Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date personale
Născut 19 noiembrie 1912[6][7][8][9][10]
Iași, România
Cetățenie România
SUA
Ocupație medic
biolog celularist[*]
chimist
inventator
profesor universitar[*]
fizician
Activitate
Modifică date / text
1Date biografice
2Nota doctorului Palade privind colaborările sale în știință în anii 1960
3Publicații despre George Emil Palade
4Numismatică
5Note
6Legături externe
Școala „Mihail Kogălniceanu” din Iași, unde și-a început pregătirea școlară George Emil Palade.
S-a născut la Iași în 1912, într-o familie de profesori, tatăl fiind profesor de filosofie, iar
mama profesoară de liceu. Familia sa locuia pe strada Sărărie.
La vârsta de 7 ani, el și-a început pregătirea școlară la Școala nr.33 „Mihail
Kogălniceanu” din Iași, aflată pe str. Lascăr Catargi nr. 28, unde a învățat timp de trei
ani (1919-1922). Clădirea școlii datează din 1895 și este monument istoric (IS-II-m-B-
03795). Pe peretele școlii, lângă intrare, a fost amplasată o placă memorială cu
următorul text:
„În această școală, între 1919 - 1922, și-a început drumul spre știință GEORGE EMIL
PALADE, medic de origine română, născut la Iași, pe stradela Sărărie, la 19.XI.1912.
Descoperirile sale reprezintă eforturile susținute în domeniul cercetării fundamentale în
biologie și medicină, eforturi apreciate de Comunitatea științifică internațională, prin
acordarea în 1974 a Premiului Nobel, ceea ce conferă un prestigiu strălucit științei și
culturii românești.”
În 1923 se stabilește în Buzău, își continuă studiile înscriindu-se la liceul B. P.
Hasdeu.[12]
În 1930 s-a înmatriculat ca student la Facultatea de Medicină a Universității din
București. A absolvit-o în 1940, obținând titlul de doctor în medicină cu o teză
asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942-1945, Palade a
servit în Corpul Medical al Armatei Române.
În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriașului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care
a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van Dusen, și un fiu, Philip Palade. A
plecat cu soția sa în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe post de
cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert
Claude, omul de știință care i-a devenit mentor. Claude lucra la Rockefeller
Institute for Medical Research și l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el
în departamentul de patologie celulară. George Palade a realizat importanța
excepțională a microscopiei electronice și a biochimiei în studiile de citologie.
Cum nu era biochimist, a inițiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au
combinat metodele de fracționare a celulei cu microscopie electronică,
producând componenți celulari care erau omogeni morfologic. Analiza
biochimică a fracțiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor
organite subcelulare ca un component major producător de energie.
Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația
mecanismului celular al producției de proteine. A pus în evidență
particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează
biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună
cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology („Revista de Biologie
Celulară”), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul
biologiei celulare.
În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Științe a SUA. În 1973
a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale, iar din
1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California).
În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină,
împreună cu Albert Claude și Christian de Duve for discoveries concerning the
functional organization of the cell that were seminal events in the development
of modern cell biology (în traducere: „pentru descoperiri privind organizarea
funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare
moderne”),[13] cu referire la cercetările sale medicale efectuate la Institutul
Rockefeller pentru Cercetări Medicale)[14]
Prezentarea făcută de Palade la ceremonia conferirii oficiale a premiului Nobel a
avut loc la 12 decembrie 1974, cu tema Intracellular Aspects of the Process of
Protein Secretion [15], („Aspecte intracelulare în procesul de secreție a
proteinelor”). Textul a fost publicat în 1992 de Fundația Premiului Nobel. [16]
George Palade a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul
1975. În 1989 a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de
arte și științe (ARA) la Universitatea din California.
La 12 martie 1986, președintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a
conferit Medalia Națională pentru Știință pentru „descoperirea fundamentală”[17] a
unei serii esențiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate
celulele biologice.[18]
În 2007, președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul național „Steaua
României” în grad de Colan.
După moartea primei soții, s-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar, expertă în
biologie.[19]
George Emil Palade a murit în Statele Unite la vârsta de 96 de ani. [20]
Numismatică[modificare | modificare sursă]
Luni, 19 noiembrie 2012, la 100 de ani de la nașterea savantului, pentru
cinstirea personalității lui George Emil Palade, Banca Națională a României a
pus în circulație o monedă aniversară de argint, în atenția numismaților.
[25]
Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: moneda are valoarea
nominală de 10 lei, este din argint cu titlul de 999‰, este rotundă, cu diametrul
de 37 mm, are greutatea de 31,103 g, fiind de calitate proof, iar cantul este
zimțat. Tirajul acestei emisiuni este de 500 de exemplare. [25]
Aversul monedei reprezintă clădirea Spitalului Colțea din București, unde
George Emil Palade a desfășurat un stagiu de practică medicală, precum și o
compoziție care sugerează activitatea științifică a savantului;
milesimul 2012, stema României, inscripția Romania, precum și valoarea
nominală 10 lei.[25][26]
Reversul monedei reprezintă portretul savantului George Emil Palade și o
compoziție care simbolizează biologia celulară; în arc de cerc, sunt gravate
inscripția George Emil Palade și perioada în care a trăit 1912-2008.[25][26]
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ http://www.pas.va/content/accademia/en/academicians/deceased/palade.htmlLipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
2. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1974/ Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
3. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
4. ^ 1966 Winners (în engleză), Lasker Foundation[*]
5. ^ http://geschichte.univie.ac.at/en/persons/georg-emil-palade Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
6. ^ a b c d George E. Palade, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ a b c d George Emil Palade, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
8. ^ a b c d George E. Palade, Munzinger-Archiv, accesat în 9 octombrie 2017
9. ^ a b c d George Emil Palade, Brockhaus Enzyklopädie
10. ^ a b George Emil Palade, Gran Enciclopèdia Catalana
11. ^ a b http://www.nytimes.com/2008/10/10/health/10palade.html Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
12. ^ „Emil Palade. Fabuloasa poveste a primului Nobel românesc”, Historia, accesat în 10 mai
2017
13. ^ The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1974
14. ^ http://www.rockefeller.edu/nobel.html
15. ^ George E. Palade - Nobel Lecture
16. ^ Nobel Lectures in Physiology or Medicine 1971-1980
17. ^ pioneering în original
18. ^ US NSF - The President's National Medal of Science: Recipient Details
19. ^ George E. Palade - Biographical
20. ^ NEWS ALERT: A murit Emil Palade realitatea.net, accesat 8 octombrie 2008
21. ^ In the 1960's, I continued the work on the secretory process using in parallel or in
succession two different approaches. The first relied exclusively on cell fractionation, and
was developed in collaboration with Philip Siekevitz, Lewis Greene, Colvin Redman, David
Sabatini and Yutaka Tashiro; it led to the characterization of the zymogen granules and to
the discovery of the segregation of secretory products in the cisternal space of the
endoplasmic reticulum. The second approach relied primarily on radioautography, and
involved experiments on intact animals or pancreatic slices which were carried out in
collaboration with Lucien Caro and especially James Jamieson. This series of investigations
produced a good part of our current ideas on the synthesis and intracellular processing of
proteins for export. A critical review of this line of research is presented in the Nobel
Lecture"http://nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1974/palade-lecture.html Nob
el Lecture, The Official Site of the Nobel Prize Organization, 12 decembrie 1974
"Intracellular Aspects of the Process of Protein Secretion" de George Emil Palade, Laureat al
Premiului Nobel; În „Nobel Lectures, Physiology or Medicine", 1971-1980, Editor Jan
Lindsten, World Scientific Publishing Co., Singapore, 1992
22. ^ http://nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1974/palade-lecture.pdfThe Nobel
Prize Lecture of George E. Palade is in Text Format Pdf 3.78 MB, Copyright ©1974 by The
Nobel Foundation, ISBN 981-02-0791-3
23. ^ The preceding Romanian translation of the quotation from Dr. George E. Palade's
"Autobiography" is Copyright ©2008-2011 by Dr. I. C. Baianu, (in USA)
24. ^ http://nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1974/palade-lecture.htmlNobel
Lecture, The Official Site of the Nobel Prize Organization, 12 decembrie 1974 "Intracellular
Aspects of the Process of Protein Secretion" de George Emil Palade, Laureat al Premiului
Nobel; În Nobel Lectures, Physiology or Medicine", 1971-1980, Editor Jan Lindsten, World
Scientific Publishing Co., Singapore, 1992
25. ^ a b c d Banca Națională a României: Emisiune numismatică - monedă din argint dedicată
aniversării a 100 de ani de la nașterea lui George Emil Palade
26. ^ a b Banca Națională a României, 100 de ani de la nașterea lui George Emil Palade
Legături externe