Evaluarea pacientului cu afeciuni cardiovasculare

n ngrijirea unui pacient cu afeciuni cardiovasculare asistentul medical trebuie s in cont de modul particular n
care fiecare individ reaioneaz n faa bolii, dar i de caracterul evolutiv imprevizibil al suferinelor cardiovasculare.
Dei s-au nregistrat progrese semnificative n domeniul investigatiilor clinice i paraclinice, a mijloacelor
terapeutice, a algoritmilor de abordare a unei urgene, bolile cardiovasculare continu s ocupe primul loc n lume ca
mortalitate i morbiditate, iar acest lucru are un impact negativ asupra pacienilor n general.
De regul ei oscileaz ntre dou extreme: fie sunt pesimiti, nencreztori n rezultatele terapeutice,
nemulumii de ideea unui tratament de lung durat, fie nu accept boala i i accentueaz astfel riscul morii
subite.
Asistentul medical va trebui s dea dovad de calm i nelegere n abordarea acestor pacieni i cile principale
de evaluare corect a strii reale a pacientului sunt : anamneza eficient, identificarea semnelor i simptomelor,
interpretarea rezultatelor examenelor paraclinice .
Anamneza i ngrijirea unui pacient cu suferin acut, brusc instalat, difer de anamneza i ngrijirea unui
pacient stabil cu suferin cronic;
un pacient cu infarct miocardic acut necesit msuri imediate medicale i de ngrijire de care depinde chiar
salvarea vieii lui (de exemplu: calmarea durerii precordiale sau prevenirea tulburrilor de ritm), iar pentru
aceasta sunt alese cteva ntrebri despre:
- senzaia de disconfort toracic i simptomele asociate (de exemplu: dispnee, palpitaii),
- alergii,
- istoricul de fumator,
- regimul alimentar.
ntrebrile pot fi adresate n timp ce stabilim frecvena btilor cordului, valoarea TA i realizm abordul venos
periferic;

cnd pacientul se va stabiliza se poate obine un istoric cu mai multe detalii.

Pacienii cu afeciuni cardiovasculare prezint de multe ori semne i simptome specifice:

1. Dispneea
Dispneea reprezint dificultatea de a respira, definit frecvent de pacient ca ,,sete de aer" i se manifest prin
modificri de frecven, amplitudine sau ritm al micrilor respiratorii.
Dispneea nu este o manifestare specific suferinelor cardiovasculare, dar poate fi una dintre manifestrile de
debut ale acestora.
In funcie de durata, severitatea i intensitatea sa, dispneea din afeciunile cardiace se poate clasifica astfel:
- dispneea de efort
- dispneea permanent de repaus
- dispneea paroxistic.
Pentru o evaluare ct mai precis a dificultilor de respiraie, asistentul medical va adresa pacientului urmtoarele
ntrebri:
Ai mai avut i n trecut probleme cu respiraia?
De cnd avei senzaia c respiraia este mai dificil?
Cnd apare de regul senzaia c nu v mai ajunge aerul?
Ce amelioreaz sau agraveaz dificultatea n respiraie?
Ai luat medicamente pentru problemele cu respiraia? Cum v-ai simit dup acest tratament?
2. Durerea
Durerea din afeciunile cardiovasculare poate fi clasificat astfel:
A. Durerea precordial
B. Durerea din afeciunile vasculare.
A. Durerea precordial
reprezint principalul semnal de alarm, ce determin pacientul s se prezinte la medic
n funcie de contextul patologic n care apare, putem diferenia:
- durerea din boala coronarian
- durerea din pericardita acut
- durerea din bolile aortei
- durerea vegetativ sau funcional
- durerea de cauza extracardiovascular ( apare n afeciuni ale tegumentelor, muchilor, nervilor,
coastelor, articulaiilor, boli pleuro-pulmonare, suferine digestive)

Durerea din angina pectoral

- este localizat retrosternal i poate iradia n umrul i membrul superior stng pe marginea cubital,
interesnd ultimele dou degete
- are caracter constrictiv, uneori pacientul o descrie ca pe o senzaie de greutate i apsare
- de regul nu se asociaz cu alte simptome
- durata este de cteva minute pn la jumatate de or
- apare de regul la efort fizic sau n situaii stressante
- cedeaz spontan la ncetarea efortului sau dup administrarea de nitroglicerin
- nu se nsoete ntotdeauna de modificri ale traseului EKG.
B. Durerea din afeciunile arteriale periferice:
n sindromul de ischemie periferic acut durerea se instalaz brusc, cu intensitate progresiv, nsoti de modificri
de temperarur i culoare n segmentul afectat ce devine cianotic i mai rece
n sindromul de ischemie periferic cronic durerea apare la mers, cedeaz la repaus i are intensitate variabil,
n funcie de severitatea afeciunii arteriale
Durerea din afeciunile venoase periferice apare caracteristic n tromboflebit, are caracter de tensiune, intensitate
mare, ce se accentueaz n poziie vertical.
3. Palpitaiile
Sunt expresia unor perturbri ale activitii ritmice i regulate a cordului, pe care pacienii le descriu in mod diferit :
uneori ca pe simpla percepere n condiii de repaus a btilor inimii, alteori ca pe o btaie n plus, ,,o fluturare" a
inimii.
Cauze posibile ale palpitaiilor :
- Distonia neuro-vegetativ, cnd palpitaiile se asociaz cu o senzaie de nod n gt, de constricie toracic,
emotivitate exagerat, iritabilitate, nelinite
- Tulburarile ritmului cardiac : extrasistole atriale, extrasistole ventriculare, fibrilaie atrial
- Tulburri funcionale sau organice extracardiace : hipertiroidie, diabetul zaharat, anemie sever, etc.
4. Cefaleea
poate aparea n crizele de hipertensiune arterial cnd durerea are de regul localizare occipital sau
frontal
se asociaz cu zgomotele auriculare (acufene), tulburri vizuale i are de regul intensitate crescut i
caracter pulsatil.

PERICARDITA
Date generale
Inima este nconjurat la exterior de un nveli numit
pericard.
Pericardul este format din dou foie lucioase i
alunecoase: una se muleaz perfect pe cord i se
numete visceral, iar cealalt o nconjoar pe cea dinti
i se numete parietal.
Pericardul conine o cantitate mic de lichid maxim 1540 ml. Funcia lichidului pericardic este de a asigura
alunecarea celor dou foie pericardice n timpul
micrilor cordului.
Pericardul are roluri fiziologice importante:
de fixare a cordului
de aparare fa de traumatisme, infecii
de prevenire a dilatatiei cordului
de cuplare diastolic a ventriculilor

DEFINIIE
Pericardita reprezint o inflamaie a celor dou foie ale pericardului din cauza unei infecii bacteriene sau
virale cel mai adesea. Apare de obicei la brbai ntre 20 i 50 de ani, frecvent dup o infecie respiratorie.
CLASIFICARE
Pericardita acut
Este vorba de o inflamaie a pericardului care conduce de cele mai multe ori la apariia de lichid ntre cele dou
foie ale sale, n cavitatea virtual care le separ; n acest caz se numete pericardit lichidian.
Prezena de lichid n cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de tamponad cardiac.
Cand nu se acumuleaza lichid se numeste pericardita uscata, iar cnd apar depozite de fibrina (proteina
filamentoas din snge care intervine n procesul de coagulare) se numete pericardida fibrinoas.
Pericardita cronic
Apare o ingrosare importanta a pericardului, realiznd un adevrat nveli care strnge inima i ngreuneaza
umplerea ei.
Este vorba de o complicaie rar a unei pericardite acute, care poate s se instaleze n cteva luni sau n
civa ani.
Cel mai adesea apare sub form de pericardit constrictiv.
ETIOLOGIE
idiopatice cauze neidentificate
invecii virale, ECHO virusuri
tuberculoza
infecii bacteriene cu: pneumococ, streptococ, stafilococ
infecii parazitare, fungice
reumatism articular acut
neoplasme metastazate n pericard: cancer bronhopulmonar, leucemii acute
boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, poliarterita nodoasa, sclerodermie
infarct miocardic acut: fie in timpul perioadei acute, fie la 3 saptamani de la debut
tratament de lunga durata cu: tuberculostatice, citostatice.
posttraumatic traumatisme sau intervenii chirurgicale pe torace
insuficiena renal
sarcina
TABLOU CLINIC
In pericardita acut fibrinoas (inflamaia foielor pericardice dar cu cantitate normal de lichid < 50 ml):
durere pericardic intens, ascuit, n mijlocul pieptului, se intensific la inspir profund i se modific
ca poziia, nu cedeaz la nitroglicerina sublingual, dureaza ore sau zile
dispnee
febra sau subfebrilitate
uneori frisoane
tuse iritativa care exarcebeaza durerea
La examenul fizic se percepe frecatura pericardica zgomot de tonalitate joasa suprapus peste zgomotele
cardiace.

Pentru pericardita acuta lichidiana (cantitatea de lichid pericardic o depaseste pe cea normala, dar
presiunea intrapericardica ramane normala; cresterea presiunii din sacul pericardic mult peste valoarea
normala caracterizeaza tamponada cardiaca):
daca acumularea de lichid este lenta - fara simptome
daca acumularea de lichid este rapida senzatie de opresiune toracica, senzatie de sufocare,
dificultate la inghitire, sughit, tuse.
La examenul fizic se constata prezenta variabila a frecaturii pericardice.
In cazul tamponadei cardiace:
hipotensiune arteriala
jugulare crescute de volum (turgescente)
tahicardie
dispnee
transpiratii
puls mic sau absent-tardus et parvus
Pentru pericardita constrictiva (cronica)
fatigabilitate
dispnee moderata
scadere ponderala
semne de insuficienta cardiaca dreapta: hepatomegalie, jugulare turgescente, edeme periferice, ascita,
icter
INVESTIGAII CLINICE I PARACLINICE
1. Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie, marirea matitatii cardiace de la o zi la
alta, iar la auscultatie, asurzirea zgomotelor inimii si, uneori, persistenta frecaturii.
2. Electrocardiograma uneori este normala, alteori apar modificari nespecifice
3. Examenul radiologic in cazul pericarditei lichidiene este un mijloc pretios de precizare a diagnosticului:
volumul inimii creste, inima ia o forma triunghiulara sau de carafa.
4. Probele de sange pot arata sindrom inflamator nespecific: VSH, fibrinogen, proteina C reactiva crescute,
numar crescut de leucocite; in formele infectioase se pot evidentia anticorpi specifici pentru agentul etiologic
(virus, bacterie, fung).
5. Ecocardiografia in cazul pericarditei lichidiene diagnosticul de certitudine se face prin ecocardiografie
transtoracica: se poate vizualiza o cantitate crescuta de lichid la nivelul pericardului.
6. CT sau RMN pot diferentia lichidul pericardic de grasimea pericardica, se poate identifica si masura
grosimea pericardului si modificarile geometrice ale acestuia.
7. Cateterism si angiografie cardiaca utile pentru diagnosticul tamponadei cardiace si a pericarditei
constrictive.
8. Pericardiocenteza - poate fi folositoare pentru diagnosticul i tratamentul tamponadei cardiace. Implica
drenarea excesului de fluid din cavitatea pericardica utilizand un mic tub (cateter). Lichidul pericardic se
analizeaza in laborator si astfel se poate pune si un diagnostic etiologic: viral, tuberculos, neoplazic etc.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Pentru pericardita acuta se face cu urmatoarele afectiuni
infarct miocardic acut (IMA)
pneumonie
pleurezie inflamatie a pleurei
pneumotorax
infarct pulmonar
Pericardita cronica trebuie diferentiata de:
insuficienta cardiaca congestiva
miocardiopatiile restrictive
ciroza hepatica si hepatitele cronice
Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de fond.
Pericardita acuta in forma usoara se autolimiteaza si dispare intr-un interval de 2-5 saptamani. Recurenta
pericarditei acute are loc la 20-30% din cazuri intr-un interval de luni si ani de zile.
Prognosticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid abundent, cu pancardita (boala inflamatorie
care afecteaza toate cele trei straturi ale inimii: pericardul, miocardul si endocardul) sau cu insuficienta
cardiaca.
Pericardita cronica constrictiva, in absenta interventiei chirurgicale, evolueaza spre insuficienta cardiaca, cu
prognostic fatal.
TRATAMENT
In cazul pericarditelor cu cantitati mari de lichid, tratamentul de electie este evacuarea prompta a lichidului din
sacul pericardic prin pericardiocenteza.
Echipamentul necesar consta in: seringi cu ace lungi, manusi, campuri sterile, electrocardiograf, defibrilator,
trusa de resuscitare.
Bolnavul se asaza culcat, ridicat la 60 grade, se sedeaza daca este agitat cu Diazepam/Midazolam. Acul se
introduce, dupa anestezie locala, sub stern, orientat spre umarul drept. Se aspira continuu cu seringa.
Eficienta pericardiocentezei: creste tensiunea arteriala, se amelioreaza starea generala. Adesea
pericardiocenteza cu ac nu este eficienta in drenajul lichidului. Mai ales in situatii cu hemopericard (sacul
pericardic este plin cu sange), cheagurile obstrueaza rapid acul si fac drenajul imposibil. In astfel de situatii se
impune drenajul chirurgical cu oprirea totodata a sursei de sangerare.
Dupa drenajul pericardic este necesar tratamentul etiologic care consta in:

antibiotice in cazul unei pericardite bacteriene

citostatice in cazul unei pericardite neoplazice

tratament tuberculostatic in cazul pericarditei tuberculoase

corticoterapie prednison, cu reducerea progresiva a dozelor

Se mai poate adauga medicatie analgezica pentru reducerea durerii, antiinflamatoare. In cazul pericarditei
constrictive, tratamentul este chirurgical si consta in pericardiectomie partiala (se scoate o portiune din
pericard) sau totala (se scoate pericardul in intregime).
Repausul la pat si dieta hiposodata si hiperproteica completeaza tratamentul.
Tratamentul anticoagulant este strict contraindicat.

MIOCARDITELE
Definiie:
Miocardita este o boala inflamatorie a muschiului inimii (miocard).
Se considera ca urmatoarele categorii de persone sunt mai expuse la miocardite: barbatii tineri, femeile
gravide, copiii (mai ales nou-nascutii), malnutritii si persoanele imunocompromise

Etiologie :
Din punct de vedere etiologic, miocarditele pot fi infectioase si neinfectioase.
Miocarditele infectioase sunt majoritare
-virale principalele tipuri de virusuri implicate sunt: virusul hepatitei B si C, virus gripal, HIV, rujeola, rubeola,
varicela.
-bacteriene poststreptococice (reumatism articular acut), din septicemii, din pneumoniile cu germeni gram
negativi, din pneumonia pneumococica, tuberculoza
-fungice candida
-parazitare toxoplasma
-spirochete sifilis, leptospiroze
-helmintiaze trichineloza, ascaridioza,
Miocarditele neinfectioase
-boli de colagen lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida
-tratament cu citostatice
-fenomene alergice la medicamente
-intoxicatii cu toxice arseniu, cobalt, postiradiere

Patogenie
Procesul miocarditic prezinta mai multe etape, fiind initiat in majoritatea cazurilor de agentul agresor
infectios. Acesta are un efect citopatic direct, adica actioneaza pe celula miocardica (se numeste miocit) si o
necrozeaza (o distruge).
Ulterior, organismul incearca sa se apere si apare o reactie inflamatorie postagresiva, care poate
persista luni de zile dupa ce actiunea agentului agresor a incetat.
Reactia inflamatorie face ca miocitele sa nu-si mai pastreze arhitectura normala, aparand in final
remodelarea cardiaca. Se manifesta prin pierderea progresiva a functiei de pompa a cordului.
CLASIFICAREA MIOCARDITEI IN FUNCTIE DE DEBUT SI EVOLUTIE
1. Miocardita fulminanta - apare dupa o infectie virala clinic manifesta, afecteaza functia
ventriculara, iar in muschiul cardiac exista numeroase focare de inflamatie, necroza si degenerarea a fibrelor.
Evolutia este fie spre vindecare spontana fie spre moarte.
2. Miocardita acuta - nu are semne si simptome la fel de evidente ca miocardita fulminanta, insa
afectarea ventriculara este foarte importanta. Evolueaza frecvent spre cardiomiopatii dilatative.
3. Miocardita activa cronica - boala are evolutie indelungata, insa exista reactivari frecvente.
4. Miocardita cronica persistenta- nu prezinta disfunctie ventriculara, in ciuda faptului ca exista
semne si simptome clinice de afectare miocardica (dureri retrosternale, palpitatii) si exista focare de necroza
miocitara.
SIMPTOME:
Majoritatea miocarditelor sunt asimptomatice (nu prezinta nici un simptom), sau au o simptomatologie
discreta mascata de semnele afectarii din cadrul virozei, dar evolutia lor poate merge pana la insuficienta
cardiaca severa sau moarte subita (peste 20% din mortile subite la persoanele sub 30 ani).

Miocardita poate prezenta simptome grave de insuficienta ventriculara stanga acuta, cu edem
pulmonar acut: dispnee extrema, tuse, expectoratie abundenta si spumoasa, respiratie stertoroasa,
transpiratii profuze, piele palida, umeda si rece.
Alteori prezinta simptome de insuficienta cardiaca globala: coloratie cianotica a extremitatilor,
jugulare pulsatile, dispnee, hepatomegalie.
Unele forme de miocardita evolueaza cu colaps si/sau soc.
Alteori bolnavii pot prezenta o oboseala extrema, neobisnuita si neexplicabila insotita de o crestere a
frecventei batailor inimii.
DIAGNOSTICUL
Diagnosticul este dificil de pus, simptomele fiind inselatoare (nu sunt specifice acestei boli). Se
efectueaza urmatoarele investigatii:
EXAMENE DE LABORATOR SI PARACLINICE
-semne de inflamatie acuta: -VSH, fibrinogen, PCR crecuta
-determinarile virale crescute pot arata o infectie virala recenta, dar nu certifica etiologia virala a
miocarditei
-cresterea enzimelor serice de origine miocardica
Examenul radiologic poate fi normal sau poate arata un cord marit cu pulsatii reduse si stagnarea
sangelui in plamani (cordul nu mai poate sa pompeze tot sangele, excesul de sange intorcandu-se in plamani)
Electrocardiograma
-poate fi normala sau poate prezenta modificari difuze, nespecifice
-modificarile sunt de obicei evolutive in timp
-pot apare: diverse aritmii sau diverse tulburari de conducere
Ecocardiografia
-este nespecifica, dar un examen normal exclude miocardita difuza
-in cazurile severe poate apare dilatare cardiaca sau chiar cheaguri de sange in interiorul cordului
Rezonanta magnetica nucleara
poate decela focarele de inflamatie activa
Teste imunologice
-importante mai ales in miocardita virala - se dozeaza anticorpii dezvoltati de organism impotriva
agentului viral
Scintigrafia miocardica
Se administreaza radioizotop (galiu), care se fixeaza in zonele din miocard inflamate si apoi prin
scanarea organismului, sectiune cu sectiune, se construieste o harta pe care se urmareste zonele care au fixat
radioizotopul.
Biopsie
-se examineaza un fragment din muschiul inimii
-este singura procedura pentru confirmarea diagnosticului
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Evolutia este spre autolimitare in 95% dintre miocardite (dispare de la sine) cu vindecare in 1-2
saptamani.
Simptomele dispar in 1-2 saptamani, dar leziunile la nivelul miocardului pot persista cateva luni.
Modificarile pe electrocardiograma pot persista si ele cateva saptamani.
Bolnavul este declarat vindecat daca la 6 luni investigatiile paraclinice sunt normale.
La 5% dintre bolnavi, evolutia se poate complica prin:
-moarte subita prin aritmii maligne (dereglari grave ale ritmului normal al inimii). Aceasta evolutie este
posibila in special in miocarditele bacteriene si toxice.
-dezvoltarea unei insuficiente cardiace acute severe inima nu mai poate impinge sange in tot corpul
-dezoltarea unei cardiomiopatii dilatative postmiocarditice muschiul cardiac este slabit, cavitatile inimii
sa dilata si nu se mai pot contracta pentru a trimite sange in organism. \
TRATAMENT

Tratamentul are mai multe componente.

1. Tratamentul etiologic
-vizeaza boala care a declansat miocardita, cand aceasta este cunoscuta.
-terapia antivirala are eficienta daca se aplica inainte sau imediat dupa patrunderea virusului,
2. Tratamentul patogenic
- antiinflamatorele nesteroidiene (aspirina, ibuprofen), desi se folosesc inca pe scara larga, studiile
din ultimii ani au aratat ca o eficienta scazuta
- imunosupresoarele (corticosteroizi) benefice in cazul unor forme particulare
3. Tratamentul de suport (modereaza simptomatologia)
masuri generale evitarea efortului fizic (inclusiv repaus la pat in formele severe), regim alimentar
hiposodat
monitorizare electrocardiografica
terapie antiaritmica se trateaza in functie de tipul aritmiei
4. Terapia insuficientei cardiace congestive cuprinde diuretice, beta- blocante, digitala
5. Terapie anticoagulanta orala se indica urmatoarele categorii de pacienti:
trombi intracardiaci
fibrilatie atriala

ENDOCARDITELE
Definiie : Endocardita este afeciunea caracterizat printr-un proces inflamator al endocardului.
Clasificare: Etiopatogenic, se deosebesc dou categorii de endocardite:
I bacteriene(infecioase) sau septice
II - abacteriene sau reumatismale
Evolutiv endocarditele se clasific n : a)acute i b)subacute

I.Endocarditele bacteriene
Definiie :
Endocarditele bacteriene sau septice se caracterizeaz prin producerea unui proces inflamator bacterian, la
nivelul endocardului valvular, a structurilor cardiovasculare(valvelor inimii, a vaselor mari intratoracice, a
protezelor valvulare sau vascular) e ca o manifestare secundara, la distan, a unei infecii septicemice, cu
poarta de intrare n alt parte a organismului.
Exist o serie de pacieni vulnerabili al cror risc de a dezvolta endocardita infecioas este mai mare datorit
unor afeciuni preexistente.
1.pacieni cu risc nalt de endocardit infecioas:
- purtatori de proteze valvulare;
- insuficienta sau stenoza aortica;
- insuficienta mitrala .
2.pacieni cu risc mediu de endcardit infecioas:
- prolaps de valva mitrala cu insuficienta mitrala;
- stenoza mitrala si stenoza pulmonara.
3.pacieni cu risc minim de endocardit infecioas:
- prolaps de valv mitral fr insuficien mitral;
- defect septal atrial;
- ateroscleroz;
- pacemaker.
Etiopatogenie

Principalii ageni infecioi incriminai n etiologia endocarditei infecioase sunt:

- Streptococul viridans(35% din cazuri), saprofit oro-faringian, produce bacteriemie cu risc de endocardita
infecioas la pacienii cu afeciuni cardiace dup extracii dentare, amigdalectomii, bronhoscopii, biopsie
bronic;
- Enterococi induc bacteriemie n cursul procedurilor diagnostice i terapeutice pe organele genito-urinare i
tubul digestiv;
- Staphylococus aureus sau epidermidis prin intervenii pe cord sau la persoanele care se drogheaz;
- Fungi dup tratamente prelungite cu antibiotice i corticoterapie.
Patogenie : Endoteliul cardiac valvular sau parietal i endoteliul vascular care prezint vegetaii compuse din
plachete i fibrin, constituie factorul favorizant al fixrii i dezvoltrii agenilor infecioi.
Simptomatologie
Endocardita infecioas poate asocia manifestri clinice foarte variate care fac dificil un diagnostic precoce al
afeciunii. Cel mai adesea, debutul este insidios, pacienii prezentnd urmatoarele simptome:
- febra moderat care constituie un element esenial, fiind prezent n peste 90% din cazuri i are deseori,
caracter ondulant;
- frisoane mici i repetate;
- transpiraii nocturne i astenie;
- inapeten, scdere ponderal;
- paloare, peteii cutanate;
- splenomegalie;
- manifestri renale semne de glomerulonefrit: hematurie, albuminurie;
- semne cardiace : suflurile valvulopatiei preexistente, la care se pot adauga sufluri noi.
Endocardita determinat de stafilococ, poate debuta printr-o complicaie embolic sau prin sepsis.
Diagnostic
Criteriile de diagnostic ale endocarditei infecioase sunt:
1) febra peste 38C nsoit de frisoane;
2) trei hemoculturi pozitive cu acelai germen. Hemocultura este pozitiv daca se izoleaz acelai germen n
2 hemoculturi recoltate la 12 ore interval sau 3-4 hemoculturi recoltate la o or interval;
3) existena unei afeciuni cardiace anterioare;
4) la examenul clinic, se pot evidenia:
- la ascultaia cordului, sufluri determinate de leziunea valvular care a favorizat producerea endocarditei
infecioase(modificarea zgomotelor sau a suflurilor cardiace);
- poate asocia splenomegalie (creterea n volum a splinei), modificri la nivelul pielii i paloare.
5) Examenul sngelui evideniaz inflamaia (VSH accelerat) i prezena anemiei;
Examenul urinii indic afectarea renal (hemnaturie, albuminurie).
6) Investigaii paraclinice:
Electrocardiograma:
- cavitile sunt suprasolicitate;
- apar tulburri de ritm i conducere.
Ecocardiografia:
- evideniaz vegetaii ataate valvelor, protezelor sau pe alte structuri cadiace;
- permite vizualizarea afeciunilor preexistente ce au favorizat boala;

- apreciaz dilatarea cavitilor;

- evalueaz funcia sistolic a inimii;
- poate indica/ contraindica momentul operator.
Radiografia toracic pentru:
- cardiomegalie;
- modificri pulmonare.
Complicaiile endocarditei infecioase
Endocardita infecioas determin complicaii att la nivelul inimii, ct i a celoralte organe.
1.Complicaii cardiace:
- insuficiena cardiac;
- tulburri de ritm;
2.complicaii extracardiace:
- renale: insuficiena renal, glomerulonefrita;
- embolice: infarctul diferitelor organe, inclusiv la nivel cerebral;
- neurologice: abces cerebral, meningoencefalita, hemoragie cerebral;
- hematologice: anemie, trombocitopenie.
Tratamentul endocarditei infecioase este medicamentos sau chirurgical.
1.Tratamentul medicamentos este un tratament antiinfecios i un tratament al complicaiilor:
- tratamentul antiinfecios se face cu antibiotic administrat n doze mari, preferabil intravenos, n perfuzii scurte
de 15-20 minute, din 6 in 6 ore. Medicamentul de elecie pentru majoritatea agenilor etiologici este Penicilina
G, deseori asociat cu Gentamicina. Tratamentul se menine n jur de 4 sptmni.
Eficiena tratamentului antiinfecios este apreciat prin:
- dispariia febrei dup 48 ore;
- scderea markerilor de inflamaie din snge;
- negativarea homoculturilor.
Tratamentul complicatiilor se adapteaz situaiilor: insuficiena cardiac, insuficiena renal, embolii
sistemice, putnd include n acest ultim caz, tratament anticoagulant.
2.Tratamentul chirurgical se recomand n anumite situaii clare:
- prezena vegetaiilor de peste 10 mm, mobile;
- episoade tromembolice;
- disfuncie de protez;
- insuficiena cardiac greu de tratat medicamentos;
- insuficiena renal acut.
Prevenia endocarditei infecioase
La persoanele cu risc de endocardit infecioas, ea poate fi prevenit printr-o serie de msuri adoptate
naintea procedeelor dentare, orale, respiratorii, genito-urinare, gastrointestinale.
Tratamentul profilactic se face cu Amoxicilina sau Ampicilina(antibiotice cu spectru larg) n doze variabile n
funcie de riscul de endocardit infecioas pe care l are pacientul. Infeciile trebuiesc tratate ntodeauna, mai
ales dac ele se localizeaz la nivelul cordului. Msuri simple te pot ine departe de endocardita infecioas i
de complicaiile ei de temut!

II.Endocardita abacterian (reumatismal)

Prin endocardita reumatismal se intelege procesul inflamator de la nivelul endocardului (de regul valvular),
care nsotete atacul de reumatism articular acut(RAA); obinuit, procesul inflamator afecteaz, pe lng
endocard, miocardul i pericardul, motiv pentru care mai este denumit cardita reumatismal.
Simptomatologie
1.Semne de RAA: poliartrita acuta (instalata la aproximativ dou sptmni dup o angin acut), cu
fenomene inflamatorii durere, roea, tumefiere, cldur local i impotena funcional care intereseaz

articulaiile mari i mijlocii, asimetric, fugace i migrator.

Semne minore de RAA: febr, VSH accelerat, leucocitoz, creterea proteinei C reactive, a fibrinogenului i
titrului ASLO; n exudatul faringian se pune n eviden , deseori, streptococul hemolitic.
2. Semne clinice cardiace: zgomotele cardiace devin mai asurzite, apoi apar suflurile (ndeosebi sistolice)
3. Semne ECG: prelungirea intervalului P-Q.