Nursing în afecțiunile aparatului cardiovascular

NURSINGUL PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI CARDIOVASCULARE

Manifestări /semne de dependenţă
Durere acută/cronică:
Durerile extracardiace pot fi provocate de embolii pulmonare, pneumotorax,
pleurezie, nevralgii intercostale, herpes, Zoster, hernie diafragmatică, litiază
biliară, leziuni ale coloanei vertebrale sau ale articulaţiilor vecine, leziuni ale
peretelui toracic etc. Trebuie reţinute două grupe de dureri care pot genera
confuzii: durerile radiculare, provocate de compresiunea nervilor rahidieni → au
caracter de arsuri, sunt bine delimitate de bolnav, apar brusc în spate şi iradiază în
faţă („în centură”); durerile din astenia neuro-circulatorie, nu au substrat organic,
apar la persoane nevrotice cu psihic labil, în special la femei → au caracter de
înţepătură sau arsură, localizate precis de bolnav cu degetul în regiunea
mamelonară stângă (spre vârful inimii), nu iradiază, nu au legătură cu eforturile şi
pot dura ore întregi.
Durerile cardiace sunt dureri organice întâlnite în pericardite, anevrism aortic,
aritmii cu ritm rapid, cardiopatiile ischemice coronariene – angina pectorală,
infarctul miocardic şi sindroamele intermediare – durerea este localizată de bolnav
retrosternal imprecis, cu ambele palme, cu iradiere în umărul şi faţa internă a
membrului toracic stâng, apare la efort, în special la mers, are caracter constrictiv,
se însoţeşte de anxietate. Durerea din infarctul miocardic este mai intensă, atroce,
are aceleaşi sedii şi iradieri, dar apare de obicei în repaus, adeseori noaptea.
Durează ore sau chiar zile şi nu cedează la nitroglicerină.
− Dispnee (cardiacă, de efort, de decubit, paroxistică)

Insuficienţa cardiacă stângă - scade rezerva cardiacă, incapacitatea inimii stângi

de a evacua întreaga cantitate de sânge primită de la inima dreaptă, apare staza în
circulaţia pulmonară, creşte rigiditatea pulmonară şi scade elasticitatea inimii,
creşte efortul respirator şi apare dispneea. Însuficienţa cardiacă stângă este
provocată de hipertensiune arterială, valvulopatii aortice sau mitrale, ateroscleroză
coronariană, stenoză mitrală.
Insuficienţa cardiacă dreaptă, provocată de unele boli pulmonare (bronşită
cronică, emfizem, astm etc.), dispneea are o origine respiratorie, se caracterizează
prin respiraţii frecvente (polipnee) şi superficiale. La început dispnee de efort,
dispneea vesperală, care se accentuează, după cum arată şi denumirea, spre seară,
apoi dispnee repaus purtând denumirea ortopnee sau dispnee de decubit.
Astmul cardiac este o formă de dispnee paroxistică care apare în accese şi survine
de obicei noaptea, la câteva ore după culcare, brusc, cu senzaţia de sufocare, tuse şi
nelinişte. În formele severe, astmul cardiac îmbracă aspectul edemului pulmonar
acut, iar criza de sufocare nocturnă nu dispare, ci din contră se agravează, apărând
1
o expectoraţie spumoasă, rozată, foarte abundentă. O formă specială de dispnee
este respiraţia periodică Cheyne-Stockes, caracterizată prin alternanţe de apnee
(10-12") şi polipnee.
Cianoza este o coloraţie violacee a tegumentelor şi a mucoaselor, datorită creşterii
hemoglobinei reduse în sângele capilar, proporţională cu bogăţia în hemoglobină,
cel mai important simptom al insuficienţei cardiace drepte. Este evidentă la nivelul
obrajilor, nasului, buzelor şi al degetelor. Este prezentă în bolile congenitale ale
inimii, datorită trecerii sângelui venos în cel arterial, în insuficienţa cardiacă
globală datorită încetinirii circulaţiei capilare periferice, care permite cedarea unei
cantităţi mai mari de O2, ţesuturilor, cu creşterea concomitentă a hemoglobinei
reduse în sângele capilar, în cordul pulmonar cronic datorită leziunilor pulmonare
care împiedică hematoza.
− Palpitaţiile sunt senzaţii neplăcute, supărătoare resimţite, doar patologic, de
către bolnav, sub forma unor lovituri repetate în regiunea precordială. Sunt
provocate de: stări de excitaţie psihică, eforturi mari, febră, abuz de excitante
(tutun, cafea, ceai, alcool), medicamente (Atropină, Efedrina, extracte tiroidiene
etc.), unele tulburări digestive (aerofagii, constipaţie etc.), anemie, hipertiroidism
menopauză). Când un bolnav acuză palpitaţii, trebuie precizată natura lor: dacă
apar izolat sau în accese, dacă durează puţin sau un timp mai îndelungat, dacă sunt
regulate sau neregulate
− Imobilizarea la pat face parte din indicaţiile terapeutice în unele afecţiuni
cardiace- infarct de miocard.
− Postură inadecvată.
Ortopneea indică o insuficienţă cardiacă stângă, cardiopatia hipertensivă, stenoza
mitrală strânsă, poziţia genu-pectorală (rugăciunea mahomedană ) se întâlnește
la pacienții cu pericardita cu lichid abundent, pericardita acută exsudativă, poziţie
orizontală – în insuficienţa ventriculară dreaptă, poziţia şezând pe vine – în
tetralogia Fallot, poziţia spectatorului de vitrine – în angina pectorală.
− Edeme ale membrelor: Edemul localizat sau edemul generalizat-simetric,
decliv, dureros, dur.
− Facies mitral ,edemaţiat sau „african”.
− T.A, puls, temperatură, respirație (frecvență, ritm, amplitudine) modificate.
− Cianoza.
− Anxietate, astenie.
− Oboseală – ca expresie a tulburărilor de hematoză.
− Cefalee.
− Ameţeli.
− Insomnie (dispneea cardiacă) sau hipersomnie (cordul pulmonar cronic).
− Acufene (ţiuituri, pocnituri).
2
− Tulburări de vedere - muşte zburătoare, amauroză, hemianopsie, cecitate.
− Tendinţă la lipotimie şi sincopă.
− Epistaxis.
− Tusea cardiacă.
− Hemoptizia.
− Dureri la baza toracelui în efort.
− Expectoraţie.
− Răguşeală – în stenoza mitrală.
− Tulburări de echilibru.

Probleme de dependenţă/de îngrijire

− Dificultate de deplasare.
− Limitarea mişcărilor independente în pat.
− Forţă musculară scăzută la imobilizare prelungită.
− Alterarea stării de confort.
Tratat de îngrijiri medicale pentru asistenți medicali generaliști
− Deficit de autoîngrijire.
− Incapacitate de a-şi realiza igiena proprie.
− Încapacitatea de a se îmbrăca/dezbrăca.
− Deficit de a se alimenta.
− Risc de infecţii.
− Risc de complicaţii.
− Risc de deteriorare a integrităţii pielii.
− Modificări ale funcţiilor vitale.
− Dispnee.
− Alterarea funcţiilor inimii.
− Alterarea încărcării inimii.
− Alterarea după încărcarea inimii.
− Comportament emoţional.
− Comportament de apărare.
− Comportament diferit de planul terapeutic sau de îngrijire.
− Lipsa de aderenţă la indicaţiile terapeutice şi de îngrijire.
− Perturbarea somnului.
− Dezechilibru electrolitic.
− Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine.
− Pierderea stimei de sine.
− Percepţia negativă a propriei valori.

3
− Schimbarea rolului social.
− Neacceptarea morţii apropiate.

Surse de dificultate
Surse de dificultate fizice:
− Alterarea funcțiilor vitale şi vegetative – aritmii, bradicardii, tahicardii, dispnee.
− Afectare cardiacă şi circulatorie.
− Reducerea sau creşterea presiunii venoase centrale, reducerea presiunii în
trunchiul arterei pulmonare.
− Scăderea sau creşterea rezistenţei vasculare pulmonare sau a rezistenţei vasculare
sistemice.
− Distrucţii tisulare actuale sau potenţiale.
− Deficite neuro-motor, de percepţie, cognitiv, umoral, imunologic, nutriţional.
− Motivaţie scăzută.
− Scăderea debitului cardiac.
− Tulburări de echilibru.
− Dietă hiposodată, desodată.
Surse de dificultate psihologice :
- anxietate, stres, frică;
- depresie;
- neînţelegerea mesajului;
- imagine corporală modificată.

Surse de dificultate sociale:

- izolare, sărăcie, condiţii de mediu;
- ocupaţia;
- eşec social;
- constrângeri impuse de boală şi tratament.

Lipsa cunoştințelor despre boală, evoluția bolii, tratament

Problemele de dependență/de îngrijire ale pacientului cu sursele de dificultate/

etiologia dependenței:
− Disconfort:
− Durerea.
− Întoleranţa la efort:
− Dezechilibrului brusc apărut la efort între nevoile miocardului (mai ales în O2) şi
posibilităţile arterelor coronare.
− Circulaţie inadecvată:
4
 − Însuficinţei circulatorii coronariene.
− Dispnee:
− Alterarea perfuziei tisulare.
− Anxietate:
− Durerea precordială.
− Deficit de autoîngrijire:
− Potenţial de alterare a nutriţiei: deficit, greţuri, vărsături.
− Dificultatea de a participa la activităţi:
− Întoleranța la efort.
− Potenţial de complicaţii.

Obiectivele:
− Să fie calmată durerea pacientului;
− Să fie îmbunătăţita circulaţia arterială a pacientului.
− Pacientul să- şi recapete toleranţa la efort.
− Pacientul să respire eficient.
− Să fie combătuta anxietatea pacientului.
− Să fie prevenite complicaţiilor imediate şi tardive.
− Să se recupereze socio-profesional.

Intervenţiile asistentului medical:

În etapa prespitalicească:
− Îndepărtarea cauzei declanşatoare.
− Combaterea durerii.
− Sedare.
− Tratamentul complicaţiilor.
− Transport la spital.
În spital:
− Continuarea măsurilor de prim ajutor.
− Asigurarea repausului la pat.
− Oxigenoterapie.
− Montarea unei perfuzii.
− Monitorizarea funcţiilor vitale.
− Urmărirea bilanţului hidric.
− Asigurarea alimentaţiei (va fi fracţionată în cantităţi mici, repetate. Regimul va fi
echilibrat la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita mesele copioase şi după
fiecare masă bolnavul va sta în repaus 60 - 90 minute. În general regimul va fi cel
recomandat în ateroscleroză, obezitate, hiperlipoproteinemii. Deci dieta este

5
hipocolesteronemiantă şi hipolipemiantă, cu evitarea în special a grăsimilor bogate în acizi
graşi saturaţi.
− Combaterea aerocoliei, aerogastriei şi constipaţiei.
− Recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator.
− Aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării.
− Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale (alimentaţie pasivă la
pat,
− Igiena tegumentelor şi mucoaselor, servirea la pat cu plosca şi urinar, etc).
− Administrarea medicaţiei şi urmărirea efectului acestora.
− Mobilizarea progresivă a pacientului conform indicaţiilor medicului.
− Combaterea fumatului, obezităţii, sedentarismului, hipercolesterolemiei, diabetului
zaharat, hipertiroidismului, stressului, cu alte cuvinte toţi factorii de risc.
− Educaţia pacientului privind regimul de viaţa:
− Reluarea treptată şi progresivă a efortului fizic. Repausul la pat are indicaţii
speciale: crize frecvente, de durată, intense şi rezistenţe la nitroglicerină, crize de decubit.
Somnul este obligatoriu 8 h noaptea şi 1 oră după amiază.
− Alimentaţie echilibrată, adecvată factorilor de risc aterogeni prezenţi.
− Kinetoterapie în servicii specializate.
− Tratament balnear.
− Control medical periodic.