Bivalvele

Descriere

Bivalvele sunt o clasa de moluste caracterizate prin faptul ca au corpul protejat in

totalitate de doua valve calcaroase, dispuse lateral. Au un mod de viata sedentar iar hranirea se
face prin filtrarea apei. Datorita acestor particularitati ecologice, morfologia lor externa si
organizatia interna au suferit importante modificari. Cea mai importanta modificare este
reducerea extremitatii cefalice, care este marcata doar de prezenta orificiului bucal, incadrat de
cei patru lobi bucali care au rol de a directiona particulele alimentare acumulate la nivelul
branhiilor in gura. Piciorul are o forma caracteristica, de lama de secure (gr. pelecos), servind la
ingroparea in substrat si la deplasarea pe distante scurte. Masa viscerala are aspect saciform si
atarna in cavitatea paleala, delimitata lateral de cei doi lobi ai mantalei care captusesc la interior
valvele.

Branhiile, care pot fi de mai multe tipuri, se gasesc in partea posterior-inferioara a

masei viscerale, separand cavitatea paleala intr-o cavitate branhiala, ce comunica cu exteriorul
printr-un sifon branhial si o cavitate cloacala (la nivelul careia se deschid orificiul anal, orificiile
genitale si orificiile excretoare), care comunica cu exteriorul printr-un sifon cloacal. Branhiile
sunt ciliate si datorita miscarilor ciliaturii se creaza un permanent curent de apa in cavitatea
paleala: astfel, apa intra prin sifonul branhial, scalda branhiile si este directionata ulterior prin
sistemul de branhii in cavitatea cloacala, de unde este evacuata la exterior prin sifonul cloacal. In
timpul filtrarii, la nivelul branhiilor sunt retinute particulele aflate in suspensie in apa; ulterior,
aceste particule alimentare vor fi antrenate spre gura de catre lobii bucali. In timpul filtrarii
branhiale are loc si schimbul gazos, astfel ca apa care ajunge in cavitatea cloacala este curatita de
particulele aflate in suspensie dar este saraca in oxigen dizolvat. Bivalvele prezinta doua branhii
- stanga si dreapta - fiecare branhie fiind formata din doua lame branhiale. Cele doua sifoane pot
fi scurte sau lungi, sau put fi separate sau sudate.

Deasemenea, in cazul unor specii, lobii mantelei fuzioneaza pe cea mai mare parte a
lungimii lor, lasand doar doua orificii prin care ies la exterior piciorul si sifoanele; alte specii au
acesti lobi nesudati, cavitatea paleala fiind in acest caz larg deschisa.

In ceea ce priveste valvele, acestea pot fi de forme si marimi diferite. Morfologic, la

exteriorul valvelor se observa o zona superioara proeminenta - umbonele - de la care pornesc
striuri sau coaste, de regula lipsite de ornamentatii (la bivalve, ornamentatia valvelor este mult
mai saraca in comparatie cu cea de la gasteropode; totusi, pot fi prezenti si la acest grup spinii,
tepii, tuberculii, mameloanele, etc). In spatele umbonelui, la multe specii de bivalve se observa o
structura cornoasa - ligamentul - care mentine valvele unite in partea dorsala. Dupa forma,
valvele pot fi echivalve sau echilatere - in cazul in care cele doua axe perpendiculare delimiteaza
patru sectoare egale sau aproximativ egale - si inechivalve sau inechilatere - in caz ca sectoarele
delimitate de cele doua axe perpendiculare sunt inegale. Pe fata interna a valvelor se disting alte
tipuri de structuri. Astfel, sub umbone se observa o zona mai groasa - platoul cardinal (lat. cardo
- articulatie).

La nivelul platoului cardinal se observa proeminente - dintii cardinali - si depresiuni -

fosetele cardinale. Dintii cardinali de pe una dintre valve patrund in fosetele cardinale de pe
valva opusa si astfel cele doua valve sunt mentinute strans in partea dorsala (la acest aspect
contribuie de asemenea si ligamentul, mentionat anterior). Dentitia cardinala este de diferite
tipuri, si are un rol foarte important in clasificatie, mai ales in ceea ce priveste formele fosile
pentru care nu se poate studia organizatia interna.

Cele mai comune tipuri de dentitie intalnite la bivalvele actuale sunt: taxodonta (cea
mai primitiva, caracterizata prin dinti multi, de dimensiuni reduse, identici sau aproape identici
ca forma, dispusi intr-un singur sir); heterodonta (in acest caz, platoul cardinal prezinta dinti
putini, inegali si de dimensiuni mari); desmodonta (caz in care dintii cardinali fuzioneaza
formand structuri latite); schizodonta (in acest caz, pe una din valve exista un singur dinte
alungit, care este despicat la mijloc - ex. La genul Unio); anodonta (in acest caz, platoul cardinal
este slab dezvoltat iar dintii lipsesc; valvele sunt mentinute prin ligament si prin musculatura).

Pe fata interna a valvelor se observa de asemenea impresiunile muschilor care mentin

valvele - muschii adductori - si muschii care actioneaza piciorul - muschii retractori si
protractori. Cel mai vizibile sunt impresiunile muschiului adductor anterior, situata deasupra sau
in fata orificiului bucal si a muschiului adductor posterior - situat deasupra cavitatii cloacale. In
cazul in care impresiile celor doi muschi sunt identice vorbim de valve izomiare, iar in cazul in
care unul din muschi se reduce valvele sunt de tip anizomiar; daca unul din muschii retractori (de
obicei cel anterior) dispare, atunci vorbim de valve monomiare. Impresiile muschilor retractori ai
piciorului sunt mai slabe; de obicei ele se disting in zona situata sub platoul cardinale. Pe
marginea valvelor se observa impresiunea muschilor mantalei, care sudeaza lobii mantalei de
valve. Daca impresiunea muschilor lobilor mantalei este paralela cu marginea valvelor pe toata
lungimea acestora valvele sunt de tip integripaleat; daca linia de insertie face un intrand in partea
posterioara, unde se insera musculatura de la baza sifoanelor, valvele sunt de tip sinupaleat.

De regula, valvele sunt identice ca aspect; exista insa si specii la care una din valve
are alt aspect - de exemplu la unele specii de Pecten sau la stridii (Ostrea), una din valve este
aplatizata, din cauza faptului ca animalul se odihneste pe substrat pe aceeasi parte. Exista pe de
alta parte bivalve la care valvele se reduc, uneori aproape total, ca in cazul speciilor din genul
Teredo, care perforeaza structuri lemnoase.