Nicolae Paulescu, un nume de referință în lumea științifică și medicală din România, s-a născut la 30

octombrie 1869 în localitatea Pančevo (azi în Serbia). El a fost un medic și fiziolog român, cunoscut în
special pentru contribuțiile sale deosebite în domeniul medicinei și al insulinei.

Paulescu a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1892, iar apoi și-a continuat studiile în
Franța și Germania. Acolo, s-a specializat în fiziologie și a obținut un doctorat la Universitatea din
Paris în 1897. După întoarcerea în România, a devenit profesor universitar la catedra de fiziologie de
la Facultatea de Medicină din București.

Activitatea sa științifică a fost extrem de prolifică. Una dintre cele mai importante descoperiri ale
sale a fost legată de rolul pancreasului în metabolismul glucozei. În 1921, Paulescu a reușit să izoleze
o substanță pe care a numit-o pancreozimina. El a observat că această substanță, administrată la
animale, determina scăderea glicemiei. Acesta a fost primul pas în identificarea insulinei, hormonul
de reglare a glucozei în organism.

De asemenea, Paulescu a scris numeroase articole și cărți în domeniul medicinei și fiziologiei. Una
dintre cele mai renumite lucrări ale sale este "Traité de Chimie Physiologique", publicată în 1912,
care a fost considerată o referință în domeniul fiziologiei la acea vreme.

Nicolae Paulescu a fost un spirit remarcabil și un cercetător dedicat. Cu toate acestea, unii consideră
că contribuțiile sale nu au fost recunoscute pe deplin în timpul vieții sale. Deși a fost nominalizat
pentru Premiul Nobel pentru Medicină în 1921, acesta i-a fost atribuit lui Frederick Banting și John
Macleod în 1923 pentru descoperirea insulinei. Unii susțin că Paulescu ar fi trebuit să fie inclus în
această recompensă, deoarece cercetările sale anterioare au deschis calea către descoperirea
insulinei.

În mod personal, consider că Nicolae Paulescu merită să fie recunoscut pentru munca sa
remarcabilă. Descoperirea sa privind pancreasul și rolul său în reglarea glicemiei este un adevărat
pilon al medicinii moderne. Chiar dacă nu a obținut recunoașterea deplină în timpul vieții,
contribuțiile sale nu pot fi negate. Paulescu a adus o mare contribuție științifică și a deschis drumul
către înțelegerea și tratamentul diabetului. Reușita sa neilustrată este o dovadă clară a potențialului
și genialității sale și ar trebui să fie recunoscută și apreciată în întreaga lume medicală.+++++