George Emil Palade 

(n. 19 noiembrie 1912, Iași, Romania
d. 7 octombrie 2008,Del Mar, California, SUA) a fost un biolog,
medic și om de știință american de origine română, specialist în
domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului
Nobel pentru fiziologie și medicină. În 1986 i-a fost conferită în
Statele Unite National Medal of Science („Medalia Națională
pentru Știință”) în biologie pentru „descoperiri fundamentale
(de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri
supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele
vii”.

În cadrul cercetărilor sale, a creat „Fixatorul Palade” pentru

microscopia electronică (1952), a descris structura ultrafină a
mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de
oxireducere celulară (1952-1953), a descoperit ribozomii,
organite implicate în sinteza proteinelor, numite în literatura de
specialitate „Granule Palade” (1953).

O atenţie aparte a acordat structurii moleculare şi

supramoleculare a membranelor intracelulare, în special
formaţiunilor membranare care alcătuiesc tilacoidele granale şi
intergranale ale cloroplastelor. Pe plan medical, investigaţiile
sale s-au îndreptat asupra structurii şi funcţiunilor de transport
ale pereţilor sangvini.