ARN

Biosinteza proteică
 Structura ARN (Acidul ribonucleic)
•ARN are rol de intermediar în transferul informaţiei genetice de la ADN la
proteine.
•Polimer ribonucleotidic în care resturile ribonucleotidice sunt unite prin legături
fosfodiesterice realizate între grupările 5’-OH şi 3’-OH aparţinând la două
ribonucleotide adiacente.
•Catena liniară, neramificată, formată din riboză şi acid fosforic constituie
scheletul pe care sunt grefate bazele purinice (adenina şi guanina) şi bazele
pirimidinice (citozina şi uracilul).
•Ceea ce diferenţiază structura primară a ARN faţă de ADN este înlocuirea
bazei pirimidinice timină cu uracil şi a deoxiribozei cu riboză.
•Sensul de evoluţie al catenei ARN este 5’3’.
•Moleculele de ARN sunt monocatenare fiind formate din lanţuri unice care pot
adopta structuri dublu elicoidale pe anumite porţiuni restrânse, acolo unde
complementaritatea bazelor (A-U şi G-C) o permite.
•Procesul de biosinteză proteică necesită prezenţa a trei clase majore de ARN:
•- ARN ribozomal (ARNr),
•- ARN de transfer (ARNt),
•- ARN mesager (ARNm).

Omul şi unele eucariote posedă ARN nuclear heterogen (ARNhn) şi

ARN nuclear mic (ARNsn)
 NH2

N
N A

–
O N N
| 5'
–
O-P~O-CH2 O
|| O
1'
O 4'
H H
H H HN U
3' 2'
5' O OH
O N
| 5' O
–
O-P~O-CH2
O N
||
O H H HN G
H H
3' N
O OH NH N NH2
2
|
–
O-P~O CH2 O
|| C
H H
O
H
H 3'
O N
O OH
| 5'
–
O-P~O CH2 O
3' || H H
O H H
3'

3' OH OH
 ARN mesager (ARNm)

• Transmite informaţia de la ADN la ribozomi, unde are loc biosinteza

proteică.

• monocatenar, heterogenitate mare, viaţă medie scurtă (câteva secunde

la procariote şi câteva ore la eucariote).

• Succesiunea bazelor indică succesiunea aminoacizilor în proteine,

deoarece fiecare aminoacid este specificat de o succesiune de 3 baze, un
triplet numit codon.

• ARN transcript primar care este ARN nuclear heterogen (ARNhn)

conţine introni (care vor fi îndepărtaţi prin excizie) şi exoni (care prin
unire vor da naştere la ARN mesager). Din acelaşi ARN transcript primar
pot lua naştere diferiţi ARNm prin procesul de îmbinare alternativă
(alternative splicing). După excizia intronilor, numai anumiţi exoni sunt
selectaţi pentru a fi uniți şi să intre în constituţia ARNm.
 ARN de transfer (ARNt)
• ARNt transportă aminoacizii la ribozomi şi descifrează mesajul conţinut
în ARNm.
• funcţionează ca adaptor în timpul traducerii codului genetic.
• Sunt molecule mici (75-95 nucleotide),
• monocatenare, care conţin constant baze atipice.
• Există cel puţin 20 de tipuri de ARNt, corespunzătoare celor 20 de
aminoacizi din structura proteinelor.
• Pentru metionina iniţiatoare şi pentru metionina necesară elongării există
ARNt diferiţi.
• Structura ARNt este în formă de foaie de trifoi.
• Porţiunile duplex conţin baze complementare.
• Pe una din bucle se găseşte o structură caracteristică numită anticodon
care va recunoaşte codonul din ARNm, criteriul fiind
complementaritatea bazelor, cele două structuri fiind antiparale.
• Cele două capete sunt inegale.
• Capătul 3’ este mai lung şi conţine secvenţa de nucleotide CCA, care
este adăugată posttranscripţional (posttranscriere) de către o ARNt
nucleotidil transferază. La acest capăt se leagă aminoacidul.
• Capătul 5’ este mai scurt şi conţine un rest de acid guanilic.
 3'
A~MET
|
C
|
C
|
A
|
5'

G C

braţ acceptor

braţ anticodon

| CAU | anticodon
3' GUA 5' codon

Figura 4.12. Structura ARN de transfer

 ARN ribozomal (ARNr)
• cel mai abundent în celulă
• are cea mai mare stabilitate metabolică.
• Intră alături de proteinele ribozomale în constituţia
ribozomilor, organite intracelulare de aproximativ 200A
diametru, care reprezintă sediul biosintezei proteinelor.
• Ribozomii sunt formaţi din 2 subunităţi, una mică şi alta
mare care se deosebesc prin constanta de sedimentare
exprimată în unităţi Svedberg (S).
• Ribozomii procariotelor (70 S) sunt formaţi din subunităţi
de 50 S şi 30 S.
• Ribozomii eucariotelor (80 S) conţin unităţi 60 S şi 40 S.
Prin legarea mai multor ribozomi de un ARNm se
formează un polizom.
 Biosinteza ARN
transcrierea sau transcripţia
• Biosinteza ARN include trei etape: iniţierea, elongarea, terminarea

• Toate ARN polimerazele ADN dependente iniţiază sinteza de novo a ARN, spre deosebire
de ADN polimerază care necesită prezenţa unui primer.

• ARN polimerazele catalizează reacţia de formare a legăturii fosfodiesterice între gruparea

3’-OH liberă a catenei în formare şi atomul de fosfor activat din poziţia  a ribonucleozid
trifosfaţilor. Lanţul creşte în direcţia 5’3’ şi succesiunea bazelor este dictată de ADN
templat conform teoriei complementarităţii bazelor a lui Watson şi Crick.

• Adenina din ADN specifică uracilul în ARN transcript, guanina specifică citozina,
citozina specifică guanina şi timina specifică adenina.

• Într-un anumit locus genetic numai una din catene serveşte ca templat pentru
biosinteza ARN. În alt locus rolul celor două catene se poate inversa.

• Catena ADN a cărei secvenţă corespunde cu ARN funcţional a fost denumită catenă
sens sau codificatoare. Deoarece cele două catene ale duplexului ADN sunt
antiparalele, catena complementară a fost denumită catenă antisens sau
necodificatoare. Catena antisens este cea care serveşte ca templat pentru ARN
polimerază.
 Inițierea transcrierii
ARN polimeraza recunoaște promotorii (secvențe ADN situate pe
catena sens în amonte de locul de ințiere)

3 ARN polimeraze :
ARN polimeraza I: în nucleol, sintetizează ARNr
ARN polimeraza II: în nucleoplasmă; ARNhn → ARNm
ARN polimeraza III: în nucleoplasmă; sintetizează ARNt

Catalizează reacții analoage și necesită Zn 2+

Frecvența transcrierii e determinată de elemente de transcriere cu

funcții diferite:
- enhancers
- silencers
- response element
 Exemplu
Considerăm duplexul de ADN cu secvenţa
1. 5’-ACTGAC-3’
2. 3’-TGACTG-5’
în care 2 este catena sens,
scrieti secvenţa ARNm transcris
3’-UGACUG-5’
 Biosinteza proteinelor
traducere sau translaţie

• Are loc în mai multe etape:

– 1. activarea aminoacizilor
– 2. iniţierea lanţului polipeptidic
– 3. elongarea lanţului polipeptidic
– 4. eliberarea lanţului polipeptidic
– 5. prelucrări posttraducere (posttranslaţionale)
 Componentele necesare biosintezei proteice:

-ARN mesager

-Aminoacizi

-ARN de transport

-Ribozomi (ARN mesager și proteine ribozomale)

subunitatea mare conține 2 locusuri implicate activ în biosinteza proteică:
locusul A aminoacid și locusul P polipeptid.

-Enzime

-Factori proteici:
• de inițiere a lanțului polipeptidic
• de elongare a lanțului polipeptidic
• de eliberare a lanțului polipeptidic
 1. Activarea aminoacizilor
• Aminoacizii sunt activaţi prin formarea unei legături macroergice
cu ARNt corespunzător, aminoacilARNt.

• În acest fel, aminoacidul este ataşat la capătul 3’terminal cu

secvenţa -CCA 3’.

• Enzima care catalizează acest proces este aminoacil-ARNt

sintetaza.

• Există câte o enzimă specifică pentru fiecare din cei 20

aminoacizi standard.

aminoacil-ARNt sintetază
aminoacid + ARNt + ATP  aminoacil-ARNt + AMP + PPi

2Pi
 2. Iniţierea lanţului polipeptidic
• Biosinteza proteică la procariote şi eucariote decurge similar deosebindu-se în
principal prin aminoacidul iniţiator:
– metionina la eucariote;
– N-formil metionina la procariote; N-formilarea metioninei se produce ulterior legării aminoacidului
de ARNt specific de către N10-formiltetrahidrofolat, înainte de iniţierea lanţului polipeptidic.
– Pentru metionină există doi ARNt care diferă prin structura primară:
Unul pentru metionina iniţiatoare a lanţului şi unul pentru metionina utilizată la elongare.
Altă deosebire este numărul factorilor de iniţiere ai procesului (mai numeroși la eucariote) .

• La procariote se formează un complex ternar între un eIF, GTP şi N-formil-Met-

ARNtiMet . Acest complex se uneşte cu ARNm şi cu unitatea ribozomală mică
formând complexul de iniţiere. În urma legării subunităţii mari de complexul de
iniţiere, GTP este hidrolizat, iar factorul de iniţiere este eliberat.
• N-formil-Met-ARNtiMet este în locul P cu anticodonul orientat în dreptul
codonului iniţiator AUG din ARNm cu care stabileşte o interacţiune antiparalelă.
• La eucariote complexul ternar format din factorul de inițiere-GTP- ARN de
transport pentu metionina inițiatoare (eIF2-GTP-Met-ARNtiMet) cu
subunitatea mică se realizează anterior legării de ARNm și se leagă în
locusul P
• La terminarea procesului de iniţiere, Met-ARNtiMet la eucariote se găsesc
în locul P. Este singurul aminoacil-ARNt localizat în locusul P, ceilalţi
aminoacil-ARNt fiind în locusul aminoacid (A).
 3.Elongarea şi translarea lanţului polipeptidic
• Factorul de elongare P A P A P A Met
participă la legarea celui Iniţiere
1
Met
Met aa2 aa2

de al 2-lea aminoacil- 2
eEF1, GTP
3
peptidil transferază
ARNt în locusul A pe aa2-ARNt

baza interacţiunii codon- 5'

anticodon şi ulterior prin translocare

eEF2, GTP
hidroliza GTP la GDP, 3' 3' 4 3'

este eliberat. ARNt

P A P A

aa3-aa2 Met aa2-Met aa2-Net

aa3
• Activitatea intrinsecă de 6 5
peptidiltransferază a eEF1, GTP

subunităţii mari 5'

aa3-ARNt
5'
catalizează reacţia care
are loc între gruparea 3' 3' 3'

NH2 a aminoacidului din

locusul A şi gruparea Met
carboxil activată din aan
locusul P. Această Terminare
aan

reacţie nu necesită eRF pliere,

Met
energie deoarece 3'
GTP
Met
modificări
posttranslaţionale
aan

gruparea acil era deja

activată. 5'
 4.Eliberarea lanţului polipeptidic

• Atunci când apare unul din cei 3 codoni terminali,

factorii de eliberare (RF sau eRF) transformă activitatea
peptidiltransferazică în activitate hidrolazică, iar peptidil-
ARNt este hidrolizat şi ribozomii şi ARNm disociază.

• Este un proces consumator de energie. Se consumă o

moleculă de ATP (2 legături macroergice) şi două
molecule de GTP pentru fiecare legătură peptidică.

• Participarea chaperonilor la stabilizarea conformaţiei

duce la un consum adiţional de ATP.
 Codul genetic

• Codul genetic reprezintă pentru biologie ceea ce reprezintă tabelul periodic pentru chimie.
Descifrarea lui a permis înţelegerea mecanismului biosintezei proteice, a modului în care
mutaţiile pot cauza boli genetice şi posibilitatea diagnosticării şi tratării acestor boli.

• Este identic pentru procariote şi eucariote, fiind denumit cod genetic “standard”.

• Fiecare aminoacid este specificat de o secvenţă de 3 nucleotide în ARNm numită codon.

• Conține 64 de codoni:
- 61 specifică cei 20 de AA proteinogeni

- codonii sinonimi specifică același AA (minimalizează mutațiile)

spunem că este degenerat.
- 3 codoni sunt codoni stop (UAA, UAG UGA)

- nu este ambigu (un codon nu poate specifica AA diferiți)

• Codonul de iniţiere al biosintezei proteice este codonul AUG şi codifică metionina.

 Mutaţiile
• Mutaţiile sunt modificări permanente, transmisibile, în secvenţa ADN
genomic. Ele diferă prin felul modificării care are loc:

• Substituţia nucleotidelor

Este cel mai simplu tip de mutaţie şi implică schimbarea unei singure baze.
Prezintă două variante:
– Tranziţia care presupune înlocuirea unei baze purinice cu altă bază purinică (AG) sau
a unei baze pirimidinice cu altă bază pirimidinică(CT)
– Transversia care presupune înlocuirea unei baze purinice cu o bază pirimidinică şi
invers: (AC; AT; GC; GT)

• Deleţii şi inserţii

Implică una sau mai multe nucleotide.

• Dacă numărul de nucleotide totale este multiplu de 3 nu se schimbă ordinea de
citire a ARN mesager şi secvenţa de aminoacizi a proteinei mutante este aceeaşi
cu cea a proteinei normale, în afară de o omisiune (deleţie) sau o adăugare
(inserţie) a unuia sau mai multor aminoacizi.

• Dacă modificarea numărului de nucleotide diferă de un multiplu de 3, apare o

secvenţă de aminoacizi complet modificată distal de la locul mutaţiei.
 codon stop
UAA
↑mutație non sens
│

UCA
↙ codon serină
↘
mutație sens mutație missens

UCU CCA
codon serină codon prolină
 Revers transcrierea

• Retrovirusurile, cum ar fi virusul imunodeficienţei

umane (HIV), conţin enzima reverstranscriptază
(ADN polimerază-ARN dependentă) care
sintetizează o catenă ADN utilizând ca matriţă o
catenă ARN.

• În acest fel informaţia trece de la ARN la ADN.

În acelaşi loc activ, reverstranscriptaza are şi
activitate ADN polimerazică, ADN dependentă,
permiţând replicarea ADN nou sintetizat