18.

PROBLEME SPECIALE DE MEDICINA MUNCII

18.1. FEMEILE ŞI ADOLESCENŢII

FEMEILE ŞI MUNCA

Capacitatea de muncă a femeilor este influenţată de mai mulţi factori:

- particularităţile biologice
- particularităţile psihologice
- starea de sănătate
- condiţiile socio-familiale.
Particularităţile biologice şi psihologice ale organismului femeii au importanţă din punct
de vedere medical şi ergonomic.
Particularităţi anatomo-funcţionale:
- înălţimea şi greutatea mai mici decât ale bărbatului
- anvergura mai mică
- musculatura mai slab dezvoltată
- bazinul mai larg
- lordoza mai accentuată
- rezistenţă la efort intens dar de scurtă durată
- aparatul respirator şi cardiovascular au capacitatea funcţională mai redusă
- cantitatea de hemoglobină este mai redusă cu 25% faţă de cea a bărbatului
- menstruaţia favorizează apariţia unei stări de fatigabilitate fizică şi nervoasă, care duce la
scăderea capacităţii de muncă
- menoragiile pot duce la anemii care pot influenţa negativ capacitatea de muncă
- sarcina scade capacitatea de efort fizic mai ales în ultimele luni
- menopauza poate determina o reducere a capacităţii de muncă prin tulburările pe care le
produce.
Particularităţile psihologice:
- abilitate psihomotorie
- intuiţie
- memorie
- răbdare
- perseverenţă
- simţ artistic
- rezistenţa la monotonie
Aceste trăsături psihice evidenţiate prin studii psihologice fac ca femeile să fie mai
indicate pentru anumite munci, cum sunt cele care necesită fineţe, precizie, minuţiozitate şi
activităţi care implică relaţii cu publicul (asistenţă socială, asistenţă medicală, învăţământ).
Starea de sănătate:
- influenţează capacitatea de muncă a femeilor .
Vârfurile de morbiditate sunt date de afecţiuni neuropsihice, genito-urinare şi locomotorii,
afecţiuni care pot duce la incapacitate temporară de muncă sau chiar invaliditate.
 Condiţiile socio-familiale pot avea repercursiuni asupra muncii dat fiind faptul că femeile
au roluri specifice în familie şi societate: rol în procreaţie, creşterea şi educaţia copiilor, activităţi
menajere.
Dubla solicitare a femeilor, la locul de muncă şi în familie, poate avea efecte negative
asupra stării de sănătate şi implicit asupra capacităţii de muncă.
Condiţiile de muncă influenţează starea de sănătate:
- efortul fizic mare poate produce tulburări ale staticii genitale (prolapsul genital, retroversia
uterină), tulburări funcţionale (amenoreea, menometroragiile), tulburări în dezvoltarea fătului,
creşterea numărului de avorturi sau naşteri premature,
- poziţia în sedestatism prelungit poate favoriza slăbirea rezistenţei planşeului pelvin cu ptoze
genitale, afecţiuni genitale, constipaţie cronică,
- poziţia în ortostatism prelungit poate favoriza de asemenea tulburări de statică genitală, apariţia
varicelor la nivelul membrelor inferioare.
Suprasolicitarea neuropsihică profesională dublată uneori de suprasolicitarea fizică poate
duce la creşterea morbidităţii prin afecţiuni neuropsihice (nevroze), tulburări endocrine şi
genitale, tulburări funcţionale (menometroragii, dereglări de ciclu menstrual).
Munca de noapte perturbă bioritmul circadian şi este mai nocivă pentru femei decât
pentru bărbaţi.
Noxele fizice:
- temperatura înaltă este nocivă pentru femeile aflate la menopauză, provocând palpitaţii şi
creşterea valorilor tensionale.
- radiaţiile ionizante nocive pentru femeia gravidă determină, în cazul expunerii în primele 3 luni
de sarcină, malformaţii, sau determină la copii născuţi din mame expuse iradierilor mari –
cancere sau leucemii.
Noxele chimice:
- plumbul şi mercurul poate produce: avort, amenoree, mortinatalitate. Ele trec şi prin bariera
fetoplacentară şi se pot elimina prin lapte.
- fluorul produce decalcifierea organismului;
- benzenul poate provoca anemii, pancitopenii, leucemii, hemoragii în timpul delivrării placentei;
- sulfura de carbon – intoxicaţii grave în timpul sarcinii;
- cromul şi nichelul – pot provoca dermatoze profesionale.
Agenţii biologici
- bolile infecţioase pot întrerupe cursul normal al sarcinii prin hipertermie, prin acţiunea unor
toxine asupra fătului,
- rubeola, toxoplasmoza pot provoca malformaţii fetale,
- listerioza poate provoca avorturi şi sterilitate.
În ceea ce priveşte accidentele de muncă ele pot fi influenţate de labilitatea
psihoemoţională a femeii, prin reacţii şi răspunsuri inadecvate în situaţii de risc.
În plan legislativ munca femeii este reglementată de o serie de acte normative:
- Ordonanţa de Urgenţă 158/17 noiembrie 2005, privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate;
- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 96/14 octombrie 2003, privind protecţia maternităţii
la locurile de muncă;
- Legea 25/05 martie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 96/14 octombrie 2003;
- H.G. 537/07 aprilie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor O.U a Guvernului 96/2003, privid protecţia maternităţii la locurile de muncă.
Munca femeii în timpul nopţii este admisă numai în următoarele cazuri:
- femei care deţin funcţii de conducere care implică o răspundere deosebită;
- femei care lucrează în domeniul sanitar sau asistenţă socială;
- cazuri de forţă majoră.
 ADOLESCENŢII ŞI MUNCA

Adolescenţa se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică pronunţată.

Capacitatea de muncă este în mare măsura determinată de particularitaţile
morfofuncţionale şi psihologice.

Particularitaţile morfofuncţionale şi psihologice ale adolescenţilor

Sistemul musculo-osteo-articular
- în acestă perioadă are loc dezvoltarea rapidă somatică şi funcţională.
Musculatura se dezvoltă mai mult şi mai repede la băieţi decât la fete. În caz de munci grele pot
fi asimetrii musculare în aproape toate profesiile.
Oasele îşi continuă procesul de creştere şi încep preocesele de osificare a nucleilor
epifizari. Încheierea acestui proces coincide cu sfârşitul creşterii care la fete are loc în general la
16 ani, iar la băieţi la 18 ani.
Datorită procesului de creştere a oaselor, unii adolescenţi pot prezenta dureri articulare
care dispar în repaus.
Desfăşurarea de către adolescenţi a unor activităţi în ortostatism prelungit sau pe planuri
dure poate genera o slăbire a bolţii plantare. Munca fizică grea desfăşurată de către adolescente
au efecte asupra dezvoltării oaselor pelvisului determinând apariţia unui pelvis plat.
În adolescenţă pot să apară unele boli osteoarticulare cauzate de condiţiile de muncă:
- hiperlordoza lombară cu ciofoza dorsală
- picior plat
- epifizita capului femural
Aparatul cardiovascular
Adaptarea la efort este mai deficitară la adolescent decât la adulţi, aceasta făcându-se pe
seama frecvenţei cardiace debitul sisolic fiind mai mic, inima lucrând mai puţin economic.
Mulţi dintre adolescenţi prezintă sufluri funcţionale.
Adolescenţii pot prezenta stări de hipotensiunesau hipertensiune sistolică tranzitorie,
variaţii care se datoresc unor stări de hiperexcitabilitate a sistemului nervos vegetativ.
De asemenea pot prezenta tahicardie şi dispnee de efort stări care pot conduce la o
diminuare a capacităţii de muncă şi necesită o supraveghere specială. Aceşti adolescenţi prezintă
contraindicaţie pentru eforturi fizice mari.
Sistemul hematopoetic
- creşte volumul masei de sânge circulant
- creşte cantitatea de hemoglobină la băieţi. Fetele în timpul adolescxenţei prezintă de obicei
anemie feriprivă datorită pierderilor exagerate de sânge în timpul menstruaţiei, sau a unei
alimentaţii dezechilibrate.
Sistemul hematopoetic al adolescentului fiind foarte activ, poate prezenta o sensibilitate
crescută la anumite toxice cu acţiune nocivă cum ar fi benzenul şi plumbul.
Sistemul nervos
Sistemul nervos vegetativ prezintă o labilitate particulară cu predominanta simpaticului
care se manifestă prin reacţii vasomotorii periferice: palpitaţii, transpiraţii, labilitatea tensiunii
arteriale.
Particularităţile psihologice
În adolescenţă funcţiile psihice ating valori maxime.
 Viaţa afectivă suferă modificări profunde. Impulsurile şi emoţiile de origine sexuală pot
determina stări tensionale care se manifestă sub formă de ticuri sau tulburări psihosomatice:
cefalee, dureri epigastrice, dureri precordiale.

Starea de nocivitate şi condiţiile de munca

Efortul şcolar şi profesional neraţional din punct de vedere fiziologic poate cauza boli de
suprasolicitare. Programul prelungit, munca de noapte, influenţeaza negativ sănătatea.
Noxele fizice cele mai nocive pentru adolsecenţi sunt: radiaţile ionizante, vibraţiile,
zgomotul şi temperaturile înalte.
Pulberile pneumoconiogene au o nocivitate crescută pentru tineri.
Noxele chimice au efecte mai intense decât la adult.
- există posibilitatea cumulului în organism a unor toxice ca: plumbul, mercurul, arsenul,
- efecte inhibitorii asupra creşterii: plumbul, mercurul, seleniul, monoxidul de carbon,
- sensibilitatea mai mare a adolescentuluila o serie de toxice: monoxidul de carbon, sulfura
de carbon, compuşi nitroaromatici, benzen, plumb.

PROFILAXIE

Există o serie de măsuri legislative pe plan naţional şi internaţional care reglementează

activitatea adolescenţilor.
Durata maximă a zilei de muncă la vârsta de 16 până la 18 ani este de 6 ore /zi, fiind
interzise orele suplimentare.
- Munca de noapte (orele22-6) este interzisă adolescenţilor.
- Muncile vătămătoare, grele, periculoase de asemenea sunt interzise.
- Masele maxime de transportat sau ridicat sunt de 5 kg pentru fete şi 12 kg pentru băieţi.
Măsurile de ordin medical completează pe cele de ordin fiziologic, ergonomic şi de
protecţia muncii şi se referă la:
- orientarea şi selecţia şcolară şi profesională
- examen medical la admiterea în şcolile profesionale
- supravegherea stării de sănătate după admitere pentru depistarea îmbolnăvirilor în stadii
precoce
- dispensarizarea celor cu disfuncţii şi deficienţe.
 18.2. VÂRSTNICII

Procesul de îmbătrânire este un proces biologic individual.

Există trei aspecte ale vârstei individuale:
- vârsta cronologică
- vârsta biologică
- vârsta psihologică
Vârsta biologică nu coincide întotdeauna cu vârsta cronologică, de aceea vârsta cronologică nu
constituie un criteriu suficient de exact pentru aprecierea capacităţii de muncă.
Capacitatea de muncă depinde de particularităţile morfofuncţionale şi psihologice în
raport cu vârsta.

Particularităţile anatomo-fiziologice şi psihologice

- Epidermul: * se subţiază,
* apar pete pigmentare,
* viteza de cicatrizare a plăgilor tegumentare scade.
* ţesutul adipos subcutanat scade:
* sensibilitate crescută la frig, apariţia ridurilor
- sistemul muscular: * muşchii diminuă în volum ,
* scade forţa musculară după vârsta de 40 ani la femei şi 45 ani la bărbaţi
* scade viteza de efectuare a mişcărilor
* încetinirea ritmului de efectuare a mişcărilor, timpul de reacţie este
crescut.
- aparat respirator – apare emfizemul senil
- aparat cardiovascular: * atrofia fibrelor musculare miocardice,
* proliferarea ţesutului conjunctiv
- aparat digestiv: * ficatul diminuă în volum,
* creşte cantitatea ţesutului conjunctiv
- sistemul osos – demineralizare- osteoporoză
- funcţia vizuală: * scade acuitatea vizuală,
* scade capacitatea de acomodare (Prezbitismul)
- funcţia auditivă: scade acuitatea auditivă pe frecvenţe înalte (Presbiacuzie)
- psihologic: * memoria scade pentru faptele recente,
* scade puterea de concentrare,
* scade capacitatea de învăţare ,
* creşte sentimentul responsabilităţii,
* creşte experienţa şi conştiinţa profesională.
Una dintre problemele care apar cel mai frecvent la persoanele vârstnice este legată de efectuarea
unei munci în ritm impus.
Capacitatea de muncă este dependenta de vârstă şi este raportată la capacitatea maximă,
fiind maximă la 20-25 ani şi apoi scade odată cu înaintarea în vârstă.
Capacitatea de muncă scade în condiţii de temperatură crescută, de expunere la zgomot,
trepidaţii, toxice şi pulberi profesionale deaoarece are loc o suprasolicitare a sistemului de
termoreglare şi a sistemului cardiovascular şi respirator.
Datorită acestui fapt se contraindică angajarea în asemenea locuri de muncă a persoanelor
cu vârste peste 40 de ani, dacă nu au mai lucrat anterior în astfel de condiţii.
 Persoanele cu vârsta peste 50 de ani necesită schimbarea locului de muncă în locuri de
muncă cu evitarea condiţiilor nefavorabile de microclimat, a eforturilor fizice mari (muncă
grea), a pulberilor sau a substanţelor chimice în concentraţii nocive.
Controlul medical periodic al vârstnicului are drept scop, pe lângă depistarea unor boli
profesionale sau boli cronice apărute după momentul angajării şi evaluarea capacităţii de muncă.
Evaluarea capacităţii de muncă trebuie să stabilească cât mai exact restantul funcţional,
dat fiind faptul că procesul de îmbâtrânire este însoţit de creşterea numărului de boli.
În baza acestei evaluări a capacităţii de muncă se recomandă continuarea activităţii la
respectivul loc de muncă, schimbarea locului de muncă sau în caz de inaptitudine totală se
solicită consultul medicului expert (Expertiza capacităţii de muncă) în conformitate cu
prevederile H.G. 355/2007.

18.3. EPILEPTICUL ŞI MUNCA

Din punct de vedere al medicinii muncii este necesar a se cunoaşte următoarele aspecte:
- epilepsia este diagnosticată din copilărie
- epilepsia a apărut mai târziu şi bolnavul prezintă crize tipice sau crize atipice (scurte pierderi de
cunoştinţă fără convulsii).
În cazul examenului medical la angajare medicul de medicina muncii se poate confrunta
cu două aspecte:
- bolnavul declară că are epilepsie şi în acest caz trebuie stabilită aptitudinea în muncă pentru
respectivul loc de muncă pentru care se solicită angajarea
- bolnavul ascunde boala şi nu declară că are epilepsie, în acest caz este necesar a se depista
boala prin: - anamneză atentă şi ţintită
- examen clinic (observarea unor cicatrici la nivelul feţei sau craniului)
- efectuarea electroencefalogramei
Dacă diagnosticul de epilepsie nu este cert nici după efectuarea encefalogramei şi este
vorba despre un loc de muncă de securitate, candidatul la acest post va fi declarat inapt.
Apariţia unor crize de epilepsie pe parcursul desfăşurării activităţii profesionale necesită
evaluarea bolnavului privind aptitudinea de a efectua în continuare activitatea profesională la
locul de muncă unde a fost angajat sau necesită schimbarea locului de muncă.
Condiţii de muncă favorabile pentru bolnavul epileptic:
- program de lucru normal fără ore suplimentare, în ture de zi;
- ritm de muncă normal fără suprasolicitări fizice;
- climat favorabil la locul de muncă fără tensiuni psihice şi mentale mari (fără stări conflictuale);
- zgomot sub limita maximă admisă de 87 dB (A);
- iluminat corespunzător fără contraste puternice de iluminare;
Locuri de muncă contraindicate pentru epileptici:
- muncă la înălţime;
- posturi de securitate;
- orice loc de muncă în cazul crizelor frecvente, a celor rebele la tratament, a asocierii epilepsiei
cu tulburări mentale sau cu alcoolism.
La examenul medical la angajare, medicul va solicita o declaraţie scrisă celui care se
angajează că nu a avut crize de epilepsie.
 18.4. DIABETICUL ŞI MUNCA

Aptitudinea în muncă a bolnavului diabetic depinde de:

1) forma clinică (diabet insulinodependent sau insulunoindependent precum şi de prezenţa sau
absenţa complicaţiilor)
2) condiţiile de muncă: efort fizic (musculo-osteo-articular), solicitarea atenţiei, precizia
gesturilor profesionale, prezenţa toxicelor, prezenţa riscului crescut de accidentare, ritmul muncii,
prezenţa riscurilor infecţioase.
Contraindicaţii în cazul diabetului sever insulinoindependent:
- Activitaţi profesionale care implică riscuri mari pentru viaţă şi securitatea angajatului
sau/şi colegii de la locul de muncă (conducători auto inclusiv cei care conduc mijloage de
transport intrauzinale, macaragii, pompieri).
- Activitaţi profesionale care necesită o vigilenţă crescută(agenţi de pază controlori de
calitate, operatori la tablouri de comandă)
- Activitaţi profesionale cu efort fizic mare
- Munca la banda rulantă
- Muncă cu risc potenţial de rănire
- Profesiuni care expun angajatul la tentaţii alimentare(industria alimentară, fabrici de
panificaţie de ciocolata şi produse zaharoase)

PROFILAXIE

Examenul medical la angajare vizeaza deopistarea bolnavilor diabetici.

Controlul medical periodic vizează adaptarea diabeticului la locul de muncă şi depistarea
eventualelor complicaţii care contraindică continuarea activitaţii la respectivul loc de muncă.

18.5. VEDEREA MONOCULARĂ

Vederea normală este binoculară.

Vederea binoculară necesită anumite condiţii anatomice şi fiziologice:
- integritatea aparatului neuromuscular care să permită mobilitatea conjugată a celor doi
ochi;
- integritatea sistemului de acomodare care să permită percepţia imaginilor;
- integritatea câmpului vizual comun, realizând un câmp vizual de 130º;
- integritatea centrului cerebral de sinteză;
- integritatea sistemului receptor, a sistemului optic şi a retinei realizând o acuitate vizuală
de cel puţin 1 f.c. şi o depărtare distantă între cei doi ochi de cel puţin 4 dioptrii.
Tulburări vizuale la monopsici:
- diminuarea câmpului vizual;
 - favorizarea astenopiei acomodative;
- dificultate de apreciere a distanţelor;
- dificultate în vederea nocturnă.
După pierderea unui ochi au loc fenomene de readaptare:
- durata readaptării este de 3 luni pentru activitatea curentă şi 6 luni pentru activitatea
profesională.
Prognosticul readaptării este în funcţie de :
- acuitatea vizuală a ochiului rămas;
- calităţile intelectuale ale individului;
- voinţa individului.
Contraindicaţii medicale pentru monopsici:
- profesii care solicită analizatorul vizual;
- profesii care necesită integritatea câmpului vizual;
- profesii care necesită o vedere bună crepusculară;
- profesii care prin natura lor pun în pericol alte persoane (conducătorii auto);
- profesii periculoase pentru subiectul însuşi expunându-l la accidente sau complicaţii
oculare (sudori, strungari, fierari betonişti );
- munca la înălţime.
De menţionat că monopsicii congenitali au posibilităţi de a învăţa o profesie apropiată ca şi
cei cu vedere binoculară.
Trebuie ţinut cont de faptul că totuşi ei prezintă anumite tulburări vizuale.