Pisica persană 

(denumită și cincila) este o rasă de pisică cu păr lung, solidă, cu un cap masiv,
proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat, urechile sunt mici și rotunjite,
depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană, iar fața este scurtă și lată, cu un nas
cârn. Pielea de pe nas trebuie să fie complet formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să
depășească marginea de jos a ochilor. Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari și
rotunzi, de culoarea briliantului.

Istoric[modificare | modificare sursă]
La început a fost cunoscută ca pisica Agouti reprodusă din pisica pestriță argintie cu păr lung.
Impreună cu pisicile argintii și smoke formau deja in 1902 o categorie separată de încadrare.
Primul motan cincila a văzut lumina zilei, după toate probabilitățile, în 1885. Crescătorul acestuia,
englezul Vallence, prin împerecherea unei femele argintii pestrițe cu un motan smoke a creat-o
pe mama celebrului motan numit Silver Lambkin. Motanul a fost prezentat in 1888 la expoziția de
pisici organizată în Cruptal Palace. Datorită renumelui cuerit, după moarte, la vârsta de 17 ani, a
fost împăiat și este și astăzi o personalitate a Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Un
pasionat crescător de cincila a fost si unul din nepoții reginei Victoria, precum și prințesa
Victoria al cărei motan, Puck al treilea de reproducere stătea la dispoziția doamnelor pisici în
călduri contra prețului de 2,50 lire sterline.[1]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Corpul este compact și de mărime medie, pieptul lat, cu umeri masivi, picioarele sunt scurte,
groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și stufoasă. Face parte din
categoria pisicilor cu păr lung. La pisica persană, speranța de viață este de 9 până la 15 ani.

Descriere fizică[modificare | modificare sursă]

Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea
corpului. Capul este rotund și lat. Urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de jos
pe cutia craniană. Fața este scurtă și lată, cu un nas cârn. Pielea de pe nas trebuie să fie complet
formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să depășească marginea de jos a ochilor.
Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari și rotunzi, de culoarea briliantului. Sunt
îndrăzneți și depărtați. Corpul este compact și de mărime medie. Pieptul este lat, cu umeri masivi.
Picioarele sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și
stufoasă.
Cincila[modificare | modificare sursă]
Puful pisicii cincila este alb imaculat, spatele, urechile, flancurile, capul și coada, fața și picioarele
prezintă o umbră fină de negru. Bărbia, smocurile de păr de la urechi, pieptul, burta, picioarele
- fața internă și suprafața interioară a cozii sunt albe. 1/8 din lungimea părului cincilei este
colorat. Oglinda botului cincilei este cărămizie cu contur negru, pernițele labelor sunt negre sau
de culoarea focii. Ochii verzi sau verzi - albastrui.

Hrănire[modificare | modificare sursă]
Nefiind o pisică foarte activă, necesită circa 70 kcal/kg/zi. Sunt uneori predispuse la obezitate.

Sănătate[modificare | modificare sursă]
Reproducerea puternic selectivă, cu tendința obținerii unui profil prescurtat, are urmări negative,
printre care se numără deformarea osăturii, ceea ce influențează în mod neplăcut dispoziția și
starea de sănătate a animalului.
Anomaliile dinților, deformarea mușcăturii pot conduce la incapacitatea pisicii de a-și mânca
prada. Maxilarele unor exemplare puternic selective nu se închid normal și vârful limbii le atârnă
din gură. O altă anomalie neplăcută, frecventă la pisicile persane, este lăcrimarea ochilor.
Canalele lacrimale sunt scurte și foarte curbate, încât lacrimile nu curg pe cale naturală. Dacă
ochii pisicii nu sunt tratați cu grijă, pot apărea în jurul lor ulcerații inestetice. În cazuri grave, botul
pisicii se deformează în așa măsură, încât pot apărea deficiențe respiratorii. Aproximativ 38 -
40% dintre pisicile persane suferă de PKD (rinichi polichistic), o boală de natură genetică.
Lungimea excesivă a blănii determină la persane o sensibilitate deosebită a pielii, precum și
hipersecreții seboreice sau eczeme.
Din punct de vedere energetic, pisicile persane nu sunt foarte active.

Caracter și comportament[modificare | modificare sursă]

Compatibilitate cu alte pisici este medie, iar compatibilitate cu copiii este mare .
Persana, cu blana și frumusețea ei de neîntrecut, este considerată "regina " pisicilor. Calmă și
calculată, persana este perfect satisfăcută de viața de apartament. Sociabilă, pașnică, niciodată
agresivă, dulce și afectuoasă, ea manifestă un atașament deosebit față de stăpân. Se înțelege
perfect cu copiii și cu câinii. Față de străini se arată distantă. Miaună discret și destul de rar.
Atinge maturitatea în jurul vârstei de 16 - 18 luni, iar perioada de pubertate durează 4 - 6 luni. Nu
este zvăpăiată din fire, sufocantă, ci mai degrabă precaută în relațiile cu oamenii. Pentru
creșterea ei este nevoie de timp, de răbdare și de capacitatea de păstrare a calmului. Animalul
bine educat, în special motanul, este fermecător și devine o companie plăcută. Nu este frământat
de curiozitatea caracteristică altor rase, nu dorește să destrame și nici să cerceteze totul.
Întreținere[modificare | modificare sursă]
Aceste pisici necesită o îngrijire specială, încă din fază de pui, întreținerea blănii fiind o activitate
complicată. Altfel, blana persanei va deveni încâlcită și îi va provoca animalului o stare de
disconfort. Perierea trebuie să dureze cel puțin 15 minute și se face în sens invers creșterii firelor
de păr, având ca scop îndepărtarea firelor moarte, a prafului și a nodurilor. Coada, lăbuțele și
abdomenul sunt zone foarte sensibile, așa că trebuie să le tratați cu delicatețe. Baia nu reprezintă
probleme pentru pisicile persane și este bine să le faceți una o dată pe săptămână. Temperatura
apei trebuie să fie potrivită. Folosiți un șampon special, evitând zona ochilor. După spălare,
ștergeți blana foarte bine și uscați-o la temperatura camerei. Rasa este predispusă unei puternice
căderi de păr, dar chiar acest fapt îi face blana de iarnă mai deasă și mai strălucitoare.[2]

Reproducere[modificare | modificare sursă]
Pisica cincila trebuie reprodusă separat de rudele sale mai închise la culoare, pisicile shaded-
silver. [1]. Puii celor două rase - deschisă și mai închisă la culoare - se nasc cu dungi, dar la
cincila acestea sunt foarte spălăcite. La pisicile de nuanță argintie rămâne un model M pe fată și
uneori animalul adult prezintă un ușor model vărgat pe picioarele anterioare.[1]