STRUCTURA PAMANTULUI

Introducere

Forma globului terestru este aproape sferica, deformarea datorandu-se fortei

centrifuge rezultate prin miscarea de rotatie, Pamantul avand o forma de "geoid", adica mai
bombat la ecuator si mai turtit la cei doi poli. Astfel raza Pamantului variaza intre 6357 si
6378 km, fiind alcatuit spre adancime din mai multe straturi.

Structura interna a Pamantului este format din trei invelisuri dispuse concentric
,materialele mai grele situandu- se spre interior, iar cele mai usoare la suprafata. Din exterior
spre interior se desfasoara scoarta(crusta), mantaua si nucleul.

De la suprafata spre miezul Pamantului, materia din care acesta este alcatuit nu este
omogena. Exista varaiatii insemnate atat sub raport fizic, cat si chimic. Acest lucru a determinat
pe diferiti oameni de stiinta sa-si imagineze modele care privesc atat structura pe ansamblu, cat si
unele diferentieri regionale. Ele s-au bazat pe observatii geologice directe (in mine, foraje,
studierea manifestarii undelor seismic, etc.).

STRUCTURA INTERNA A PAMANTULUI

Pamantul este impartit in mai multe straturi

0 – 80 km, crusta (0-150 km, litosfera)

80 – 400 km, mantaua superioara
400 – 650 km, regiunea de tranzitie (100-700 km, astenosfera)
650 – 2700 km, mantaua inferioara
2700 - 2890 Stratul ‘D' sau discontinuitate gutenberg
2890 – 5150 km, nucleul exterior
5150 – 6378 km, nucleul interior

Litosfera

Litosfera include scoarța terestrasi partea superioara aproape solida a mantalei si are
o grosimede 75 – 80 km sub oceane si pana la 150 km in spatiul continental. Grosimea medie a
litosferei e de cca 100 km. Litosfera plutește pe stratul inferior al pamantului numit astenosfera.
Astenosfera este un strat slab, in stare vascoasa. Din cauza mișcarilor de convecție din interiorul
astenosferei, litosfera este fragmentata in parți solide, numite placi tectonice, care se mișca
independent una fața de cealalta. Aceste mișcari se numesc mișcari tectonice.
 Caracteristica principala care separa litosfera de astenosfera este starea ei de agregare.
Litosfera se afla intr-o stare solida, și deformarile la nivelul acesteia se produc mai ales prin
rupturi. Astenosfera se afla intr-o stare vascoasa, și deformarile la nivelul astenosferei sunt
deformari plastice.

Partea exterioara a litosferei cuprinde crusta terestra. Crusta oceanica, numita sima
are o grosime de 5–10 km și este formata in principal din roci bazaltice. Crusta continentala,
numita sial are o grosime de 20–80 km și e formata din roci mai puțin dense decat crusta
oceanica. Temperatura crustei variaza de la temperatura mediului, la suprafața acesteia, pana la
900 grade la contactul cu mantaua superioara.

Crusta terestra

Crusta terestra este stratul cel mai exterior al Pamantului, fiind un strat rigid ce
inconjoara "mantaua", si are o grosime de 8 – 10 km sub oceane si 20 – 80 km in domeniul
continental.

Crusta este in principal un produs al topirii rocilor din manta. Din cauza topirii, unele
elemente chimice incompatibile se separa, materialele mai puțin dense ridicandu-se mai la
suprafața. Rocile din manta au cantitați mai mari de fier și magneziu, și mai puțin siliciu și
aluminiu decat crusta. In ansamblu litosfera este preponderent formata din combinații chimice
ale urmatoarelor elemente: Oxigen, Siliciu, Calciu, Fier, Aluminiu, Natriu, Kaliu și Magneziu.

- Crusta de tip continental (grosimea 20 – 80 km; densitate 2,7 g/cm3) prezenta in alcatuirea
continentelor si a bazinelor oceanice (pana la 1.500 m adancime). Scoarta continentala este
alcatuita din trei paturi: patura sedimentara sau stratisfera cu grosimi de 0-15 km, patura
granitica cu o grosime de 10-15 km in platforme si 30-40 km in catenele montane, patura
bazaltica cu grosimi de 15-20 km; Este formata din roci sedimentare (pana la 25 km grosime),
metamorfice si eruptive (de tip granitic si de tip bazaltic); intre ele se afla discontinuitate locala
Conrad, aflata la adancimi reduse.

- Crusta de tip oceanic, frecventa in bazinele oceanice la adancimi mai mari de 3.600 m dar si la
baza maselor continentale, acopera peste 2/3 din suprafata Pamantului. Este formata din roci
sedimentare cu grosime mica si, dominant, din roci bazaltice (dorsalele, fosele, platourile
abisale), ce au o grosime intre 5 si 15 km; densitatea medie este de 3 g/cm3;

- Crusta de tranzitie, desfasurata in bazinele oceanice, la adancimi de 1.500 – 3.600 m,

constituie o imbinare a celor doua tipuri principale.

Scoarta in cele doua domenii (continental si oceanic) are nu numai structura diferita,
dar si grosimi variate. In domeniul continental, ea se dezvolta mult deasupra nivelului marii, dar
coboara mult si spre astenosfera, inregistrand o dubla convexitate. Diferenta in alcatuirea pe

1
verticala face ca in acest domeniu, densitatea sa creasca de la 1,5 g/cm3 (la suprafata) la 3 g/cm3
(in adanc, unde predomina rocile ultrabazice).

Compozitia chimica a scoartei terestre

Partea superioara a scoartei este alcatuita intr-o mare proportie din roci sedimentare si
materiale neconsolidate care acopera un fundament de roci magmatice si metamorfice. Clarke si
Washington (1924) au estimat ca partea superioara a scoartei (cam 10 km) are urmatoarea
compozitie: 95% roci endogene (magmatice si metamorfice), 4% argile, 0,75% gresii si 0,25%
calcare. Deoarece ponderea cea mai importanta o au rocile endogene, compozitia chimica a
scoartei terestre va fi foarte apropiata de compozitia chimica medie a acestora.