Materie și exerciții

Clasa a VI-a
 Unitatea I
Universul copilăriei
 1. Textul narativ literar în proză
Textul narativ literar este un text ficțional, în care întâmplările sunt imaginare, și are ca
scop sensibilizarea autorului cu privire la diferite aspecte. El se poate găsi în proză sau în
versuri.

Textul narativ literar poate fi identificat prin anumite trăsături care-l caracterizează:

- Narațiunea este modul de expunere dominant;

- Prezintă o acțiune în desfășurare sau care s-a desfășurat în trecut;
- Prezintă personaje care participă la acțiune în cadrul textului;
- Narațiunea este relatată de un narator, care în funcție de implicarea în acțiunea
textului, poate fi doar martor sau și personaj. Atunci când naratorul povestește doar la
persoana a III-a, el este doar narator, vorbește despre o acțiune la care a fost martor,
iar când naratorul povestește la persoana I, el este și personaj, participând la acțiune.
- Sunt prezente reperele de timp și de spațiu;

APLICAȚIE!

Încet, ajutându-se de baston, se îndreptă spre cărarea ce ducea în sat, cu o ultimă

slabă speranţă că poate încă era binevenită acolo. La marginea poienii, copilaşii se
zbenguiau în ţărâna acoperită cu muşchi, plini de ace de pin din cap până-n picioare. Kira
zâmbi. Îi cunoştea pe toţi. Băieţelul cu păr bălai al prietenei mamei... Îşi amintea naşterea
lui, cu două veri în urmă. Şi fetiţa a cărei soră geamănă murise... Era mai mică decât
băieţelul blond, de-abia începuse să umble, dar chicotea şi ţipa laolaltă cu ceilalţi, jucându-
se leapşa. Se încăierau, se plesneau şi se pocneau unii pe alţii, se jucau cu beţe şi îşi agitau
pumnişorii. Kira îşi aminti de tovarăşii ei de joacă din copilărie, care se luau şi ei la trântă,
pregătindu-se pentru luptele adevărate ale vieţii de adult. Ea nu se putuse juca niciodată din
cauza piciorului, doar se uitase la ei cu invidie.

(Lois Lowry – Făuritoarea de albastru)

A. Completează spaţiile punctate cu informaţiile cerute:

1. Transcrie un indice temporal şi unul spaţial:

................................................................................................................................................

2. Numeşte modul de expunere dominant în fragment.

...................................................................................................................................................

3. Indică tema textului.

...................................................................................................................................................

4. Formulează două idei principale/secundare din text.

....................................................................................................................................................

5. Transcrie două grupuri de cuvinte cu caracter descriptiv.

......................................................................................................................................................

6. Scrie numele unui joc prezent în text.

......................................................................................................................................................

B. Citeşte fiecare afirmaţie şi încercuieşte litera A, dacă o consideri adevărată sau litera F,
dacă o consideri falsă:

1. A F fragmentul aparţine unui text nonliterar.

2. A F Naratorul povesteşte la persoana I.

3. A F Naratorul este personaj al acţiunii.

4. A F Acţiunea este redată prin verbe de mişcare.

5. A F Kira nu se putea juca din cauza piciorului.

C. Scrie o compunere de 80 – 100 de cuvinte în care să relatezi o întâmplare reală sau

imaginară petrecută la o întâlnire cu prietenii într-o poieniţă.
 2. TEXTUL NARATIV NONLITERAR. ȘTIREA

Textul narativ nonliterar este rezultatul observării realității și transformării acesteia în

informații. El este un text nonficțional și are ca scop informarea cititorului.

Știrea este un text nonliterar care are rolul de a informa publicul în diferite aspecte și
domenii.

Trăsături :

- Are caracter informativ ;

- Relatează pe scurt un fapt sau un eveniment ;
- Exclude orice opinie a celui care-l scrie ;
- Se adresează unui număr mare de oameni ;
- Știrea este clară, concisă și actuală ;
- Titlul este deseori evidențiat, având rolul de a atrage cititorul. Deseori titlul conține
cuvinte cheie care au rolul de a rezuma conținutul știrii.

APLICAȚIE !

„Zeci de copii au participat la un concurs de pescuit. Ce impresii și-au făcut ?

Cu câteva zile înainte de începerea școlii, copiii profită de încă o porție de distracție.
Aproape 30 de elevi au participat la un concurs de pescuit organizat în Bistriţa-Năsăud. Iar
vremea a fost perfectă pentru acest sport.
Copiii, însoţiţi de către părinţi s-au trezit cu noaptea-n cap şi şi-au instalat sculele de
pescuit, oferite de organizator, pe malul lacului. Regula e una simplă, cel care prinde cei mai
mulţi peşti, cu greutatea cea mai mare, câştigă concursul.
Unii dintre copii au pus mâna pe băţul de pescuit pentru prima dată. Chiar şi aşa s-au
descurcat, cu puţin ajutor de la părinţi, care i-au îndrumat cum să pună momeala.
Organizatorii şi-au dorit să îi scoată pe copii în natură şi în acelaşi timp să înveţe să se descurce
cu undiţa. La final copiii au fost răsplătiţi cu beţe de pescuit, cupe, diplome şi medalii.”

(https://stirileprotv.ro/divers/zeci-de-copii-au-participat-la-un-concurs-de-pescuit-ce-impresii-
si-au-facut.html)
1. Care este sursa articolului ?
2. Menționează tema articolului din care este extras fragmentul prezentat.
3. Publicația în care a apărut fragmentul este una scrisă sau online ? Argumentează-ți
răspunsul !
4. Unde se petrec faptele ?
5. Care este scopul textului ?
6. Ce timpuri verbale s-au folosit în știrea de mai sus ?
7. De ce crezi că titlul este scris mult mai îngroșat decât restul textului ?
 3. Vocabularul. Cuvântul, unitatea de bază a vocabularului

Vocabularul, denumit și lexic, cuprinde toate cuvintele existente într-o limbă. El este
alcătuit din două părți : vocabularul fundamental și masa vocabularului.

Vocabularul fundamental este partea lexicului care cuprinde cuvintele cel mai des
întâlnite în vorbirea curentă, cuvinte pe care toți vorbitorii limbii respective le cunosc.

Masa vocabularului este partea lexicului ce cuprinde cuvintele mai puțin utilizate în
vorbirea cureantă. Din această componentă fac parte termenii tehnici, denumiri din anumite
domenii de activitate, cuvintele vechi.

APLICAȚII DIN CULEGERE !

Cuvântul și contextul. Forma și sensul cuvintelor.

Rolul contextului în forma sensului.

Unitatea de bază a vocabularului este cuvântul.

Cele două componente ale cuvântului sunt:

- Formă – care reprezintă totalitatea sunetelor sau literelor din care este alcătuit.
- Sens – ceea ce exprimă cuvântul respectiv. Un cuvânt poate avea unul sau mai multe
sensuri.

Sensul unui cuvânt se stabilește în funcție de context, deoarece, izolat, cuvântul poate avea
mai multe sensuri, dar într-un context anumit acesta are o singură semnificație.

Clasificarea cuvintelor :

I. După numărul de sensuri, cuvintele pot fi :

- Monosemantice : sunt cuvintele care au un singur sens.
Exemlu : antibiotic, natriu, neuron.
- Polisemantice : cuvinte care pot avea două sau mai multe sensuri :
Exemplu :
Verbul a ieși poate avea sensurile de a răsări, a se imprima, a realiza, a se desfășura
 Substantivul masă poate avea sensurile de obiect de mobilier , mâncare, petrecere.
Substantivul cap poate avea sensurile de parte a corpului, extremitate, inteligență,
conducător.
II. După legătura dintre sensul lor și noțiunile pe care le denumesc, cuvintele pot
avea :
1. Sens propriu, care poate fi de bază și secundar ;
2. Sens figurat.

Sensul propriu de bază este înțelesul obișnuit al unui cuvânt.

Exemplu :

El și-a rupt un picior. (parte a corpului omenesc)

Irina a băgat o bomboană în gură. (cavitate bucală)

Sensul propriu secundar rezultă dintr-o asemănare și depinde strict de context :

Exemplu :

Mașina s-a lovit de piciorul podului.

El a căzut într-o gură de canal.

Sensul figurat este sensul neobișnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma o imagine artistică.

„ Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai”

APLICAȚII !

1. Pornind de la textul de mai jos, indică sensul cuvintelor : împărăteasă, patria.

„Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în
aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o
face din împărăteasă cerşetoare... A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba
română este patria mea.”

2. Demonstrează prin două enunțuri, că termenul „Limbă” poate avea mai multe sensuri.
 3. Alcătuieşte enunturi în care cuvântul floare să aibe sens de bază, sens secundar, sens
figurat.
4. Sinonimele. Antonimele.

Sinonimele sunt cuvintele care se scriu diferit dar au sens asemănător. Relația de
sinonimie se poate stabili numai în context, sinonimele neschimbând sensul propoziției după
înlocuire. Acestea trebuie să fie identice ca părți de vorbire.

Relația de sinonimie se poate stabili între :

- Două cuvinte ( a merge – a se plimba)

- O expresie și un cuvânt ( a o lua la sănătoasa – a fugi)
- Intre două expresii ( sărac cu duhul – făcut grămadă)

Antonimele sunt cuvintele cu sensuri complet opuse, fiind aceleași părți de vorbire. Ele pot fi
complet diferite ca formă (adevărat – fals) sau se pot deosebi printr-un sunet / grup de sunete (
a se îmbrăca – se dezbrăca).

Aplicații !

1. Completeaza spatiile punctate din enunturile de mai jos cu sinonime ale substantivului
“grai”:
a)Am strigat toti intr-un ................................
b)Vorbim toti aceeasi ...................................
c)L-am recunoscut dupa ...............................
d)S-au inteles dupa .......................... secret al privirilor.
2. Completeaza spatiile punctate cu antonimele cuvintelor subliniate:
a)Ai acceptat invitatia lui ,iar pe a mea ai .........................................
b)Piatra inelului este pretioasa sau ....................................................
c)Bucatele nu sunt nici calde,nici ......................................................
d)Atipise de putin timp cand a fost ...............................de un zgomot.
e)Pentru a-i fixa dioptriile o punea sa priveasca cand aproape,cand ..........................
f) Privea din exterior spre ..................................................................
g) Acum este insurat ,dar inainte era .................................................
h)Haina era prea larga si mai trebuia un pic ....................................
 5. Omonimele. Cuvintele polisemantice.

Omonimele sunt cuvinte care au aceeași formă și înțeles complet diferite.

Ele pot fi :
- Lexicale: fiind aceeași parte de vorbire
- Lexico-gramaticale: fiind părți de vorbire diferite.
Omonimele care se scriu diferit dar se pronunță la fel se numesc omofone.
Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe. Omografele care se deosebesc prin
accent nu sunt omonime.
1. Alcătuiește enunțuri cu forme diferite de plural ale cuvintelor:
colț - .............................................................................................................................................
....................................................................................................................................................
masă - ...........................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
cot - ............................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
roman - .......................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
2. Precizează partea de vorbire a omonimelor subliniate în secvenețele:
În port a acostat o navă de război. ..............................
Eu îmi port numele cu mândrie. .................................
Pe mare au apărut valuri întunecate. .........................
Un mare adevăr ai spus acum. ...................................
Mi-a dat și mie vestea cea nouă...................................
Nouă ne place dansul și muzica. ................................
Doar nouă dintre ei au luat premiu. ...........................

3. Alcătuiește enunțuri cu următoarele omonime: cel/ce-l, ai / a-i, ați / a-ți, vor / v-or, odată / o
dată.
 Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au mai multe înțelesuri legate între ele.
Diferența dintre omonime și cuvintele polisemantice este următoarea : în timp ce cuvintele
polisemantice au sensuri mai mult sau mai puțin apropiate, omonimele prezintă sensuri ce nu
au nicio legătură între ele.
Opusul cuvintelor polisemantice sunt cuvintele monosemantice, care au doar un
singur sens. De cele mai multe ori, cuvintele monosemantice sunt utilizate în limbajul
specializat.

APLICAȚIE!
1. Indică trei sensuri ale cuvintelor polisemantice: a trece, coadă. 1,5 p
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

6. Câmpul lexical

Câmpul lexical cuprinde totalitatea cuvintelor care se raportează la aceeași idee, având
anumite deosebiri de sens între ele. Acesta este alcătuit din aceleași părți de vorbire, iar în
componență intră și sinonimele lor.

APLICAȚIE!

Transcrie din textul următor patru cuvinte care fac parte din acelaşi câmp lexical.

............................................................................................................................................................
“Joi florile le-am cules,
Vineri sara le-am ales,
Sîmătă cunună fac,
Duminică o pui pe cap.
Draga mea peană de ceară,
Eu te-aş face pân` spre seară.”
(Cântecul penei)

7. SUNETE. CORESPONDENȚA SUNET – LITERA.

Sunetele limbii române se împart în :

- Vocale
- Semivocale
- Consoane

Vocalele sunt sunetele care se pot rosti fără ajutorul altor sunete și pot alcătui și singure
silabe. În limba română există 7 vocale: a, ă, â (î), e, i, o, u.

Semivocalele sunt sunete care se aseamănă cu vocalele, dar nu pot alcătui singure silabe și se
pronunță la jumătatea intensității unei vocale. Ele intră în alcătuirea diftongilor și triftongilor
și sunt în număr de 4 : e, i, o, u.

E, I,O,U pot fi :

- Vocale : seră, iritabil, orar, umăr;

- Semivocale: seară, iar, soare, ouă.

Consoanele sunt sunetele care se rostesc cu ajutorul altor sunete ( cu ajutorul unor vocale) și
nu pot alcătui singure silabe.

În limba română există 22 de consoane:

b, c, C' (CE,CI), k' (che, chi), d,  f, g, G' (GE, GI), g' (ghe, ghi), h, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ,
v, z.

Corespondența literă – sunet.

Litera este semnul grafic al unui sunet.

În general, în limba română o literă transcrie un sunet.

Exemplu:

Car – 3 litere, 3 sunete;

Tulpină – 7 litere, 7 sunete.

UN GRUP DE DOUĂ  SAU TREI LITERE notează UN SINGUR SUNET:
  ce, ci =C';  ge, gi = g'; che, chi = K'; ghe, ghi = G'; ceas = C 'as: 4  litere, 3 sunete; unchi
= UNK': 5 litere, 3 sunete; ciolan = c'olan: 6  litere, 5 sunete; gheaţă = g 'aţă: 6 litere, 4
sunete.

Deorece în cuvinte ce conţin aceste  grupuri de litere e şi i sunt în unele situaţii litere

ajutătoare, iar în  altele au valoare de sine stătătoare, este bine ca, pentru a se stabili 
valoarea lor, SĂ SE ŢINĂ CONT DE FAPTUL CĂ ORICE SILABĂ are obligatoriu  o
vocală. Aşadar, într-o silabă ce conţine un astfel de grup, dacă nu există o  altă
vocală, e sau i sunt vocale.
 cea-un------------------► C 'a-un: 5 litere,  4 sunete
 cer  ----------------►3 litere, 3 sunete
 cio-ban-----------------► C 'o-ban: 6 litere, 5 sunete
  ci-re-şe-----------------►    6 litere, 6 sunete
  geam -------------------► g'am: 4 litere, 3  sunete
  ger ---------------------►3  litere, 3 sunete
  Chiar------- ------------► K 'ar: 5 litere, 3 sunete
 chi-bri-turi ---------------►10  litere, 9 sunete
 ghea-ţă.------------------►g'aţă: 6 litere, 4 sunete
 gher-ghef  ---------------►8 litere,  6 sunete

ACELAŞI SUNET poate  fi redat prin LITERE DIFERITE;

  - sunetul î se redă prin literele:
  *î: coborî, înainte, reîntâlni;
  *â: pârâu,  dânsul;
 
- sunetul i se redă prin literele:
  *i: iar, vis;
  *y: yankeu
 
- sunetul c se redă prin literele:
  *c: castană;
*k: karate; .
 
- sunetul k se redă  prin literele:
  *che, chi: chenar, chin;
*k(e), k(i): yankeu, kilogram;
 
- sunetul v se redă prin literele:
*v: voi,  vulgar;
*w: wat.
APLICAȚII

Precizează câte sunete și câte litere au cuvintele :

Cer

Crăciun

Aceștia,

Cereale

Carte

Vioară

Gherghef

Pagini

Oaspeți

Kilogram

Început

DIFTONG. TRIFTONG. HIAT

Diftongul este un segment vocalic complex format dintr-o vocală și o semivocală. Condiția

de existență a unui diftong este apartenența vocalei și a semivocalei la aceeași silabă.
iar-bă, pâi-ne, fii, pie-se, dan-sau, soar-tă

Diftongul poate fi format și din două sunete alăturate, care aparțin unor cuvinte diferite, dar
care se pronunță împreună. În aceste cazuri, în silabă, apare cratima între componentele
diftongului.
mi–a (zis), ți–a (zis), să–i (zică)

După consoanele ğ, č, g’, k’ nu există diftongi care să înceapă cu semivocalele e, i, pentru că
(în aceste cazuri) e, i sunt litere ajutătoare pentru scrierea consoanelor respective.
geam [ğam], ceas [čas], chiar [k’ar], gheață [g’ață]
Atunci când după ğ, č, g’, k’ apar e, i cu valoare de vocală, acestea formează cu semivocalele
care urmează diftongi.
cercei [čerčei], rochii [rok’ii]

Triftongul este un segment vocalic complex format dintr-o vocală și două semivocale.

Triftongii pot fi alcătuiți din sunete alăturate, care aparțin unor cuvinte diferite, dar care sunt
pronunțate împreună. Între aceste sunete se folosește cratima.
mi–au (luat), mi–ai (luat), ne–au  (luat).
După consoanele ğ, č, g’, k’ nu există triftongi care să înceapă cu semivocalele e, i, pentru că
(în aceste cazuri) e, i sunt litere ajutătoare pentru scrierea consoanelor respective.
ziceau [zičau], vegheau [veg’au]

Hiatul este întâlnirea în același cuvânt sau cuvinte diferite a două vocale care aparțin

unor silabe diferite.
Poate fi format din două vocale de același fel sau diferite.

APLICAȚII !
1. Conțin diftongi toate cuvintele din seria:
a) mescioară, trăgeau, ghiocei; b) genunchieră, troiță, fief; d) îndeajuns, ianuarie, chei; d)
geam, templier, somieră.

2. Există vocale în hiat în toate cuvintele din seria:

a) farfurie, aeroport, areopag, fereastră; b) ianuarie, ideologie, material, evoluție; c)

meteorolog, momâie, ploaie, deontologie; d) cioban, denotație, fotografie, diurn.

3. În cuvântul ploaie există:
a) un triftong; b) doi diftongi; c) un hiat; d) doi diftongi și un hiat.

Reguli de despărţire a
cuvintelor în silabe

1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece  în silaba următoare:

  Ex.: ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re, pâi-ne; stro-pea-lă, a-xă, e-xa-men, e-xer-ci-ţiu,
ve-che.

2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE la despărţirea în silabe trec prima 

consoană în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare: 
 Ex.: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;

Excepţie:
  Dacă în grupul de două consoane a doua este l  sau r, iar prima este b, c, d, f, g, h, p, t, v,
despărţirea în silabe se face înaintea  întregului grup, adică cele două consoane fac parte din
aceeaşi silabă: o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can, a-gra-fa,  pe-hli-van, su-ple-ţe,  pa-
tru, co-vrig, e-vla-vi-e;

3. TREI SAU MAI  MULTE CONSOANE ÎNTRE  DOUĂ VOCALE, la despărţirea în

silabe trec prima la silaba  de dinainte, iar celelalte două la silaba următoare.
  Ex.: as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
  Excepţie:
  În cazul grupurilor de consoane lpt, mpt,  nct, ncţ,  ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se
face după a doua consoană din grup:
  sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii;  punc-taj;   func-ţi-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş; 
gang-ster, port-drapel, trans-planta ;

4. DOUĂ VOCALE alăturate trec în silabe diferite.

  a-er; a-le-e; po-e-zi-e; 

Enunțul. Punctuația enunțului.

Enunțul este o comunicare cu înțeles deplin formată în jurul unui predicat. Pentru ca un șir de
cuvinte să constituie un enunț, el trebuie să fie organizat gramatical și să respecte reguli
exacte de combinare.

Enunțul poate reprezenta:

 o informație Nu am găsit pe internet ce am căutat.

 o constatare Mașina este tot mai murdară.

 un ordin Du-te la școală!

 un sfat Cred că ar fi bine să citești.

 o rugăminte Te rog să mă suni.

 un îndemn Nu ceda atât de ușor.

 o întrebare Mergem la film?

 un răspuns la întrebare — Mergem la film? — Da

După scopul comunicării enunțurile pot fi:

 1. Enunțul asertiv este un enunț informativ, ce exprimă o informație. Enunț asertiv = o
propozitie care se termina cu punct .

Ex.: Mama gătește mâncarea preferată . Vom merge la film la sfârșitul săptămânii.

2. Enunțul interogativ - acesta cere informații, și are o intonație specifică. Obs. - sunt
marcate prin semnul întrebării.

Ex. Unde mergem duminică? Nu ți-ai scris temele?

3. Enunțul imperativ exprimă un ordin , o comandă, un îndemn, o interdicție, o scuză și

conțin un verb la modul imperativ . Enunț imperativ - propozitie care se termina cu
semnul exclamarii .

Ex.: Lasa-ma in pace ! Hai ! ; Vino ! Du-te în parc !

4. Enunțuri exclamative – acestea exprimă o stare afectivă legată de un aspect din

realitate . Obs. Ele au o intonație specifică, fiind marcate prin semnul exclamării.

Exemplu: Ce film interesant!

A. După aspectul predicatului, propozițiile sunt:

1 afirmative: Plec la spectacol.

2 negative (marcate prin adverbul de negație/marca de negație nu):

Ex.: Nu plec la spectacol. Nu și-ar face tema. N-ai citit nimic azi?

B. După structură, propozițiile sunt:

1 simple (alcătuite numai din predicat sau din predicat și subiect)

Exemplu: Vine (predicat verbal) ploaia (subiect simplu). Plouă. (predicat)

2 dezvoltate (alcătuite din subiect, predicat și din atribute sau complemente)

Exemplu: Spre seară (complement circumstanțial de timp) vine (predicat verbal) ploaia
(subiect) abundentă (atribut adjectival).
 Narațiunea la persoana I.

Naratiunea la persoana I reprezinta modul de povestire  in care naratorul relateaza

evenimentele din punctul sau de vedere .
 
Daca naratiunea se  face la persoana I naratorul este SUBIECTIV , implicat afectiv , fiind
personaj ( daca ia parte la actiune ) sau martor ( povesteste ceea ce vede, dar nu ia parte la
actiune )
- foloseste pronumele personale la persoana I ” eu ”, ”noi”

APLICAȚIE !

Scrie un text narativ de cel puțin 150 de cuvinte, în care să relatezi la persoana I o
întâmplare petrecută în anotimpul de toamnă.

În redactarea textului vei ține de cont de etapele următoare :

-Introducere – reperele de spațiu și timp

- Cuprins – prezentarea în ordine a întâmplărilor

- Încheiere – Rezolvarea tuturor situațiilor problem.