Raspandirea artei Renasterii

in Germania
Arta ratiunii si umanitatii

A elaborat : Suleac Elena

Clasa a X – a “U”
Din Liceul Teoretic Recea
Profesor : Roman Jana
Scurt istoric
Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu
decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta
împotriva misticismului și obscurității medievale.
Condițiile religioase și cele politice au determinat o întârziere a
spiritului renascentist în Germania, cum se întâmplă, de altfel, și în
Franța sau Țările de Jos.
Se mențin mult timp concepțiile religioase medievale, fărâmițarea
politică și orânduirea feudală care își pun amprenta asupra dezvoltării
artei.
 Reforma religioasă urmată de războiul țărănesc și mișcările populare
au creat disensiuni, înverșunări și condamnarea dogmatismului catolic.
Se ajunge la o laicizare a culturii susținută prin manifestările artei
sub formă de caricaturi, pamflete și grafică. Cele mai importante
centre renascentiste au fost Augsburg și Nürnberg.
În arhitectura germană a vremii apar
diverse clădiri, în special construcții
civile ca primăriile și locuințele private.
Orașele mențin aspectul medieval, dar
se îmbogățesc cu piețe în mijlocul
cărora se înalță fântâni de piatră sau
metal. Casele sunt asimetrice, cu
fațade înguste și verticale, cu
acoperișuri ascuțite și abrupte. Cu
timpul acestea vor fi îmbogățite cu
elemente renascentiste precum
balcoane, sculpturi și statui. Turnurile
și turnulețele, scările răsucite,
pinaclurile, coloanele și pilaștri
îmbogățesc fațadele locuințelor
nobililor mijlocii și mari. Casele simple
construite din lemn și cărămidă aveau
turnuri și coșuri pe acoperiș
Sculptura germană urmează două
tendințe. Prima constă în linii
întortocheate și agitate, figuri
exagerate ca expresivitate, uneori
lipsite de măsură și armonie, provocând
înfrigurare și neliniște. A doua
tendință prezintă linii curbe, figurile
sunt calme și grațioase, reținute și
potolite. Cele două coexistă și se
completează reciproc. Nu s-au fondat
școli de sculptură căci maeștrii s-au
deplasat și au creat în diverse orașe.
S-a practicat sculptura în lemn
policromat și acoperit cu foiță de aur,
tematica a fost majoritar biblică,
nudul fiind rar. Pentru relief și ronde-
bosse s-a folosit marmura fină și cu
granulație mare
Locul central al piețelor publice era
ocupat de primăriile orașelor. Acestea
apar din inițiativa locuitorilor bogați ce
se ocupă de comerț sau industrie și care
își doresc clădiri cu aspect vast, solid și
pitoresc. Primăriile, cum e și cel din
Gorlitz, sunt ornate în exterior cu detalii
vegetale, animaliere sau figuri grotești
ce se mișcă dinamic și fantezist. Zidurile
sunt adesea întrerupte prin scări,
turnuri, coșuri sau balconașe. Persistă și
unele părți gotice, de exemplu la
primăria din Gorlitz observăm uși și
ferestre în nota secolului trecut.
Preocupări au existat și pentru decorația
interioară prin materiale nobilă, scări
Ierarhia socială și stima de care se
bucură un cetățean sunt reflectate în
locuința pe o deține acesta, iar
aspectul se bucură de lux și amănunte
ce impresionează trecătorii. Casele
patricienilor sunt mult prea încărcate
de console, pilaștri, statui simbolice și
alegorice, ghirlande de fructe, cochilii
și piramide. O astfel de casă este cea
a familiei Peller. Exemplu de castel de
secol XVI din Germania este cel din
Heidelberg, ridicat succesiv și distrus
de războaie. Ornamentarea sa este
renascentistă, dar gruparea motivelor
amintesc de goticul floamboyant
persistent o lungă perioadă în
Germania
Arhitectura religioasă decade.
Bisericile păstrează nota gotică, sunt
construite în stil hală, cu trei nave de
înălțime egală despărțite de stâlpi
cilindrici sau octogonali înalți. Biserica
Sfântului Kilian din Heilbronn
reprezintă simbioza gotico-
renascentistă. Pe scheletul gotic se
aplică placajul renascentist. Biserica a
fost ridicată în prima parte a secolului
XVI fiind gotică în proporții, dar
renascentistă ca ornamentație. În
cazul edificiilor religioase din această
perioadă nu se renunță la normele
goticului, înfățișarea lor devenind
adesea monotonă.
La sfârșitul secolului XV se afirmă o
serie de artiști extrem de talentați,
pictura cunoscând o afirmare amplă în
Germania. În conformitate cu
fărâmițarea feudală, școlile de pictură
au fost inegale ca valoare artistică,
dar toate se bucură de trăsături
comune precum preferința pentru
expresii exagerate, teme grave, linii
frânte, figuri aspre și colțuroase.
Astfel de școli de pictură au existat în
localități precum Colonia, Westfalia,
Suabia, Franconia. După stingerea
generației de pictori umaniști, școala
de pictură germană dispare, neavând
continuatori.
Numele unor pictori au fost uitate
pentru secole întregi reintrând în
istorie abia în secolul XIX și câștigând
admirația ce le-ar fi cuvenit. Mathias
Gothardt sau Neihart, zis și
Grünewald, a rămas un gotic în
simțire, înțelegere și preferințe într-o
epocă a Renașterii. Albrecht Altdorfer
a fost pictor, arhitect, desenat și
gravor, lucrând la Regensburg și având
o apreciere tandră față de natură,
ceea ce se simte în lucrările sale.
Hans Baldung, zis și Grien, a fost un
colorist desăvârșit, iar operele sale s-
au bucurat de o tematică diversă de la
portrete, piese de altar, desene,
tapiserii la subiecte alegorice și
mitologice.
Note si bibliografii
https://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C8%99terea
https://
ro.historylapse.org/raspandirea-artei-renasterii-i
n-germania
https://desydemeter.wordpress.com/tag/renaste
rea-germana
/