HIPOCRATE

A efectuat:Zghibarta
Crisstina
Hipocrate (460—377 î.e.n.) s-a născut în insula Cos din Marea
Egee si a fost un medic ,filosof si ganditor. Încă din tinereţe
Hipocrate a fost bine cunoscut ca medic care umbla prin sate şi
vindeca oamenii nevoiaşi. Această activitate desfăşurată încă din
tinereţe în slujba şi binele omului, l-a ajutat să dobândească o
bogată experienţă medicală şi i-a dat prilejul să cunoască anumite
ţinuturi cu tipuri diferite de oameni.
În insula Cos, el a organizat o renumită şcoală medicală. Împreună cu elevii săi
studia anatomia şi fiziologia pe diferite animale şi apoi cunoştinţele dobândite le
aplica la om, deoarece în acea epocă erau interzise disecţiile pe cadavrele omeneşti.
Mai târziu va înființa o altă școală în Tessalia, unde își va sfârși zilele la Larissa către
anul 370 î.Hr..
Prin observațiile făcute asupra manifestărilor bolilor și descrierea lor amănunțită,
precum și prin încercările de a explica procesele patologice pe baze naturale și
raționale, Hipocrat a contribuit - în limitele posibilităților din vremea sa - la eliberarea
medicinei de superstiții și misticism. 
Intreaga sa experienţă a fost concretizată în lucrarea cunoscută
sub numele de „Corpus hippocraticum“ (Culegere hipocratică),
care reprezintă osinteză a cunoştinţelor de medicină, embriologie,
anatomie şi fiziologie, acumulate în colaborare cu elevii săi.
L U C R A R E A “ C U L E G E R E A H I P O C R AT I C A’’

Această lucrare de amploare din domeniul medicinii cuprinde

numeroase date despre scheletul axial şi al craniului, despre
musculatura corpului şi unele organe interne, ca: stomacul, ficatul,
aparatul respirator.
Separat sunt prezentate inima şi unele vase de sânge, arătându-se
importanţa lor pentru organism.
„Culegere hipocratică“ cuprinde aproximativ 60 de cărţi, dintre
care amintim pe cele mai importante: 
Epidemiile;

Prognosticul;

Despre aer, ape şi locuri;

Despre boala sfântă;

Despre fracturi; Despre articulaţii;

Regimul în bolile acute şi Vechea medicină.

În toate aceste cărţi întâlnim aceeaşi atitudine realistă şi
antispeculativă, aceeaşi preocupare pentru punerea în lumină a
cauzelor materiale ale bolii, aceeaşi strădanie de a fi neapărat de
folos omului suferind.
 Cea dintâi exigenţă formulată în scrierile hipocratice este ca
medicul să fie un observator atent şi perspicace.
Medicii hipocratici refuzau să invoce cauze supranaturale pentru a
explica apariţia îmbolnăvirilor. În legătură cu aceasta, autorul tratatului
„Despre aer, ape şi locuri” polemizează cu cei care socoteau că o
misterioasă afecţiune semnalată la unii bărbaţi sciţi, constând din
pierderea caracterelor masculine, ar fi provocată de voinţa zeilor
Hipocrate nu acceptă o asemenea explicaţie cu caracter religios a
fenomenelor patologice. „Eu cred că această boală este la fel de
divină ca toate celelalte şi că îndeobşte o boală nu este nici mai
omenească decât alta, ci toate sunt la fel de divine, adică au o
pricină firească, întrucât nimic nu se produce fără o pricină
firească”.
Marele nostru geograf Simion Mehedinţi considera că scrierea „Despre
aer, ape şi locuri” reprezintă „cea dintâi operă mai însemnată de
geografie”. Hipocrate îşi expune aici opiniile în legătură cu înrâurirea
mediului asupra caracteristicilor fizice şi a temperamentului diverselor
populaţii. Aceste opinii pot să pară astăzi destul de fanteziste, dar este în
mod indiscutabil meritul savantului antic de a se fi străduit să pună în
evidenţă determinismul material al unor complexe fenomene biologice şi
sociale.
  Hipocrate şi elevii săi, în lucrarea intitulată „Despre natura omului” consideră
că organismul uman este constituit din părţi solide şi părţi lichide, denumite
umori, grupate în patru tipuri: sângele (elaborat de inimă), mucusul (elaborat de
creier), fierea galbenă (elaborată de pancreas) şi fierea neagră (elaborată de ficat).
Extinzând această teorie a umorilor, ei susţineau că într-un organism sănătos,
umorile se află în echilibru, şi că temperamentul omului depinde de predominarea
uneia din cele patru umori, şi anume: predominarea sângelui determină
temperamentul sanguin, a fierii galbene, temperamentul coleric, a mucusului,
temperamentul flegmatic şi a fierei negre, temperamentul melancolic. Fiziologia
pavlovistă recunoaşte existenţa a patru tipuri de comportament al oamenilor, tipuri
stabilite de Hipocrate, dar care aveau un caracter evident neştiinţific pentru
explicarea cauzelor tipurilor de temperament
Apariţia îmbolnăvirilor erau cauzate, după părerea hipocraticilor,
ruperii echilibrului dintre umori, mai ales prin creşterea nemăsurată
a cantităţii sau prin alterarea calitativă a uneia dintre ele, iar
păstrarea acestui echilibru este influenţată permanent de condiţiile
externe. De aceea, în tratarea maladiilor, hipocraticii acordau o
mare importanţă igienei, felului de viaţă, regimului alimentar şi
particularităţilor individuale.
În „Culegerea hipocratică“ sunt cuprinse, în afara noţiunilor de anatomie şi
fiziologie, şi numeroase cunoştinţe despre embriologia plantelor şi a
animalelor, despre ereditate, domeniu în care hipocraticii erau adepţii teoriei
pangenezei
 Din punct de vedere filosofic, Hipocrate avea o concepţie materialistă. El
a arătat că medicina trebuie să aibă permanent la bază date precise,
experimentale, şi că medicul trebuie să cunoască natura corpului omenesc şi
funcţionarea lui, fără să apeleze la speculaţii.
Hipocrat, recunoscut ca bun practician, a făcut și o serie de
inovații medicale. În chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare
a craniului, în ortopedie a construit un scaun special pentru
reducerea luxațiilor și fracturilor.
 A formulat ipoteza localizării proceselor psihice în creier. A
distins gândirea (pneuma logistikon) de trăiri și a asertat că există
fluide vitale.
Hipocrate şi şcoala sa au adus o contribuţie importantă la dezvoltarea ştiinţelor
medicale. El rămâne în istoria medicinii ca o mare personalitate care şi-a dedicat
întreaga viaţă şi activitate în slujba omului.
Prin jurământul său – „Jurământul hipocratic” – acesta a transmis tuturor
generaţiilor de medici dragoste pentru fiinţa umană, care trebuie iubită şi slujită cu
cinste şi dăruire. Jurământul hipocratic beneficiază şi astăzi de un prestigiu atât de
mare, încât sub o formă uşor modificată, pentru a corespunde mai bine realităţilor
actuale, continuă să fie respectat de absolvenţii anumitor instituţii de învăţământ
superior medical.
 Aristotel, marele gânditor al antichităţii, în lucrarea sa
„Politica”  afirma că: „Se poate spune despre Hipocrate, nu ca om,
ci ca medic, că este cu mult mai mare decât un altul care s-a făcut
cunoscut printr-o statură mult mai mare ca a sa“. Aşa se explică
faptul că la câteva decenii după moartea sa, învăţatul din Cos mai
păstra faima unui medic de seamă, faimă care a trecut peste secole,
rărnânând, pe drept cuvânt „părintele medicinii"
 BIBLIOGRAFIE

http://www.biologie-generala.ro/biologi-antichitate/hipocrate
https://
www.google.com/search?q=hipocrate&source=lnms&tbm=isch&sa=
X&ved=0ahUKEwjaiYuQnfHdAhXsqIsKHcptBFYQ_AUIDigB&bi
w=1366&bih=662#imgrc=8XA0GS6o3tQ0FM:
http://
www.academia.edu/9546137/Medicina_in_timpul_lui_Hipocrate_inre
gistra_unele_schimbari
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hippocrate