9.

BISINOZA

9.1. DEFINIŢIE

Bisinoza este o afecţiune profesională respiratorie cronică cu evoluţie stadială

caracterizată prin fenomene bronhospastice, care apar în legătură cu inhalarea de pulberi vegetale
textile care în stadiul avansat de evoluţie se prezintă ca o bronhopneumopatie cronică obstructivă.
Termenul de bisinoză derivă din grecescul „byssos”care înseamnă: in, pânză fină.

9.2. ETIOLOGIE

Factorul etiologic este reprezentat de praful rezultat din prelucrarea materiei prime în
industria textilă în principal: bumbac, in, cânepă, iută sau sisal.
Frecvenţa îmbolnăvirilor depinde de concentraţia prafului la locul de muncă, durata
inhalării acestui praf şi calitatea materiei prime prelucrate.
Agresivitatea prafului textil este mult mai mare decât a prafului din mine.
Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de microclimatul rece şi umed, fumat şi infecţii repetate ale
căilor aeriene.
Timpul de expunere până la apariţia bolii este de minim 10 ani.
Vârsta cea mai frecvent afectată de bisinoză este cuprinsă între 40 şi 50 de ani.
Locuri de muncă şi profesiuni expuse:
- muncitorii din industria bumbacului, care lucrează la operaţiile de egrenare, balotare,
pregătirea fibrelor de bumbac (secţiile de bataj şi carde).
- muncitorii din industria textilă a inului şi a cânepii,
- muncitorii din secţiile de ţesut ale fabricilor textile.

9.3. PATOGENIE

Pulberile textile care conţin fibre de bumbac, in, cânepă inhalate timp îndelungat, manifestă
proprietăţi bronhioloconstrictive. Ele provoacă contracţia musculaturii bronhiolare, urmate de
scăderea ventilaţiei pulmonare care se traduce clinic prin acuze respiratorii caracteristice
„fenomenului de luni”.
S-a evidenţiat în pulberea de bumbac o substanţă eliberatoare de histamină. Această substanţă
se găseşte în cantităţi mari în impurităţile din praf (coji, seminţe) şi mai puţin în fibrele textile,
ceea ce explică incidenţa mai mare a îmbolnăvirilor în secţiile de pregătire a materiei prime.
De remarcat că bronhioloconstricţia din bisinoză nu este influenţată de antihistaminice.
Cantitatea de histamină eliberată la nivelul bronhiilor prin inhalarea de pulberi textile poate
atinge 5 % din cantitatea totală de histamină pulmonară.
Ţesutul pulmonar cu rezerva de histamină refăcută după o zi de odihnă, intrând în contact
luni la reluarea lucrului cu pulberile histaminoeliberatoare, se goleşte de acestă rezervă,
rămânând astfel puţină histamină disponibilă pentru a putea fi eliberată şi zilele următoare , de
unde şi absenţa repetiţiei bronhioloconstricţiei.
Ipoteza eliberării histaminei consecutiv reacţiei antigen - anticorpi se bazează pe evidenţierea
la mii de bolnavi cu bisinoză a anticorpilor precipitanţi faţă de antigenii prezenţi în pulberea de
bumbac.
Nu este exclus ca în patogeneza bronhioloconstricţiei din bisinoză să fie implicată atât
histamina eliberată prin degranularea farmacodinamică a mastocitelor bronşice cât şi aceea
rezultată în urma reacţiei antigen – anticorpi.
 9.4. DIAGNOSTIC POZITIV

În bisinoză diagnosticul pozitiv se pune pe baza:

- expunerii profesionale la pulberi vegetale textile, expunere care rezultă din anamneza
profesională şi este obiectivată cu copia după cartea de muncă.
- simptomatologia clinică caracterizată prin apariţia „fenomenului de luni” care constă în senzaţia
de constricţie toracică, dispnee, tuse seacă, simptome care apar la câteva ore după începerea
schimbului în prima zi de lucru, după o zi de repaus - adică luni.
„Fenomenele de luni” se pot perpetua ani de zile fără a se agrava. La schimbarea locului de
muncă ele dispar.
Continuarea activităţii la locul de muncă cu expunere la pulberi textile vegetale determină
la unii muncitori agravarea acestor fenomene. Ele se extind şi asupra zilei de marţi, apare
dispneea de efort. În acest stadiu schimbarea locului de muncă este încă benefică, adică
simptomatologia se poate remite parţial.
Dacă muncitorul însă îşi continuă activitatea la acelaşi loc de muncă, acuzele respiratorii
se agravează, se extind asupra tuturor zilelor săptămânii, suferinţele devin permanente iar
bolnavul ajunge invalid cu insuficienţă respiratorie cronică şi cord pulmonar cronic. În acest
stadiu final de bronhopneumopatie cronică obstructivă, bisinoza nu mai poate fi diferenţiată de
emfizemul şi bronşita cronică obstructivă banală.
Între debutul bolii şi acest ultim stadiu pot trece 15 – 20 de ani de evoluţie, ceea ce face
ca bolnavul să-şi amintească mai greu acuzele iniţiale cu „fenomenele de luni” .

Examene paraclinice şi de laborator:

- probele funcţionale respiratorii reprezintă criteriul efectiv pentru stabilirea diagnosticului, poate
obiectiva manifestările subiective ale bronhoconstricţiei din cursul zilei de luni.
- examenul radiologic evidenţiază în stadiile avansate de boală o fibroză pulmonară nespecifică
peribronho-vasculară cu caracter radiar.
- examenul morfopatologic evidenţiază modificări banale de bronşită şi emfizem.
- examenul bronhoscopic efectuat şi tipul crizelor evidenţiază edemul şi congestia mucoasei
bronşice.
La cazurile de bisinoză provocate de in apare leucocitoza , iar la cele provocate de bumbac s-au
evidenţiat anticorpi precipitaţi la extract de bumbac.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Bisinoza trebuie diferenţiată de :

- Bronşita cronică profesională iritativă cauzată de pulberi;
- Bronşită cronică tabagică;
- Astmul bronşic profesional şi neprofesional;
- Febra de cânepă;
- Febra ţesătorilor;
- BPCO de altă etiologie.

9.5. STADIALIZAREA BISINOZEI

Schilling a decris patru stadii:

- Stadiul incipient 0,5 sau ½ caracterizat prin apariţia intermitentă a fenomenului de luni;
- Stadiul 1 – apariţia constantă a fenomenului de luni;
- Stadiul 2 – extinderea fenomenelor de luni şi asupra celorlalte zile ale săptămânii;
- Stadiul 3 – stadiul de bronhopneumopatie cronică obstructivă şi cord pulmonar cronic.
 9.6. TRATAMENT

Nu există tratament eficace în bisinoză. Singura măsură eficientă este schimbarea locului
de muncă în stadiul iniţial al bolii la loc de muncă fără alergeni şi iritanţi respiratori.
În stadiile avansate ale bolii, întreruperea expunerii profesionale este tardivă, boala
continuând să evolueze spre Bronhopneumopatie cronică obstructivă şi Cord pulmonar
cronic, când tratamentul este simptomatic.

9.7. PROFILAXIE

Măsurile tehnice vizează reducerea gradului de prăfuire a locurilor de muncă care se

realizează prin curăţirea cardelor cu perii aspiratoare de praf sau curăţirea umedă.
De asemenea ventilaţie locală şi generală eficientă.

Măsurile medicale

Examenul medical la angajare constă în:

- examen clinic general
- radiografie pulmonară standard
- probe funcţionale respiratorii
Contraindicaţii de angajare în mediu cu pulberi vegetali:
- Afecţiuni cronice ale căilor respiratorii
- Bronhopneumopatie cronică obstructivă, Astm bronşic
- TBC pulmonar
Examenul medical de adaptare trebuie să cuprindă un chestionar tip pentru detectarea apariţiei
simptomatologiei respiratorii.
De asemenea se vor efectua probe funcţionale respiratorii la intrarea şi la ieşirea din schimb în
prima zi de lucru şi apoi în zilele de luni.
Controlul medical periodic:
- examen clinic general,
- radiografie pulmonară standard,
- probe funcţionale respiratorii.