Insulina

Insulina este o substanță folosită în medicină pentru tratarea bolnavilor suferind de diabet

zaharat, având ca rol reducerea conținutului de zahăr din sânge și urină. Aceasta se administrează

intravenos deoarece administrarea pe cale orală o face sensibila la contactul cu unele bacterii.

Insulina este un hormon, ce este compus din 2 lanțuri peptidice, formate din 20 - 30 aminoacizi,
unite între ele prin 2 legături bisulfidice. Moleculele de insulină sunt asemănătoare la mamifere,
astfel încât mulți bolnavi de diabet sunt tratați cu insulină extrasă de la porci. Aceste molecule
tind să formeze dimeri în soluție.

Insulina este o proteină mică cu masa de 5734 daltoni și cuprinde 51 resturi aminioacidice. Este
alcătuită din două lanțuri, un lanț A (cu 21 resturi aminoacidice) și unul B (cu 30 resturi
aminoacidice) legate prin două punți disulfurice (A7-B7 și A20-B19); o a treia legătură disulfurică
leagă restul Cys-A6 cu Cys-A11.Insulinele altor specii diferă de cea umană. Diferența cea mai
mică există între insulina umană și cea de porc, acesta deosebindu-se numai prin natura restului
C-terminal al lanțului B. La om este treonina, la porc alanina. Insulina de porc din care s-a
detașat treonina terminală este practic lipsită de antigenicitate și este folosită în tratamentul
diabetului. Prin tehnologia ADN recombinant s-a obținut insulina umană pentru uz terapeutic.
Insulina formează cu ionii Zn2+ agregate, dimeri, tetrameri, hexameri. În pancreas insulina se
află sub formă de hexameri. Forma activă circulantă este probabil monomerul.

Doctorul Nicolae Paulescu considerat de uni oameni de stiință fiind cel ce a descoperit

insulina pe care o numește pancreină, denumindo astfel: “un hormon secretat de celulele

endocrine ale pancreasului, având ca efect scăderea glicemiei” Peter Manu ( 2010 ).

Testarea insulinei asupra omului s-a făcut pentru prima ora în anul 1922 de către doctorul

Frederick Banting și studentul Charles H. Best Peter Manu ( 2010 ).

În istoria medicinei mai mulți savanți au contribuit și au experimentat aceata substanță,

dar in final doar unul a obținu Premiul Nobel pentru tratarea cu success a bolnavilor de diabet.