George Emil Palade

19.11.1912 – 07.10.2008

Motto:

“Memoria lui (de elefant) devenise subiect de uimire publică. Traversam Bucureştiul, iar el citea, din fuga
motocicletei mele, firmele negustorilor. Ajunşi la destinaţie, ba chiar şi a doua zi, ne uluia, recitându-le exact,
în ordinea în care le văzuse.”(Profesorul Cuti Jurava)

1
 George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iași, România – d. 7 octombrie 2008, Del
Mar, California, SUA) a fost un biolog, medic și om de știință american de origine română,
specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie
și medicină. În 1986 i-a fost conferită în Statele Unite “National Medal of Science”
(„Medalia Națională pentru Știință”) în biologie pentru „descoperiri fundamentale (de
pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare,
prezente în toate celulele vii”.
S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl fiind profesor de filosofie,
iar mama profesoară de liceu. Familia sa locuia pe strada Sărărie.

Școala „Mihail Kogălniceanu” din Iași, unde și-a început pregătirea școlară George Emil
Palade.

La vârsta de 7 ani, el și-a început pregătirea școlară la Școala nr.33 „Mihail

Kogălniceanu” din Iași, aflată pe str. Lascăr Catargi nr. 28, unde a învățat timp de trei ani
(1919-1922). Clădirea școlii datează din 1895 și este monument istoric. Pe peretele școlii,
lângă intrare, a fost amplasată o placă memorială cu următorul text:
„În această școală, între 1919 - 1922, și-a început drumul spre știință GEORGE EMIL
PALADE, medic de origine română, născut la Iași, pe stradela Sărărie, la 19.XI.1912”.

Placă memorială pe peretele Școlii „Mihail Kogălniceanu”, pe strada Lascăr Catargiu

Descoperirile sale reprezintă eforturile susținute în domeniul cercetării fundamentale în

biologie și medicină, eforturi apreciate de Comunitatea științifică internațională, prin
acordarea în 1974 a Premiului Nobel, ceea ce conferă un prestigiu strălucit științei și culturii
românești.”1
În 1923 se stabilește în Buzău, își continuă studiile înscriindu-se la liceul B. P. Hasdeu.

1 Www.ro.wikipedia.org
2
 Liceul Hasdeu din Buzău

În 1930 s-a înmatriculat ca student la Facultatea de Medicină a Universității din

București. A absolvit, în 1936, iar patru ani târziu, în 1940, a susţinut teza de doctorat „Tubul
urinifer al delfinului, studiu de morfologie şi fiziologie comparativă. În perioada 1942-1945,
Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române.
În 1941 s-a căsătorit cu fiica industriașului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a
avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, și un fiu, Philip Palade. A plecat cu soția
sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea
Rockefeller din New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de știință care i-a
devenit mentor. Claude lucra la Rockefeller Institute for Medical Research și l-a invitat pe
Palade să lucreze împreună cu el în departamentul de patologie celulară. George Palade a
realizat importanța excepțională a microscopiei electronice și a biochimiei în studiile
de citologie. Cum nu era biochimist, a inițiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au
combinat metodele de fracționare a celulei cu microscopie electronică, producând
componenți celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a
fracțiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organite subcelulare ca un
component major producător de energie.2
Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului
celular al producției de proteine. A pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate
în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor,
numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith Porter a editat revista The
Journal of Cell Biology („Revista de Biologie Celulară”), una dintre cele mai importante
publicații științifice din domeniul biologiei celulare.
În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Științe a SUA. Iar in 1966, I
se confera premiul “Albert Lasker”,cel mai prestigios premiu stiintific al Statelor Unite. Cu
prilejul decernarii inaltei dinstinctii,este numit “Exploratorul unei lumini noi,al carei principal
cartograf ramane”.
În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale, iar din
1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California).
În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună
cu Albert Claude și Christian de Duve “for discoveries concerning the functional organization
of the cell that were seminal events in the development of modern cell biology” (în
traducere: „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol
esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”), cu referire la cercetările sale medicale
efectuate la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale).
Extrasul următor este un citat din Autobiografia doctorului Palade, publicată în
documentele Fundației Premiului Nobel: “În anii 1960, am continuat să lucrez în domeniul
procesului de secreție intracelulară, folosind în paralel sau succesiv ambele moduri de
abordare a problemei. Primul mod folosește exclusiv metoda fracționării celulare și a fost
dezvoltată în colaborare cu colegii Philip Siekevitz, Lewis Greene, Colvin Redman, David
2 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-nobel-ro -
manesc
3
Sabatini și Yutaka Tashiro; această abordare a dus la caracterizarea granulelor de zimogen
și la descoperirea segregării produșilor de secreție în spațiul cisternelor din reticulul
endoplasmatic (RE). Al doilea mod de abordare a utilizat în principal metode de
radioautografie și a implicat experiențe pe animale ‘intacte’, cu secțiuni din pancreas.
Acestea au fost efectuate în colaborare cu Lucien Caro și îndeosebi cu James Jamieson.
Această serie de experiențe a dus în bună parte la ideile actuale privind sinteza și procesarea
intracelulară a proteinelor pentru exportul în afara celulei. O prezentare critică, de
ansamblu, a acestui mod de abordare se găsește în textul cuvântării mele ținută la ceremonia
de acordare a premiului Nobel.”3
Prezentarea făcută de Palade la ceremonia conferirii oficiale a premiului Nobel a avut
loc la 12 decembrie 1974, cu tema “Intracellular Aspects of the Process of Protein
Secretion” , („Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor”). Textul a fost
publicat în 1992 de Fundația Premiului Nobel.

George Emil Palade  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975. În
1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte și științe (ARA)
la Universitatea din California.
La 12 martie 1986, președintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a conferit Medalia
Națională pentru Știință pentru „descoperirea fundamentală” a unei serii esențiale de structuri
complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice.
In anii care au urmat,profesorul George Emil Palade, s-a ocupat intens de problema
biogenezei membranelor celulare.A revenit in tara in mai multe randuri,vizitand cu precadere
Institutul de Biologie si Patologie Celulara din Bucuresti,institut ale carui cercetari le
urmareste indeaproape. La data de 25 martie 1999,la Universitatea California din San Diego
are loc un simpozion stiintific in onoarea profesorului Palade, decan in problemele stiintifice
ale Universitatii, simpozion la care participa oameni de stiinta din toata lumea. Se ia
hotararea, ca in onoarea lui, Universitatea California sa constituie “The George Emil Palade
Fellwoship Fund”, burse ce vof di acordate la 3 dintre cei mai buni cercetatori.
În 2007, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul național „Steaua
României” în grad de Colan.
După moartea primei soții, s-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar, expertă în
biologie.
George Emil Palade a murit în Statele Unite la vârsta de 95 de ani. A fost incinerat, fără
vreun impediment mediatic, iar cenuşa sa a fost împrăştiată de copiii săi, Filip Palade şi
Georgia Palade van Dusen, în Masivul Bucegi, de pe Vârful cu Dor.4

3 http://nobelprize.org/nobel prizes/medicine/laureates/1974/palade-lecture.html
4
 Philip T. Palade împrăștiind cenușa tatălui său în 2010

Ziua de naştere a savantului, 19 noiembrie, a devenit Ziua Cercetătorului şi

Proiectantului din România, fiind instituită prin hotărârea de guvern nr. 764/1994, în semn de
omagiu faţă de activitatea ştiinţifică a acestuia.
În 2012, cu prilejul sărbătoririi Centenarului Palade, a fost prezentat pentru prima dată
în România, filmul ceremoniei de decernare a Premiului Nobel în 1974.
Tot în 2012, la 19 noiembrie, Banca Naţională a României a pus în circulaţie, în scop
numismatic, o monedă din argint dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea lui George
Emil Palade. Aversul monedei prezintă imaginea clădirii spitalului Colţea, unde George Emil
Palade a desfăşurat un stagiu de practică medicală, precum şi o compoziţie sugerând
activitatea ştiinţifică a savantului; anul de emisiune „2012”, stema României, inscripţia
„România” şi valoarea nominală „10 lei”. Reversul monedei redă, în prim-plan, portretul
savantului George Emil Palade şi, în plan secund, o compoziţie simbolizând biologia
celulară; la exterior, în arc de cerc, inscripţia „George Emil Palade” şi anii între care a trăit
„1912-2008”.5

Monedă din argint dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea lui George Emil Palade

În cadrul cercetărilor sale, a creat „Fixatorul Palade” pentru microscopia electronică

(1952), a descris structura ultrafină a mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de
oxireducere celulară (1952-1953), a descoperit ribozomii, organite implicate în sinteza
proteinelor, numite în literatura de specialitate „Granule Palade” (1953).
O altă formaţiune subcelulară, care a atras atenţia sa şi a colaboratorilor săi, a fost
reticulul endoplasmic, relaţiile sale cu aparatul lui Golgi şi cu ribozomii. Împreună cu
profesorul canadian Keith Porter, a definit, în 1954, reticulul endoplasmatic ca un sistem de
4 Iftimovici, Radu, “George Emil Palade, Primul roman laureat al Premiului Nobel”, Ed Viitorul Romanesc, Bu-
curesti, 1993.

5 http://www.scientia.ro/documentare/biografii/72-biografii-biologie/1527-george-emil-palade-1912-2008-
o-autobiografie.html
5
canale, vezicule, cisterne prezente în orice celulă vegetală sau animală. A reuşit să explice
originea acestui reticul. S-a preocupat şi de câteva structuri particulare, cum ar fi:
conformaţia stigmei flagelatelor, modificările intervenite în ultrastructura anumitor celule
care funcţionează în organism şi îndeplinesc funcţii precis conturate, celulele secretorii ale
pancreasului.6
O atenţie aparte a acordat structurii moleculare şi supramoleculare a membranelor
intracelulare, în special formaţiunilor membranare care alcătuiesc tilacoidele granale şi
intergranale ale cloroplastelor. Pe plan medical, investigaţiile sale s-au îndreptat asupra
structurii şi funcţiunilor de transport ale pereţilor sangvini.
Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii, comunicări,
rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria biologiei şi
medicinii. Între acestea amintim: „A Study of Fixation for electron Microscopy” (1952);
„The Fine Structure of Mithochondria” (1952); „A Small Particulate Comportment of
Cytoplasm” (1953); „Microsomes and Ribonucleoprotein Particles” (1958); „Structure and
Function at the Cellular Level” (1966); „Structural Modulations of Plasmalemnal Vesicles”
(1986, în colaborare); „Intracelullar Aspects of the Process of Protein Synthesis” (1975);
„Hepatic Golgi Fractions Resolved into Membrane and content Subfractions” (1982, în
colaborare); „Biogenesis of the Polymeric IgA Receptor in Rat Hepatocytes” (1985, în
colaborare); „Protein Traffic between distinct Plasma Membrane Domains: Isolation and
Characterization of Vesicular Carriers Involved in Transcytosis” (1991, în colaborare);
„Isolation and Partial Characterization of the Luminal Plasmalemna of Microvascular
Endothelium from rat Lungs” (1992, în colaborare); „Membrane and Secretory Proteins are
Transported from the Golgi Complex to the Sinusoidal Plasmalemna of Hepatocytes by
Distinct Vesicular Carriers” (1994, în colaborare); „Protein Kinesis: the Dynamics of Protein
Trafficking and Stability” (1995); „Plasmalemna Vesicles Function as Transcytotic Carriers
for Small Proteins in the Continous Endothelium” (1997, în colaborare); „Neovasculature
Induced by Vascular Endothelial Growth Factor is Fenestrated” (1997, în colaborare), ş.a.
Recunoscut la nivel mondial,ca fiind unul dintre creatorii biologiei celulare moderne,
George Emil Palade este constructorul unei noi conceptii asupra rolului si responsabiltatii
cercetatorului in comunitatea si stiinta contemporana. A colaborat cu specialisti din Statele
Unite ale Americii, Italia, Japonia, Romania, din mai toate tarile lumii, care au devenit mai
tarziu, sefi de scoala in tarile lor si care au dezvoltat, la randul lor, biologia celulara. 7

Citate celebre despre personalitatea George Emil Palade:

Prof. Christian de Duve, Premiul Nobel pentru Medicina: “Multidisciplinar, spre
deosebire de multi dintre contemporanii lui, Palade nu s-a limitat la o singura disciplina:
morfologie, biochimie sau alta. A insistat sa le combine pe toate, in asa fel incat sa obtina o
imagine de ansamblu a organizarii structurale si functionale a celulei.8
Perfectionist. Asta e a doua calitate a lui Palade. In toata munca lui, a insistat asupra
rigorii si calitatii, nu doar in ceea ce il privea pe el insusi, ci si pe colaboratorii sai. Pentru el,
stiinta era, de asemenea, arta.
Si, nu in ultimul rand, Palade era sarmant. Era un gentleman de scoala veche cu
eticheta si o carisma de exceptie. Radia autoritate, dar fara nicio fara urma de aroganta.”
6 https://wikipedia.org/wiki/George Emil Palade

7 https://www.agerpres.ro/documentare/2018/04/26/romani-celebri-savantul-george-emil-palade-laureat-
al premiului-nobel-pentru-medicina-in-1974-9777

8 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-nobel-
romanesc-Christian de Duve

6
 Prof. Academician Laurentiu Popescu, descoperitor al celulelor telocite: “Eu
despre Palade ma exprim simplu: Galileo Galilei a inventat telescopul. Si intr-o noaptea l-a
indreptat spre cer si s-a uitat si a vazut ce n-a vazut nimeni. Palade a facut invers. A luat un
microscop electronic facut in anii ‘30 de niste nemti si s-a uitat la celule si a vazut ce nu a
vazut nimeni. Galilei a desenat harta cerurilor si Palade harta celulei.9

Gunter Blobel, Premiul Nobel pentru Medicina: “ Palade a fost pentru biologia
celulara ceea ce Einstein a fost pentru fizica”.10

Cel mai bine si mai autorizat, despre profesorul, academicianul, cercetatorul si omul
George Emil Palade, poate vorbi, in Romania, dna academician Maya Simionescu,
directoarea Institutului de biologie si patologie celulara “ N. Simionescu”, fiindca doamna a
avut privilegiul sa lucreze 10 ani in America, in laboratorul savantului: “Nu l-am pierdut.
Doar ne despartim putin, fiindca domnul profesor a reprezentat pentru noi o legatura pe toti
parametrii unei existente, atat pe plan stiintific, cat si in plan personal. Era un mare om, un
eminent om de stiinta si un formidabil profesor. Am colaborat direct 10 ani, cat am fost in
America, dar si apoi cand ne-am intors in tara pentru a construi institutul. Mi-a fost
conducator de doctorat, iar influenta profesorului a fost inestimabila. Era un om cu cultura
vasta si stiintifica si generala, o profunzime in intelegerea fundamentelor biologice si o
viziune si o perspectiva in intelegerea functiilor celulare, ce nu au dat gres niciodata.
Cunostea foarte bine Istoria Romanie si avea o memorie extraordinara, recita poezie
romaneasca. A creat o scoala si oamenii care s-au format langa el, toti cei care am plecat in
tarile noastre, am devenit si noi creatori de scoala, urmandu-i exemplul.”

Bibliografie:

Radu Iftimovici: “George Emil Palade, primul roman laureate al premiului Nobel, Editura
Viitorul Romanesc, Bucuresti 1993.2.

Melania Mandas Vergu: “George Emil Palade – ochii vii ai omului de geniu”, Editura
Gandul, octombrie 2008

http://nobelprize.org/nobel prizes/medicine/laureates/1974/palade-lecture.html

9 https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-nobel-
romanesc- Academician Laurentiu Popescu
10 https://www.historia.ro/sectiune/portret/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-nobel-romanesc-
Gunter Blobel

7
http://www.cumc.columbia.edu/horwitz

https://ro.wikipedia.org/wiki/George Emil Palade

https://jurnalul.antena3.ro/it/stiinta/george-emil-palade-317123.html

https://www.descopera.ro/cultura/14891930-primul-nobel-romanesc-povestea-fabuloasa-a-
geniului-palade

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-no-
bel-romanesc

http://www.scientia.ro/biografii/72-biografii-biologie/1527-george-emil-palade-1912-2008-o-
autobiografie.html

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/04/26/romani-celebri-savantul-george-emil-
palade-laureat-al-premiului-nobel-pentru-medicina-in-1974-97777

https://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasi/interviu-cu-ieseanul-care-a-cistigat-premiul-nobel

www.scribd.com

www.radioromaniacultural.ro

8
9