise pe cale aerogeno

b. Ieșire repetată
c. Dezinfecția aerului
d. Transmise pe cale digestivă
e. Igienă personală
f. Evitarea contaminării apei
g. Dezinfecția apei
h. Canalizare corespunzătoare
i. Interzicerea folosirii apei de râu
j. Control bacteriologic periodic (coproculturi) l persoane care lucrează la instalațiile centrale
de apă, în industrie, comerț alimentar, instituții de copii
k. dezinfecția

Măsuri pentru protecția masei receptive

1. Profilaxia specifică
2. Imunizare activă-vaccinoprofilaxia (BCG, antipolimielitic, antidifteric, antipertusis,
antirujeolic, contra HBG)- formare de anticorpi
3. Imunizarea pasivă: administrarea de seruri sau imunoglobină ce conțin anticorpi gata
formați, conferă imunitate imediată, de scurtă durată
4. Profilaxia nespecifică
5. Prin cură de aer, soare, vitaminoterapie, administrarea de microelemente (Ca, Mg, K)
 6. Chimioporofilaxia- administrarea de antibiotice și chimioterapie pentru persoanele
respective la unele infecții.

Măsuri ce trebuie luate pentru limitarea propagării bolilor infecțioase respiratorii

• Pacienții și familia vor fi informați despre boală, transmiterea, prevenirea și tratamentul ei

• Bolnavul se izolează
• Persoane ce intră în contact cu bolnavul trebuie să poarte halat și mască de protecție
• Persoanele trebuie să-și apele mâinile înainte și după ieșirea din salon sau după contactul
cu un obiect sau material contaminat
• Bolnavul să folosescă batistă de unică folosință
• Bolnavul să -și acopere gura și nasul cu batistă în caz de strănut și tuse
• Folosirea metodelor umede de curățenie
• Aerisirea camerelor de mai multe ori pe zi.

Educația pacientului

Pentru prevenirea contaminării alimentelor și transmiterea bolilor infecto-contagioase cu cale de

transmitere digestivă:

• Să evite consumul de maioneză, creme preparate din ouă de rață- păstrate în condiții
necorespunzătoare de temperatură
• Să evite consumarea alimentelor suspecte prin control organoleptic.