Coninut:

CURS
F1.C1.

Introducere n fiziologie: definiii, obiectul

fiziologiei, ramurile fiziologiei.
Scurt istoric. Principiile etice impuse de scoala
hipocratic n medicin.
Organizarea i ierarhizarea organismului uman.
Mediul intern definiie, compartimente.

BIBLIOGRAFIE
1. Cursul predat
2. Maria Iancu, Fiziologia tractului digestiv. Note de curs, Editura
Medical Universitar Craiova, 2006.
3. Maria Iancu, Badea Daniela, Sfredel Veronica, Iancu Ionela,
Romanescu Florin, Mitran Smaranda Ioana, Bleanu Tudor Adrian,
Neamu Marius Cristian, Fiziologia aparatului digestiv-Lucrri
practice, Editura Medical Universitar Craiova, 2009.
4. Protocoalele disciplinei
5. I. Hulic, Fiziologie uman, Ed.Medical Bucureti, 2010.
6. William F. Ganong, Review of Medical Physiology (24th edition), 2012.
7. Arthur C. Guyton & John E. Hall, Textbook of Medical Physiology, 11th
edition, 2006.

OBIECTIVELE NVRII
L a finalul acestui curs, studentul trebuie:

S defineasc fiziologia
S identifice obiectul fiziologiei i ramurile acesteia
S cunoasc etapele importante din dezvoltarea stiinelor fiziologice.
S enune principiile etice impuse de scoala hipocratic n medicin
S neleag ierarhizarea organismului uman
S identifice si s enumere sistemele funcionale ale organismului
uman i rolurile acestora n funcionarea organismului ca ntreg.
S defineasc mediul intern i s descrie distributia fluidelor in
organism
S deosebeasc componentele mediului intern i s indice
caracteristicile sectoarelor lichidiene
S stie care sunt principalii ioni ai mediului intern i s indice
concentraiile fiziologice ale acestora n plasm
S descrie compozitia matricei extracelulare i s discute implicaiile
alterrii componentelor acesteia asupra strii de sntate.

FIZIOLOGIA
via.

- physis "natura, originea"; dttor de

- logia (logos) tiin.

Ramura a biologiei care se ocup cu studiul funciilor

normale ale organismelor vii.
Ea descrie mecanismele celulare, tisulare sau sistemice
care stau la baza realizrii unei funcii, precum i modul
n care organismul, ca un intreg ndeplinete funcii
particulare, eseniale pentru via.
Fiziologia are ca obiect de studiu NORMALUL, adic
FUNCTIILE NORMALE ALE UNUI ORGANISM VIU.

Fiziologia, ca stiinta a constantelor si functiilor normale ale

organismului, isi propune sa spuna cate ceva despre substratul
metabolic si energetic al proceselor vitale (I. Haulic)

Fiziologia este antecamera patologiei si termenul de

referinta al tuturor fenomenelor biologice care au loc in
patologia umana (I. Haulic).

Definiii ale fiziologiei

continuare

ntrebrile eseniale n fiziologie sunt:

Cum? Cum lucreaz, cum funcioneaz o structur, care este
mecanismul?
De ce? De ce se ntmpl aa? Care este rezultatul acestui mod de a
funciona?
Raspunsurile implic descrierea unor secvene care presupun identificarea
cauzelor si a efectelor.
n descrierea acestor secvene, fiziologia apeleaz i la stiine nrudite,
cum sunt anatomia, chimia sau fizica.
Fiziologia este n permanent interrelaie cu biologia celular i
molecular, cu genetica, biochimia, biofizica, atribuindu-i rolul de
integrare a tuturor achiziiilor caracteristice fiecareia dintre ele.
Alturi de aceste discipline, fiziologia are ca obiect de studiu
NORMALUL = FUNCTIA NORMALA A UNUI ORGANISM VIU.

Studiul fiziologiei este important pentru c ofera baza de

studiu pentru procesele patologice.

SUBDISCIPLINE ALE
FIZIOLOGIEI
Fiziologie vegetal i animal dup natura
organismului studiat.
Fiziologia general - studiaz manifestrile generale ale
materiei vii;
Fiziologia special - se ocup cu funciile unor organe,
aparate sau sisteme.
Fiziologia normal i patologic descrie funcionarea
mecanismelor fiziologice n condiii de sntate i boal;
Ecofiziologia studiaza adaptarea organismelor la
conditiile de mediu;
Fiziologia unor condiii speciale: a efortului fizic, a
adaptrii la altitudine, a spatiului cosmic, a submersiei,
etc.
Fiziologia evolutiei studiaza felul in care funciile
caracteristice indivizilor dintr-o populatie au raspuns la

Istoric
Simboluri in
medicina

Rod of Asclepius
(bastonul sau toiagul
lui Asclepios,
impropriu denumit i
caduceu).
Adevaratul simbol al
medicinii este un arpe

Asclepius, fiul lui

Apollo, Aesculapius
in latina
Este considerat zeul

Istoric -

Simboluri in medicina

Adevaratul simbol al medicinii este un arpe

ncolcit pe bastonul lui Asclepios i NU 2
erpi naripai ncolcii pe caduceul lui
Hermes.
Caduceul, iniial un simbol reprezentativ pentru
intelepciune, elocven si comunicare (Hermes fiind
i mesagerul zeilor) a devenit n medicin, bastonul
lui Asclepios care simbolizeaz ideea invierii si a
vindecarii pe de o parte, dar i un toiag pe care te
sprijini, asociat cu doctorii cltori.
Semnificatia sarpelui a fost interpretata n mai
multe feluri: schimbarea pielii este corelata cu
rentinerirea, n timp ce, alt interpretare
sugereaz natura dual a profesiei de medic, care
se confrunt cu viaa i cu moartea, cu boala si
sanatatea.
Ambiguitatea sarpelui ca simbol si contradictiile pe
care le reprezinta, reflecta ambiguitatea folosirii

Apollo era
considera
t Zeul
luminii si
al soarelui
profetiilororacolul
din Delphi
artelor
vindecarii medicinii

Apollo (Louvre Museum)

 Confuzie cu caduceul lui Hermes

Early confusion between the symbols almost certainly arose due to the links between alchemy and and
Hermes, whose symbol is the caduceus. The alchemists adopted the caduceus because Hermes, the God
of Messengers, was also the patron lord of gamblers, thieves, tricksters and alchemists. By the end of
the 16th century, alchemy became widely associated with medicine in some areas, leading to some use of
the caduceus as a medical symbol .
A caduceus it was an ancient astrological symbol of commerce and is often depicted being carried in the
left hand of Greek god Hermes, also known in Ancient Egypt as Thoth, the messenger and herald of the
gods, conductor of the dead and protector of merchants and thieves. The caduceus is sometimes
inaccurately used as a symbol for medicine, especially in North America, but the traditional medical
symbol is the rod of Asclepius with only a single snake and no wings. Sursa: Wikipedia

 La nceput,
comportamentul fata de
boli a fost instinctual.
ce imi amelioreaz
durerea, ce imi face
bine?
plante, fructe, locuri,
amulete?
Treptat, unii dintre indivizii
grupului s-au specializat in
vindecare i au aparut
vracii
Practicile medicale aveau
un pronunat caracter
mitico-magic (perioada
mitico-magic a
medicinii).

IMHOTEP
a trait in a 3-a dinastie
egipteana (circa 2650-2600
i.e.n.), fiind considerat
primul arhitect, inginer si
preot-medic cunoscut.
importanta sa in medicina a
fost recunoscuta si de catre
greci si romani.
a construit prima piramida in
trepte care a devenit
model arhitectural egiptean.

Egiptean cu sechele de
poliomielit

Medicina in
Grecia antic

Apollo zeul
vindecarii

Asclepius, fiul lui

Apollo i al unei
pmntene, Coronis.
Semizeu, a preluat de la tatl
su, Apollo, arta vindecrii, fiind

Medicina in Grecia antica

Medicina greaca s-a dezvoltat intr-o lunga perioada

de timp, avnd la baz, practica medicala populara,
empirismul laic si puternice elemente mitologice si
religioase.

Asclepios (Esculap la romani) fiul lui Apolo, a

preluat de la acesta calitatile de vindecator.

Cele 3 fiice ale sale s-au dedicat si ele practicrii

medicinii, numele fiecareia fiind preluat n medicina
actuala:

Meditrine - simbolul medicinii

Hygeia - ocrotitoarea sanatatii igiena. De la

Hygeia vine alt simbol al medicinei, care a fost
preluat apoi de farmacie: Pocalul Hygeiei,
simbol al vindecarii si regenerarii.

Medicina in Grecia antica continuare

Templul lui Apolo era vizitat

atat de bolnavi pentru
tratament, cat si de oamenii
sanatosi pentru destindere

Spitalele se numeau
asclepioane;

erau in acelasi timp si

temple inchinate lui
Asclepius (Epidauros,
Kos).

Preocuparile filozofice pentru

explicarea naturii si a esentei
ei, au inaugurat ETAPA
NATURALIST FILOZOFICA
in dezvoltarea stiintelor
medicale.
Apare astfel o filozofie bazata

Medicina in Grecia antica

scoala hipocratic

n Grecia au luat natere scoli medicale,

ca cele din Cos, Cnidos, Rhodos, unde
se formeaza medici in colectivitati
inchise.
Practic, in acesta perioada, medicina se
desparte de alte stiinte.
Importanta este scoala din Cos,
deoarece il are ca reprezentant pe
Elemente definitorii pentru
medicin,
introduse
HIPOCRATE
(460-377
i.e.n) de

coala hipocratic

Apare individualizarea: pe primul plan este bolnavul, nu

boala.
Comportamentul avizat al medicilor, bazat pe observarea
semnelor de boala si a efectelor curative ale unor
remedii.
Delimitarea unor specialitati medicale: chirurgia

Medicina in Grecia antica scoala

hipocratic

coala hipocratica se remarc prin aspecte de

semiologie:

continuare

cunoasterea bolilor prin observarea minutioasa a

simptomelor i a starii generale a bolnavului;
examinarea pacientului: a pulsului, a temperaturii, a urinii, a
fecalelor, a expectoraiilor, a vrsaturilor etc.
sunt descrise: faciesul hipocraticus si degetele
hipocratice

Colectia de scrieri hipocratice se numeste Corpus

hippocraticus

Importante sunt capitolele: Despre fracturi, Despre

articulatii, Epidemiile, Despre boala sfanta, Aforismele,
Prognosticul, Jurmantul depus de medici.

Studiu individual: pentru urmtoarea ntlnire

Degete hipocratice

Facies hipocratic

Medicina in Grecia antica scoala

hipocratic -

continuare

coala hipocratic impune reguli si norme:

Primum non nocere, deinde salutare La

inceput, nu dauna! sau La inceput sa nu faci rau si
apoi sa faci bine!

Medicul este slujitorul naturii Medicus curat,

natura sanat medicul trateaz, natura
vindec.

Pacientul trebuie sa fie cruat moral si fizic

Medicul sa nu pretind onorariu disproportionat

Medicul sa recurga la sfatul colegilor, la nevoie.

Medicul trebuie sa depuna un juramant

juramntul lui Hipocrate

Medicina in Grecia antica

Jurmntul lui Hipocrate
Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si
Panaceea, pe totii zeii si zeiele, luandu-i ca
martori ca voi indeplini, pe cat ma vor ajuta
puterile si priceperea, juramantul si
legamantul care urmeaza.
Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi
socoti deopotriva cu cei care m-au
adus pe lume, voi imparti cu el averea
mea si, la nevoie, i voi indestula
trebuintele; pe copiii sai ii voi privi ca pe
fratii mei si, daca vor dori sa devina medici,
ii voi invata fara plata si fara sa le cer
vreun legamant.
Preceptele, lectiile orale si tot restul

Voi indruma ingrijirea bolnavilor spre

folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si
mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si
orice nedreptate.
Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca
imi va cere, si nu voi indemna la asa ceva, tot
astfel nu voi incredinta nici unei femei
Imi voi petrece
si voi
leacuri
care saviata
o ajute
saindeplini
lepede.mestesugul in
nevinovatie si curatie.
Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica
udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu
aceasta.
In orice casa as intra, voi intra spre folosul
bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si
stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de
ademenirea femeilor si a tinerilor liberi sau

Orice as vedea si as auzi in timp ce imi fac meseria

sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre
ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind
ca, in asemenea imprejurari, pastrarea tainei este
o datorie.
Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa
ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea,
pururi cinstit de ceilalti, iar daca il voi nesocoti si

Medicina n Grecia Antic - GALEN

din Pergam
Prin contributia lui incepe ETAPA
ANATOMICA, in dezvoltarea medicinei
stiintifice.
El a adunat cunostintele existente, in
vremea sa, in domeniul medical si le-a
sintetizat intr-un sistem, care a constituit
mult timp baza practicii medicale.
A relevat necesitatea legaturii dintre
anatomo-fiziologie si medicina practica.
Este considerat intemeietorul vivisectiei,
efectuand experiente pe oameni si animale.
A practicat sectiuni medulare, a demonstrat
originea renala a urinii.
A studiat circulatia, aparatul respirator,
renal, creierul, ochiul (operaii de
cataract).
GALEN considera c umorile se formeaz n
corp i c anumite alimente, strile

Naterea fiziologiei
ca tiin

CLAUDE BERNARD
1813 1878
Este considerat parintele
fiziologiei.
A introdus noiunea de
MEDIU INTERN- care
asigura continuitatea si
echilibrul functiilor vitale,
bolile fiind tulburari ale
acestuia.
A pus bazele metodologiei
cercetarii stiintifice prin:
Introduction a letude de
la medicine
experimentale

n secolul XIX incep sa se delimiteze domenii

de studiu in cadrul fiziologiei:
electrofiziologie unde se evidentiaza
cercetarile lui Pfluger, Herman,
Heidenhein, Caton;
fiziologia circulatiei Marey, Franck,
Starling;
neurofiziologie Ramon y Cajal,
Secenov, Sherrington, Pavlov.

I.P. PAVLOV

Willem Einthoven
Premiul Nobel 1924
Prima electrocardiograma
Fotografia electrocardiografului lui Einthoven

Prima electroencefalograma
Instalatia folosita de HANS BERGER pentru inregistrarea
electroencefalogramei la om, intre 1929-1938

Walter CANNON intre 1932-1934 introduce notiunea de

HOMEOSTAZIE - mentinerea constanta a parametrilor
mediului intern, intr-un mediu ambiental variabil
CANNON in timpul inregistrarilor efectuate in laborator.

CONTRIBUTII ROMANESTI LA DEZVOLTAREA

FIZIOLOGIEI
ALEXANDRU VITZU 1853 -1902,

titular al Catedrei de Zoologie i Fiziologie Animal la Facultatea de

tiine din Bucureti, membru al Academiei Romne
studii asupra aciunii cardiace a digitalinei; centrului vizual cortical la
cine i la maimu; asupra efectelor ablaiei totale a unor emisfere
cerebrale la cine; a excitabilitii substanei cenuii a mduvei spinrii la
psri, explorat n 1901 prin nregistrare grafic
Considerat drept fondator al colii romne de fiziologie experimental i
iniiator al endocrinologiei n Romnia

IOAN ATHANASIU 1868-1926

profesor la Universitatea din Bucureti, membru al Academiei Romne.

Este unul dintre ntemeietorii fiziologiei moderne romne ti.
A colaborat la marele dicionar de fiziologie francez. A lucrat mai mul i
ani n cadrul Institutului Marey din Paris i a fcut cercetri asupra
energiei nervoase motoare, asupra electrofiziologiei.

Gheorghe MARINESCU (1863-1938), considerat

intemeietorul Neurologiei romanesti
Pregatire complex de histologie, anatomie
patologica, bacteriologie, cu studii de neurologie la
Sorbona si obtinerea titlului de doctor in medicina
In 1898, C.I. Parhon realizeaza
primul film stiintific din lume
despre tulburari de mers,
atitudine si mimica in patologia
nervoasa, primele radiografii in
Romania.
1906 Academician in
Academia Romana, si 1912 in
Academia Medicala Franceza
Domenii de cercetate: culturi si studii de histochimie a
tesutului nervos, semiologie si patologie nervoasa si
explorarea fiziologica a sistemului nervos (reflexe

Grigore T. POPA (1892-1948), profesor de anatomie la

UMF Iasi si Bucuresti, a fost un pionier al
neuroendocrinologiei, cu o larga recunoastere
internationala, bursier Rockefeller in Chicago, Londra,
Cambridge
In perioada 1929-1930 a
descris
sistemul
port
hipotalamo-hipofizar,
impreuna cu colaboratorii
sai Una Fielding si M.B.
Sydney
UMF Iai i poart numele

 D. DANIELOPOLU (1884-1955) cardiolog, fiziolog si

farmacolog, cu o bogata activitate in cercetarea experimentala.

A studiat interdependenta dintre

sistemul nervos somatic si cel vegetativ

Nicolae PAULESCU (1869-1931) - a facut cercetari

importante asupra structurii splinei, asupra
mecanismelor de producere a febrei; a preconizat o
metoda originala de extirpare experimentala a
Contributia sa deosebita a
hipofizei.
fost obtinerea unui extract
pancreatic cu efecte
hipoglicemiante pancreina, in
1921;
un an mai tarziu Banting si
Best izoleaza insulina, pentru
care au primit in 1923 Premiul
Nobel pentru Fiziologie si
Medicina
contributia lui Paulescu a fost
recunoscuta 50 de ani mai
tarziu.

George Emil PALADE (1912-2008) - om de stiinta n

domeniul biologiei celulare, cu studii de microscopie
electronica asupra fractiunilor organitelor celulare, a
realizat
importanta
exceptionala
a
microscopiei
electronice si a biochimiei n studiile de citologie
Cel mai important element al
cercetarilor lui Palade a fost explicatia
mecanismului celular al productiei
de proteine; el a pus n evidenta
particule intracitoplasmatice bogate n
RNA, la nivelul carora se realizeaza
biosinteza proteinelor, numite ribosomi
sau granulele lui Palade.
A mai efectuat cercetari asupra
structurii functionale a peretelui capilar, a
sinapselor
neuro-neuronale
si
mecanismelor
de
transport
transmembranar.
primeste
Premiul Nobel pentru

In anul 1974
Fiziologie si Medicina

 Gheorghe BENGA (n.1944) Profesor de Biologie

celulara si moleculara la UMF Cluj-Napoca
In 1986, Gheorghe Benga,
mpreun cu Octavian
Popescu si Victor I. Popa,
demonstrau, pentru prima
oar, prezena unei
proteine canal pentru
ap n membrana
hematiei;
alturi de ei a fost i
americanul Ross P.
Holmes, de la
Universitatea Illinois, care
a adus
substana primesc
In anul 2003, Peter Agre i Roderick
MacKinnon
necesar
pentru canal
Premiul Nobel pentru Chimie, izoland
proteinele
proteinei.
pentru apa (aquaporine), fara detectarea
a-l mentiona
pe prof.

Benga printre precursori

Ion Hulic

1924-2010
Studii i cercetri in domeniul
sistemului nervos vegetativ, in
domeniul biochimiei functionale a
creierului si in domeniul sistemului
renina-angiotensina,
Am ales fiziologia, pentru ca inca
de pe vremea cand eram elev ma
preocupau enigmele vietii.
Fiziologia, ca stiinta a
constantelor si functiilor
normale ale organismului, isi
propune tocmai sa spuna cate ceva
despre substratul metabolic si
energetic al proceselor vitale
Fiziologia este anticamera

Ion Hulic
Membru al
Academiei
Romane;
membru al
Academiei
Romane de
Stiine Medicale
Profesor de

Organizarea organismului uman

De la celul la sistem

Celula este unitatea anatomic si funcional a tuturor

organismelor vii, inclusiv a organismului uman.
Mai multe celule grupate formeaz un esut care are
caracteristici structurale si funcionale proprii.
Principalele tipuri de esuturi sunt:
Epitelial
Conjunctiv (include sngele si esutul limfoid)
Nervos
Muscular.
Tem
Din cartea de biologie, amintiti-v!
Care sunt celulele de baz pentru fiecare dintre aceste esuturi?
Care sunt funciile majore ale acestor esuturi?

esutul epitelial - funcional, epiteliile se clasifica in:

Epitelii de acoperire, - acopera organismul la exterior si captusesc, la interior,
principalele organe cavitare. Se clasifica in epitelii: unistratificate, pseudostratificate si pluristratificate.
Glandulare - constituite din celule epiteliale care au proprietatea de a elabora
produsi de secretie specifici si care formeaza parenchimul glandular. Impreuna
cu tesutul conjunctiv (stroma), vase de sange si fibre nervoase, aceste epitelii
formeaza glandele.
Senzoriale - constituite din celule receptoare (celule epiteliale senzoriale sau
neuroni senzitivi) si celule de sustinere. Epiteliile senzoriale intra in structura
segmentelor periferice ale analizatorilor olfactiv, vizual, gustativ, auditiv si
vestibular.
esutul conjunctiv este de patru tipuri:
Dur oasele
sistemul locomotor, cu rol n deplasarea organismului;
Substan fundamental (oseina) + celule (osteocite, osteoclaste)
Semidur cartilajul
Cartilajele leag oasele ntre ele, formnd articulaiile.
substan fundamental (condrina) + celule (condrocite)
Moale este de cinci tipuri: lax (nsoete i hrnete alte esuturi), fibros
(tendoanele i nveliurile organelor interne), elastic , adipos (rol energetic i
de protecie mecanic i termic) i reticulat (reea de fibre de reticulin
-protein, n ochiurile creia exist celule, care prin numeroase diviziuni
formeaz elementele figurate ale sngelui.)
hrnirea altor esuturi, legarea diferitelor pri ale organelor, protecie
mecanic, producerea elementelor figurate ale sngelui..
Fluid sngele
Tesutul nervos neuroni i nevroglie

Organizarea organismului uman

De la celul la sistem -

continuare

Agregarea mai multor tipuri de esuturi formeaz organe, ca: inima,

plmnii, ficatul, intestinele, rinichii, creierul etc.
Organul (din greac - organon- unealt) reprezint o structur alctuit dint-un
grup de esuturi, dintre care unul este predominant, care ndeplinesc funcii
determinate n economia organismului uman.

Dou sau mai multe organe alctuiesc un sistem functional.

Organele sunt ele nsele pri ale unor sisteme fiziologice distincte.
inima si vasele de sange formeaza mpreun sistemul cardiovascular;

plamnii, cile aeriene (traheea, bronhiile), mpreun cu muchii peretelui

toracic i diafragma formaz sistemul respirator;
gura, esofagul, stomacul, intestinul, alturi de ficat i pancreas formez
sistemul digestiv
rinichiul i cile urinare formeaz sistemul excretor;
scheletul i muchii scheletici formeaz sistemul musculo-scheletic;
creierul, maduva spinarii, nervii i ganglionii formeaz sistemul nervos
Glandele endocrine formeaz sistemul endocrin

Organismul ca un tot
Este important i util s studiem modul
n care fiecare organ i ndeplinete
funciile
Dar

Este esenial s nelegem c activitatea

organismului, ca un ntreg depinde de
interaciunile complexe dintre diferitele
sisteme de organe.
n cazul n care un organ sau un sistem
nu reuete s-i ndeplineasc funcia
apar consecine i asupra funciei altor
organe sau sisteme.
De exemplu, n cazul n care rinichii
ncep s nu-i mai ndeplineasc funcia
de eliminare a substanelor
nefolositoare, toxice sau n exces
produse n organism, meninerea
homeostaziei mediului intern este
Common symptoms and signs of chronic
afectat, ceea ce are consecine
renal failure. (Redrawn from Forbes CD,
negative asupra inimii, vaselor,
Jackson WF: Color Atlas and Text of Clinical
Medicine, 3rd ed. London, Mosby, 2003

ORGANISMUL UMAN

Leonardo Davinci: omul vitruvian

SISTEMELE
ORGANISMULUI
UMAN
Sistemul nervos
Sistemul endocrin
Sistemul musculoscheletal
Sistemul cardio-vascular
Sistemul limfatic
Sistemul respirator
Sistemul digestiv
Sistemul urinar
Sistemul reproductiv
Sistemul hematopoietic
(sngele)
Sistemul imun
Simurile speciale
vederea, auz, miros, gust,
Oricetactil.
sistem este format din organe, acestea sunt

formate din esuturi (specializate si de suport), iar

Principalele sisteme funcionale ale organismului

uman
Sistemul respirator - format din plamni, ci
aeriene i muchi preia oxigenul din mediul extern
i-l transport la celule; elimin n atmosfer CO2
rezultat din metabolismul celular.
Oxigenul furnizat de SR este folosit la oxidarea
produilor alimentari (n principal zaharuri i
grsimi), pentru a elibera energia care o conin.
Dioxidul de carbon produs de activitatea
metabolic a esuturilor este transportat la
plmani prin artera pulmonar, iar de aici este
eliminat n atmosfer.

Sistemul cardiovascular este format din

inim, vase de snge i esuturi asociate
Celulele animalelor multicelulare nu pot obine oxigenul i
substanele nutritive de care au nevoie direct din mediul
extern.
Oxigenul trebuie s fie transportat la celule prin
intermediul unui vehicul, care este sngele. Aceasta
circul n interiorul vaselor de snge, de la presiune mare
la presiune mic, sub aciunea pompei cardiace.

Principalele sisteme funcionale ale

organismului uman
Sistemul digestiv
Substanele nutritive de care
are nevoie organismul provin
din alimentaie.
Hrana este introdus n gur i
apoi fragmentat n prile sale
componente de enzimele din
tractul gastro-intestinal.
Produii rezultai sunt apoi
absorbii n sange la nivelul
mucoasei intestinale i trec la
ficat prin vena porta.
Ficatul sintetizeaz substanele
nutritive de care au nevoie
esuturile, att pentru cretere
i repararea acestora, ct i
pentru producerea de energie.

Principalele sisteme funcionale ale organismului uman

Sistemul excretor este format din
rinichi i ci urinare din care face
parte si vezica urinar
Funcia major a rinichilor este de a
controla compoziia lichidului extracelular
(lichidul care nconjoar celulele).
n cursul acestui proces, rinichii elimin
substanele non-volatile din snge,
produse n urma catabolismului celular.
Pentru a ndeplini aceste funcii, rinichii
produc urina a crei compozitie este
variabila i care este depozitat temporar
n vezica urinar nainte de a fi evacuat.

Principalele sisteme funcionale ale

organismului uman

Sistemul de reproducere este format din gonade (testiculul i ovarul),

care sunt glande cu dubl secreie: endocrin i exocrin i organele
genitale interne i externe, caracteristice fiecrui sex.

Reproducerea este una dintre caracteristicile fundamentale ale organismelor vii.

Gonadele (testiculele la brbat i ovarele la femei) produc celule specializate

sexuale cunoscute sub numele de gamei.

La baza reproducerii sexuale este fuziunea gameilor de sex masculin i de sex

feminin (spermatozoid i ovul), rezultnd un ou, n care, caracteristicile genetice a
dou persoane distincte sunt amestecate pentru a produce urmasi care difer
genetic de prinii lor.

Principalele sisteme funcionale ale organismului uman

Sistemul
scheletal

musculo-

Este format din oasele scheletului,

muschii scheletici, articulaii i
esuturile asociate acestora.
Funcia sa principal este de a ne
ajuta s ne micm, micarea fiind
o funcie primordial a
materiei vii
SMS asigur locomoia (micarea),
meninerea posturii i respiraia.
Oasele constituie structura de baza
care sustine corpul uman.
Ele ofer un suport rigid tesuturilor
moi ale corpului si formeaza prghii
care se misc cu ajutorul contractiilor
musculare.

Principalele sisteme funcionale ale

organismului uman

Sistemul nervos i endocrin

Activitile diferitelor sisteme i organe trebuie s fie
coordonate i reglate astfel nct acestea s
acioneze mpreun pentru a satisface nevoile
organismului.

Exist dou sisteme de coordonare care au evoluat

de-a lungul timpului: sistemul nervos i sistemul
endocrin.
Sistemul nervos este format din neuroni i celule
gliale care formeaz creierul, mduva spinrii, retina
(SNC) i sistemul nervos periferic format din nervi i
ganglioni.
Funcia principal a sistemului nervos este de a
controla funciile organismului i de a pstra
homeostazia.

SN primete informaii din mediu prin receptori senzoriali,

trimite aceste informaii sub form de semnale care
codifica informaiile la sistemul nervos central; aici se
prelucreaz informaiile pentru a determina un rspuns
adecvat; odat comanda elaborat, SN trimite semnale la
muschi sau glande, care rspund printr-o aciune
specific.

Principalele sisteme funcionale ale

organismului uman sistemul nervos - continuare
Evoluia SN ca un sistem complex a fcut
posibil ca, pentru cteva specii de animale
s fie posibile abiliti avansate de
percepie, cum ar fi mirosul sau vzul, dar i
interaciuni sociale complexe, coordonarea
rapid a sistemelor de organe, precum i
prelucrarea
integrat
a
semnalelor
concurente.
La om, gradul de complexitate al sistemului
nervos face posibil comunicarea prin
limbaj,
reprezentarea
abstract
a
conceptelor, transmiterea conceptelor
culturale,
precum
i
multe
alte
caracteristici ale societii umane, care
nu ar fi posibile fr creierul uman.

How can you increase

your cognitive
reserves?
Just as with muscles,
the answer seems to be:

use it or lose it !

Principalele sisteme funcionale ale

organismului uman sistemul endocrin
Sistemul Endocrin
Este format din mai multe
glande care secret hormoni
Hormoni ajung pe calea
sngelui la organele i
celulele int, a cror
activitate o regleaz umoral.
Hormonii joac un rol major
n reglarea activitii mai
multor organe diferite i
sunt deosebit de importani
n controlul ciclului
menstrual i a altor aspecte
ale funciei de reproducere.

Principalele sisteme funcionale ale

organismului uman sistemul imunitar
Sistemul imunitar

asigur funcia de aprare a

organismului mpotriva
infeciilor, att prin uciderea
microorganismelor care ne
contamineaz, ct i prin
eliminarea celulelor bolnave
sau deteriorate.
Este format din organele la
nivelul crora se produc
celulele sistemului imun:
mduva osoas
hematogen i din celulele
imune din snge sau
esuturi.
Aprarea mpotriva infeciilor
este nnscut i dobndit
(adaptativ)

Mediul intern
Mediul intern reprezint mediul lichidian n care
se desfoar procesele fizico-chimice i biologice
caracteristice materiei vii.
nsumeaz toate lichidele din organism
noiunea de mediu intern a fost introdus n 1856 de
Claude Bernard, iniial referindu-se la snge i lichid
interstiial, ca principale puni de legtur ntre celul i
mediul extern;
ulterior termenul a fost extins la toate umorile
organismului (limf, LCR, umoare apoas, lichidele
seroaselor etc.);
cea mai important component a mediului intern i deci
a materiei vii este apa.
Compartimentele mediului intern
Compartimentul intracelular
Compartimentul extracelular

Mediul intern compartimentul

intracelular
este reprezentat de apa
intracelular care se gsete
sub form:
legat sub acest form
intrnd n constituia diferitelor
structuri celulare;
liber - ndeplinind rol de
mediu de dispersie n
citoplasm.
Acest compartiment reprezint
40% din greutatea corpului,
aproximativ 28 l la un adult de
70 kg

Mediul intern compartimentul extracelular

este format din apa extracelular - apa care se
gsete n afara celulei. Reprezint 20% din
greutatea corpului, adic aproximativ 14 l la un
adult de 70 Kg
este divizat n :
compartimentul extravascular,
reprezentat de apa din lichidul:

care

este

Interstiial este lichidul rezultat prin filtrarea

plasmei sanguine prin membrana capilarului. Prin
intermediul lui, sngele din capilar furnizeaz gaze i
nutrieni celulei, iar aceasta i elimin produii de
secreie i cataboliii;
limfatic
transcelular - cuprinde lichidele din pleur, pericard,
peritoneu, sinovii, burse, din spaiile intraoculare, din
urechea intern i lichidul cefalorahidian

compartimentul intravascular - reprezentat

de plasm - componenta acelular a sngelui,
aflat ntr-un continuu schimb cu lichidele
interstiiale, la nivelul porilor membranei capilare

COMPOZIIA LICHIDELOR INTRACELULARE

I EXTRACELULARE - ionii

n mediul extracelular
predomin Na i Cl, care
formeaz NaCl

n mediul intracelular
predomin K i anioni
organici, ca fosfaii i
proteinele.

Organizarea organismului uman

Mediul extracelular i matricea extracelular.
Mediul extracelular este format din:
un compartiment lichid numit lichid interstiial, n care moleculele
se dizolva. Lichidul din acest compartiment formeaz, alturi de
lichidul din vase sau caviti mediul intern.
o matrice de polizaharide si proteine care confera forma
tesuturilor = matricea extracelular

Organizarea organismului uman

Matricea extracelulara
Matricea extracelulara este formata
din substan fundamental i
fibre de colagen si elastina

substana fundamental are

aspect de gel i cuprinde si lichidul
interstitial.
Este constituit din glicoproteine si
proteoglicani care sunt formate in
principal din polizaharide, puternic hidrofile.
Multe dintre glicoproteine fac parte din
clasa integrinelor i strbat membrana de la
citoscheletul celular pn la nivelul matricei
extracelulare.
Prin legarea la componente ale matricei, glicoproteinele actioneaza asemeni
unor molecule de adeziune intre celul si matricea extracelulara, asigurand nu
numai adeziune fizica a acestora, dar si transmiterea de semnale ntre celul si
mediul extracelular.
Prin aceste interactiuni integrinele asigura polaritatea celulei, astfel incat un pol
al celulei se distinge de celalalt, atat structural cat si functional.

Organizarea organismului uman

Matricea extracelulara continuare.
Matricea extracelulara este
formata din substan
fundamental i fibre de
colagen si elastina
fibrele de colagen si elastin
Fibrele de colagen si elastina
confera rezisten tesuturilor de
legatura.
Un tip de colagen (colagen IV) intr
in structura membranei bazale care
solidarizeaza epiteliile de tesutul
conjuctiv subiacent prin formarea de
legaturi chimice ntre glucidele de
la exteriorul membranei plasmatice
si glicoproteinele (GP) si
prostaglandinele (PG) din matricea
extracelulara.

Interaciune cu practica medical

Matrixmetaloproteinazele (MMPs) sunt enzime care se
gsesc n matricea extracelular. Numele le vine de la ionul de
zinc, care este necesar ca si cofactor.
MMPs sunt necesare pentru remodelarea tesuturilor (spre
exemplu in timpul dezvoltarii embrionare sau in procesul de
vindecare/cicatrizare) dar si pentru migrarea macrofagelor si a
altor proteine sanguine n cazul unui raspuns imun.
MMPs sunt secretate sub forma inactiva si sunt activate in mediul
extracelular.
Pot fi implicate in diferite boli daca sunt activate necorespunzator.
Celulele canceroase care devin invazive ( care metastazeaza si se extind
si spre alte locatii) produc MMPs active care distrug colagenul
membranei bazale si permite celulelor canceroase sa migreze;
Distrugerea proteinelor din cartilagii n artrit poate, deasemenea sa
includ activitatea exacerbat a acestor enzime
MMPs sunt implicate in boli neurodegenerative precum : scleroza

Lectur facultativ
Cele patru umori, precum i elementele, anotimpurile i temperamentele
corespunztoare
Denumi
Umoare Anotim Elemen
Denumire
Organ Caliti re
Caracter
a
p
t
modern
clasic
curajos,
Primva
cald &
Snge
Aer
Ficat
sangvin artizan
optimist,
r
umed
iubitor
Bil
Vezic
cald &
caracter
Var
Foc
coleric
pzitor
galben
biliar
uscat
labil
despotic,
Bil
rece &
melanco
Toamn Pmnt Splin
raional
nelinitit,
neagr
uscat
lic
iritabil
Creier/Pl rece &
flegmati
calm, fr
Flegm Iarn
Ap
idealist
mni
umed
c
emoii

Teoria Umoral: exist 4 umori: snge, bil galben, bil

neagr i flegm
Hipocrate este cel care a aplicat cel mai mult aceast
teorie n medicin.
Teoria umoral a devenit teoria celor patru temperamente
(sanguin, coleric, melancolic i flegmatic), care mai trziu