Fapte istorice ale modernizării (proiecte şi reforme)

 Regimul fanariot (secolul XVIII, înc. sec. XIX):

o reformele fanariote
 desfiinţarea şerbiei,
 introducerea funcţionarilor publici plătiţi (administraţia modernă),
 primele coduri de legi.
o proiectele boiereşti propun:
 revenirea la domniile pământene, reforme interne, 
 autonomia internă,
 unire românilor.

Revoluţia lui Tudor Vladimirescu (1821)

 obiectivele revoluţiei: înlăturarea domniilor fanariote, reforme pentru toate categoriile

sociale.
 Proiectul Cererile norodului românesc: 

 limitarea boierilor greci din Divan, 

 plata impozitelor de către categoriile scutite,
 desfiinţarea vămilor interne şi libertatea comerţului,
 înfiinţarea unei armate naţionale.

 Regulamentele organice (1831, 1832)

o reforme
 separaţia puterilor în stat
 introducerea votului cenzitar
 crearea justiţiei moderne (cu funcţionari speciali: judecători, procurori
avocaţi)
 desfiinţarea vămilor interne
o păstrarea unor realităţi specifice evului mediu:
 sunt menţinute privilegiile boiereşti
 nu se prevăd drepturi şi libertăţi cetăţeneşti
 
 Revoluţiile de la 1848
o obiectivele revoluţiilor: revoluţiilor: adoptarea unor constituţii moderne,
împroprietărirea ţăranilor, unirea românilor şi independenţa.
o proiecte de modernizare:

 Petiţia – Proclamaţie de la Iaşi – program moderat

o cere respectarea Regulamentului Organic.
 Proclamaţia de la Islaz – program radical, prevede:

 desfiinţarea privilegiilor, 
 împroprietărirea ţăranilor, 
  domn ales pe 5 ani din toate categoriile sociale,
 Adunare aleasă din toate categoriile sociale

 câteva reforme au fost realizate de către guvernul revoluţionar din Ţara Românească
(desfiinţarea privilegiilor, abolirea Regulamentului Organic) dar acestea au fost
anulate după înfrângerea revoluţiei.

 Unirea Principatelor Române (1859)

o Congresul de Pace de la Paris (1856) – hotărăşte întrunirea adunărilor ad-hoc.
o Proiectul Adunărilor ad-hoc (1857) cere:
 unirea Principatelor într-un singur stat
 conducerea unui prinţ străin
o Convenţia de la Paris (1858), ţine loc de constituţie şi prevede:
 unirea Principatelor într-un stat, dar cu instituţii politice alese separat
(domn, Adunare, Guvern),
 drepturi şi libertăţi cetăţeneşti,
 desfiinţarea privilegiilor.
o Dubla alegere a lui Cuza (5 şi 24 ianuarie 1859);
o Marile puteri recunosc unirea deplină, acceptând unificarea Adunărilor şi
guvernelor, doar pe timpul vieţii lui Cuza (1861).
 
 Domnia lui Al. Ioan Cuza (1859-1866)
o principalele reforme (1863-1865):
 secularizarea averilor mănăstireşti,
 reforma agrară: împroprietărirea ţăranilor, în funcţie de numărul de vite
deţinute,
 învăţământul primar gratuit şi obligatoriu,
 înfiinţarea universităţilor (Iaşi, Bucureşti).
o regimul autoritar (1864-1866):
 dizolvarea Adunării;
 noua lege electorală prevede scăderea censului;
 noua constituţie, Statutul Dezvoltător…, prevede:
 două camere ale Parlamentului (Adunarea Deputaţilor şi Senatul)
 puteri mari pentru domnitor
 domnul are singur iniţiativă legislativă,
 numeşte majoritatea membrilor Senatului.

 Domnia regelui Carol I (1866-1914)

o reforme:
 adoptarea Constituţiei liberale (1866),
 crearea partidelor politice moderne (Partidul Liberal, Partidul
Conservator),
 proclamarea României ca regat (1881),
 crearea Băncii Naţionale a României (1881),  
 legi de încurajare a industriei,
  reorganizarea învăţământului (1898) – se instituie bacalaureatul.
o politică externă:
 recunoaşterea independenţei (Tratatul de la Berlin, 1878),
 proclamarea independenţei (1877),
 aderarea României la Puterile Centrale (1883),
 participarea la al Doilea Război balcanic (1913).
 
 Domnia regelui Ferdinand I (1914 -1927)
o reforme:
 formarea statului naţional unitar (Marea Unire, 1918),
 votul universal (1918),
 reforma agrară (1921),
 constituţia democratică (1923).
o politică externă:
 participarea la Primul război mondial (1916-1918)
 recunoaşterea internaţională a Unirii (Saint-Germain - 1919, Trianon -
1920)