CARDIOLOGIE CURS II

SIMPTOME PREZENTE

ÎN AFECŢIUNILE CARDIO-VASCULARE

SIMPTOM= elementul subiectiv relatat de bolnav medicului

1) Dispnee ( cardiacă, de efort, de decubit, paroxistică)

2) Durere precordială
3) Palpitaţii
4) Tusea cardiacă şi hemoptizia
5) Simptome din partea altor aparate
- Simptome digestive: greţuri, vărsături, ascită, hepatomegalie
- Simptome ale sistemului nervos: cefalee,ameţeli, tulburări de
echilibru, accidente motorii trecătoare sau definitive – afazii, paralizii,
hemiplegii

DISPNEE =dificultate în respiraţie ; modificare de frecvenţă şi amplitudine ale

mişcărilor respiratorii.

Este normal ca orice persoană să acuze dispnee în cazul unui efort fizic intens
(exemplu alergat), dar nu este normal ca problemele respiratorii sa apară la
urcatul unor scări, mersului sau în cursul desfăşurării activităţilor de rutină
(mâncat, îmbrăcat, încălţat..)

! Majoritarea cazurilor de dispnee sunt de cauză fie cardiacă ( insuficienţă

cardiacă, boală cardiacă ischemică) fie pulmonară ( astm bronşic, BPOC, fibroză
pulmonară interstiţială, pneumonii...)

Frecvenţa respiratorie normală la adult : 12-16 respiraţii/minut

CLASIFICARE DISPNEE

A) În funcţie de frecvenţă, :
 - Bradipnee ( o frecvenţă sub valoarea normală a numărului de respiraţii
pe minut)
- Polipnee sau tahipnee (o frecvenţă peste valoarea normală a
numărului de respiraţii pe minut)

De obicei, în bolile cardiovasculare care evoluează cu congestie pulmonară,

apare tahipnea ( ca o reacţie a organismului la lipsa de oxigen)

B) În funcţie de momentul apariţiei:

- Dispnee de efort
- Dispnee de repaus
- Dispnee paroxistică nocturnă
Dispneea de efort= senzaţie de sufocare care apare la un pacient în timpul unui
exerciţiu fizic la care nu este adaptat. Este defapt o polipnee! Cu timpul,
pacientul observă apariţia dispneei la eforturi din ce în ce mai mici. ( dispnee la
eforturi fizice mari/ medii/ mici/ dispnee de repaus)

Dispneea de repaus, se însoţeşte de tendinţa evidentă a bolnavului de a sta

culcat pe mai multe perne, cu trunchiul ridicat la un unghi de aproximativ 45
grade faţă de planul patului, poziţie numită ortopnee.

Dispneea paroxistică este o criză de dispnee care apare brusc şi care obligă
bolnavul să se ridice din pat în poziţie sezândă şi chiar să solicite deschiderea
ferestrei. Se exprimă clinic sub forma astmului cardiac sau a edemului
pulmonar acut cardiogen.

C) În funcţie de poziţia adoptată de pacient:

- Ortopnee ( dispneea în care bolnavul nu tolerează poziţia de decubit
dorsal şi care se ameliorează în poziţie şezândă)
- Platipnee (dispneea se ameliorează în poziţie culcată)

D) În funcţie de evoluţie:
- Dispnee acută (dispnee ce se dezvoltă în câteva minute-ore)
 - Dispnee cronică (dispnee ce persistă mai multe săptămâni-luni)

Manifestări clinice

Dispneea este descrisă de pacienţi în moduri diferite: respiraţie grea, dificultate

la respiraţie, sete de aer, disconfort respirator, senzaţie de sufocare ...)

DUREREA PRECORDIALĂ

Este comparată cu o „gheară retrosternală”, greutate, arsură, apăsare sau

constricţie toracică. Această durere este dată de ischemia unui teritoriu
miocardic.

Cel mai des durerea începe în regiunea retrosternală (treimea medie sau
superioară), iradiază în umăr, braţul stâng sau ambele braţe, coborând până la
nivelul cotului, pumnului şi în degetele 4 şi 5.

Intensitatea acestei dureri se corelează cu prezenţa sau absenţa necrozei !

Fără necroză = angina pectorală

Cu necroză= infarct miocardic

Durata crizei de angină pectorală este de obicei sub 15 minute în cazul anginei
pectorale şi peste 15 minute în cazul infarctului miocardic.

Factorii care declanşează criza dureroasă sunt : mersul, efortul fizic, emoţiile
puternice, anxietatea, mesele copioase..

PALPITAŢIILE

Reprezintă percepţia de către pacient a unor bătăi cardiace, fie a celor cu forţă
crescută, fie a celor cu frecvenţă foarte mare.

Pacientul descrie palpitaţiile ca un fluturat sau ca un fâlfâit în piept cu început şi

sfârşit brusc. (bătăi puternice şi neregulate ale inimii)

Stimuli comuni : cafeină, tutun, alcool, droguri, diverse medicamente.

Cauze: extrasistole, tahicardii, fibrilaţie atrială

TUSEA ŞI HEMOPTIZIILE

Tusea= unul din cele mai frecvente simptome în patologia cardio-respiratorie;

este o expiraţie explozivă după un inspir amplu cu tendinţa de eliminare a unor
produse străine şi de curăţare a arborelui traheo-bronşic.

Hemoptzia = eliminarea pe gură, după tuse, a unei cantităţi de sânge roşu-aprins

aerat, sau de spută amestecată cu sânge provenit din trahee, bronhii sau
parenchimul pulmonar.

! Atenţie Întotdeauna trebuie făcut diagnostic diferenţial cu stomatoragia

(sângerare de origine dentară sau gingivală), sângerarea de tip ORL ( sângerare
nazo-faringiană) şi hematemeza (sângerarea digestivă superioară).

Aşadar tusea şi hemoptizia nu apar numai în patologia respiratorie ci şi în cea

cardiacă. Cel mai adesea, cauza este stenoza mitrală şi insuficienţa ventriculară
stângă ( se produce stază veno-capilară pulmonară).

SIMPTOME DIN PARTEA ALTOR APARATE

SIMPTOME DIGESTIVE

Pacienţii cardiaci pot prezenta de asemenea tulburări digestive precum

inapetenţă, greţuri, vărsături, balonări abdominale, dureri abdominale,
alterarea tranzitului intestinal. Ele pot fi produse de medicaţie, de congestia
venoasă abdominală din insuficienţa cardiacă sau prin ischemie mezenterică.

SIMPTOME ALE SISTEMULUI NERVOS

Cel mai adesea, cefaleea cu localizare prodominant occipitală sau bitemporală

cu sau fără senzaţie de pulsatilitate .

Este un simptom frecvent întâlnit la bolnavii cu hipertensiune arterială.