Lipotimia, colapsul,

şocul.
Insuficienţa cardiacă
acută Nursing-ul
specific.
R. Bulgaru
 Plan

1. Definiţie, etiologie
2. Formele clinice
3. Lipotemia
4. Sincopa
5. Colapsul
6. Șocul
7. Formele șocului
8. Tratament
9. Profilaxie
 BIBLIOGRAFIE
• Babiuc Constantin, Dumbrava Vlada -Tatiana, Medicina internă, Centrul Editorial-
Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008
• Botnaru V., Medicina interna, Editura F. E. -P Tipografia Centrală, Chişinău, 2009
• Borundel C, Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000
• Botnaru V., Elementele de cardiologie Editura, F. E. –P Tipografia Centrală, Chişinău,
2007. BIBLIOGRAFIE
• Negrean M., şi alţ. , Standarde/protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL,
Chişinău, 2008
• Stimpovscaia E., şi alţ., STANDARDE DE ÎNGRIJIRI NURSING pentru asistente
medicale şi moaşe, Ed.Libris,Chişinău, 2007.
• Stanciu C., Semiologie medicală, Iaşi 2001.
• Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000.
• Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001.
• Saulea A., Gerontologie, Editura Epigraf, Chişinău, 2009.
• Lungu Sv., Geriatrie, Editura Poligraf, Chişinău, 2004
• WWW. ms.md
 Definiție
• Insuficienţa circulatorie și
vasculară acută– reprezintă o stare
patologică în volumul sanguin este
scăzut pronunțat în legătură cu
micșorarea fracției de ejecție, în
rezultatul scăderii contractibilității
miocardice și presarcinii scăzute.
• Insuficienţa circulatorie acută poate
fi de origine cardiacă și/sau de
origine periferică.
 Cauzele insuficienței circulatorii
acute:
• Hemoragii acute, stres
• Afecțiuni cardiace: IMA, disritmii
cardiace
• Anafilaxia, produse toxice
• Afecțiuni ale SNC
• Obstrucție extracardiacă circulatorie:
embolie pulmonară
• Insuficientă de oxigen
 Formele de insuficienţa
circulatorie acută sunt:
• Lipotimia,
• sincopa
• colaps
• șoc.
 Lipotimia
• Definiţie: Lipotimia sau lesinul este
o pierdere de cunostinţă usoară,
incompleta, determinată de
insuficienţa vasculară tranzitorie
( micşorarea bruscă a vascularizării
cerebrale ) care apare la persoane
emotive, cu labilitate psihica.
Etiologia:
• - supraoboseala; emoţii puternice;
încăperile neaerisite; anemie; frica.
 Simptome:
• pacientul se afla intr-o stare de
obnubilare, fără pierderea completă a
cunostinţei și fară abolirea totală a
funcţiilor vegetative; pulsul, bataile
cardiace şi respiraţia sunt perceptibile, iar
tensiunea arterială măsurabilă; este
precedată de ameţeli, tegumentele palide
acoperite cu transpiraţii reci, tulburări
vizuale, bolnavul având timp să se aşeze
înainte de a se prăbuşi; durează cîteva
minute sau mai mult și se termină tot
progresiv.
 Asistenţa de urgenţă:
• Primul gest terapeutic este asezarea
pacientului în decubit cu picioarele uşor
ridicate ( se combate mecanismul de
producere- hipotensiunea arterială,
ortostatismul).
• Nu se administrează lichide pe cale orală,
dar se stropeşte pacientul cu apă rece.
• Eliberăm pacientul de hainele ce îl strîng
• Îi dăm pacientului să miroase cîteva
picături de Amiac pe un tifon
 Sincopa
• Definiţie. Sincopa este un
simptom, definit ca tranzitoriu,
autolimitat cu pierderea
conştienţei, care duce la cădere.
• Etiopatogenie: sincopa apare în bolile
cardiace cu scaderea debitului
cardiac (sincopa cardiacă): stenoza
aortică, sau mitrală, insuficienţa
aortică infarctul miocardic,
cardiopatiile congenitale cianogene,
tulburările de ritm rapid, blocul atrio-
ventricular, miocardopatia
obstructivă, în sindromul ortostatic
(hipotensiunea ortostatică, droguri
hipotensive),
• pacienţii cu ateroscleroză cerebrală
(sincopa cerebrală),
bronhopneumopatii obstructive cu
insuficienţa respiratorie marcată
(sincopa respiratorie), dupa emoţii
puternice, puncţii, dureri intense,
compresiuni pe sinusul carotidian
(sincopa reflexă).
• Sincopa poate apărea în poziţie
ridicată sau culcată. Bolnavul pierde
subit conştiinţa şi cade sau se lasă
pe pămînt. Bolnavul este inert cu
musculatură schletală relaxată,
imobil, palid sau cianotic, nu
reactionează la excitaţie, tahipnee
moderată, puls accelerat filiform,
zgomotele cardiace asurzite.
• Tensiunia arterială este scazută sau
prabuşită, pupilele sunt midriatice.
Dacă bolnavul îşi revine, faţa se
colorează, pulsul şi zgomotele inimii
reapar, cunoştinţa revine, sunt slăbiţi
dar nu au cefalee, somnolenţă şi
tulburări mintale. Dacă bolnavul nu
îşi revine apar: convulsii
generalizate, urinare involuntară,
eliminarea materiilor fecale,
turgescenţa jugularelor; peste 4 - 5
minute urmează moartea.
• Tratamentul de urgenţă. Poziţie
orizontală a pacientului. Nu se
administrează lichide pe cale orala.
Se poate încerca excitarea reflexelor
cutanate (lovituri scurte şi vii,
fricţiuni energice, stropirea feţei cu
apă rece). Flux de oxigen,
administrarea dopaminei şi
noradrenalinei.
• Dacă bolnavul nu îşi revine se
efectuiază de către echipa de medici
intubaţia endotraheală şi ventilaţia
mecanică dirijată. În caz de moarte
clinică se recurge la resurcitarea
pacientului. În sincopele reflexe se
administrează sedative si antalgice,
iar în caz de hipersensibilitate a
sinusului carotidian, atropina (0,5
mg la 6 ore), efedrina (25 mg x
3/zi), Isuprel (5 mg x 3/zi).
 Colaps
• Colaps este o formă de prăbușire acută
ale funcțiilor circulatorii, ce include
hipoperfuzia inadecvată a organelor vitale
în special creier, cord, ce poate genera
leziune celular organică.
• Colapsul este o stare patologică
reversibilă.
• Cauzele colapsului sunt
variate: boli infecțioase mai ales
în perioadele febrile, hemoragiile
masive, traumatismul,
deshidratarea organizmului după
vome abundente sau diaree,
intoxicații alimentare, șoc
anafilactic, arsuri intense, durere
violentă.
 Manifestările clinice
• Starea de colaps se manifestă prin
slăbiciune bruscă, sau lipotemie în
rezultatul ischemiei cerebrale,
transpirații reci, vertij, stare de rău.
Obiectiv se apreciază paliditatea sau
cianoza tegumentelor, trăsăturile
fieții ascuțite, ochii își pierd luciul,
răcirea extremităților, puls mic și
filiform, scăderea tensiunii arteriale,
scade temperatura corpului, apar
tulburări de respirație.
 Asistenţa de urgenţă
• Starea de colaps necesită intervenția
urgenta a medicului. Pînă la sosirea
acestuia, bolnavul va fi dezbracat, culcat
în poziție orizontala, fără pernă sau cu
capul mai coborat decît membrele
inferioare. Tot pentru a obține o mai buna
irigare cu sânge a centrilor nervoși se
înalță patul în dreptul picioarelor
bolnavului poziția Trendelenburg.
Tratamentul colapsului urmarește
combaterea dilatației vasculare și
înlocuirea masei de lichid prim perfuzii.
• Transportarea bolnavului culcat pe
brancardă chiar în poziţie declivă, cu
capul mai jos, pentru a favoriza
irigaţia sistemului nervos central.
• înlăturarea cordonului, cravatei,
descheierea cămăşii.
• îndepărtarea mucozităţilor din
cavitatea bucală şi faringiană.
• Oxigenoterapia.
Administrarea de băuturi calde (ceai,
cafea).
încălzirea progresivă şi cu prudenţă
prin învelirea cu pături încălzite,
termofoare, sticle cu apă caldă în
jurul corpului.
Caldura aplicată rapid şi intens ar
putea accentua stările de
vasodilatatie, deci şi colapsul.
• Se va efectua puncţia la una sau
două vene accesibile
• Asistenta va institui perfuzia
(transfuzia) cu soluţiile indicate de
medic: în hemoragii = sânge; în
transsudate = plasmă sau
substituenţi (soluţii coloidale:
Dextran, Marisang), ser fiziologic,
soluţie glucoză 5%, sol. Ringer etc..
• Asistenta va avea pregătite
medicamente vasopresoare
(adrenalină, noradrenalină, isuprel,
dopamină, hemisuccinat de
hidrocortizon).
• Pentru micşorarea permeabilităţii
vasculare se pregătesc vit. C, clorură
de calciu, H.H.C.
•      După ieşirea din colaps bolnavul
va fi supravegheat atent de asistentă
şi în următoarele 24 ore, prin
măsurarea şi înregistrarea pulsului,
T.A. la 20-30 minute, respiraţiei,
temperaturii, diurezei.
• La nevoie, se asigură
permeabilizarea căilor respiratorii,
oxigenoterapia şi încălzirea
bolnavului cu termofoare, sticle cu
apă caldă.
 ŞOCUL
• Defininiţie: Șocul este un sindrom
clinic cu etiologie variată ,
caracterizată printr-o insuficienţă
circulatoie acută , având ca expresie
clinică prăbuşirea tensiunii arteriale .
• Şocul trebuie deosebit de colaps ,
primul fiind o manifestare
hemodinamica si metabolică, o
perturbare gravă si durabilă , iar
ultimul o manifestare exclusiv
hemodinamică , scăderea TA , de
obicei tranzitorie . Cu alte cuvinte
colapsul este răsunetul hemodinamic
al şocului .
 Dupa agentul etiologic se
deosebesc:
• -  socul hipovolemic, consecinta a
pierderii de sange, plasma sau
lichide din organism si apare in
pancreatite, ocluzii, diaree grava,
coma diabetica, insuficienta
suprarenala acuta, arsuri mari,
deshidratari, hemoragii externe sau
interne, procese anafilactice;
• socul septic, care apare in
diferite infectii cu poarta de
intrare urinara, genitala,
digestiva, biliara, pulmonara,
meningiana, in cadrul carora se
deosebesc: o forma I grava si
frecventa
• - socul septic, endotoxic,, care debuteaza
brusc, cu frison, hipertermie, hiperpnee,
anxietate, hipotensiune, oligurie,
extremitati reci, confuzie, obnubilare,
moarte; este provocat de mediatorii
chimici eliberati de bacilii gramnegativi, vii
sau morti: evolutia socului continua chiar
dupa sterilizarea infectiei, iar mecanismul
patogenic consta in scaderea debitului
cardiac si cresterea rezistentei periferice;
a doua forma este socul septic
grampozitiv, mai rar si mai putin grav,
provocat de scaderea rezistentei
periferice, fara extremitati reci si cu
diureza pastrata;
• socul hipoxic, produs de afectiuni
pulmonare care produc hipoxemie;
- socul neurogen, care apare in
traumatisme craniene, anestezii -
embolia gazoa­sa, intoxicatii cu
barbiturice sau neuroleptice;
- socul cardiogen, produs de:
infarctul miocardic, aritmii cu ritm
rapid, tampo-nada cardiaca, embolie
pulmonara masiva, anevrism
disecant
• Caracteristica pentru începutul
şocului este fie reducerea masei
sanguine circulante , fie reducerea
debitului cardic . Dar şi într-un caz şi
în altul , rezultatul este acelaşi –
scăderea Tensiunii arteriale.
Organismul intervine prin
mecanismele sale compensatoare:
vasoconstricţie generalizată , cu
redistribuirea sângelui spre organe
de importanţă vitală (coronare,
creier) si tahicardie, cu menţinerea
TA la un nivel care permit
aprovizionarea creierului si a inimi cu
oxigen.
 Manifestarile clinice
• Depind de tipul șocului și cauzele lui.
Bolnavul acuză:oboseală, slăbiciuni
generale, dispnee, durere retrosternală,
palpitație, sete, greță, vomă dureri
abdominale, diaree. La inspecția
bolnavului se constată tegumente palide
sau marmorate, turgescența jugularelor,
extremități reci, polipnee, tahicardie sau
bradicardie
• DIAGNOSTICUL Se bazeaza pe
circumstanta declansatoare , starea
bolnavului , valorile tensiunii
arteriale .
•  
 Tratamentul
• supravegherea pulsului , diurezei , a TA si a
presiunii venoase centrale este obligatorie .
• Se va trata corect cauza , iar bolnavul va fi
asezat pe spate , cu capul mai jos decat
piceoarele.
• Temperatura trebuie sa fie constantă si mediul
liniştit . Tratamentele generale constau , dupa
caz , în masaj cardiac extern , însoţit de
respiraţie artificială “gură la gură” , ventilaţie
asistată , administrare de O2 , compensarea
acidozei prin bicarbonat de sodiu . Pentru
combaterea hipovolemiei se foloseste , dupa caz ,
soluţie de NaCl , 1000 – 1500 ml solutie Ringer
lactat , gelatinol , sânge , plasmă sau albumină .
Protocol de tratament în
șocul hipovolemic
• Poziție Trendelenburg
• Poziție în pat cu ridicarea
extermităților inferioare
• Flux de oxigen
• Soluții perfuzabile: glucoză5%, ser
fiziologic 0,9%, ringer, trisol, dextran
, gelatinol.
Protocol de tratament în
șocul septic
• Poziție în pat cu ridicarea
extermităților inferioare
• Flux de oxigen
• Antibioticoterapia
• Hormonoterapia
• Soluții perfuzabile: glucoză5%, ser
fiziologic 0,9%, ringer, trisol, dextran
, gelatinol
Protocol de tratament în
șocul hipoxic
• Poziția bolnavului anti Trendelenburg
• Flux de oxigen
• Administrarea dobutaminei i/v în
perfuzie
• Intubație endotraneală și ventilarea
mecanică dirijată
Protocol de tratament în
șocul neurogen
• Poziția bolnavului cu ridicarea
extremității cefalice
• Flux de oxigen
• Administrarea de dextran, dopanimă,
ser fiziologic, ringer i/v în perfuzie
• Intubație endotraneală și ventilarea
mecanică dirijată
• Diuretice, antibiotice
Protocol de tratament în
șocul cardiogen
• Poziția bolnavului anti Trendelenburg
• Flux de oxigen
• Administrarea dobutaminei și
dopaminei i/v în perfuzie
• Analgezia cu fentanil și droperidol i/v
lent, sau morfină cu atropină i/v lent
• Intubație endotraneală și ventilarea
mecanică dirijată
• Diuretice
• De reţinut !!! Rolul asistentei medicale
este important. In ceea ce priveşte primul
ajutor , in afara spitalului , trebuie să
calmeze bolnavul , să combată durerea cu
analgetice , să-l aşeze în poziţie declivă ,
să acopere bolnavul, dar să nu utilizeze
mijloace de incalzire energetică. Să
controleze T/A si să anunţe ambulanţa sau
pe cel mai apropiat medic . In spital
trebuie sa transporte pacientul la serviciu
de terapie intensivă , dezbracându-l cu
grijă şi asezîndu-l cu capul în poziţie
declivă . Asistenta trebuie sa pregatească
tot ce trebuie pentru tratamentul
bolnavului : perfuzie cu noradrenalină ,
analgetice . Urmărirea evoluţiei bolnavului
este o îndatorire fundamentală
 Insuficienţa cardiacă
acută
• Insuficienţa cardiacă este definită ca un
sindrom clinic caracterizat prin
incapacitatea inimii de a asigura ţesuturile
cu oxigen.
• Insuficienţa cardiacă acută ( ICA)
reprezintă o instalare rapidă a
simptoamelor şi semnelor unei funcţii
cardiace anormale. Aceasta poate apărea
în prezenţa sau lipsa unei boli cardiace
precedente şi se datorează disfuncţiei
sistolice sau diastolice cardiace.
•
Cauzele:
1. Infecţii pulmonare, febră, tahicardie,
reducerea de oxigen în sânge şi creşterea
cerinţelor metabolice, creşterea sarcinii
miocardului, declanşarea insuficienţei cardiace.
2. Boala ischemică cronică şi infarctul de miocard
pot spori disfuncţia ventriculară stângă
3. Creşterea bruscă a tensiunii arteriale, de
asemenea, creşte sarcina miocardului
4. Inflamaţia miocardului (miocardita), precum şi
reumatismul
• 5. Aritmia reduce timpul diastolei, încălcând
coordonarea între ventricule, creşte presiunea în
atrii, reduce debitul cardiac,
• 6. Activităţile fizice intense, consumul mare de
produse alimentare sărate, stresul
 Edemul pulmonar
• Definiţie. Edemul pulmonar se
caracterizează prin creşterea acută a
presiunii pulmonare şi încărcarea de
volum a circuitului mic cu trecerea
de lichid din ţesutul pulmonar în
alveole.
 Cauzele:
• Cauze cardiace: infarct al miocardului,
hipertensiunea arterială ( în special criza
hipertensivă), tulburări de ritm,
valvulopatii,cardiomiopatia.
• Edem pulmonar fără cauză cardiacă:
hipoalbuminemia, hiperhidratarea,
intoxicaţiile, toxinele bacteriiene, alergia,
hipoxia, după drenajul unui revărsat
pleural mare, leziuni ale sistemului nervos
central.
 Manifestările clinice
• Semnele principale sunt: dispnee
pronunţată, asfexiantă, dureri în
regiunea cordului, palpitaţii,
cefalee, vertij, se intensifică
senzaţie de sufocare, apare
tusea iritativă cu eliminări de
spută abundentă spumoasă de
culoare roză sangvinolentă
 Obiectiv:
• pacientul cu o senzaţie de anxietate
(frica de moarte), poziţia pacientului
ortopnee ( semişezîndă cu picoarele
lăsate în jos,). Tegumentele – palide
cu cianoză, transpiraţii reci,
turgescenţa jugulară, hipo-
hipertensiune. La auscultaţia
plămînilor respiraţie zgomotoasă cu
multe raluri.
• Auscultaţia cordului, tahicardie, ritm
de galop, zgomotul II accentuat,
sufluri patologice.
Diagnosticul:
• Istoricul bolii şi examinarea fizică;
• Electrocardiograma;
• Radiografia toracelui
• ecocardiografia etc.,
 Asistenţa de urgenţă
În caz de edem pulmonar acut:
• Poziţia pacientului – semisezîndă, garouri la
membrele inferioare( cu scopul de a reduce staza
pulmonară)
• Restabilirea permeabilităţii căilor aeriene –
înlăturarea sputei spumoase
• Oxigenoterapia, aerosoli antispumanţi: alcool
etilic 30% sau Antifomsilan 10% 0, 5 – 1 ml.
• Nitroglicerină – sublingval 0, 5mg fiecare 5 min. (
max. – 3 prize) ,infuzie i/v
• Furasemid 0, 5- 1 mg i/v în bolus
• Morfină 5- 10 mg i/m sau i/v.
 De reţinut !!!
• edemul pulmonar este o boală gravă care
se tratează de urgenţă la spital
• există multiple cauze care pot duce la
apariţia sa, dar cea mai frecventă e
reprezentată de insuficienţa cardiacă
stangă
• odata cu îmbătrînirea populaţiei, există o
incidenţă tot mai mare a bolilor cardiace
apărînd astfel numeroase cazuri de
insuficienţă ventriculară cu edem
pulmonar.
 Astmul cardiac
• reprezintă dificultăţi de respiraţie,
senzaţie de sufocare, care necesită
asistenţă medicală de urgenţă. Dacă
nu acordaţi în timp util ajutor
medical, aceasta poate duce la
deces. Ca urmare, are loc umflarea
plămânilor, care face dificultăţi de
respiraţie şi de sufocare.
• Astmul cardiac  apare de obicei noaptea,
la cateva ore dupa culcare (uneori şi ziua,
dupa emoţii sau eforturi mari), are debut
brutal, cu dispnee polipneică, respiraţie
superficiala şi zgomotoasă, sufocare, tuse
şi nelinişte. Bolnavul este anxios, palid şi
acoperit cu transpiraţie rece. Ia o poziţie
forţată, aşezat pe marginea patului sau la
fereastră, înclinat înainte, rezemat în
mâini, cu umerii ridicaţi. După cîteva
minute accesul se termină cu cîteva
accese de tuse, însoţite uneori de
expectoraţie spumoasă, aerată şi rozată.
 Etiologie.
• stenoza mitrală;
• boala coronariană;
• infarct miocardic acut;
• anevrism cardiac;
• stare după infarct;
• exacerbarea glomerulonefrita cronică;
• cardioscleroza;
• paroxism de fibrilaţie atrială;
• flutter atrial;
• defect al valvelor inimii;
• creşterea masei de sânge care umple vasele;
• insuficienţă cardiacă, provocat de activitatea fizică intensă,
administrarea intravenoasă de cantităţi mari de lichid sau
poziţie orizontală a corpului
 Manifestările clinice.
• Simptomele de astm cardiac apar,
de obicei, pe timp de noapte și se
manifestă prin: sufocare, tuse
uscată, piele palidă, cianoză a feţei,
triunghiul nasolabial, vârfurile
degetelor, transpirație excesivă,
edem pulmonar, în care se ascultă
respiraţie grea, raluri umede în
partea inferioară a plămânilor,
bronhospasm cu caracter reflex.
 Tratamentul astmului
cardiac
• Prim ajutor medical în caz de acces;
• tratamentul medical în caz de atac acut
(nifedipină sau nitroglicerină);
• inhalarea cu oxigen;
• administrarea intravenoasă sau subcutanată de
morfină sau furosemid;
• administrarea glicozide cardiace (digoxin sau
strofantin).
• reglare a tensiunii arteriale (antihipertensive ,
diuretice)
 BIBLIOGRAFIE
• Babiuc Constantin, Dumbrava Vlada -Tatiana, Medicina internă, Centrul Editorial-
Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008
• Botnaru V., Medicina interna, Editura F. E. -P Tipografia Centrală, Chişinău, 2009
• Borundel C, Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000
• Botnaru V., Elementele de cardiologie Editura, F. E. –P Tipografia Centrală, Chişinău,
2007. BIBLIOGRAFIE
• Negrean M., şi alţ. , Standarde/protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL,
Chişinău, 2008
• Stimpovscaia E., şi alţ., STANDARDE DE ÎNGRIJIRI NURSING pentru asistente
medicale şi moaşe, Ed.Libris,Chişinău, 2007.
• Stanciu C., Semiologie medicală, Iaşi 2001.
• Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2000.
• Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001.
• Saulea A., Gerontologie, Editura Epigraf, Chişinău, 2009.
• Lungu Sv., Geriatrie, Editura Poligraf, Chişinău, 2004
• WWW. ms.md