Sunteți pe pagina 1din 4

Conceptul de dezvoltare durabilă aplicat în viața unui student din anul 3

specializarea Hidro-Meteo

“Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile


prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile
nevoi”, este poate, cea mai completă definiție a conceptului de dezvoltare durabilă, fiind
elaborată de în cadrul Raportului Brundland1 (cunoscut și sub numele de “Viitorul nostru
comun”) al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare. Termenul și sensul acestuia se
mai întâlnește în cadrul limbii române și sub forma dezvoltarea sustenabilă. În sensul strict al
termenului, așadar, dezvoltarea durabilă este procesul economic, social, politic sau de orice
altă natură umană, prin care, noi, generația actuală, căutăm să ne satisfacem, în mod
rezonabil, nevoile prezentului, fără însă a distruge, fără a denatura sau a compromite
posibilitatea generațiilor viitoare, a urmașilor noștri, de a trăi într-o lume sau societate la fel
de bună ca a noastră.
Cum se poate aplica acest concept în viața unui student de anul III, de la specializarea
Hidro-Meteo? Pare complicat la prima vedere, însă este o problemă de viață, ca multe alte
probleme cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi și, prin urmare, ca toate problemele de
viață trebuie să-i căutam o rezolvare.
În primul rând, pentru a-mi asigura un trai decent, pentru a-mi pune bazele unui viitor
cât mai bun, ca student, în primul rând, și ca viitor absolvent de studii superioare trebuie sa-mi
constitui o solidă bază educațională și profesională. Este o condiție necesară și imperioasă,
ca pentru o dezvoltare armonioasă, capabilă să creeze ceva bun în societate, orice student, în
cazul de față, un student la Hidro-Meteo, trebuie să-și asigure o pregătire profesională solidă.
Educaţia pentru o dezvoltare durabilă este o necesitate astăzi întrucât educaţia
adecvată este cea mai sustenabilă acţiune de dezvoltare durabilă. Este dovedit de studiile de
specialitate că educaţia primită până în prezent de oameni este în strânsă legătură cu consumul
iresponsabil de resurse: oamenii cu mai multă educaţie sunt plătiţi mai bine şi consumă mai
mult. Dacă aceştia ar primi o educaţie bazată pe respectul pentru viitor şi responsabilitatea
utilizării resurselor şi a mediului natural, atunci acest raport direct-proporţional şi-ar pierde
valabilitatea. De aceea este un prim aspect la care aș fi atentă. Să fac, pentru mine, pentru cei

1
www.eytv4scf.net, Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future,
UN Documents Cooperation Circles, 1987, sursa: http://www.eytv4scf.net/wced-ocf.htm consultat la 01.12.2014

1
din jurul meu, familie, colegi, prieteni, să fie mai atenți la dezechilibrul dintre ceea ce primesc
și ceea ce consumă.
O educație bună, nu trebuie să însemne neapărat câștiguri mai mari în așa fel încât să
pot să consum mai mult. O educație bună înseamnă a găsi acel echilibru, acea stare morală
care te face să nu te gândești doar pentru tine ci și pentru ceilalți și pentru viitor. Să consumi
cât trebuie și când trebuie. De aceea, o educație adecvată, ar fi unul dintre cele mai importante
aspecte care ar trebui urmărit în viața unui student în legătură cu conceptul de dezvoltare
durabilă.
Un alt fapt important pentru a face din educaţie un factor pentru dezvoltarea durabilă
în viața unui student este învăţarea experienţială, altfel spus, învățarea prin experiment. După
teoreticianul educațional american David Kolb, experienţele concrete stau la baza învăţării, iar
indivizii se află într-un permanent proces de învăţare: „Faptul că învăţarea este un proces
continuu bazat pe experienţă are importante implicaţii educaţionale. Simplu spus, presupune
că învăţarea este reînvăţare.”2 În cadrul facultății, studenții trebuie să fie puşi în situaţii
practice care generează ulterior nevoia de a înţelege mai bine ce s-a întâmplat, ce a mers bine,
ce a mers mai puţin bine, ce trebuie schimbat ulterior. Astfel, îşi formulează anumite concluzii
cu privire la situaţia dată, concluzii pe care le vor aplica într-o viitoare situaţie pentru a genera
îmbunătăţiri.
Faptul că nu se porneşte de la o teorie căreia îi căutăm aplicabilitatea în cotidian, ci de
la o experienţă concretă de lucru din care extragem concluziile, face o diferenţă semnificativă
în procesul de învăţare. Este imperios ca un student, la specializarea Hidro-Meteo să parcurgă
cât mai multe training-uri în domeniu, la practică în instituții specializate, pentru a înțelege
“pe viu” modul în care se lucrează în domeniu.
De asemenea, legat de acest aspect al creării unei solide baze educaționale, cred, că un
student de anul III, de la specializarea Hidro-Meteo, trebuie să-și creeze, să-și fondeze, pentru
o dezvoltare durabilă un important capital social. Profesorul și analistul de politici publice,
americanul Robert Putnam, face una dintre cele mai bune definiții ale acestuia: „Capitalul
social se referă aici la caracteristicile organizării sociale: încrederea, normele, relaţiile care
pot îmbunătăţi eficienţa socială prin facilitarea acţiunilor coordonate.”3. Afirmaţia sa
conform căreia indivizii ce posedă capital social ajung să acumuleze din ce în ce mai mult,
este acceptată din ce în ce mai mult și consider că are foarte mare dreptate. Noi, ca studenți,

2
David Kolb, Experiential learning: experience as the source of learning and development, Englewood Cliffs,
New Jersey, Prentice-Hall Inc., 1984, p. 29
3
Robert Putnam, Cum funcţionează democraţia: Tradiţiile civice ale Italiei moderne, 2001, Trad. de Diana
Istrăţescu, Editura Polirom, Iaşi, p. 188.

2
cu un viitor destul de incert, trebuie să ne constituim, cu atenție, un astfel de capital social,
pentru a avea garanția unei dezvoltării de viitor. Dezvoltarea unor astfel de rețele profesionale
și sociale constituie garanția unei adevărate dezvoltări.
Pentru a colabora este necesar ca indivizii să aibă încredere unii în ceilalţi şi să fie
conştienţi de normele care vor sancţiona orice abatere de la îndeplinirea obligaţiilor. Astfel, se
creează un cadru securizant, favorabil cooperării şi schimburilor reciproce. Din astfel de
interacţiuni şi mai ales, pentru proprietatea încrederii de a fi tranzitivă, iau naştere adevărate
reţele menite să faciliteze obţinerea de beneficii pentru toţi actorii implicaţi.
Un alt aspect foarte important, ar mai fi, trecerea de la cunoștințe la acțiune. Se știe
că nu sunt suficiente doar cunoștințele vaste într-un anumit domeniu, dacă nu le și aplicăm în
viața cotidiană. Degeaba, un student de la Hidro-Meteo, termină facultatea cu nota 10, a
învățat foarte bine la toate examenele, are cunoștințe în plus față de programă, dacă, atunci
când iese de pe băncile facultății, din diferite motive (o altă oportunitate financiară, un alt
post, în alt domeniu) toate aceste cunoștințe nu le aplică practic și riguros.
Este foarte important ca să aplicăm, să aplicăm corect, să ne implicăm și să acționăm,
cu cunoștințele pe care ni le formăm în anii de facultate exact în domeniul pentru care ne-am
pregătit. Altfel spus, nu vom denatura, nu vom irosi acele resurse, acele competențe care s-au
investit în noi, în anii de facultate și vom fi acolo exact unde trebuia să fim, pentru ceea ce ne-
am pregătit. Avantajul va fi dublu, atât prin faptul că resursele pentru pregătirea noastră nu s-
au irosit în van (se știe, în prezent, un foarte mic procentaj din absolvenții de facultate
lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit) cât și prin faptul că ajungem să lucrăm exact în
domeniul pentru care ne-am pregătit, ceea ce ar însemna eficiență și progres.
Este adevărat că foarte mulți dintre studenți nu reușesc în domeniul pentru care s-au
pregătit nu pentru că nu au încercat sau au renunțat prea ușor, ci pentru că, piața muncii nu
este suficient de flexibilă și, nu poate absorbi totalitatea absolvenților. Pentru dezvoltare
durabilă, pentru mine și pentru viitor, consider că ar mai trebui acționat într-o privință.
Cunoştinţele, competenţele, abilităţile şi capacitatea de a învăţa şi de a reînvăţa sunt cuvinte
cheie atunci când vorbim de dezvoltarea profesională a unui student. Dacă acestea nu sunt
dezvoltate aşa cum trebuie în perioada studiilor, trebuie să existe un cadru alternativ care să
preia responsabilitatea pentru pregătirea corespunzătoare a tinerilor. Adică, un student de la
specializarea Hidro-Meteo, pentru a avea garanția unei dezvoltări durabile, trebuie să se
gândească și la o alternativă, nu neapărat spre o altă profesie ci să fie capabil să se adapteze și
să funcționeze într-un sistem apropiat, într-o specializare paralelă.

3
Lăsând toate aceste aspecte ce țin de pregătirea educațională și profesională, pentru
dezvoltarea durabilă a societății în care trăiește, tânărul student de la specializarea Hidro-
Meteo, trebuie să aibă grijă și de sănătatea mediului în care trăiește și să contribuie din plin la
menținerea acestuia în condiții cât mai bune. Pentru aceasta trebuie atât întreprindă acțiuni
concrete (voluntariat, membru al unor ONG-uri cu profil de protecție a mediului, să se
implice în acțiuni de ecologizare și oprire a unor proiecte ce periclitează starea mediului – ex:
Roșia Montană) sau să contribuie la educarea celor din jur și a tinerelor generații pentru
conservarea mediului și asigurarea unei dezvoltări durabile. De asemenea, în momentul în
care va ajunge în postura de a acționa și de a lua decizii în domeniul hidrologic sau
meteorologic, acesta va trebui să facă totul într-un mod cât mai profesionist și mai responsabil
încât acțiunile sale să asigure atât lui, semenilor lui cât și generațiilor viitoare garanția unei
dezvoltări și a unui trai cât mai bun.

Surse bibliografice:
1. ***www.eytv4scf.net, Report of the World Commission on Environment and
Development: Our Common Future, UN Documents Cooperation Circles, 1987, sursa:
http://www.eytv4scf.net/wced-ocf.htm consultat la 01.12.2014
2. Kolb, David, Experiential learning: experience as the source of learning and
development, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall Inc., 1984, p. 29
3. Putnam, Robert, Cum funcţionează democraţia: Tradiţiile civice ale Italiei moderne,
2001, Trad. de Diana Istrăţescu, Editura Polirom, Iaşi, p. 188.

S-ar putea să vă placă și