Sunteți pe pagina 1din 26

Istanbul per pedes

O intrebare pe care si-o pune un potential vizitator al Istambulului este: cind si cum sa il vizitez? Practic, orice perioada isi are farmecul ei - dar, cum scopul acestei vizite este cea de a strabate Istanbulul per pedes , e de preferat sa alegem o perioada cu mai putine ploi. Deci, perioada Noiembrie (partea a doua a lunii) pina in Martie (prima jumatate a lunii) ar putea fi evitata. De asemenea, lunile de vara (Iunie-jumatatea lui Septembrie) ar trebui sa fie evitate de turistii pe care caldura excesiva ii deranjeaza. Istanbulul se preteaza la orice fel de vizita: in buget sau "in style", precum si undeva la mijloc. Cum orasul a devenit o destinatie internationala, rezervarea camerei de hotel in perioadele de virf (mai-iunie si septembrieoctombrie) este aproape obligatorie. Totusi, in lunile Aprilie-prima jumatate a lui Mai, ca si a doua jumatate a lui Octombrie-Noiembrie pot fi gasite sufieciente "vacancies" ca sa nu existe probleme. Istanbulul este un loc care ar trebui sa fie vizitat "pe jos". Sunt multe obiective turistice relativ apropiat situate - in Orasul Vechi - pentru a nu fi necesara o masina proprie. De fapt, parcarea, dar si circulatia, sunt o problema majora, mai ales cind nu cunosti orasul, Nici gps-ul nu ajuta in mod deosebit. De aceea, daca vizitarea Istanbulului nu este legata de un circuit mai mare, ci o destinatie singulara, e de preferat sa se soseasca fie cu avionul, fie cu trenul, fie cu autobuzul. Sunt avantaje pentru oricare din aceste mijloace, mai ales ca pretul nu este mult deosebit. Calatoria cu trenul este cea mai lunga - dar are avantajul ca ajungi in Istanbul (Sirkeci) odihnit, dimineata - cistigind astfel o zi, iar plecarea se face seara. Zborul cu avionul dureaza (din Romania) o ora, dar e si cel mai scump. Autobuzul e cel mai ieftin (cam jumatate cit avionul) - dar ajungi in Istanbul (Beyazid) dimineata pe la 3 si pleci pe la 16, pierzind aproape o zi. Include o calatorie de-o noapte, obositoare - urmata de o zi obositoare. Cazarea la hoteluri se face, de regula, dupa 13! Autobuzul si trenul te lasa direct in Orasul Vechi. Poti gasi cazare fie in zona Beyazid si Sultanahmet, fie in Sirkeci in preajma Garii. De asemenea, Tramvaiul T1 (linia rosie) e un mijloc comod de a strabate zona. De aici, se intelege ca recomand cazarea in Orasul Vechi (Sultanahmet, Beyazid, Eminonu), mai putin Taksim. Cu atit mai mult cu cit obiectivele de vizitat sunt situate in Orasul Vechi. In partea Galatei hotelurile sunt, in general, mai scumpe, dar sunt putine obiective si trebuie folosite zilnic mijloace de transpoort in comun pentru a ajunge dincolo de Cornul de Aur. Taxiurile sunt scumpe! In schimb, hotelurile, restaurantele, barurile, discotecile din aceasta zona au un aer mult mai european. Daca se foloseste avionul, accesul de la Ataturk ia si timp, e si scumpa - daca se foloseste un shuttle. Majoritatea hotelurilor asigura acest serviciu - dar costa cca 35-50 euro. Mult mai ieftin este sa se ia metroul (M1, linia albastra) direct din aeroport. Drumul este excesiv de lung - pentru ca ocoleste pe la Autogara, luind o groaza de timp. Majoritatea strainilor merg pina la Aksaray, de unde iau linia T1 de tramvai spre Orasul Vechi. Mult mai usor este sa conbori din Metrou in statia Zeytinburnu (a cincea) si, dupa ce treci pasarela, sa iei T1. Practic, injumatatesti timpul. Daca cineva vrea totusi sa ajunga in Galata, la capatul lui T1 (Kabatas) poate lua un dolmus pina in Taksim. Hotelurile sunt, in general, relativ bune, chiar si cele de 2-3 stele. Cu putine exceptii, ofera camera de baie (cu dus si closet, cel mai adesea) proprie. Sunt curate, personalul este amabil, se ofera mic dejun gratuit si rezervarea se poate anula cu 24-48 ore inainte de ziua de inregistrare. Unele ofera balcon. Ce este de urmarit sunt insa alte lucruri: e bine sa aiba ferestre termopan, mai ales pentru ca majoritatea hotelurilor au cite o geamie in apropiere. Nu te poti feri de turnurile cu megafon din care, pe la 3-4 dimineata, muezinul te trezeste. Religia impune ca strigarea imamului sa fie auzita de la un minaret la altul. Al doilea lucru pe care trebuie sa il aveti in vedere este faptul ca mai toate hotelurile nu au ascensor, iar scarile sunt destul de strimte si abrupte. Asta pentru ca majoritatea hotelurilor si pensiunile ("buticurile") sunt vechi case otomane renovate. Micul dejun oferit este in stil "bufet suedez" - doar ca este "traditional turcesc". Asta inseamna, de obicei, 1-2 feluri de mezel (ieftin), 1-2 feluri de brinza (de obicei un fel de telemea si felii de cascaval), rosie, castravete, masline, gem, miere, ceai, cafea, piine. Rar, se da omleta sau oua fierte. Si mai rar, se dau dulciuri (de casa), iaurt sau sucuri (artificiale) de fructe. La hotelurile 4-5 stele, "europene", breakfastul poate fi mai "american", cu cirnati,

omleta, cereale, lapte. Mai interesant insa este unde se serveste Micul Dejun. In zona Veche, sunt multe hoteluri si pensiuni care il servesc pe o terasa pe acoperis, cu vedere deosebita spre Bosfor, Marmara, Geamia Albastra... Nimic mai placut decit sa petreci pe terasa zorii sau apusul, la o cafea, cu un peisaj minunat in fata! La dotarile interioare ale camerei, sunt alte lucruri de urmarit decit televizorul plasma. Acum, majoritatea camerelor au plasma TV, cca 200 canale (majoritatea turcesti) si legatura rapida internet. Totusi, din experienta, ultimul lucru de care ai nevoie la hotel este un TV! Seara, dupa o zi de mers pe jos si o baie fierbinte, cind stii ca a doua zi o iei de la capat, chiar chef sa casti ochii la TV nu mai ai. Mult mai important este sa ai Aer Conditionat si, iarna, Incalzire. Un uscator de par e aproape standard, la fel prosoape si ustensile de baie. Mult mai rar se ofera un fierbator electric, sa poti sa-ti faci un ceai sau o cafea in camera. In general, fumatul este permis in camera. Izolatia fonica e importanta, cum multe case turcesti renovate in hoteluri nu prea au. Costul unei cazari ieftine este cca 50-100 TL, mediu la 100-200, iar scump peste 200. In zona Taksim, se poate ajunge la 4-500TL. Vizitarea Istambulului presupune minim 4 zile (si 3 nopti). O cazare mai lunga de 6 nopti este deja excesiva - daca nu ajungeti acolo cu business. O planificare prealabila a traseelor permite acoperirea tuturor obiectivelor in 4-5 zile, chiar daca sunt incluse vizitarea Edicule, Insulele Printului, plimbare pe Bosfor si pe partea asiatica. Un alt aspect, pentru cei care viziteaza Istambulul, este masa. Cum ziceam, micul dejun este, de obicei, gratuita, inclusa in pretul camerei. O exceptie o reprezinta inchirierea unui apartament (suite) cu bucatarie/kitchineta. In acest caz, trebuie sa va aprovizionati cu alimente (legume, carne, lactate). Ele pot fi luate fie din tara, fie cumparate de la micile magazine din cartier - acolo unde se aprovizioneaza localnicii. Asta poate duce la mari economii importante mai ales pentru familii cu copii. In schimb, se pierde timp cu gatitul. Se pot pregati sandvisuri care sa asigure masa de prinz pe drum, iar seara se renunta la restaurante, incheind practic vizitarea pe la 5-6 (oricum, obiectivele turstice se inchid la aceasta ora). Daca nu se pierde mult timpl, permite chiar o plimbare de seara prin zona veche sau Taksim-Istiklar Ca... Pentru cei ce vor sa incerce bucataria turceasca, insa, vizitarea restaurantelor devine inevitabila. Trebuie avut in vedere ca bucataria turca este foarte asemantoare cu cea romaneasca, multe din felurile lor fiind imprumutate de-a lungul timpului de romani. S-a facut pe diferite cai, de obicei pe filiera greaca, bulgara sau sirba. Doar mirodeniile folosite sunt, uneori, diferite. Restaurantele se viziteaza, cu predilectie, spre seara, la "diner" (cina). Pretul poate fi foarte diferit, in functie de specificul restaurantului, de locatie, de tipul de bautura bauta. Trebuie avut in vedere ca o bere (de obicei Efes la 500ml) costa cca 5 euro, iar o sticla de vin (750 ml) poate fi intre 50-70 euro. Chiar si apa e destul de scumpa. In perioada Ramadanului nu se servesc bauturi alcoolice - iar unde se servesc, sunt chiar mai scumpe! Restaurantele cu profil "frantuzesc", "american" sunt cele mai scumpe - la fel, cele cu produse de pescarie. Excptie: sanvisurile cu tiri de la picioarele Podului Galata. Incercati sa le vizitati pe seara: un apus dincolo de Cornul de Aur si minaretele geamiilor Orasului Vechi e tot ce are Istanbulul mai frumos! Barurile si discotecile sunt mult mai scumpe decit in restul Europei, dar la fel de galagioase. Restaurantele turcesti sunt profilate mai ales pe produse tip grill: tot felul de kebapuri, chiftele si maruntaie. Mielul (oaia, batalul) este carnea servita cu predilectie - dar, pentru europeni, se serveste si pui si vita (cea mai scumpa). Specifice turcilor sunt si ghiveciurile (cu sau fara carne). De obicei se incepe cu meze (gustari), urmate de "main course" (un gratar) si terminat cu desert - prajituri sau placinte. La prinz, in micile restaurante (kofteci, kebapci, lokantesi) se poate minca si "fast-food": sis-kebap, iskander (shaorma - shwarma), adana kebap (picant, dar bun), dar si un tip de pizza (lahmacun, pide), placinte cu brinza... In citeva locuri sunt si pizza si MacD (in Taksim). Cel mai ieftin este la lokante, situate de obicei in cartierele locuite de turci, prin preajma statiilor de autobuze. Sunt un fel de restaurante (tip cantina) in care produsele sunt tinute pe plita calda, (deseori expuse in geam sau chiar in fata restaurantului) extrem de gustoase, gatite dupa retete traditionale "de casa". Printre ele, "iahnia" de fasole, musaka, vinete umplute, ghiveciuri si tocanite, antreuri (salate), la preturi de citeva lire turcesti. Aceste restaurante ieftine si bune pot fi gasite iesindu-se de pe traseele turistice si zonele aglomerate de turisti. De exemplu, o locanta

foarte buna este in piata Edirnekapi - la vizitarea Minastirii Chora. Alta este pe o straduta pornind din Istiklar, nu departe de capatul ei de jos (spre Tunel). Multi romani considera ca unul din obiectivele care trebuie vizitat lin Istanbulului (si, probabil, in oricare mare oras) este Mall-ul. In istanbul sunt vreo 3 mai mari. Parerea mea este ca doar se pierde timpul. Un mall este un mall, indiferent unde ar fi construit. Aceleasi lanturi de produse, aceeasi marfa - poate doar preturile difera. In Turcia ele sunt mult mai mari decit la Bucuresti! Daca vrei neaparat sa vezi produse "europene" (moda, parfumuri), o poti face in vizita (cel mult jumatate de zi!) prin Taksim-Beyoglu, pe Istiklar, unde sunt sute de magazine si reprezentante. Iar Orasul Vechi are trei bazaruri (din care Marele Bazar si Bazarul Egiptean) unde gasesti tot ce vrei sa cumperi de provenienta orientala. Aveti doar in minte ca, oricit de bun vi s-ar parea "deal"-ul, tot turcul va cistiga! Romanii care se duc dupa produse la Istanbul nu le cumpara din bazaruri, ci direct de la micile ateliere. Ei stiu si sa se tirguiasca... Un ultim lucru: nu cumparati rahat sau baclavale "la cutie". Sunt mult mai proaste decit cele "varsate", pe care le puteti gasi in magazine specializate sau in Misr Bazar. Aceste magazine pot fi intilnite mai peste tot prin oras. Si un ultim sfat: cei care prefera arhitectura moderna, zgirie norii din sticla si betoane, ar trebui sa evite Istanbulul. Vor fi profund dezamagiti! Nici chiar in Galata nu le vor gasi. Si, sa vii din tara pentru a vizita centrele moderne de pe la periferiile Istanbulului, nu se merita. In fond, batrinul Constantinopol are acum peste 15 milioane locuitori! Ei locuiesc cit se poate de modern - dar la periferie. Pentru turist a fost pastrat Centrul, mai ales Orasul Vechi. Daca nu va plac constructii vechi de zeci si chiar sute de ani, mergeti mai bine sa vedeti Manhatanul! stanbul nu era pe lista de prioritati insa m-am inselat. Am fost acolo acum 10 ani si mi s-a parut mult prea aglomerat atunci, desi eu aveam treaba numai in zonele cu trafic de marfa si era normal. Acum am ajuns ca turist si am fost impresionat de imensitatea orasului. Am stat in cartierul Sultanhamet, hotel Sultans Royal, foarte OK, cu parcare si in zona "0" a atractiilor turistice "de pe pliante". Am plecat din Bucuresti noaptea la 3 si la 13 eram la hotel cu tot cu gheata pe drum la Kotel (Bulgaria), trafic infernal si navigatie gresita in Istanbul, Recomand vara: Buc - Ruse - Razgrad - Targoviste (BG!) - Omurtag - Kotel Yambol - Hamzabeyli - Edirne - Istanbul si iarna: Buc. - Ruse - Velico Tarnovo - Gurkovo -Yambol - Hamzabeyli Istanbul (e mai curatat si fara multe serpentine). La intoarcere am luat-o pe traseul 2 pt ca era ceata f densa si gheata pe drum insa am venit f bine. De vizitat in Istanbul: - ziua 1: toate moscheile din zona Sultanhamet -Eminonu (M. Albastra, Hagia Sofia, M. Suleymaiye, etc (sunt multe...) si palatul Topkapi (vedeti ca marti este inchis) - ziua 2: plimbare cu feribotul pana la Kadikoy de la debarcaderul de la Eminonu (este in dreapta statiei de tramvai Eminonu si scrie pe cladirea debarcaderului "Kadikoy") unde trebuie sa opriti la unul din restaurantele din piata de peste (este o strada paralela stanga cu biserica armeneasca) si daca aveti timp, vizitati cisternele cu apa din Sultanhamet cand va intoarceti. - ziua 3: vizitare biserica Chora (veche biserica bizantina), vizitare ziduri Constantinopol cu vizitarea muzeului "1453 Tarih Muzesi", vizitare piata Tacsim si strazule cu magazine si seara NEAPARAT Turnul Galata (are o priveliste SUPERBA). Sa nu uit: Turcii nu vorbesc nici acum engleza. Doar cativa... foarte putini. Poze mai tarziu dupa ce le triez.

Istanbul - Aeroportul, Impartirea pe zile etc.

Transport,

Reduceri,

Am fost destul de recent in Istanbul si vreau sa scriu una alta, despre transport si ce s-a mai schimbat de la ultima mea vizita. Nu prea am timp sa fac acest review cum trebuie, dar sper sa iasa ceva pana la urma.

Ultimele mele drumuri la Istanbul, au fost in Septembrie 2010, Decembrie 2011 si Ianuarie 2012. De obicei au fost calatorii scurte, de aceea nu prea pot sa scriu un maxi-ghid. Am sa scriu mai mult despre lucrurile care leam gasit diferite anul asta, comparativ cu anii precedenti si cateva idei in ceea ce priveste transportul si cateva trasee. Am sa ma concentrez mai mult pe lucrurile la care am reusit sa fac mai multe poze si la care pot sa le fac o descriere cat de cat mai amanuntita. Sa le luam la rand. Aeroporturi in Istanbul In Istanbul avem aeroportul principal - Atatrk International Airport (asta e un fel de Otopeni si e in partea europeana) si aeroportul Sabiha Gken International Airport (un fel de Baneasa pe partea asiatica). Sabiha Gken e mai mic si e folosit de catre linii aeriene ca Pegasus. Ma indoiesc ca de la Sabiha sa aiba zboruri inspre Romania, de aceea am sa vorbesc despre: Istanbul Atatrk Havaliman Pagina Oficiala: click aici E un aeroport destul de marisor. E pe trei nivele la subsol este un market si statia Metroului, la partier sunt Sosirile, iar la etaj, plecarile. Lipita de cladirea principala a aeroportului este cladirea pentru zboruri interne ( Hatlar = Zboruri Domestice; D Hatlar=Zboruri Internationale). Peste drum este parcarea acoperita se trece prin niste pasaje deasupra strazii. Am sa descriu putin in detaliu, pentru cei care sunt la primul zbor, sau care vin prima data pe acest aeroport. Cei umblati, sariti peste urmatoarele randuri :) De obicei (dar nu intotdeauna) iesirea din avion, se face direct in aeroport. Adica -sunt aceste tunele mobile, care se lipesc de avion. Nu aveti de coborat din avion pe scari, luat autobuz, etc. Sunt niste colidoare lungi si au si benzi rulante, din loc in loc. Toti calatorii, ajung pe la jumatatea cladirii. Aici, cei care sunt doar in Tranzit (adica au conectii cu alte zboruri si nu intra-n Turcia), ajung la o serie de birouri de unde-si iau Boarding Pass-ul pentru urmatorul zbor, sau daca-l au deja il arata politistului care e langa scari. Apoi urca pe niste scari in zona de Plecari de la etaj. Ceilalti, care vor sa intre in Turcia urmeaza indicatoarele inspre Passports. Ajunsi in fata ghiseelor cu Passports trebuie mers la Other Nationalities. Au ghisee pentru cetatenii turci (apare si steagul) si ghisee pentru straini. Pentru Romani, nu este nevoie de viza. Mergeti direct la ghiseul de pasapoarte, unde va pune viza de intrare. Dupa ce ati trecut de pasapoarte, ajungeti in zona de unde va recuperati bagajul care l-ati dat la cala. Chiar cum iesiti de la pasapoarte, vedeti monitoarele unde va scrie pe care banda, va vor veni bagajele. In functie de zborul cu care ati venit pe aceste monitoare veti gasi numarul benzii. Ajunsi langa banda, veti gasi scris pe monitor, numele aeroportului din care ati venit si ora zborului. Pentru carut de bagaje - trebuie sa aveti bani marunti de 1 lira, sau 50 de kurus. Cred ca merge si cu moneda de 1 Euro. In caz ca vreti sa luati un carut, e bine sa aveti monede la voi. Caruturile de carat bagaje, sunt pe langa benzi. Sistemul de folosire al monedelor e acelasi ca la unele supermarketuri. Dupa ce ati recuperat bagajul, se iese pe centru. Aici, vamesii, va pot controla gentile, daca vor. Rar o fac. Dupa ce iesiti de aici, sunteti in zona Sosiri a aeroportului, unde va intalniti cu cei care va asteapta (daca va asteapta cineva). Daca aveti conectie cu alte zboruri domestice, se poate ajunge in terminalul pentru zboruri domestice, mergand la stanga. Pentru a merge cu metroul, se merge in dreapta iar apoi se coboara la subsol. Tot la Sosiri, gasiti si birourile celor de la Rent A Car si cateva case de schimb valutar. Daca iesiti in fata aeroportului, puteti lua autobuzele Hava, pentru a ajunge in centru. Pentru cei care stau in Taksim autobuzele Havas sunt cele mai potrivite. Pentru cei care stau in zona SultanAhmet o combinatie de metrou si tramvai, sunt cea mai buna optiune de a ajunge de la aeroport la hotel. Desigur ca exista si varianta taxiului... dar eu vorbesc in special de mijoacele de transport in comun.

Autobuzele Hava Pagina Oficiala: click aici Aceste autobuze, sunt speciale pentru a asigura transportul de si pana la aeroport. Pleca din jumatate in jumatate de ora (xx: 00 si xx: 30) atat din Taksim cat si de la Aeroport. Calatoria pana-n Taksim dureaza aproximativ 40 de minute si va lasa in fata restaurantului McDonalds, in imediata apropiere a Pietei Taksim. In fata aeroportului, sunt trei stopuri trebuie sa asteptati la stopul unde scrie: HAVA TAKSIM OTOBS DURAI. Aceste stopuri sunt foarte usor de gasit. Mai sunt stopuri si pentru alte rute. De obicei pe langa aceste stopuri se plimba si cel care vinde biletul, si va intreaba Taksim? , Taksim? ... ii bagati un Evet si cumparati bilet de la el cu 10 TL. Biletul il puteti cumpara si cand urcati in autobuz. Acelasi individ, va mai veni odata sa verifice ca toata lumea are bilet. Eu de obicei, folosesc Havasul pentru a ajunge in Taksim si n-am avut niciodata probleme. Important - La intoarcere, sa stiti ca autobuzul opreste intai la terminalul pentru zboruri domestice. Va anunta ca e Domestic Terminal. Asteptati pana autobuzul merge la Terminalul pentru zboruri Internationale, care e ultimul stop. Pentru zona SultanAhmet Hagia Sofia, se poate lua metroul (va trebui sa schimbati si sa luati tramvaiul mai apoi). Din zona de sosiri, inauntru, faceti dreapta si veti cobora la metrou. Sunt indicatoare si e foarte usor de gasit. Inainte sa vorbesc despre metrou, ar trebui sa vorbesc putin despre bilete. La metrou si la tramvai se folosesc Jetoane. Costul unui jeton e de 2TL. Pentru fiecare calatorie aveti nevoie de un jeton. Pe langa jetoane, mai avem Akbil si IstanbulKart. Ce este Akbilul? Este ca un breloc de chei, pe care incarci contoare si cand urci in autobuz, sau intri la metrou, cand il lipesti iti trage costul calatoriei. Daca inainte se folosea doar Akbilul, acuma se incearca trecerea la noul sistem cu IstanbulKart. Ce este IstanbulKArtul? Este ca o carte de credit, pe care incarci o anumita suma si o folosesti lipind-o de cititoarele din autobuz, de la metrou, feriboturi si de la tramvai. Prima data cand o cumparati se plateste un depozit de 10 TL, si se pot incarca pana la 150TL credite pe ea. Nu-mi este foarte clar, cum se calculeaza pretul unei calatorii, dar cred ca aveti 10% reducere din pretul normal de 2TL si puteti face pana la 5 transferuri intr-un timp de 2 ore. Problema la aeroport este ca nu vand IstanbulKarturi (sau Akbiluri), au doar niste automate la care cei care au deja aceste cartele le pot reincarca. De aceea pentru calatoria cu metroul trebuie cumparate jetoane. Mai de mult, era un ghiseu de la care se puteau cumpara jetoane, dar acum am vazut ca sunt montate automate pe pereti. Va trebuie bani marunti pentru a putea cumpara aceste jetoane. Pretul unui jeton este de 2TL. Aveti nevoie de unul pentru metrou si inca unul pentru tramvai. Cand schimbati lire, sa cereti as va dea si cateva lire marunte, sau mergeti sa schimbati la magazinul din aeroport. Ce sunt Jetoanele? Sunt niste fise de plastic rotunte, pe care le folositi de a trece de barierele de la metrou sau de la tramvai. Dupa ce le bagati, puteti inainta :) Nu-i mare filozofie. Statia de metrou din aeroport e statie terminus. Nu conteaza care metrou luati, toate merg in aceeasi directie, inspre Aksaray. Pentru a ajunge in Sultanahmet, trebuie sa schimbati si sa luati tramvaiul care circula prin centrul istoric. Se poate schimba in Zeytinburnu sau Aksaray, dar mai bine este de schimbat in Zeytinburnu, deoarece este mai putin de mers pana la tramvai. Din Zeytinburnu trebuie sa luati tramvaiul inspre Kabatas sau Eminonu. Sa nu luati tramvaiul inspre Bacilar deoarece merge in directia opusa. Tramvaiul

Tramvaiul este cel mai folosit de turisti si trece pe langa majoritatea punctelor turistice. Tramvaiul circula intre statiile Zeytinburnu si Kabata. Cateva statii importante de pe linia tramvaiului: *La statia SultanAhmet, se coboara pentru a ajunge la Moschee Albastra (SultanAhmet), Hagia Sofia, Batan Cistern, TopKap etc. *Statia Glhane e cea mai aproape de Muzeul de Arhelogie. *Beyazit si emberlita pentru a merge la Kapal ar Marele Bazaar. *Eminnu, pentru a merge la Msr ars (Spice Bazaar), Podul Galata pe langa ele sunt locurile de unde pleaca tururile pe Bosfor si vapoarele inspre skudar si partea asiatica. Tot aici este si cea mai importanta statie de autobuze (ma refer la rute inter-urbane). Am sa vorbesc putin mai pe larg despre Eminnu mai incolo. Trecand podul Galata peste Cornul de Aur (Hali in Turcete), urmatoarea statie, in celalalt capat al podului este: *Karaky. De aici se poate lua funicularul (Tnel) pentru a urca dealul genovezilor si a ajunge pe Istiklal Caddesi (cea mai importanta strada de shopping). Pentru a ajunge la Tnel, trebuie trecut drumul, in partea stanga, stand cu spatele la Podul Galata. Exista si un pasaj subteran. Din statia de sus a Tnel, se poate ajunge foarte usor la Turnul Galata, sau se poate lua Tramvaiul Nostalgic pe Istiklal, pentru a ajunge pana-n piata Taksim. Nu recomand insa aceasta ruta, cand veniti de la aeroport, deoarece tramvaiul Nostalgic este foarte aglomerat si se misca foarte greu, deoarece strada e plina de oameni. Ultima statie a tramvaiului, e *Kabata. De aici se poate ajunge foarte usor pe jos pana la Palatul Dolmabahce. Tot in Kabata gasiti si docurile vapoarelor inspre Insulele Printilor. Metroul Turistii au foarte putin de a face cu metroul, deoarece nu este o retea completa de metrou. Se lucreaza acum pentru a uni toate liniile, dar se pare ca lucrarile vor mai dura ceva timp deoarece au descoperit ceva siteuri arhelogice si lucrurile se misca greu. Exista doua linii de metrou: cea din aeroport pana-n Aksaray, si din Taksim pana-n Levent. Cele doua linii de metrou nu sunt conectate intre ele. Prima linie va poate interesa pentru a ajunge la aeroport, iar cea din Taksim, in caz ca vreti sa mergeti la ceva Malluri din Levent. In rest nu aveti treaba cu metroul. Autobuzele Au inceput sa puna mai in toate autobuzele, monitoare care arata statiile care urmeaza si se incearca trecerea la IstanbulKart. Pe panourile laterale ale autobuzelor, sunt scrise statiile mai importante (sau cartierele) prin care trece autobuzul respectiv. Se urca, pe usa din fata si imediat in dreapta sunt masinile unde trebuie lipite Akbilul sau IstanbulKartul. Se lipeste IstanbulKartul si se aprind niste beculete si face un sunet specific cand trage costul unei calatorii. In caz ca nu mai sunt contoare, becurile vor fi rosii si va face un sunet diferit. De multe ori, veti vedea oameni care va roaga sa foloseasca cartela voastra: Sizin Akbilini kullanabilir miyim? Va dau 2 lire si o folosesc pentru a trage o calatorie. E de datoria soferului sa verifice ca toti calatorii au lipit cartela la urcare. Mai de mult, erau multi soferi care aveau si ei cate o cartela si le dadeai lor banii si foloseai cartela lor. Ultimile dati am vazut insa ca nu mai folosesc si cei care nu au se roaga de ceilalti pasageri. Mai sunt si autobuze private in care puteai plati calatoria cand urcai. La ultimele calatorii, nu am prins insa astfel de autobuze si se pare ca folosirea IstanbulKardului e un must. De unde se pot cumpara IstanbulKarduri? Sunt chioscuri prin statiile importante de autobuze, ca Eminnu, Taksim etc. De obicei pe chioscuri scrie: Akbil Dolum, Istanbul Kart, Sat ve Dolum Noktas. Ceea ce s-ar traduce: Reincarcare Akbil, Cartela Istanbul, Punct de Vanzare si Reincarcare. Reincarcarea se poate face si de la automate, dar acestear se gasesc in foarte putine locatii. E vorba ca vor aparea in mai multe locuri in curand. Eu am reincarcat Istanbul Kartul de la statia de jos a Tnel. Se pune Cartela pe un fel de citor iar comenzile la automat se

dau de la un fel de butoane laterale. In viitor e vorba ca se vor monta astfel de automate in mai multe locatii iar IstanbulKArtul va avea mai multe aplicatii -se va putea plati si Taxiul cu ea, de ex. In afara de ghiseele din statiile de autobuz, se poate sa mai gasiti IstanbulKArt si la unele chioscuri cu fel de fel de maruntisuri (ziare, dulciuri etc). De obicei au reclame cu Jeton sau Akbil Dolum Bayii. Recomand cumpararea unui IstanbulKart deoarece veti salva ceva banuti. Autobuze care le-am folosit: Autobuzul 32 sau 91O din Eminonu pentru a ajunge la EdirneKap (si zidurile lui Theodosius) si Biserica Chora. Din Taksim, orice Bus, inspre Eminonu, pentru a ajunge la tramvai si a va conecta cu orasul vechi. Majoritatea merg inspre Eminonu anyway. La o prima calatorie in Istanbul, autobuzele vor fi folosite mai putin. Principalul mod de transport va fi tramvaiul. Ar mai fi Autobuzul 40, din Taksim care merge de-a lungul Bosforului. Mai este si un 50T (parca), pe care lam folosit pentru a ma intoarce de la Patrarihia Ortodoxa, inapoi in Taksim. Cu vapoarele Siteul vapoarelor de stat e IDO Istanbul Deniz Otobuzleri (click aici pentru detalii) dar poate fi putin greu de urmarit. Eu nu am fost cu vapoarele decat de la Kabata pana la Insulele Printilor si de aceea nu am sa ma bag in subiect. Pe siteul lui Tom Brosnahan, gasiti mai multe informatii despre vapoare. Din nou cheia e Eminnu. De aici puteti lua vapoare inspre Eyup, pentru a vedea Cornul de Aur, sau puteti merge pe Bosfor. De asemenea se poate traversa pe partea asiatica. Important e sa mergeti la docul potrivit iar costul unei calatorii este la fel ca peste tot adica 2TL. Se poate folosi Istanbul Kardul. Pe langa firmele de stat si vapoarele pentru navetisti sunt vapoare pentru turisti. Aici preturile difera in functie de companie si de cat dureaza turul. Vedeti aceasta pagina click aici pentru a afla mai multe in functie de ce va intereseaza. Hubul Istanbulului e Eminnu. O data ce intelegeti Eminnu puteti spune ca ati gasit cheia Istanbulului. Am sa pun doua harti si va fi destul de usor de inteles. Sunt doua pasaje subterane in Eminnu si seamana unul cu celalalt, de aceea la o prima vizita multi se incurca. Nu se poate trece strada (sau ajunge la tramvai) altfel decat prin aceste pasaje. Primul pasaj subteran (cel care duce la statia de tramvai Eminnu) e aproape de Moschea Mamei Sultanului (Valide Sultan), veti trece pe langa zidurile moscheii cand veti veni inspre Bazarul de Mirodenii (Msr ars). Al doilea pasaj, e in fata bazarului, si duce la intrarea spre Podul Galata. Trecand prin Pasaj, veti ajunge langa barcile de unde se vinde peste. Daca veti face stanga, veti ajunge la statia de autobuze. In dreapta, pe sub pod se ajunge la docurile vapoarelor inspre partea asiatica. Peste Cornul de Aur veti vedea Turnul Galata. Podul il puteti traversa pe sus pe langa pescari, sau jos pe unde sunt restaurantele. In capatul celalalt la podului, trecand din nou printr-un pasaj subteran puteti ajunge la Statia Tunelului. Podul in puteti traversa fie pe partea dreapta, fie pe stanga. Odata ce sunteti pe pod nu puteti trece de pe o parte pe alta. pe partea dreapta, veti vedea Bosforul, in departare Topkap si Hagia Sofia, iar pe partea stanga, Cornul de Aur. E frumos de traversat podul pe ambele parti. Cartele cu reduceri la muzee. De curand Ministerul turismului (sau al culturii) a introdus un sistem de cartele (ca in alte mari orase) care fac reduceri la intrarile la muzee. Sistemul e gandit in special pentru cetatenii turci, dar au si cartele pentru cetatenii straini. Numele Cartelei e Museum Pass si pentru mai multe informatii click aici E o cartela valabila pentru trei zile si puteti intra cu ea (fara a sta la coada) la un numar de obiective: Chora Museum, Hagia Sophia Museum, Topkap Palace Museum and Harem Apartments, stanbul Archaeological Museums, *stanbul Mosaic Museum, Museum of Turkish and slamic Arts. Pretul cartelei e de 72 TL. Sa vedem cat ar fi costul, fara aceasta cartela: Chora Museum 15TL Hagia Sophia Museum -25TL

Topkap palace 25TL Harem Apartments 15TL stanbul Archaeological Museums 10TL stanbul Mosaic Museum 8TL Museum of Turkish and slamic Arts 10TL 15+25+25+15+10+8+10= 108TL Daca am calculat corect salvati 36TL, daca vizitati toate aceste muzee in trei zile. Trei zile sunt arhisuficiente pentru a vizita aceste obiective. Pe langa intrarea la aceste obiective mai au reduceri la alte muzee si ceva reduceri la cumparaturile din gift shopuri. Cartela se poate cumpara din niste microbuze de langa Aya Sofya, Topkap, Muzeul Arhelogic si Biserica Chora. Sunt inca la inceput cu implemetarea acestei cartelei dar s-ar putea sa merite. Ceva cozi mai lungi sunt la intrarea la Hagia Sofia in rest nu prea am vazut cozi la intrare. Cozi sunt la Topkap, dar nu atat de mult la bilete cat la unule obiective din interior - de ex. Diamantul Lingurarului. La impartirea pe zile urmatorul tabel mi-a fost de folos (preluat din Rick Steves- Istanbul): Obiective deschise in fiecare zi: Palatul Scufundat, Turnul Galata, Baile turcesti (hamamuri), moscheele (care se inchid vizitatorilor in timpul orelor de rugaciune de asemenea Vineri moscheele sunt aglomerate). Luni: Majoritatea muzeelor sunt inchise. Hagia Sofia, Muzeul Arhelogic, Muzeul de Arta Islamica, Muzeul Arhelogic, Palatul Dolmabahce, Muzeul Militar, Muzeul de Arte Moderne, Muzeul Industrial Rahmi Ko sunt inchise. Topkap e deschis dar aglomerat. Marti: Topkap, Muzeul Militar, Manastirea Dervisilor din Galata sunt inchise. La Aya Sofia e aglomerat. Miercuri: Biserica Chora, Fortareata Rumeli sunt inchise. Topkap e aglomerat dimineata. Joi: Toate obiectivele sunt deschise in afara de Palatul Dolmabahce. Vineri: Aglomeratie la moschei, fiind zi de rugaciune. Sambata: Toate sunt deschise in afara de: Quincentennial Museum of Turkish Jews. Duminica: Marele Bazar si Bazarul de Mirodenii sunt inchise. Carti despre Istanbul: In primul rand trebuie sa mentionez Caderea Constatinopolului de Vintila Corbul :) un fel de Shogun romanesc. De asemenea interesanta este si cartea Constantinople de Edmondo de Amicis. Umberto Eco ne duce in Baudolino in timpurile primei caderi a Constantinopolului in mana latinilor. Pe books. google.com se mai gasesc si alte carti in full view despre Istanbul, scrise pe la 1800. Interesante de vazut. Cand vine vorba despre filme, primul care apare in liste e Hamam (click aici). Personal nu-mi pare acest film a fi reprezantativ pentru stanbul. Un film mai nou, cu mai multe cadre interesante prin stanbul este The nternational (click aici) Jackie Chan a trecut si el pe aici in The Accidental Spy (click aici). James Bond e pasionat si el de acest oras, chiar zilele astea se filmeaza prin Eminnu. Pasiunea lui e mai veche insa, marturie stand From Russia with Love 1963 (click aici), The world is not enough 1999 (click aici). etc. Un film turcesc care mie mi-a placut e Eskiya (Haiducul) (click aici). Probabil ca mai sunt multe altele, dar personal nu cred ca spiritul acestui oras a fost prins inca in vreunul. Cel putin nu in vreunul care l-am vazut eu. Din cinematografia turceasca ar trebui sa-l mentionez pe Kemal Sunal, foarte cunoscut in Turcia pentru rolul aban. aban e un fel de Nea Marin (sau Pacala) care vine de la tara la oras si face fel de fel de nazbatii.

Pe partea filme istorice, il avem pe actorul Cneyt Arkn, cunoscut pentru roluri ca Battal Gazi, Kara Murat etc. Un fel de Sergiu Nicolaescu karatist, care sare pe trambuline si lupta impotriva ghiaurilor si a popilor chiar mam uitat pe youtube si vad ca are si o confruntare cu Vlad Tepes :). n mai multe filme de ale lui se dau fel de fel de lupte pe ziduri de pe langa stanbul. Ar mai fi de mentionat si actorul Kartal Tibet, pentru rolurile lui din Tarkan si Karaolan. Aceelasi povesti cu Fat Frumos, crescut de lupi, lupta cu vrajmasii etc. Moscheele La fel cum Roma are bisericile cu intrare gratuita, asa si Istanbulul se lauda cu moscheele lui. La moschei intrarea este gratuita. Multe moschei sunt interesante de vazut deoarece sunt vechi biserici bizantine. Unele dintre aceste moschei (cum sunt Biserica Chora si Hagia Sofia) au fost renovate si transformate in muzee. Altele au ramas mai departe moschei si nu se poate sa nu te intrebi ce picturi sau mozaicuri ascund sub stratul de var. La moscheele mari, turistii au intrare separata, pentru a nu-i deranja pe cei care se roaga. In moschee se intra descult, iar femeile trebuie sa aiba grija sa aiba capul acoperit. La moscheele mai mari gasiti saluri pentru a va acoperi. La unele, papucii se lasa in niste dulapioare afara, iar la altele se pun in niste pungi si-i luati cu voi. Moscheele sunt inchise turistilor cu 20 de minute inainte de orele de rugaciune. Iar rugaciunea (namazul) dureaza in jur de 20-30 de minute. La moscheele mari sunt paznici, care au grija de acest lucru, dar la cele mici se poate intra chiar si-n timpul rugaciunii. Trebuie doar de avut grija cu aparatele foto si nu ai deranja pe cei care se roaga. Orele de rugaciune se schimba putin in functie de perioada anului le calculeaza in functie de rasaritul si apusul soarelui. Pentru orele de rugaciune click aici Despre Shopping Multi straini cand vin li se pare ca fac mari afaceri daca se targuiesc. Ceea ce nu stiu ei, e ca la magazinele la care nu sunt afisate preturile, vanzatorul le face pe loc, dupa cumparator. Daca te vede strain, le umfla, ca sa aiba de unde taia, in caz ca vrei sa te targuiesti. Nu toate magazinele sunt asa. De exemplu majoritatea magazinelor de pe Istiklal, au preturile afisate si nu se targuiesc. Ca o regula generala magazinele de firma si cele europene le gasiti pe Istiklal Caddesi. Aici sunt si turcii mai instariti, laici si west-looking. In Eminonu, Kapal ar etc, sunt cei mai saraci si turistii. Multe chinezisme si fel de fel de suveniruri pentru turisti. Mai sunt multe magazine bune, pe langa Kapal ars. Sunt cateva drumuri pline cu magazine in special cu textile. Multi lucreaza direct cu fabrica si puteti face afaceri bune daca va targuiti. Daca stiti turceste aveti un avantaj in plus. Pretul flucteaza mult cu cantitatea care o cumparati. O alta zona pentru textile e in capatul tramvaiului ZeytinBurnu si zona Merter Tekstil Merkezi. In ZeytinBurnu sunt ceva magazine cu haine care au preturile afisate si nu se targuiesc au afisat peste tot acest lucru. Datorita si faptului ca sunt mai la periferie au preturi mai bune. In zona Merter sunt multe fabrici de textile dar majoritatea vand doar en-gros. Nu stiu daca intereseaza acest lucru pe un turist obisnuit, dar am zis sa mentionez. Textilaraie ieftina gasiti la Zeytinburnu, iar pentru ceva mai de firma Taksim si Istiklal Cadesi. In zona Kapal ar chestii pentru turisti si daca stiti sa negociati puteti gasi si ceva bun. Dar dupa cum am zis vanzatorii isi citesc clientii. Daca-i vad ca-s turisti sau habar n-au ii incalta :) Sunt mesteri la asa ceva. Un site foarte bun pentru cei care merg la Istanbul este acesta: Turkey Travel Planner by Tom Brosnahan (click aici). Gasiti cam tot ce aveti nevoie aici. Reviewul asta l-am scris pe sarite, cu pauze mari, de aceea s-ar putea sa fie destul de incalcit. Daca am sa-mi mai aduc aminte de ceva am sa mai scriu pe la ecouri. Am sa mai adaug ceva poze cu mijloacele de transport poate vor fi de folos celor care merg la stanbul. Vacante frumoase.

Istanbul... turist cu buget mic!


Initial, am avut intentia sa numesc acest review "economic", insa nu mi-as dori in nici un chip ca pritenii useri sa ma catalogheze o avara sau o mare econoama! Nici pomeneala! Nu stiu sa fac economie, ba mai mult sunt o mare plimbareata, insa datorita, sau mai bine zis din cauza "uriasei" pensii de care dispun, caut solutii sa "fiu in randul lumii", sa-mi implinesc dragostea pt excursii si vacante in tari accesibile precum Turcia si Bulgaria! Datorita acestui fapt, review-ul meu se adreseaza in special celor din categoria"usoara"! M-am intors de curand din Istanbul (cazare hotel 75/E/3nopti/2pers/- vezi impresii) unde pt o zi am avut o problema de rezolvat, iar celelalte 2 zile mi-au ramas pt plimbare. Am alocat 100$ acestei actiuni, bani suficienti pt o experienta in acest fabulos oras. Transportul in comun este atat de bine pus la punct, incat cu 2Lire (sens) pleci din Aksaray pina in Kabatas trvesand Cornul de Aur pe vestitul pod Galata. Chiar si din tramvai, Istanbul-ul este un oras fabulos! Fiecare statie de pe acest traseu marcheaza un loc cu o anumita importanta turistica, dupa cum urmeaza; Laleli= plin centru comercial, zona Universitate, impinzita de turisti si de cei care fac un mic negot. Kapali Carsi sau Bazarul Acoperit este urmatoarea statie, bazar despre care sa tot scris si pe care nimeni din cei care stau chiar si o zi, nu-l ocolesc. Pana la acest punct exista si autobuze de transport in comun, care fac legatura cu multe din cartierele orasului, mai putin turistice, insa nu le recomand din cauza traficului infernal. Sultanahmet este zona cea mai "calcata"de iubitorii istoriei musulmane, cu cele mai multe muzee si moschei, zona istorica! Pe stradutele inguste si in panta, in dreapta, spre Marmara, iarna fiind se gasesc cele mai accesibile hoteluri ca si pret. De altfel este o zona buna pt un acces facil in orice directie. Moscheia Albastra, singura moschee cu 6 minarete din Turcia cu un program de la 9-16 si cu intrare =gratuita! Impune niste conditii (descsltat la intrare, imbracaminte decenta, iar d-ele acoperite) Vis-a-vis, Hagia Sophia, intrare 12$, Basilica Cistern, muzeul de Arheologie si un superb parc unde poposesc intre doua autocare turisti de toate natiile. F. multi asiatici. Din acest punct, drumul coboara, se ingusteaza intr-atit ca ai impresia ca nu mai are loc nici o masina pe linga tine. Se largeste apoi in dreptul statiei Sirkeci, unde este si o gara care leaga zona turistica de alte cartiere. Trenul strabate drumul in mare parte pe langa M. Marmara (cost bilet 2,25 lire) drum pe care l-am facut si eu a doua zi, pina in Zeiytinburnu, loc in care se afla outle-ul Olivium, insa ca o paranteza nu recomand. Lucruri scumpe, promotii"yoc". Eminonu= pct. final al calatoriei mele desi tramvaiul de aici mai are un pic de drum traversind Podul Galata spre Karakoy si Kabatas urmatoarele statii. Din Karakoy, ulterior se poate merge cu un alt mijloc de transport pe vestita strada Istiklal Cadessi cu mag. de firma, iar din statia Kabatas in Taksim. Dar sa revin la Eminonu, loc de unde Podul Galata se prezinta in toata splendoarea lui. Cu un furnicar de lume, este si pietonal, cu multele restaurante de sub el, chiar pe marginea apei, o priveliste minunata. Off! Am uitat o statie, deh, batranetea... Parcul Gulhane este imediat dupa Sultanahmet si aici se gaseste Muzeul Topkapi, cost acces 20$. L-am vizitat in urma cu 20ani, acum destinatia mea era ferry-boat spre Kadikoy in incercarea mea de a vedea cat mai mult in timp cat mai scurt. Sa revin la Bosfor! Cea mai populara (observati ca n-o mai numesc "economica") modalitate de a explora Bosfor-ul este ferryboat-ul. A nu se confunda cu acele nave pt croazira turistilor care costa chiar si 20$ bineinteles cu o masa si bautura

aferenta, iar ca si timp dureaza 3h. Nu! Vorbesc despre ferry-boat-ul tuturor, navetisti, turisti etc. Am ales sa merg pina la Kadykoy, fiind ultima gara maritima de pe partea asiatica. Asadar, in Eminonu, port, se gasesc 3 sau patru dock-uri (gari maritime), cand zic doc sa stiti ca ma refer la o cladire acoperita, ca o sala de asteptare, cu banci, cu automat pt achizitionarea biletului, bilet care costa 2,25/ pers/sens. Erau vreo 3 la numar, fiecare gara cu directia ei; Uskudar, Harem, Haydar Pasa (gara in care acum un an a izbucnit un incendiu devastator, acum fiind inca in reparatii) si ultimul doc de pe partea asiatica Kadikoy. Traversarea, a durat aprox. 30min timp in care am putut sa admir privelistea celor doua maluri cu superbele vile, o cladire impozanta care ulterior am aflat era Universitatea Marmara. Kadikoy- oras in oras- incepuse ploaia si oricum tinta noastra a fost plimbarea pe Bosfor, nu colindatul magazinelor care si aici erau la fel de multe ca si in centru. Asa ca am luat o portie de peste la gratar intr-o jumatate de piine cu toate adaosurile specifice, care a costat 4lire (in Eminonu costa5lire) si cu urmatorul ferry am facut drumul inapoi. A fost o experienta, ieftina dar placuta. Cele 3 seri in care am innoptat in Istanbul, pt cina (saream peste pranz), iar mic-dejun aveam la hotel, chiar f mic (glumesc), am incercat 3 restaurante diferite in zona Sultanahmet, unde aveam si cazarea. Nimic de speriat, cu 10-12lire se mananca f bine, mai putin racoritoare, doar apa 0,5l. Trebuie doar o buna orientare si cautate acele "LOKANTA", de pe stradutele din Sultanahmet si nu pe artera principala. In prima seara am platit de ax. 9lire pt o portie de pilaf, f gustos, salata si doua tipuri de carne la gratar, acele chiftele care in sos nu sunt prea grozave, insa la gratar au fost f. gustoase si 3 aripioare de pui. In consecinta nu e nimic de speriat sau inaccesibil! Ocafea turceasca (la hotel aveam vesnica "solubila') costa 2 lire, iar la tonetele lor stradale cu 3lire primeai intr-o casoleta (stradal, stradal, dar f igienic) cam 250gr. de placinta cu branza. Parerea mea este ca merita sa vizitezi acest oras, chiar daca nu dispui de f multi bani! Daca am plictisit pe cineva, rog sa fiu atentionata sa nu mai repet greseala! Mai ales ca pe 15/dec ma intorc la Istanbul, de data asta voi lua si aparatul photo, chiar daca drumul meu este strict motivat medical. Sa aveti sanatate si vacante placute

Macar o data in viata trebuie sa mergi la Istanbul


Ilustratie muzicala - fond sonor/video pentru review: The Trevor Horn Orchestra Istanbul (Not Constantinople) Am ajuns in Istanbul, dup un drum cu maina care a fost ok, nici prea relaxant, dar nici prea obositor. Plictiseala care se instalase dup attea ore de mers a fost intrerupt de momentul n care am intrat n Istanbul. Pe mine, personal, m-a fascinat toat acea agitaie; mi srise toat oboseala acumulat pe drum i nu tiam unde s privesc mai nti, voiam parc s cuprind totul ntr-o privire... Am gsit oarecum greu hotelul unde trebuia s ne instalm; pe strduele inguste, abrupte i pavate cu dale, gipiesul nostru s-a pierdut parc i el. A trebuit s cutm hotelul pe jos i chiar ne-am descurcat binior, nu am rtcit prea mult i l-am gsit. Ne-a ntmpinat foarte drgu Gabi o romnc cu suflet mare- i patronul hotelului, foarte dragut si amabil. Ne-am instalat repede in camer. Am fost plcut surprins s constat c prezentarea pe net nu era cu nimic exagerat i c totul corespundea descrierii. Casa noastr pentru 6 nopi, Sultan Palace Hotel se afl n cartierul Sultanahmet - numit dup sultanul Ahmet I, constructorul Moscheii Albastre- considerat oraul vechi. Prima plimbare a fost n Hipodromul roman, acum un

pietonal n centrul cruia se afl: obeliscul egiptean, coloana epiut, fntna mpratului german Wilhelm al II lea i coloana zidit a mpratului Constantin al VII lea. De aici vedeam n partea drept Moscheea albastr, in stnga Muzeul de art islamic. Tot aici mi-a atras atentia un restaurant cu o frumoas teras unde, n fiecare sear, o formaie interpreta live muzic romantic, iar clienii serveau relaxai ceai, cafea i narghilea. Mi-a plcut foarte mult atmosfera acelei terase. Vreau s menionez acum c mi-au atras atenia in mod deosebit paharele in care turcii servesc ceaiul erau mici i aveau forma de lalea; par foarte delicate i am vzut in magazine seturi de pahare pentru ceai care mai de care mai frumoase. Am observat c la turci ceaiul este o parte important a ospitalitii lor. i-l ofer cu orice ocazie i au o adevrat tradiie att n preparare ct i n servire. Am citit undeva ceva frumos i vreau s strecor aici: bea cu fiecare cel putin un pahar de ceai, ca s te cunoti mai bine. Dar s revin la frumuseile singurului ora din lume care se intinde pe dou continente, nalta Poart sau Constantinopol, dup cum l regseam n crile de istorie. Prima sear am ncheiat-o ascultnd EZANUL=chemarea islamic la rugciune. Dei citisem cte ceva despre asta, nimic nu se compar cu sentimentul pe care-l trieti atunci cnd, parc de nicieri i de pretutindeni rsun glasul enoriaului care face ezanul. Toat agitaia oraului este parc anihilat de ezan; aveam sl aud apoi, de cateva ori pe zi (am neles c de cinci ori, dar nu am verificat asta) pe tot parcursul vacanei. Au urmat apoi vizitele la obiectivele turistice pe care mi le bifasem nc de acas. Hotelul unde am stat este situat strategic, aveam aproape toate punctele pe care voiam s le vizitm. Este aezat n Cornul de aur, i am mers pe jos spre principalele atracii ale Istanbulului: Moscheea albastr, Hagia Sofia, Palatul Topkapi, Biserica cisternelor. Noi am nceput cu vizita la podul Galata, al treilea pod peste Cornul de aur, vestit pentru restaurantele pescreti de sub el. De acolo ai o privelite minunat asupra Bostforului. La unul din acele restaurante am servit vestitul balik ekmek, un sandvi cu pete i salat, care, dei sun banal, era foarte bun. Am vzut apoi, la un alt restaurant, cum acest balik era pregtit pe o plit amplasat ntr-o barc ancorat, care se legna continuu i care era frumos decorat, parc era desprins dintr-o poveste. Deasupra acestor restaurante, pe podul Galata, erau foarte muli pescari, unul lng altul, crora nu le psa de soarele arztor sau de turitii glgioi, ba chiar, unul ne-a invitat s facem fotografii cu undia lui. M-a surprins plcut acest lucru pentru c sunt obinuit s mi se cear bani pentru diverse fotografii in concediu. Dar am vzut c turcii sunt foarte amabili i din punctul sta de vedere; in alte zile am fost invitat de un sultan, care m-a luat repede lng el pentru o fotografie, spernd c poate i voi trece pragul resturantului cu specific otoman, sau de cei care vindeau ngheat (o ngheat elastic, specific lor). Tot pe terasa unui restaurant de sub podul Galata am savurat i vestita cafea turceasc, foarte aproape de gustul meu, doar c puin cam prea dulce i cu mult prea mic. Dar privelitea care se ntindea naintea ochilor, sclipirea apei, mpreun cu iptul pescruilor i cu sirenele vapoarelor m-au fcut s nu mai fiu aa critic cu cafeaua mea prea dulce. Am plecat din zona Eminonu, lsnd n urm podul Galata i ne-am ndreptat spre Palatul Dolmabahce comoara sultanilor de pe Bosfor. Am intrat pe poarta dinspre stadionul Beikta, dup ce, n timp ce stteam cu rndul la coad la bilete, ne-am i fotografiat cu soldatul care sttea nemicat, cu arma la picior, fr s-i pese de cei care se aezau alturi pentru a imortaliza momentul. Imediat ce am ptruns n curtea palatului am fost surprins de grandoarea lui, de frumuseea grdinilor ce-l nconjoar, in care am vzut arbori de magnolie, trandafiri multicolori, nuferi, palmieri. nuntru, toate bogiile Orientului la superlativ. Dac, n urma vizitei la castelul Pele am ieit mut de uimire, cnd am intrat in palatul Dolmabahce am simit c mi se taie respiraia. Opulen, sta este cuvntul caremi vine acum n minte. Am ieit ameit i am descoperit imediat poarta dinspre Bosfor o privelite minunat. Am fcut cteva fotografii i am plecat plin de sentimente contradictorii. Am redescoperit apoi mreia acestui palat ntro alt zi, cnd m aflam pe vaporaul cu care am fcut croaziera pe Bosfor. i de departe, din mijlocul canalului ce desparte Europa de Asia, Dolmabahce este la fel de grandios i de impuntor. n pimbrile mele pe strduele aglomerate ale Istanbulului, am ntlnit la tot pasul comerciani care-i mpingeau crucioarele cu porumb fiert, castane coapte, pepene, ngheat, am ntlnit lustrangii nu mai vzusem n realitate, i tiam din filme i, dei era o forfot continu, nu mi s-a prut deloc obositoare. M-am plimbat cu plcere pe lng magazinele cu dulciuri tradiionale, artau ntr-un mare fel vitrinele pline ochi cu baclavale, cu rahat turcesc

(lokum), mi-au plcut foarte mult lmpile lor din sticl multicolor i ceramica lor. La tot pasul am ntlnit locaii in care se prepara durumul -aorma pe care o tim noi, dar cu mult mai gustoas i diferit n fiecare loc. Am continuat cu vizitarea Palatului Topkapi, unde cic se afl sabia lui tefan cel Mare, dar eu nu am vazut-o, era prea aglomerat i l-am vizitat oarecum n grab. Attea bogii adunate la un loc m-au obosit chiar. Rubine, safire, smaralde i mult, mult aur. Mi-a rmas n minte imaginea unui bol destul de mare plin cu smaralde, parc era o fructier plin cu nuci verzi, aa sttea acolo, n spatele geamului securizat, sfidndu-mi privirea. O surpriz frumoas am avut aici, un moment artistic al unei formaii de muzic tradiional. mbrcai n uniforme ca de armat, cu turban i papuci cu vrful n sus, bteau la tobe i suflau in trompete pe ritmuri otomane. Un alt obiectiv turistic ameitor, de data asta la propriu, este turnul Galata. Patronul hotelului unde am stat nea spus c, dac nu am vzut turnul Galata i Hagia Sofia, nu am vzut Istanbulul. Am urcat cu liftul i apoi am mai urcat cteva trepte, am trecut pe lng un restaurant (unde mi doresc cu tot sufletul s servesc vreodat mcar o cafelu i s pierd noiunea timpului privind pe fereastra) i am ieit pe balconul turnului. A trebuit s m lipesc cu spatele de ziduri mai nti, ca s-mi revin, att de ameitoare era senzaia, apoi, ncet, ncet, am pornit cu pai mruni pe lng balustrad i privind minunata panoram a oraului, am uitat de teama nlimii. Splendid!!! Am trit aceei senzaie ca anul trecut, cnd priveam panorama Barcelonei fie de pe dealul Montjuic, fie din grdinile Miramar, fie din parcul Guell, fie de pe dealul Tibidabo. Mi-am simit sufletul plutind i nlndu-se n acelai timp. Am trecut apoi n grab prin Marele Bazar i prin bazarul de condimentre, iar acum regret c nu mi-am rezervat mai mult timp pentru ele. O alt experien plcut am avut-o odat cu vizitarea Bisericii cistern, numit i Palatul care se scufund. Am intrat acolo cobornd mai multe trepte din piatr i am descoperit iruri de coloane nalte, din marmur ieind parc de sub ap, pentru c, ntre ele era ap, noi ne-a plimbat pe nite platforme din lemn, parc, iar fiecare coloan era frumos luminat. Spre surprinderea noastr, n ap erau foarte muli peti, unii chiar foarte mari, de cteva kilograme, alii ns semnau cu caraii aurii din acvariul meu de acas. Tot aici ne-am fcut nite fotografii haioase, mbrcai in haine otomane. Acum m uit cu plcere la ele i nc zmbesc la amintirea senzaiei pe care am trit-o mbrcat ca o femeie din haremul sultanului. De la biserica subteran am s trec la a vorbi despre vizita la Hagia Sofia, iniial biseric cretin ortodox, transformat apoi n moschee, devenit acum muzeu. Este cunoscut i sub denumirea de Sfnta Sofia sau Biserica nelepciunii Sfinte a lui Dumnezeu. Era considerat cea mai mare biseric cretin. Acum are la exterior minarete, iar nterior se pot vedea att icoane bizantine ct i citate din Coran i o loj a sultanului. E uimitor cum, sub acelai acoperi, slluiesc dou credine, Dumnezeu i Alah, Biblia i Coranul. Nu tiu ce m-a impresionat mai tare, aceast controvers, sau poate grandoarea edificiului. S ncerc s m desprind de istorie i s duc irul povestirii mele pe urmele tramvaiului (i acesta istoric, dar nc funcional) din piaa Taksim. Aici sunt multe construcii moderne, n stil european. Am vzut o mulime de hoteluri de lux, n faa crora staionau maini la fel de luxoase. Am cobort nspre podul Galata din nou, dar nu nainte de a intra n cteva magazine, pentru c, strada care duce nspre Galata este mrginit de magazine, restaurante, cafanele i cofetrii. Un alt moment pe care vreau s-l menionez este vizita Moscheei albastre. Este un must have pentru turiti. La fel ca n orice moschee, am intrat desculi i cu earf pe cap i primul lucru care m-a surprins plcut fost covorul moale care era ca un alint pentru tlpile mele obosite. ncercnd s ignor mirosul greu de picioare nesplate, mi-am ridicat ochii spre cupola imens, plin cu decoraiuni din faina albastr... foarte frumos totul... i foarte, foarte mult lumin, att natural, care ptrundea prin vitraliile superbe, ct i artificial, provenit de la becurile care atrnau aproape de capul nostru. Am zbovit ceva vreme acolo, n tcere, pentru c nu prea mai era loc de cuvinte... un amestec de noutate i de mreie... Si cum sa nu-ti doresti sa revii in Istanbul?!? Istanbulul a fost o destinatie aleasa in ultimul moment. Cand am plecat de-acasa, nu credeam ca vom ajunge si aici, dar daca tot eram in Turcia, ne-am spus ca nu merita sa ratam Istanbulul.

Odata hotararea luata, am asteptat cu nerabdare sa ajungem in vestitul oras. Stiam ca acest oras are multe de aratat iar noi nu aveam prea mult timp la dispozitie, de aceea nu ne-am propus sa vizitam mare lucru. Nu am avut un plan clar. Doream doar sa vedem cu ochii nostri acest oras miraculos, sa-i simtim pulsul, sa vedem pofta de viata, sa admiram contrastele (fiindca Istanbulul e un oras al contrastelor), sa vedem frumusetea orasului ridicat pe tarmul Bosforului, sa admiram cladirile, altfel spus, sa ne facem o idee despre acest oras, sa putem spune ca am fost aici, chiar daca era sa stam numai la o terasa, la o cafea! Pana in 1930 Istanbulul s-a numit Constantinopol si a fost capitala Imperiului Bizantin. Metropola importanta, comparabila cu Roma si Atena, Constantinopolul a fost numit Oras-Rege. Orasul de pe Bosfor a fost mereu o atractie pentru navalitori. Cu toate acestea, a fost greu de cucerit, aparand astfel Europa de navalitorii turci, arabi, persi, etc. Cu ferry-boat-ul luat din Bandirma am ajuns in jurul amiezii in Yenikapi, cartier port in partea sudica a orasului istoric. Intre sec. 5-10 a fost port commercial. Am facut un mic tur pana in cartierul Eminonu, trecand peste vestitul pod construit in 1453 Podul Galata. Panorama de pe pod e superba. In departare se zarea Turnul Galatafost turn de observatie dar care dupa cucerirea Constantinopolului a ajuns inchisoare, iar minaretele moscheelor domina cladirile din imprejurimi. Din mersul masinii am admirat orasul. Am oprit cateva minute langa Fantana Tophane (Tophane cesmesi), construita in 1732 de catre arhitectul Mimar Sinan la comanda lui Mahmut I. Fantana este o adevarata opera de arta, decorata cu motive florale si obisnuitele caligrafii. La restaurarea din 2006 s-au adaugat ornamente (frunze) de aur de 24 k. Am trecut si pe langa o moschee impresionanta, dar nu stiu cum se numeste si am ajuns din nou in Yenikapi, de unde ne-am indreptat spre centrul istoric al orasului, pe drumul de coasta. In dreapta avem marea, in stanga vechiul zid al Constantinopolului. In aceasta zona am vazut multe ruine. Din cand in cand, in fata cladirilor ridicate in panta observam doar arcadele, care au ramas in picioare, amintind de zidurile de altadata. Se pare ca s-au facut anumite descoperiri arheologice care au adus la lumina fragmente ce dateaza din perioada antica, de pe vremea primului oras bizantin. Odata cu aceste sapaturi s-au descoperit multe artefacte si morminte din Epoca de Piatra, vechi de 8000 de ani, care au dus la concluzia ca orasul este mult mai vechi decat s-a crezut. Orasul avea trei randuri de ziduri: zidul antic, zidul lui Theodosian, zidul lui Constantin cel Mare. Imperiul Bizantin era greu de cucerit, fiind cunoscut ca supraputere militara iar aceste ziduri nu au facut decat sa ingreuneze cucerirea orasului. Zidurile incercuiau orasul pe o lungime de 30 km, din loc in loc fiind ridicate turnuri (95 in total), porti, puncte intarite. Zidul lui Theodisian, care apara Constantinopolul dinspre uscat, erau cele mai solide iar cele mai slabe erau cele antice, care protejau impotriva atacului dinspre mare. Atacul insa a venit dinspre mare. Zidurile au fost ridicate pentru aparare si si-au indeplinit rolul cu succes, dar odata aparute tunurile, zidurile au cedat. Anumiti istorici sustin insa ca s-a patruns in cetate din cauza unei porti deschise, dupa care a inceput potopul. Constantinopolul a cazut, a fost preluat de Imperiul otoman, deschizandu-se astfel poarta spre Europa. In acest moment se incheie perioada Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Rasarit). Ruinele vechiului zid al Constantinopolului ne-au insotit aproape tot drumul. Pe masura ce ne apropiem insa de zona istorica, zidurile sunt tot mai bine conturate, sunt restaurate. Am parasit soseaua de coasta pentru a intra in cartier, printr-o intrare boltita din zid. Am lasat masinile intr-o parcare din apropiere amenajata la parterul unei cladiri (12 lt/zi), dupa care am pornit in cautarea unui hotel. Chiar in fata parcarii am admirat un izvor construit din marmura. Dupa constructie pare sa fie tot ceva vechi, dar nu este mentionat nicaieri numele fantanii. Dupa ce am vazut doua trei hoteluri, ne-am oprit la Almina Hotel Boutique, deoarece ne-a placut iar raportul calitate pret a fost bun. Detalii se pot vedea click aici . Am adus masinile in fata hotelului, dupa ce am platit o taxa de parcare. Nu-mi amintesc cat am platit, nici cat timp am lasat masinile in parcare, cred ca 2 lt pentru 1-2 ore.

Primul lucru pe care l-am facut cand am iesit in oras a fost sa cautam un restaurant. Am oprit la restaurantul municipalitatii, restaurant amenajat langa un turn al vechiului zid al Constantinopolului. click aici . Din restaurant am iesit in zona Cankurtaran, de unde ne-am indreptat spre centrul istoric al orasului, unde se gasesc principalele obiective din Istanbul. Imediat pe dreapta este un mic loc de joaca pentru copii. Nu e mare lucru dar copiii se bucura. Straduta ingusta e plina de hoteluri si restaurante, care mai de care mai aratoase. Am remarcat foarte multe hoteluri din lemn, construite in stil otoman, case tipice turcesti, multe flori. Cum ajungem in varful pantei, ne atrage atentia o alta fantana istorica, Fantana lui Ahmet III (Ahmet III Cesmesi). Este o fantana chiosc din 1728, mie mi s-a parut deosebita, mult mai frumoasa decat fantana Tophane. In locul acestei fantani a fost o fantana bizantina numita Perayton. Era locul de intalnire al otomanilor. Are un acoperis rotunjit si cinci cupole mici iar fatadele sunt imbracate in marmura si placi de gresie. Pe fiecare din cele patru laturi ale constructiei este cate o fantana, iar in stanga si-n dreapta fiecarui izvor este cate o nisa pentru pahare / sticle pentru umplut. Toate fatadele au decoratiuni in relief, reprezentand motive florale si nelipsitele elemente traditionale, motivele in stalactita. Colturile sunt rotunjite si arhitectura are numeroase curbe, arce si modele in relief. Deasupra fiecarei fantani si pe colturile rotunjite sunt benzi de caligrafie si benzi cu strofe din poeme dedicate apei, ambele in relief si aurite. Fantana marcheaza capatul strazii pe care am urcat. Conform indicatorului, la dreapta avem Muzeul de Arheologie si Palatul Topkapi, iar la stanga Biserica Sf. Sofia (Ayasofya), Moscheea Albastra, Yerebatan Sernici (Bazilica Cisterna) si Istanbul Valiligi (cladirea primariei?). Atrasi de Poarta Imperiala (Inalta Poarta/Sublima Poarta), pozitionata chiar in dreapta Fantanii Ahmet III, am luat-o la dreapta. Pe buna dreptate este numita Imperiala, Inalta, Sublima, exact acesta e sentimenul pe care-l avem in fata constructiei impresionante! Poarta a fost imbracata in marmura in sec. XIX, iar deasupra intrarii si a niselor laterale sunt panouri cu caligrafii otomane in relief, aurite, care reprezinta versete din Coran. Mai sus de acestea, si in stanga si in dreapta, semiluna, sapata in marmura si bineinteles aurita. Ne facem loc sa intram prin multimea de oameni care parca si-a dat intalnire aici. Poarta ne permite accesul spre Parcul Gulhane, amenajat in fosta gradina a Palatului Topkapi. Aici e frumos, e racoare, aleile sunt pline de turisti de toate nationalitatile care admira peisajul. Foarte multi stau jos direct pe iarba, langa rondurile de flori. Se simte relaxarea si placerea de a sta aici. De aici, privelistea asupra Stramtorii Bosfor e superba! Aleile duc la Muzeul de Arheologie si intrarea la Palatul Topkapi. Ne-am odihnit putin in acest parc dupa care am iesit din parc, am trecut din nou pe langa Fantana lui Ahmet III si ne-am indreptat spre Biserica Sf. Sofia. Asa cum am povestit in alt review, prima oprire am avut-o la Muzeul Ayasofya Mausoleele sultanilor, despre care am scris : click aici . Am intrat apoi in Piata Sultanahmet, denumita asa dupa Moscheea Albastra / Sulanahmet care domina piata. Trecand prin parc spre Moscheea Sultanahmet, am trecut pe langa doua cladiri interesante, care ne-au atras atentia. Atrag imediat atentia datorita cupolelor de pe fiecare incapere, de diferite dimensiuni. Aceste cladiri sunt Baile Roxelane, sau Baile Beyazit, intrarea facandu-se prin alta parte. S-au construit la comanda lui Roxelane, sotia lui Soliman Magnificul, arhitect fiind Mimar Sinan. In prezent adaposteste un magazin de covoare. Despre Moscheea Albastra am scris : click aici , asa ca nu mai spun decat ca trebuie vizitata daca va aflati in Istanbul. Aici, in Piata Sultanahmet, atmosfera e greu de descris! Totul se desfasoara in acest parc! Punctul forte al parcului este o frumoasa fantana arteziana care se afla in mijlocul parcului! Despre aceasta fantana arteziana initial am crezut ca este fantana lui Wilhelm al II-lea, care se afla in apropierea Bisericii Sf. Sofia. Si fiindca totul se intampla in jurul acestei fantani, credeam ca despre ea este vorba. Nu am vazut aceasta fantana, dar cu siguranta am trecut pe langa ea si probabil eram atenta la altceva. Fantana lui Wilhelm al II-lea sau Fantana Germana este construita in 1901 cu ocazia celei de-a doua vizite a imparatului german la Constantinopol. Fantana a fost construita in Germania si transportata pe bucati la Istanbul, unde a fost apoi montata.

In jurul parcului sunt banci si apoi un spatiu verde frumoas amenajat cu ronduri de flori si copaci cu forme ciudate! Toate natiile si religiile posibile se intalnesc aici! Din toate partile se aude click-ul aparatelor foto! Privind in jur, suntem inconjurati de moschei. Varful minaretelor si al cupolelor se zaresc in toate directiile! Suntem in alta lume, o lume de basm! Parca am intrat intr-o poveste din 1001 de nopti! Istanbulul un oras cu peste 18 milioane de locuitori, in care totul freamata! Aici sunt de toate pentru toti ! Un oras in care trecutul si prezentul coexista, un oras care fascineaza o lume intreaga, un oras in care cultura europeana si cea orientala se imbina intr-un mod neobisnuit! Cum vacana noastr pe litoralul turcesc se termina prea repede (ca orice vacan), ne-am hotart pentru un minisejur la Istanbul, aceasta metropola care nu contenete sa uimeasc i s incante o lume intreag. Problema care s-a pus a fost distana, foarte mare. Eram dup o saptmn de huzur si parca nu ne venea sa ne intindem prea mult. Din Efes pn n Edirne, la ieirea din Turcia, sunt apx. 630 km, iar din Efes pn n Istanbul 640 km, dup care nc 230 km pn in Edirne. Practic, e un mic ocol de 230 km. tiind c oricum ne ateapta drum lung pn acas, neam decis s mergem cu ferryboat-ul pentru a ne pstra bateriile pentru mai trziu si bineinteles, pentru a ne bucura de calatoria pe mare. Traseul a fost Efes Izmir Manisa Akhisar Balikesir Bandirma. n total sunt 350 km pn la terminalul ferry din Bandirma, de unde se ajunge la Istanbul, strbtnd Bosforul. n iunie ferry circul cam la trei ore. Primul era la 9.45 si urmtorul abia la 12.45. Calatoria dureaz aproape doua ore si jumtate. Fcndu-ne calculele, am constatat c dac nu-l prindeam pe primul, pe cel de 9.45, nu avea rost sa mai ajungem la Istanbul, fiindc nu ne ramnea timp s cunoatem puin din acest ora. Am prsit cu regret Efes-ul la ora 1.30 noaptea, aproximand cam 7 ore de drum. Am anunat la recepie c plecm mai repede i ne-au dat cteva sandwich-uri, in contul micului dejun la care aveam dreptul dimineaa dar pe care nu mai aveam cum s-l lum. Drumul a fost liber i am circulat mai bine dect am crezut, astfel c am ajuns n Bandirma n jurul orei 7.30. Aveam de ateptat doua ore. Am oprit mainile in faa unei bariere si am ateptat s se deschid birourile, la ora 8. La ora 8.00 s-a ridicat bariera. Primul lucru pe care l-am fcut a fost s ne interesm daca puteam plti cu cadrul, nemaiavnd lire turcesti. Am rsuflai uurai cnd am aflat ca se poate. Se poate plti cu toate tipurile de card: Master Card, Maestro Card si Visa. Preul este de 125 lt pentru masina + ofer i 27 lire pentru fiecare pasager peste 7 ani. In total am platit 179 lire, la un curs de 2.2 lei/1lt inseamn aproape 400 lei. Cei care cltoresc fr masin pltesc 32 lire/persoan. Am lsat masina la rndul care incepea s se formeze i ne-am plimbat putin prin mprejurimi. Bandirma este un ora comercial situat pe malul Marii Marmara, cu aproape 115.000 locuitori. A fost cunoscut sub numele de Panormos, dar cnd a fost cucerit de Imperiul Otoman, denumirea oraului s-a schimbat n Bandirma. A fost in cea mai mare parte distrus n primul rzboi mondial, de aceea cldirile de aici sunt relativ noi. Zona portuara se afla la baza unui deal. Drumul este asfaltat si intarit cu un zid de piatra care mie mi-a placut foarte mult. Din loc in loc sunt construite turnuri rotunde, astfel ca orasul, privit de pe mare, in acea zona, pare o fortareata. In zona portului sunt foarte multe hoteluri si restaurante, unele dintre ele de lux. Experienta avut la traversarea Strmtorii Dardanele - Canakkale a fost foarte placuta, asa c am ateptat cu emoie aceasta cltorie. Ne-am ntors la maini destul de repede. Intre timp, cursa de la Istanbul a ajuns la Bandirma. Este un ferry boat inchis, de vitez mare. Dupa ce a ancorat, au inceput s ias o mulime de pasageri, dup care maini, iar pasageri... si tot asa. Ne miram unde au incaput cu totii, parca nu se mai terminau. nainte de a urca, doi brbai au trecut pe la fiecare maina fcnd verificri. Au deschis portbagajele si au trecut un scanner peste geamantane si un alt scanner pe sub maina. Nu tiu dac aa se procedeaz de fiecare dat, dar nainte cu 2-3 zile au fost nite atentate teroriste (cu bomba) n Istanbul i ne-am gndit ca asta ar fi cauza. Am intrat n ferry, mainile au rmas pe acet nivel (cala?), dupa care am urcat scarile pentru a ajunge pe locurile destinate pasagerilor. Pe ferry sunt amenajate cteva puncte de unde se pot cumpra ziare, ceva suveniruri,

minibar (n doua locuri), cu buturi - cred c nealcoolice, nu tin minte exact, fast-food, dar preturile sunt destul de mari. n mai multe locuri sunt amplasate televizoare. Nivelul urmator este pentru Business Class, pentru care se pltete suplimentar. n zona centrala a ferry sunt toaletele si interesant mi s-a parut ca n apropiere erau si camere pentru rugaciuni, separat pentru femei i pentru brbati. Bineneles c nu am intrat acolo, dar la toalet am fost pentru a m spla pe mini. Sunt dotrile necesare, spun lichid, usctor pentru mini, mi s-a prut curat, la prima vedere. n partea din spate a ferry-ului este amenajat un mic loc de joaca pentru copii, mai exact cteva paravane colorate, cu personaje din desene animate, motiv pentru care am ales s stm n apropiere. i aici este un minibar si un televizor, dar erau stiri turceti si se vorbea despre atentatul care avusese loc n Istanbul. n sfrit am pornit! Aici, la capt, zgomotul se aude mai tare din cauza motoarelor, dar nu e deranjant. Am lsat n urm portul Bandirma i ne ndreptam spre Istanbul! Marea Marmara face legtura intre Marea Egee prin Strmtoarea Dardanele i Marea Neagr prin Strmtoarea Bosfor. Ferry-boat-ul strabate Marea Marmara in lungime pna la Istanbul, amplasat in Strmtoarea Bosfor. Bosfor n greac nseamn trecere, Bosforul fcnd trecerea de la Marea Marmara la Marea Neagra si totodata, trecerea de pe continentul asiatic la cel european. O perioada ne bucurm de privelitea frumoasa! Imprejur sunt multe insulite mai mari sau mai mici, cu mai mult sau mai puina vegetaie, cu forme diferite. Vasul merge cu vitez, pe mare rmnnd o dr alba i lat de spum, de parc ar fi un drum proaspat acoperit cu zpad! Ne-am departat tot mai mult, pmntul rmne n urm, iar n jurul nostru nu se mai vede dect marea! Ap n toate direciile! Chiar daca ferry este nchis i nu ne putem bucura de o plimbare pe punte, se auzea si zgomotul motoarelor, totusi am auzit linitea din mijlocul mrii! Acea liniste a pustiului, departe de cas, de pmnt, in mijlocul apei, o linite tulburat doar de valurile mrii! Recunosc c mi-au trecut prin cap diferite poveti. Plimbarea e frumoas, dar nu pot s nu m gndesc cum ar fi n cazul n care s-ar ntmpla ceva. Dupa aproape dou ore i jumtate vedem din nou pmntul! Panorama care se vede este... fr cuvinte! Aproape de noi sunt alte vase, e plin, unele pleaca, altele vin, dar mai departe, Istanbulul! mprit n dou lumi, una european i una asiatica de fia de ap de 32 km, care stabilete locul continentelor pe hart, Istanbulul trezete curiozitatea doar la simpla vedere! Cladiri nalte de zeci de metri se ridica deasupra cladirilor obisnuite, amplasate pn la malul mrii, minaretele moscheelor se nalta n toate direciile, se ghicete agitaia i forfota care este pe uscat! Am oprit la terminalul Yenikapi din Istanbul, un cartier din zona istorica a orasului. Chiar daca am avut o cltorie superb, eu m-am bucurat c am ajuns pe pmnt!

Delicii culinare n Istanbul


Ilustratie muzicala - fond sonor/video pentru review: Istanbul-Constantinopol Kebab, sarailii, baklavale, erbet, hamsii, pide, halva, rahat, ayran... doar o mic parte a ceea ce Istanbulul poate oferi. Raiul gurmanzilor, aliatul colesterolului, bucuria amatorilor de mirodenii, nimeni nu-i poate rezista. Imposibil s pleci, din Turcia n general i din Istanbul n special, mai slab dect ai fost nainte. Dac turcii care nvleau n trecut le-ar fi ntins bravilor ostai ai lui tefan cel Mare o mas cu un berbec la proap i nite kebab pe sub mustei, i-ar fi cucerit fr mult btaie de cap. A doua mare metropol ca mrime din Europa, Istanbul este singurul ora din lume care se ntinde pe dou continente. Orientul i Occidentul se ntlnesc aici i i dau prietenete mna peste Bosfor, la un ceai, n acordurile tnguite ale muezinului. Cine merge la Istanbul trebuie s fie pregtit sufletete. Mncarea este excelent, din abunden i ieftin iar oraul extraordinar. No problem efendi, no problem... Toat lumea era vesel, noi de ce n-am fi? Cam aa a fost

primul contact cu Istanbulul care ne-a primit cu braele deschise. Noi am ajuns mpreun cu ali prieteni (mari gurmanzi) imediat dup miezul nopii, iar pe strada unde eram cazai era o glgie de nedescris: turcaleii petreceau de mama focului. Ce-i drept era destul de central, n zona Sultanahmet. Mirosuri mbietoare ne gdilau deja simurile. Gazda ne-a ncurcat oarecum rezervrile dar a dres-o i ne-am trezit la etaj, deasupra terasei de unde venea un miros dulceag de narghilea. Au urmat trei zile de dezm culinar, fr a ignora ns atraciile oraului. Nu poi ajunge n Istanbul fr s intri n Hagia Sophia, fosta catedral bizantin cucerit n 1453 de otomani i transformat de sultanul Mehmet al IIlea n moschee. i azi pot fi vzute n interior elemente ale cretintii, cum ar fi icoanele pictate pe perei. Nu departe se afl i cealalt mare moschee, Sultanahmet Camii, cunoscut mai bine ca Moscheea Albastr. A fost ridicat n secolul al XVII-lea din ordinul lui Ahmed I cu scopul declarat de a concura i depi ca mreie Hagia Sophia. n interior se intr desclat iar femeile au capul acoperit. Bineneles, nu trebuie ratat Palatul Topkap, simbolul Imperiului Otoman, cu Haremul ca atracie principal. Sau imensele rezervoare subterane de ap de la Basilica Cistern (Yerebatan Saray), aflate la cteva zeci de metri de Hagia Sophia. Toate acestea le gsii grupate n aceeai zon i reprezint polul turismului n Istanbul, dar n weekend este destul de aglomerat. V recomand s le vedei undeva n timpul sptmnii iar spre weekend s migrai n alte zone ca Galata sau Taksim, care sunt centrele distraciei i deliciului gastronomic. Acolo se afl ppica. Pornind dinspre Taksim ctre podul Galata, cltorul este bombardat cu oferte care mai de care mai ispititoare, mici restaurante, cafenele, cofetrii. Pentru nceput, aa, de control, un kebab de pe strad ar fi numai nimerit. Dintre numeroasele tipuri, Adana Kebab pare a fi cel preferat (dar aici e o chestiune de gust), numit dup unul din oraele mari ale Turciei de pe rmul mediteranean. Dei kebbriile arat la fel ca la noi, calitatea produselor este net superioar. Mai departe, dac nu v-ai sturat, lipii-v nasul de una din vitrinele pline cu bucate aburinde i va fi greu de ales un fel. La antreu vei fi servii cu pide (o lipie umflat) i sos de usturoi cu msline. Mncarea turceasc st sub influena buctriei otomane, descris ca fiind o fuziune a buctriilor persane, central asiatice, Orientului Mijlociu, mediteranean, caucazian i balcanic. Tot nainte pe o strdu care coboar spre turnul Galata v putei delecta cu un suc natural de portocale sau rodii, proaspt stors. Tarabele sunt frumos aranjate iar vnztorii v invit decent s le fii client. La baza turnului, un mic negustor ambulant ncinge un mic grtar. Nu tiu ce pregtete, dar dup mirosul demenial pare a fi ceva de oaie. Pn n vrful turnului simim mirosul. Unde mai pui c dac vrei s mncai la nlime, nu numai la propriu, putei rmne n turn, unde am descoperit un restaurant destul de elegant. Tot nu ajunge? Nicio problem, trecei podul Galata i alegei unul din restaurantele de pe tablierul inferior. Sutele de undiari vnd pete acestor restaurante, dar m ntreb dac nu cumva e poluat, fiind prins n inima oraului. Iar dac poftii la un pete (Balik n turcete), lng pod pe malul opus Galatei e un adevrat festin, cu servire direct dintr-o barc ancorat la mal, frumos ornat. Acolo e buctria cu o plit imens, iar cu ct te apropii de ea, ncepi s salivezi abundent. Nu departe gsim negustorii de murturi, delicioase i variate. n general este aglomeraie, glgie, cu greu gseti un loc liber, dar se poate lua la pachet. Pentru cei mai pretenioi care vor s savureze n tihn un prnz sau o bere Efes ori o trie local (Raki), le recomandm ntoarcerea n Taksim, pe aleile adiacente bulevardului principal. Strada Nevizade este una din preferatele turcilor pentru restaurantele, barurile i mai ales viaa de noapte. Am mncat i acolo dar localul preferat a fost aproape de hostel, n Sultanahmet, unde am degustat un fel tradiional (am uitat numele) asemntor oarecum cu tajine-ul marocan, legume i crnuri ncinse pe jar ntr-un est ceramic decapitat n momentul servirii. Osptarul ef, un tip simpatic din Kuadas, ne-a declarat c "You're my favourite muterii", chiar dac i treceam pragul la 1 noaptea i trebuia s ncing iar cuptorul pentru noi. Aa vine baciul peche... Iar ntre mese nu v dai la o parte de la mici gustri, cum ar fi porumbul fiert (Misir), ntlnit n zonele turistice, sau castanele coapte. Chiar i un pepene proaspt ar merge. Dac vrei dulcegrii i nu numai, intrai ntr-un magazin specializat. Marii productori de rahat (Turkish delight sau lokum) au deschise propriile magazine prin ora. Nenumrate feluri de rahat, baclava sau cataif v vor lua ochii, atenie c nu sunt ieftine, crete nivelul colesterolului

i scade cel al finanelor. Cu nuci, cacao, fistic, nuga, e cam greu de rezistat. i nc ceva: e posibil ca rahatul s nu treac de razele X la aeroport, dac ntlnii vamei cpoi, care uit n ce ar triesc. Pentru varianta de luat cte ceva i pentru acas, ideal este s dai o rait prin Bazarul de Mirodenii, una din cele mai vechi piee din Istanbul i a doua ca mrime dup Marele Bazar. Nu exist mirodenie pe care s nu o gsii aici. Denumiri inedite cum ar fi Viagra turceasc, o nuc bgat ntr-o smochin care, se jur vnztorul, te face brbat adevrat timp de 7 zile, iar altul, cteva tarabe mai ncolo i d o garanie de doar 5 (probabil produsul este mai vechi). Negocierea e obligatorie i face parte din spectacol. n plus, vei fi tratat cu ceai n paharul clasic, butura preferat de zi cu zi a turcilor. Majoritatea restaurantelor l ofer gratis. i dac nu v-ai lecuit de cumprturi atunci Marele Bazar v va face bugetul praf. Contrar opiniilor auzite inainte de plecare, tarabagiii sunt foarte bine crescui i nu v trag de mnec cu orice pre, dar se pricep de minune s v jecmneasc. Poate dac avei noroc i la pomenirea numelui Hagi dai de un fan Galatasaray i s mai beneficiai de un discount suplimentar. M opresc aici pentru c nu mai pot de poft, trebuie s ajung s iau un kebab de pe strad. tiu c nu e la fel ca la turci, dar ce s fac... muc din el, nchid ochii i mi nchipui c sunt lng Moscheea Albastr. Voi s nu facei ca mine, nvlii spre Istanbul i bucurai-v de acest ora extraordinar.

Moscheea Sultanahmet versus Agia Sofia


In cele cinci zile petrecute in vechiul Constantinopol (actualul Istanbul). , am dorit sa vad istorie si cultura. Locurile pe care le-am vizitat sunt vechi, din perioada de inceput a crestinismului. Toata lumea ma intreaba ce mi-a placut mai mult; Moscheea Albastra sau Catedrala Sfanta Sofia? Raspunsul meu este categoric; catedrala... si voi argumenta de ce. Iar cei ce nu le-au vazut inca... isi pot face o parere din fotografii. Moscheea Sultanahmet (Moscheea Albastra) Moscheea Albasta a fost a un reper important din programul meu de vizitare a Constantinopolului de altadata. Se gaseste intr-o mare piata, Sultanahmet, alaturi de Agia Sofia (Sfanta Sofia), de Palatul Topkapi (vechiul palat al sultanilor) si de Basilica Cisterna (sau Palatul Scufundat). Tot in acea zona este una din intrarile in Marele Bazar. Pe masura ce ne apropiam de ea, ascultam explicatiile ghidului care ne-a tinut o mica lectie de istorie. Costruita in urma cu peste 400 de ani, in timpul Imperiului Otoman, de cel de al XIV lea sultan, Ahmet I, de catre Mehmet Aga, unul din fii lui Sinan, moscheea este cea mai inalta si mai frumoasa din Istanbul. I se spune Moscheea Albastra deoarece culoarea ei predominanta era albastrul care acum este un gri-verzui datorita scurgerii timpului. Pentru ridicarea ei au fost sacrificate cateva cladiri bizantine si un hipodrom care se gaseau pe locul unde a fost ea inaltata. Am intrebat ghidul de ce are sase minarete, eu stiind ca patru este numarul maxim. Pentru cine nu stie, minaretul este turnul din care se lanseaza chemarea la rugaciune facuta de muezin si este cea mai inalta constructie dint-o anumita zona (cartier). Nici o alta cladire nu are voie sa fie mai inalta in zona respectiva. (astfel, daca intr-un cartier cineva ar dori sa construiasca ceva f. inalt, ar trebui mai intai sa construeasca o moschee mai mare cu minarete mai inalte, apoi sa construiasca cladirea dorita desigur fara a depasii inaltimea mosceei). Moscheea Sultanahmet este singura care are sase, lucru s-a datorat une confuzii in comanada data de sultan, arhitectului... care a inteles sase in loc de aur ... asa cum a cerut sultanul. (in limba turca cele doua cuvinte seamana). Si pentru ca Moscheea de la Mecca cea mai importanta din lume avea si ea tot sase minarete, si cum niciuna nu avea voie sa o intreaca... la Mecca s-a mai adaugat un minaret. Eu personal ma indoiesc ca ar fi posibila o astfel de confuzie, si cred ca bietul arhitect nu ar mai fi apucat sa isi vada opera terminata (i-ar fi stat capul unde ii stateau picioarele, printr-o simpla miscare de iatagan...) daca nu ar fi respectat intocmai cererile sultanului... mai ales ca la acea vreme era foarte tanar si iute la manie. Dar, legenda e legenda si ceva trebuie povestit turistilor. In fata ei, se gaseste o alta opera de arhitectura, crestina de data asta, Biserica Sf. Sofia, cea care a starnit ambitia sultanului, si pe care a vrut sa o intreaca. Si uite asa in pas de poveste am ajuns la intrare.

Nu mica mi-a fost uimirea sa constat ca deasupra intrarii pe sub poarta vestica, (pe unde am intrat) atarna si acum lantul care ii obliga in trecut pe sultanii care intrau calare (singurii care aveau acest drept)... sa se aplece. Daca ne-ar vedea sultanul, pe noi turistii cum intaram azi tantosi si neadusi de spate in lacasul lui de rugaciune... Intrarea este libera si pentru ca exista mai multe porti si o curte foarte mare, niciodata nu este coada la intrare. Curtea interioara este imensa fiind pavata cu marmura de foarte buna calitate. In centru este moscheea iar dejur imperjur pe langa aleea lata, mult spatiu verde, pe care turistii (turci si starini) stau sa se odihneasca sau sa se reculeaga. Pe ambele laturi ale cladirii (in exterior) exista multe robinete cu apa la care barbatii se spala pe picioare inainte de a intra in moschee, respectand traditia. Intrarea principala este rezervata turcilor, noi turistii am fost indrumati catre o intrare laterala. Am intrat desigur desculta, dar nu am fost obligata sa imi acopar capul asa cum stiam ca se intampla la alte moschei. Pardoseala este acoperita cu covoare rosii facute la comanda pentru a acoperi perfect podeaua. Placerea de a calca pe acel covor imens a fost cea mai placuta senzatie pe care am avut-o in moschee; caci atmosfera religioasa din interior a ramas total staina sufletului meu. Cu siguranta intr-o viata anterioara nu am fost turcoaica... nu simt minic de genul deja vue ... sunt un simplu observator al arhitecturii. Cupola este sustinuta de patru coloane din marmura. Aici in centru este locul unde se rugau cativa barbatii separati de murmurul turistilor printr-un gardulet. Ce vedeam ridicand privirea? ; vitraliu langa vitraliu, dantela langa dantela sculplata in marmura. Cu asta este impodobita moscheea la interior. Lumina vine atat de la ferestele cu vitralii (260 la numar) cat si de la un candelabru simplu, rotund, mare ca diametru cu mai multe randuri de becuri dispuse circular, care mie personal mi s-a parut mult prea simplu pentru maretia generala a locului. Multe decoratii, placute de ceramica in special albastre decoreaza interiorul. Sala a fost aprooape plina; pe langa turisti erau si foarte multi turci musulmani... Daca in centru se rugau barbatii, pe margine, pe langa perete, asezate chiar pe jos, am vazut si femei musulmane, care citeau cred ca din Coran. Pe mine sa va spun drept m-a impresionat doar ca marime, in rest cum nici la vre-o slujba nu am participat, si chiar daca se imtampla oricum nu as fi inteles nimic... stiti vorba cu am venit... am vazut... acum mergem mai departe . Asa ca ca abia asteptam sa merg alaturi la Sf. Sofia. Dar cum nu intotdeauna planul de acasa se potriveste cu cel din targ... am amanat vizitarea Catedralei pentru alta zi. Catedrala Agia Sofia (Sfanta Sofia) Prima oara cand am vazut-o cu multi ani in urma, am ramas neplacut surprinsa de starea de degradare in care se afla. Norocul a facut ca in urma cu cativa ani a fost inclusa in patrimonial Unesco si de atunci este intr-o permanenta renovare. Acum am fost incantata sa vad cum ies rand pe rand la lumina mozaicurile si frescele. Multi pereti mi s-au parut cel putin ciudati; in parte sunt pictati, dar picturile par a nu fi terminate, pentru ca nu peste tot tencuiala a putut fi curatata. Si mozaicurile sunt refacute si le este redata stralucirea. Acum chiar daca am intalnit o schela imensa, am fost multumita ca ceva bun se intampla acolo. Eu cand ma uitam la Catedrala, asa cum se vede de afara mi se parea ca seamana cu un joc de cuburi pentru copii. Pare ireal ca domul sferic sa stea asa bine pe baza lui patrata. Acum Sf. Sofia este muzeu, dar inainte de asta a fost moschee, dar in primul rand a fost biserica crestina. si cine altul putea fi intemeietorul ei daca nu Imparatul Costantin , primul imparat crestin al imperiului roman ? Asa cum am vazut-o eu si prima oara si acum este de cand Imparatul Iustinian a reconstruit-o. Pentru constructori, aceasta catedrala este unica in lume; la ea s-a folosit un beton cu totul special, in care pietrisul si nisipul au fost inlocuite cu caramida pisata. Aceasta caramida pisata i-a dat constructiei o mare suplete, elasticitate si o greutate mult mai mica, lucru care a ajutat-o sa reziste cutremurelor si vremurilor. Si am mai aflat un secret; caramizile folosite la cupola sunt facute dintr-o argila adusa tocmai din Insula Rodos si sunt goale la interior astfel cupola este mult mai usoara decat da senzatia prin marimea ei. Cimentul despre care va vorbesc este usor vizibil din exterior unde nu este tencuita. De aceea are un aspect rosiatic, imposibil de confundat.

In timp ce noi admiram cladirea din exterior stand la rand sa achitam biletul de intrare, ghidul a continuat sa ne spuna povestea ei. Imparatul Iustinian a dorit ca aceasta biserica sa intreaca prin marime si splendoare Templul lui Solomon. Si a reusit. o mie de ani a fost cea mai mare catedrala (cea din Sevilia a intrecut-o) cupola la interior era placata cu aur. Dupa ce am fost cu ochii in toate partile, dar cu urechile cat cele de elefant, atenta la povestile ghidului am platit biletul si am intrat. (biletul costa 20TL si nu se accepta alta moneda) Curtea este mare... si pe langa biserica propriuzisa in curte mai sunt si alte cladiri, marea majoritate din vremea cand Sf. Sofia a fost moschee; scoala de invatat Coranul, biblioteca, cantina pentru saraci si o fantana. Azi nimeni nu mai foloseste fantana pentru a se spala inainte sa intre in moschee. Nu le-am vizitat, timpul era scurt si am dorit sa intru doar in catedrala. Pe coridorul ce inconjoara biserica, , sunt multe panouri ce explica ce, cand si cum a fost Sf. Sofia. Le-am trecut pe toate in revista, am facut cateva fotografii, apoi am intrat pe una din usile mari din lemn masiv, fara sa ma descalt, pentru ca acum este muzeu Interiorul este imens si am avut senzatia sa sunt in interiorul unei imense geode. Nu am putut sa nu remarc cat de afectata de cutremure este marmura pe care calcamaproape ca nici o dala nu a mai ramas nefisurata. Stateam pierduta in mijlocul salii si ma gandeam ca intreaga populatie a Stambul-ului de altadata putea intra lejer aici Candelabrele au fost aduse ca prada de razboi din Ungaria de Sultanul Soliman. Am trecut cu privirea peste discurile imense cu citate din Coran alaturi de icoanele crestine, care au menirea sa demonstreze ca Dumnezeu este Unulindiferent de numele pe care il are in diferite religii. Apoi pentru a urca la etaj am iesit din sala centrala. De fapt sunt doua sali; una in interiorul celeilalte , spatiul ce ramane intre ele putand fi comparat cu un mare hol ce inconjoara sala centrala. Din acest hol am urcat la primul etaj ce inconjoara cu un balcon circular, sala principala (centrala). Aici am admirat o expozitie de icoane bizantine, m-am lasat binecuvantata de Isus, prin intermediul icoanei ce il infatiseaza avand in mana stanga Evanghelia si mana dreapta ridicata, in semn de binecuvantare si am privit de sus sala centrala care si de la inaltime tot imensa se vede. Aici totul este sustinut de zeci de coloane din marmura, care unesc tavanul in multe cupole pictate. Cea mai mare atractie a bisericii este un inger cu sase aripi, un mozaic superb, descoperit sub un strat de tencuiala. Nici nu stiu cum a trecut timpul. Am plecat de acolo orbita de atata marmura si stralucire a lampadarelor... si ca de fiecare data mi-a placut mult mai mult decat Moscheea Albastra. In una din cele cinci zile petrecute de Paste in Turcia, impreuna cu grupul de turisti, am facut o trecere in revista a actualului Istanbul, cu autocarul. Am plecat din vechiul Constantinopol unde eram cazati (in cartierul Laleli) am inconjurat zidurile vechii cetati de pe malul European, apoi ne-am indreptat spre Stramtoarea Bosfor traversand si alte carteire la fel de vechi. Toata lumea stie ca Istanbulul este singurul oras din lume ce se intinde pe doua continente. Legatura intre cele doua maluri se face ori traversand unul din cele doua poduri, ori pe apa cu vaporul. Aceasta mare vale inundata, care este stramtoarea, face legatura intre Marea Neagra si Marea Marmara. Acest oras, a fost capitala de-a lungul batranii sale istorii, in trei imperii care au stapanit mare parte din Europa si Asia. Nici nu este de mirare cum de turcii au trecut prin foc si sabie, pe oricine le-a stat in cale, pentru a ramane stapani pe acest loc de o importanta economica majora. Mai mult de o treime din veniturile orasului provin de la taxele de navigatie prin aceasta stramtoare. Am ajuns langa unul din cele doua poduri, am facut o rezervare pentru o croaziera (pe care am facut-o a doua zi) si am avut o experienta culinara inedita. Pe tot malul sunt insirate ca margelele pe ata, terase cu specific pescaresc. Noi am ales sa mancam peste cu zeama de varza. Nu auzisem in viata mea de asa ceva si mi-am spus ca merita incercat. Pe un mic vas cu aspect de corabie, se prepara pestele la gratar (nimeni nu a stiut sa-mi spuna ce fel de peste era, dar dupa gust, cred ca era macrou). Pe mal, erau multe masute mici cu scaunele la fel de mici, unde toata lumea se aseza cu pestele si paharul de zeama de varza. Era un fast food pescarasc, unde intr-un ritm alert, unii veneau si

altii plecau. Toata zona mirosea teribil de puternic a peste la gratar. miros de care nu am scapat decat dupa ce am ajuns la hotel. A doua zi am ajuns iar in micul port pentru vapoarele de croaziera. Ne-am instalat pe vas, si de dragul privelistii, am indurat cu stoicism un vant si un curent teribil, timp de aproape doua ore. In apa de un verde ca de smarald, bancuri de meduze, nu pareau deloc deranjare de trecerea noastra. Pe ambele maluri, vile langa palate si langa vechi case de lemn pastrate de pe vremea otomanilor (yali se numesc) ne-au incantat privirea. Pentru a ne mai incalzi un pic, un ospatar ne-a servit cu ceai si prajiturele (contra cost). Si cand frigul iti intra in oase cu o viteza de cateva noduri ce mai conteaza cativa euro? A doua zi, frumusel cand Soarele inca nu ardea, am plecat iar de la hotel dorind sa vizitez Palatul Dolmabahce. Am urcat in tramvai si la capatul liniei, am coborat intr-o mare de turisti. Toata lumea se indrepta spre portile palatului. De cand vezi intrarea cu poarta sa imensa, splendid decorata, te astepti ca inauntru sa gaseste multa bogatie si fala otomana. Desigur asa si este Biletul de intrare costa 20TL (10 EUR) si nu se accepta fotografierea sau filmarea in palat. La intrare, un soldat imbracat in uniforma de gala, facea asteparea mult mai placuta. Cu un fizic si o tinuta de invidiat, se lasa fotografiat fara sa clipeasca minute in sir. Curtea palatului este imensa, pe masura importantei acestul edificiu. La tot pasul am intalnit ronduri cu flori, statui si fantani arteziene si pentru ca in oras era Festivalul Lalelelor si aici erau multe, foarte multe flori. Ce mi-a placut in mod deosebit in acesta gradina, au fost liniile curbe ale aleilor si alte aranjamentelor florale. Totul pare sa se unduiasca, sa curga frumos de la un capat la altul. Palatul Dolmabahce a fost construit la mijlocul secolului XIX pentru sultanul Abdulmecit I; mutand in acest fel, resedinta de la Topkapi. La intrarea principala pe unde am intrat, se formau doua randuri; unul pentru turistii veniti individual si altul pentru grupurile organizate. Din cand in cand, o domnisoara, venea si explica cum se face vizitarea; grupuri de maxim treizeci de personae, intra din cinci in cinci minute, insotite de un ghid, ce pe parcursul orei de vizitare, explica istoria acestui palat si are totodata rolul de a interzice fotografiatul in interior. Dolmabahce Saray este grandios; se intinde pe 15. 000 mp. si a costat 5 mil. Lire otomane, fara a pune la socoteala cadourile primite in semn de supunere sau respect. A fost resedinta administrativa de la infiintare, in 1853 pana in 1922. ; si in prezent unele intalnirii deosebit de importante se tin tot aici. Inca de la intrarea, in primul hol, am fost impresionata de bogatia stucaturilor, a picurilor murale si de imensitatea covoarelor. In timp ce traversam acest hol, imi imaginam cat de putini oameni au avut pe vremea imperiului, onoarea sa paseasca acolo, si cat de mici si neinsemnati se simteau. Palatul are 285 de camere, fara a socoti holurile, baile, bucataria si incaperile pentru depozitare. Este impartit pe mai multe zone de interes si activitati; zona administrativa, zona particulara a sultanului, zona familiei si heremul. Absolut totul in acest palat este autentic si nerestaurat. Din holul de la intrare am urcat catre primul etaj, urcand pe scara in stil baroc. Aici balustrada este din cristal de Murano, iar in centru este luminata de un candelabru de Baccarat de o tona si jumatate Sultanului i-a placut in mod deosebit simetria; acest lucru se vede usor atat in arhitectura palatului, cat si in decorare; sculpturile, lampadarele, decoratiunile din bronz, argint si fildes de mari dimensiuni toate sunt cate doua. Trecand prin alte holuri si culoare, am admirat o parte din vesela in care era servit sultanul si familia sau musafirii. Am vazut apartamentul personal al sau, cu dormitorul, baia care este alcatuita din trei incaperi (hamam), incaperea pentru masaj si aromoterapie (asa s-ar numi ea astazi) si o camera cu dulapurile de haine. Peretii sunt placati cu alabastru, pe jos este marmura si doua lampadare de Boemia lumineaza cel mai intim loc al sultanului, din tot palatul. Incalzirea se facea prin pardoseala, printr-un sistem unic in lume la acea vreme si eficient si astazi. Apoi, am vizitat apartamenul mamei sultanului, (sau Apartamentul Albastru) persoana aproape la fel de importanta, cel putin in privinta administrarii palatului. Undeva in apropiere, era camera in care sultanul, dupa un

protocol foarte strict, se intalnea cu copii sai. (Salonul Visiniu) Nimic nu era intamplator, nimeni nu se invartea fara rost prin palat, si totul era foarte bine stabilit dupa un program sever. Sala de receptii, decorata numai in rosu, este si ea luminata de un candelabru de peste doua tone din cristal de Murano. Sala unde erau primiti ambasadorii si unde sultanul primea darurile trimise de reprezentantii marilor puteri ale vremii este la fel de impunatoare. Insasi Regina Angliei, a daruit un candelabru de aproape patru tone, din acelasi cristal, stiuta fiind admiratia sultanului pentru aceste opere de arta. In aceasta sala a fost parafata reforma lingvistica, prin care Turcia a trecut de la alfabetul arab la cel latin. Data fiind importanta acestei sali, in relatiile internationale, aici s-a facut o adevarata risipa in mobilarea si decorarea ei. Am mai admirat (ma exprim elegantdefapt din cand in cand imi aminteam singura sa inchid gura ) Sala de Ceremonii, locul in care se legau logodne si casatorii la palat, unde se dadeau banchete in cinstea sultanului si a altor personae importante din familia sa, sau de la curte. De jur imprejurul acestui salon, la nivelul unui etaj inalt, exista un coridor cu ferestre semirotunde. De acolo, ascunse de ochii participantilor, sotiile si femeile din herem puteau privi desfasurarea ceremoniilor. Am incheiat scurta noastra vizita, si am iesit din palat prin una din usile laterale, cea care este cel mai aproape de faleza. Si pentru a ne mai reveni un pic in simtiri, dupa atata mutenie si noduri in gat, am participat la inca o sedinta foto, pe scarile palatului, alaturi de un grup de turisti indieni foarte simpatici.

Bazarul turcesc
De o vreme, a aparut un nou tip de excursie: shopping travel. E cam mult sa-l numesti pe participant "turist" nu e. Nu e intotdeauna nici bisnitar - nu cumpara cu gindul sa faca contrabanda. Categoria a aparut observindu-se ca multi turisti isi aleg diferite destinatii tocmai pentru a-si umple bagajele cu marfuri "mai ieftine" (mai putin "mai exotice"). Uneori, acest tip de"excursii" se numesc "weekend escape" - desi prea putini se duc, sa zicem, la Paris ca sa petreaca ore intregi plimbindu-se pe malurile Senei sau stind la soare pe o banca in Montmartre... Turcia, si mai ales Istanbul, este o estinatie mai speciala, inca din 1990. Multi din afaceristii romani au pornit de la niste genti cu marfa (ieftina si destul de proasta) cumparata pe la peddlerii istanbulezi. La un moment dat, coada de masini la granitele spre Turcia erau atit de aglomerate de bisnitarii romani (si moldoveni-ucrainieni), ca puteai sta si cite doua zile la coada! A fost motivul pentru care am renuntat la prima tentativa de a vizita Istanbulul. Acum, lucrurile s-au mai linistit. Exista avion, tren si, mai ales, autocare - destul de multe. Contrabandistii isi cara marfa cu TIR-ul, in containere... Au ramas "turistii". Cei mai multi nu concep un sejur in Turcia fara macar citeva ore petrecute prin magazine. Am inteles asta din discutiile pe internet (indeosebi cele intre romani...), intrebari si informatii privind bazaruri si, indeosebi, MALL-uri! E de neinchipuit ca cineva poate gindi macar sa se duca la Istanbul sa faca shopping intr-un Mall turcesc, cind are (multe) in tara! Sitotusi... Culmea este ca marfurile sunt asemanatoare - dar, deseori, mai scumpe - la Istanbul. Si ca magazinele-buticuri de pe Istiklal au absolut aceeasi marfa, . Dar foarte multi romani continua sa considere "shopping"-ul o "experienta"... Ca persoana care am ajuns, deseori, prin Malluri prin diferite colturi ale lumii (multe chiar le-am proiectat), pot spune ca singurul Mall care poate fi, pina la un punct, o experienta, este West Edmonton Mall din Edmonton, Alberta, Canada. Si asta pentru ca are "tema". In rest, daca esti dus cu ochii legati in oricare din ele, nu prea stii unde te afli... fara a te rataci, totusi. Atit sunt de asemanatoare. *** Bun. Sa revenim la Bazar. Bazarul "oriental" este o experienta - pentur un occidental. Bazarurile orientale sunt destul de asemanatoare, fie ele in Iran, Siria, Algeria sau Turcia. Pentru turist, au avantajul ca au, deseori, marfa (produse locale, artizanat) specifice locului. O vizita prin Bazarul din Cairo, Marakesh, Alep, Istanbul poate prilejui tursitului sa se intoarca acasa cu "amintiri" (suveniruri) nu numai interesante, ci deseori chiar valoroase.

Bazaruile turcesti ofera, deseori, obiecte de artizanat de buna calitate. Din pacate, cerea a facut sa apara mult kitsch. Si tot cererea a adus in bazar marfa "straina" produsa in Turcia, deseori contrafacuta dupa marile firme cu nume... Pentru foarte multi ropmani, vizita la un bazar "renteaza" pentru ca pot gasi produse "similare" la jumatate pret fata de Romania. Mie imi vine greu sa inteleg mecanismul care ii face pe unii, care arunca sute si mii de euro ca sa stea la hotel 5*, sa cheltuiasca sute pe cite un diner - ca apoi sa se tirguiasca sa scoata jumatate pret o pereche de chiloti... Ma rog, fiecare si le stie pe-ale lui. Probabil am trait prea mult in Occident. Pentru mine, vizita la un Mall, magazin si, deseori, bazar (sau piata) are un scop precis: implinirea unei necesitati. Am de cumparat ceva - asa ca ma duc. Nu am - prefer sa stau pe o banca intr-un parc, sa mai vizitez o data un muzeu sau sa beau o cafea (sau bere, ceai) pe-o terasa. Caut alt tip de "experiente"... Dar, desigur, am intrat si eu prin bazarurile turcesti. Impart cu cititori citeva impresii, prilejuind sa si le impartaseasca si pe-ale lor. In Istanbul e cel mai mare Bazar din Europa. Nu numai Kapali Carsi, Bazarul Acoperit - el reprezinta cca o treime (poate si mai putin) din intreaga suprafata a Marelui Bazarului. Practic, de la Yehiceriler Ca. si de la Suleymaniye Camie in jos, pina in Eminonu, e numai un bazar neintrerupt. Absolut toate stradutele se transforma, in timpul zilei, in bazar. Pe linga pereti sunt tarabe adapostite sub copertine, de care deseori atirna umerase si cirlige cu tot felul de produse. Pe strada se mai poate citrcula, practic, intr-un singur sens - uneori, doar de catre pietoni. Aprovizionarea se face in zori - mai tirziu cu biciclete, cu sacul si spinarea, rar cite un carut... Aici - si nu in Bazarul Acoperit - isi fac cumparaturile localinicii. Marfurile sunt la jumate fata de cele din locul turistic. Ca si Capali Carsi, marfurile se vind pe stradute: pinzeturi, incaltaminte, casnice, de baie si bucatarie, lenjerie, etc. Sunt strazi si curti ale aurarilor, argintarilor, aramarilor, tesatorilor, pielarilor. E drept, e foarte greu sa te orientezi, e forfota (chiar mai multa decit in Marele Bazar). Gasesti insa si locante si bufete ieftine - mult mai ieftine decit in Bazar - unde iti poti trage sufletul. Ceva asemanator era pe vremuri chiar marele Bazar - doar ca a fost acoperit la un moment dat. Nu putem sti daca acest lucru nu se va intimpla in viitor si cu restul cartierului. Un loc special este Curtea Cordulu Ali Pasa, linga Mormintullui Sinan Pasa, pe un gang. Este o curte unde se vind covoare mai ales, dar o oaza de linistein preajma Bazarului. Sunt terase unde, deseori, studentii de la Laleli si artisti petrec timpul liber. In general, dupa o prima vizita intr-un bazar, tot farmecul trece. Nu e cu nimic diferit de un talcioc din Romania. Doar ingramadirea pe suprafete restrinse a zeci de magazine cu profil asemanator. De ex, in zona "Hainelor de piele", sunt zeci de outleturi in care sute de vinzatori trag de tine. Marfurile sunt, in proportie de 90%, perfect asemanatoare. Si preturile pe care le poti negocia sunt asemanatoare - in functie de experienta de a te tirgui. Sa fim intelesi: intotdeauna, dar intotdeauna vinzatorul va face profit! Din asta traieste el si, deseori, familia lui. De puterea lui de persuasiune si din experienta capatata in ani grei de ucenicie si competitie dura, si-a invatat lectia. Cumparatorul ocazional nu are nicio sansa! Bisnitarii romani o stiu. Ei nu isi cumpara niciodata marfa din Bazar! Cel mai adesea, o face de la mici outleturi ale fabricutelor din periferia Istanbulului, de unde se aprovizioneaza si "comerciantii" din Bazar. Desi, deseori, se cazeaza in Beyazid-Laleli, la un pas de Bazar, mai ales ca acolo e capatul curselor de autocar din Romania si Moldova. Probabil cele mai raspindite magazine sunt cele de covoare. Nu numai ca ocupa suprafete mari in bazaruri, se pot intilni sute si mii de magazine de covoare mai peste tot - mai ales in zona turistica. Cine are rabdare sa priveasca niste patroni de astfel de magazine se poate intreba din ce traiesc respectivii: -). De cele mai multe ori ii vezi jucind table, sorbind ceai si fumind tigara de la tigara, cu vecinul - el insusi patronul unui magazin de covoare. Cu exceptia celor din Bazar, care se tin scai de tine, deseori ei abia de ridica capul sa te intrebe, nu foarte insistent, daca vrei sa ii vizitezi magazinul. Aici trebuie sa dau un sfat: da, o vizita, macar una, la un magazin de covoare, merita! Stiu ca mai niciun roman nu va cumpara un covor turcesc, cu atit mai putin un kilim. Dar, ca experienta, merita. Eu am intrat mai mult din solidaritate. In Istanbul fiind, am cerut oarece informatii de la un tinar turc care incercase sa intre in vorba cu

mine. Vorbea o engleza curatica. Si de aici a inceput o experienta care mi-a dovedit ca turcii chiar stiu ce inseamna ospitalitatea. M-a insotit pe la diferite muzee, . mi-a dat informatii, deseori a jucat rol de ghid, m-a dus la o locanta (a carei existenta nici nu o puteam banui in zona), astaeptindu-ma la iesire (daca se platea bilet de intrare). A refuzat orice bacsis si profita de ocazie sa ma intrebe tot felul de chestii din Canada. Era student. Practica si limba. Desigur mai avea un interes, mi l-a spus la coada, dupa ore petrecute impreuna: sa vizitez un magazin de covoare. El mi-a spus despre avantajele unei astfel de vizite, desi era convins ca nu voi cumpara nimic. Care au fost avantajele? Pai, in magazini, a aparut patronul. M-a invitat pe un divan comod, la racoare (a/c) si m-a servit cu o cafea turceasca "originala". Si a inceput sa imi vorbeasca despre marfa: o adevarta istorie a meseriei, tehnica, materiale, modele... Cum sa recunosc un covor turcesc de unul sirian sau iranian. Care este diferenta intre covorul otoman (turcmen) si cel persan. Care, dintre covor si kilim. Ce da valoare unui covor? Cum recunosc covoarele "manuale" (autentice) de cele "artificiale" (industriale). Cum recunosc un covor autentic vechi (de mentionat: este interzis sa scoti covoare dinainte de 1880 in afara Turciei! Vor fi confiscate la granita - desi le poti cumpara si chiar primi chitanta pe ele!). A fost o adevarat lectie care a durat peste 2 ore, timp in care am vazut zeci de covoare si kilimuri. M-am si odihnit, dupa o zi demers pejos. Nu regret deloc experienta. Banuiesc ca lucruri asemanatoare se pot intimpla si cind vizitati vreo fabrica. Cele mai multe tururi in Turcia are in program o oprire, deseori de min. o ora, la o "fabricuta". De aici reiese pretul redus a unor tururi. Cu cit pretul e mai convenabil, cu atit e mai sigur ca parte din costul turului este acoperit de un astfel de "sponsor". Am vazut o calatorie la Istanbul de 4 zile (2 nopti de hotel) care avea in program, la sosirea in Istanbul, trecerea peste Podul peste Borfor si "vizitarea unei fabrici". O aiureala care salveaza, poate citiva lei la costul excursiei, dar te face sa pierzi complet aiurea citeva ore bune degeaba! In Cappadocia, cind am facut un tur pe la orasele subterane -Valea Ilhara, in program era un stop la o fabrica de "pietre". Se prelucrau pietre semipretioase, rar si pretioase, in bijuterii (turcii se pricep!). Prea multe explicatii nu ni s-au dat, interesul era sa ne faca sa cumparam "suveniruri". Si cele mai ieftine produse erau niste rahaturi prelucrate industrial: bile si oua, broaste testoase si elefanti din piatra semipretioasa, si, bineinteles, obisnuitele pipe din meershaum (luletasi). Preturile "suvenirurilor" pentru astfel de grupuri este cu cca 35% mai mari decit prin bazaruri si chiar magazine! Banuiesc ca e asemanator la fabricile de haine de piele... Bazarurile sunt de doua feluri: permanente sau ocazionale. Si unele si altele se desfasoara pe timpul zilei. Unele sunt totusi legate de sezon, mai ales cele in aer liber. Exista oameni care traiesc din asa ceva: colinda tara din localitate in localitate, participind la tirguri locale o data saptaminal, lunar sau sezonier. Dimineata isi instaleaza tarabele, ziua vind, seara se aduna si pleaca mai departe. Banuiesc ca iarna stau acasa... Printre cele mai interesante bazare, de mentionat este, in primul rind, Tirgul de Mirodenii (Tirgul Egiptean Misr Bazaar) din Eminonu. Desi mult mai mic decit Marele Bazar, este mai colorat: -) Pozele din acest obiectiv turisti sunt mai apreciate decit cele din confratele din deal. Maldarele de mirodenii frumos si diferit colorate, de fructe uscate, nuci si alune, lokum, sarailii, merita o vizita. Produsele sunt mai scumpe decit prin alte locuri, desi competetitia le mai trag in jos. Pe de alta parte, nu gasesti usor produse asemanatoare in alte locuri. Si este stiut: produsele la "vrac" sunt mai bune, mai autentice, mai aromate, mai proaspete decit cele la cutie - desi si in Bazar sunt o multime de produse la cutie. Ocoliti-le! Tot in Istanbul este micul Bazar "al Cavalerilor" - pe straduta unde este Muzeul Mozaicului, la picioareleMoscheii Albastre. Aici gasesti o mare varietate, desi nu sunt multe outleturi. De ex, desi citeva magazine, gasesti, pe linga obisnuitele "carpete", fesuri, instrumente muzicale populare originale, aramarii, faianta de iznik si Kutahya, ceramica... Un loc carear fi bine sa nu il ocliti spre seara, daca doriti un diner ieftin si gustos: produsele de gratar si patiserie sunt bune si ieftine si, deseori, spre seara, un dervis rotitor da "spectacol" (el spune ca se roaga...) pe o mica platforma. Loculeplin de tineri turisti backpackers (rucsacari) care se cazeaza prin hotelurile "buget" din Sultanahmet. Alt loc interesant de vizitat este strimpta si abrupta straduta a Galatei care voboara de la Logia Dervisilor spre Podul Galatei, pe linga Turn. Aici sunt adunate multe magazine de "muzica": de la CD-uri si DVD-uri pina la

instrumente muzicale (populare si clasice/rock) si pina la partituri. Similar, Bazarul de Carte (Saflahar carsisi) - la Vest de Marele Bazar si nord de Beyazid), unde poti vedea multe carti (in regim "anticariat" turcesti, caligrafiate in alfabet arab, harti, dar si carti "europene" mai vechi sau mai noi. Un ultim loc care n-ar trebui ocolit: Curtea Cafer Aga, chiar in capatul de jos a stradutei din spatele Agiei Sofia (Sogakcesme So. ), dinsus de intrarea in parcul Gulhane. Este o curte in care tinerii de la scoliledemeserii isi expun produsele de artizanat - de foarte buna calitate si, deseori, mult mai ieftine. Desigur, am intilnit bazaruri si in alte localitati vizitate. De ex, in Kairery, bazarul este chiar in interiorul Cetatuii, in Centru. Exceleaza prin produse demezeluri si brinzeturi (Kaisery este "tara" pastrimei si a cascavalurilor turcesti!). Alt bazar interesant este cel din Antiohia (Anthakya), chiar in spatele Centrului. Nu este foarte mare, dar gasesti cam tot ce vrei. Aici sunt specifice produsele din arama "ciocanita": ibrice, tingiri, tigai, oale, ceaunele etc. Multe extrem de bine executate, cu decoratii originale otomane si arabe (influenta siriana e mare). Tot aici am vazut pentru prima data bureti de mare originali, pescuiti de localinici din Mediterana (sau, poate, de pescari greci din insule...) Alt bazar interesant vizitat de mine a fost cel din Fethiye. Acolo sunt de fapt doua bazaruri, alaturate: unul "industrial" si celalalt "agrar". De "fructe", cum se zice. Acesta din urma a fost interesant. Se vindeau nu numai legume si zarzavaturi proaspete, de la cultivatori din imprejurimi, ci si brinzeturi (ieftine si extrem de gustoase; cele din magazine nu se compara!), dar si ghiudem, pastrima si alte produse de carne facute in casa. Mai ales, se vindea peste si "fructe de mare", proaspete, pescuite direct din mare. Erau si bazine cu peste viu, dar si o masa uriasa, rotunda, in mijlocul pietii, cu peste proaspat pus pe zapada de gheata maruntita. Masa era inconjurata de mici restaurante "cu gradina" unde ti se putea pregati pestele cumparat (la kil, la bucata, la portie), cu doar 5TL - vagetalele si garnitura gratis. Iti faceau pestele cum vrei: fiert, la cuptor, saramura, la gratar, sis-kebap... Berea (sau vinul), extra. Alte trei bazaruri aveu ca specific vinul. Desi bautul vinului este interzis de Koran, moravurile s-au mai imblinzit. Multi turci consuma vin - poate nu in Ramazan. In timpul sarbatorii, majoritatea localurilor nici nu vind bauturi alcoolice (iclusiv bere!). E vorba de bazarul din Sirince si cele din Cappdocia (Avanos si Urgup). Daca cei din Sirince ocolesc poruncile Koranului, amestecind vinul cu suc de fructe (natural, totusi), in Cappadocia poti cumpara vin de foarte buna calitate! Pe acesta il poti gasi, deseori, in magazinele din toata tara, dar si prin restaurante. Nu cel din Sirince, care nu este "exportat" in afara satului. Tot in Avanos este un faimos tirg de ceramica. Sunt mai multe astfeldelocuri prin Turcia (mai ales in Anatolia), dar Avanos i alte localuitati invecinate sunt vestite. Fiind putin in afara zonei de "Cosuri ale Zinelor", satenii traiesc din vin si ceramica - de foarte buna calitate. Dar produc si foarte multe "urcioare" pentru cel mai vestit fel de mincare anatolian, coban kavurma: tocanita de legume si miel/pasare la ulcior. Ti se taie ulciorul la masa, cu sabia: -) - si este extrem de gustos! In Avanos, poti cumpara ulciorul cu 1TL bucata! Un alt bazar care mi-a dat satisfactie a fost cel de Fructe din Antalya. E mai putin vizitat de turisti, desi e chiar in centru, linga Kaleici. Cind am ajuns acolo era inceput de iunie si gemea de fructe proaspete, coapte, o adevarata minunatie. Nu numai caise, piersici, dar si pepeni si struguri de masa! Toate foarte aromate - asa cum nici in Romania nu mai am ocazia sa maninc prea des. Mai sunt. De exemplu, in Bergama sunt multe ateliere unde se tes covoare turcesti - mai ales in jurul Bazilicii Rosii. Poti vedea covoare proaspat spalate intinse lauscat pe garduri, iarba si chiar si trotuar. Unii zic ca poti pasi pe ele - pentru a le da aparenta de "uzat", care le mareste pretul. In Pamukkale, in sat, femeile traiesc din crosetat. In micul bazar de acolo poti cumpara fete de masa, perdele, mileuri crosetate (manual) sau brodate, deseori de foarte buna calitate, ieftine. *** Sunt convins ca foarte multi au avut experinte placute, neplacute - sau doar interesante - vizitind bazarurile turcesti. Poate le impartasesc cu noi.

S-ar putea să vă placă și