Funcțiile acizilor nucleici

Funcția autocatalitică a ADN

Reprezintă procesele prin care moleculele de ADN își mențin structura prin
auto-copiere și sinteză pe seama nucleotidelor care există libere în citoplasmă.
Auto-copierea ADN poartă numele de replicație. Replicația cea mai des
întâlnită este replicația semiconservativă. Aceasta constă în desfacerea celor
două catene ale moleculei ADN și sinteza unei noi catene complementare pe
fiecare dintre ele.
Procesul începe prin intervenția unei enzime numită topoizomerază care
aliniază cele două catene ale moleculei ADN începând dintr-un punct numit
origine. Apoi enzima ADN helicază desface cele două catene ADN prin lizarea
legăturilor de hidrogen dintre bazele azotate. Rezultă astfel două catene
desfăcute, una în sensul 3'-5' (catena conducătoare), cealaltă în sensul 5'-3'
(catena întârziată).
 pe catena conducătoare enzima numită ADN polimeraza atașează
nucleotidele în sensul 5'-3' prin complementaritatea bazelor azotate;
 pe catena întârziată se atașează o moleculă de ARN numită ARN primer
apoi, prin intervenția ADN polimerazelor sunt atașate la catena fragmente
scurte de ADN preformat denumite fragmente Okazaki. Catena se va forma in
sens invers, adică în sens 3'-5'. La procariote (bacterii) fragmentele Okazaki pot
avea 1000-1500 de nucleotide, la eucariote sunt mai scurte, de 100-200 de
nucleotide.
Funcția heterocatalitică a acizilor nucleici
Pe baza informațiilor deținute și vehiculate de acizii nucleici sunt sintetizate alte
substanțe. Cel mai important aspect este sinteza proteinelor, substanțe
macromoleculare înalt specializate cu specificitate deosebită.
Proteina este o macromoleculă alcătuită din aranjarea spațială în forme
specifice a unor lanțuri denumite polipeptide. La rândul lor, polipeptidele sunt
molecule filiforme formate prin policondensarea aminoacizilor. Un aminoacid
este o substanță organică ce conține două grupări funcționale, gruparea carboxil
(-COOH) și gruparea amino (-NH2): H2N-R-COOH. Datorită naturii lor, cele
două grupări funcționale au caractere deosebite: gruparea carboxil are caracter
acid, iar gruparea amino are caracter bazic. Din acest motiv aminoacizii au
caracter amfoter și pot interacționa între ei formând dipeptide, tripeptide,
tetrapeptide....polipeptide:

H2N-R1-COOH + H2N-R2-COOH => H2N-R1-CO-NH-R2-COOH + H2O

[formarea unui dipeptid]

Ordinea în care apar aminoacizii în polipeptid (succesiunea aminoacizilor) este

una dintre cheile specificității proteinelor.
 Există în natură mai multe sute de tipuri distincte de aminoacizi, dar în proteine
apar doar 20 de aminoacizi, din acest motiv au fost denumiți aminoacizi
esențiali:

Informația legată de succesiunea aminoacizilor în polipeptid este deținută în

ADN, codificată pe catene de succesiunea nucleotidelor. Polipeptidele sunt
sintetizate în citoplasmă în formațiuni minuscule numite ribozomi pe baza
informației aduse de ARNm de la ADN-ul din nucleu. Procesul de formare a
polipeptidei are două faze:
 Transcripția când informația unui fragment din catena ADN este copiată
de o moleculă ARNm;
 Translația când se formează polipeptidul pe baza informației aduse de
ARNm din aminoacizi aduși de ARNt.

TRANSCRIPȚIA
Are loc în nucleu, unde un fragment dintr-o moleculă ADN este copiat de o
moleculă ARNm. Procesul începe prin intervenția enzimei ARN polimeraza
care desparte cele două catene ADN prin distrugerea legăturilor de hidrogen
dintre bazele azotate. În același timp ARN polimeraza leagă ribonucleotidele
libere din mediu de catena transcrisă formând molecula de ARN mesager
precursor. Acesta se desprinde de catena ADN:

Urmează apoi, la eucariote, o etapă importantă a transcripției numită maturarea

ARNm. Informația copiată de pe catena ADN cuprinde atât porțiuni cu valoare
informațională numite exoni cât și porțiuni fără niciun fel de valoare
informațională numite introni. Prin intervenția unui tip de ARN polimerază
porțiunile non-informaționale sunt îndepărtate și exonii sunt sudați între ei
formându-se astfel molecula de ARNm matur care iese din nucleu și pătrunde în
citoplasmă pentru a fi translatată:

TRANSLAȚIA
Este procesul de formare a polipeptidului în ribozom pe baza informației aduse
de ARNm și cu aminoacizii aduși de ARNt. În citoplasmă are loc activarea
 aminoacizilor, proces prin care, prin intermediul moleculelor ATP (acid
adenozin trifosforic), moleculele de aminoacid se cuplează de moleculele ARNt:
 aminoacid + ATP => aminoacid~AMP + ADP;
 aminoacid~AMP + ARNt => aminoacid-ARNt + AMP.
În citoplasmă molecula de ARNm se cuplează de subunitatea mare a
ribozomului. Aceasta are două locuri speciale: locusul aminoacil (A) și locusul
peptidil (P). În locusul A moleculele de ARNt se cuplează de molecula ARNm
prin intermediul buclei anticodon care conține trei nucleotide. Porțiunea de
ARNm unde se cuplează molecula de ARNt se numește codon și reprezintă
tipul de aminoacid care va ocupa un loc specific în molecula polipeptidului.
Ribozomul glisează astfel încât molecula ARNt ajunge în locusul P și
aminoacizii se cuplează între ei.

Orice sinteză începe cu un codon specific denumit codon START.

Corespondența dintre succesiunea de trei nucleotide din codon și aminoacizi
poartă numele de cod genetic. Există 64 de codoni, corespunzător celor patru
tipuri de nucleotide (A, G, C, U) luate câte trei. Translația se oprește când
ribozomul întâlnește pe catena ARNm unul dintre codonii STOP (codoni non-
sens, care nu codifică niciun aminoacid).
 Iată mai jos o animație care arată sintetic modul de producere al proteinelor în
celulă pe baza informației conținută de ADN (în engleză):
CODUL GENETIC

Codul genetic este corespondența dintre nucleotidele ARNm și aminoacizi.

Există 64 de codoni dintre care doar 61 codifică aminoacizi, iar 3 sunt codoni
non-sens, care stopează sinteza proteinelor. Codul genetic are câteva
caracteristici:
 este universal - întâlnit la toate organismele;
 este continuu - între doi codoni vecini nu există nucleotide fără sens;
 este nesuprapus - doi codoni nu au nucleotide comune;
 este degenerat - un aminoacid poate fi codificat de mai mulți codoni.

Codul genetic este prezentat în tabele unde se prezintă prima nucleotidă și

ultima nucleotidă vertical, iar nucleotida mijlocie orizontal: