Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(denumită și cincila) este o rasă de pisică cu păr lung, solidă, cu un cap masiv,
proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat, urechile sunt mici și rotunjite,
depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană, iar fața este scurtă și lată, cu un nas
cârn. Pielea de pe nas trebuie să fie complet formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să
depășească marginea de jos a ochilor. Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari și
rotunzi, de culoarea briliantului.
Istoric[modificare | modificare sursă]
La început a fost cunoscută ca pisica Agouti reprodusă din pisica pestriță argintie cu păr lung.
Impreună cu pisicile argintii și smoke formau deja in 1902 o categorie separată de încadrare.
Primul motan cincila a văzut lumina zilei, după toate probabilitățile, în 1885. Crescătorul acestuia,
englezul Vallence, prin împerecherea unei femele argintii pestrițe cu un motan smoke a creat-o
pe mama celebrului motan numit Silver Lambkin. Motanul a fost prezentat in 1888 la expoziția de
pisici organizată în Cruptal Palace. Datorită renumelui cuerit, după moarte, la vârsta de 17 ani, a
fost împăiat și este și astăzi o personalitate a Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Un
pasionat crescător de cincila a fost si unul din nepoții reginei Victoria, precum și prințesa
Victoria al cărei motan, Puck al treilea de reproducere stătea la dispoziția doamnelor pisici în
călduri contra prețului de 2,50 lire sterline.[1]
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Corpul este compact și de mărime medie, pieptul lat, cu umeri masivi, picioarele sunt scurte,
groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și stufoasă. Face parte din
categoria pisicilor cu păr lung. La pisica persană, speranța de viață este de 9 până la 15 ani.
Hrănire[modificare | modificare sursă]
Nefiind o pisică foarte activă, necesită circa 70 kcal/kg/zi. Sunt uneori predispuse la obezitate.
Sănătate[modificare | modificare sursă]
Reproducerea puternic selectivă, cu tendința obținerii unui profil prescurtat, are urmări negative,
printre care se numără deformarea osăturii, ceea ce influențează în mod neplăcut dispoziția și
starea de sănătate a animalului.
Anomaliile dinților, deformarea mușcăturii pot conduce la incapacitatea pisicii de a-și mânca
prada. Maxilarele unor exemplare puternic selective nu se închid normal și vârful limbii le atârnă
din gură. O altă anomalie neplăcută, frecventă la pisicile persane, este lăcrimarea ochilor.
Canalele lacrimale sunt scurte și foarte curbate, încât lacrimile nu curg pe cale naturală. Dacă
ochii pisicii nu sunt tratați cu grijă, pot apărea în jurul lor ulcerații inestetice. În cazuri grave, botul
pisicii se deformează în așa măsură, încât pot apărea deficiențe respiratorii. Aproximativ 38 -
40% dintre pisicile persane suferă de PKD (rinichi polichistic), o boală de natură genetică.
Lungimea excesivă a blănii determină la persane o sensibilitate deosebită a pielii, precum și
hipersecreții seboreice sau eczeme.
Din punct de vedere energetic, pisicile persane nu sunt foarte active.
Reproducere[modificare | modificare sursă]
Pisica cincila trebuie reprodusă separat de rudele sale mai închise la culoare, pisicile shaded-
silver. [1]. Puii celor două rase - deschisă și mai închisă la culoare - se nasc cu dungi, dar la
cincila acestea sunt foarte spălăcite. La pisicile de nuanță argintie rămâne un model M pe fată și
uneori animalul adult prezintă un ușor model vărgat pe picioarele anterioare.[1]