Cursul 5-6

Enzime
Vitamine
 Factorii care afectează activitatea enzimatică

Temperatura

• Pentru fiecare enzimă există o activitatea

temperatură optimă pentru enzimatică (%)
exercitarea activităţii catalitice.

• Creşterea vitezei de reacţie cu

temperatura se manifestă într-un
domeniu limitat de temperatură,
limita superioară corespunzând
temperaturii optime.

• Dincolo de această temperatură

activitatea enzimei scade, 0 20 40 60 Temp (C)
deoarece începe procesul de Figura 2.6. Variaţia activităţii enzimatice cu temperatura
denaturare termică a proteinei care
se accentuează cu creşterea
temperaturii.
 Factorii care afectează activitatea enzimatică

pH-ul

activitatea
• pH optim, pH-ul la care enzimatică (%)

activitatea enzimatică
este maximă.
• Pentru majoritatea
enzimelor acesta variază
între 5-9
• Exceptii: pepsina (2), 4 6 8 10 pH
fosfataza acidă (5-6), Figura 2.7. Variaţia activităţii enzimatice cu pH-ul

fosfataza alcalină (8-9).

 Izoenzime
• Forme moleculare multiple ale unei enzime care catalizează aceeaşi reacţie
• Au caracteristici cinetice (KM , Vmax) diferite
• Sunt proteine oligomere:

• Lactatdehidrogenaza
• LDH1 - H4 muşchi cardiac
• LDH2 - MH3
• LDH3 - M2H2 muşchi scheletic
• LDH4 - M3H
• LDH5 - M4 ficat
COO- COO-
 Lactat dehidrogenaza 
H - O - C : H + NAD+ ================ O = C + NADH + H+
 
CH3 CH3

• Creatin fosfokinaza (CPK)

• M2- miocard şi muşchi
• MB - în miocard
• B2 în creier şi muşchi
CPK
• Creatină + ATP  Creatinfosfat + ADP
 Reglarea activităţii enzimatice

1.Modificări cantitative:
• Inducţie enzimatică
• Represie enzimatică
controlate hormonal ş nervos

• 2.Modificări ale eficienţei catalitice

– covalente
• prin activare proteolitică
• prin procese de fosforilare -defosforilare
– alosterice:
 Modificări ale eficienţei catalitice covalente prin activare
proteolitică

• Ex: procesul digestiv,coagulare, fibrinoliză, execuţia

apoptozei

E inactivă(zimogen)----------E activă

• pepsinogen---------- pepsină
• tripsinogen ---------- tripsină
• chimotripsinogen ------------ chimotrpsină
• proenzimele factorilor coagulării ----- factori activi
• plasminogen -------- plasmina
• procaspaze ----- caspaze
Modificări ale eficienţei catalitice covalente prin
procese de fosforilare -defosforilare

ATP ADP
protein kinazã

O-
proteina OH proteina O P O
protein fosfatazã O-

O-
HO P O H2O
O-
Modificări ale eficienţei catalitice alosterice
• Enzime alosterice

• sunt proteine oligomere

• activitatea lor - reglată prin modificari conformaţionale

• catalizează etape cheie, ireversibile ale căilor metabolice

• cinetică diferită de cinetica MM-sigmoidă

• conţin centre regalatoare alosterice (+/-)

• Legarea lor în centrul alosteric determină o transformare conformaţională

denumită tranziţie alosterică care va mări eficienţa ctalitică în cazul efectorilor
pozitivi şi o va micşora în cazul efectorilor negativi.
• inhibiţie feedback
– Produsul final al unei căi metabolice inhibă enzima care
catalizează prima reacţie.
ABCD
– Acumularea lui D în cantitate mare determină legarea lui în
centrul alosteric al enzimei care catalizează transformarea
substratului A în B. D acţionează ca un inhibitor alosteric negativ
sau feed-back inhibitor.

• stimulare feedback
– Fructozo 1,6 bisfosfatul, este activator alosteric al reacţiei
catalizate de fosfofructokinaza-1 al cărei produs de reacţie este.

• stimularea „feed forward”.

– Produsul unei reacţii (reacţia determinantă de viteză) acţionează
ca un efector alosteric pozitiv asupra unei reacţii situate în aval
de reacţia al cărui produs este. De exemplu, fructozo 1,6
bisfosfatul este efector alosteric pozitiv al piruvat kinazei.
 Vitaminele
Clasificarea vitaminelor în funcţie de solubilitate:

•vitamine hidrosolubile: B1, B2, B6, B12, C, PP

•vitamine liposolubile: A, D, E, K

Vitaminele liposolubile

•compuşi cu moleculă nepolară, hidrofoba

•derivaţi ai izoprenului

•absorbite din hrană împreună cu lipidele la nivelul tubului digestiv

•în plasmă circulă legate de proteine transportoare specifice sau

înglobate în lipoproteine.
 Vitamina A-retinolul
[ (CH2 C CH CH2) ]
• Conţine unităţi:

CH3

• se găseşte în vegetale sub formă de -caroten, compus

colorat în galben

• la nivelul mucoasei intestinale au loc o serie de reacţii:

• transformarea -carotenului în două molecule de retinal sub
acţiunea -caroten dioxigenazei
• transformarea retinalului în retinol sub acţiunea
retinalreductezei
• transformarea retinalului în acid retinoic sub acţiunea
retinaloxidazei.
 CH3
CH3 CH3
CH3 CH3

CH3 CH3 CH3 CH3

CH3  - caroten

 - caroten O2
dioxigenază

CH3 CH3 CH3

H
C CH3
O H3C
CH3 O
CH3 C
RETINALDEHIDĂ H
(RETINAL; A1) CH3 CH3 CH3

Retinaldehid NADPH + H+ Retinaldehid H2O

reductază oxidază NAD+
NADP+ NADH + H+

CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 OH

CH2OH |
C
O
CH3
CH3
CH3 RETINOL (A) ACID RETINOIC
CH3

Figura 3.1. Conversia -carotenului la vitamerele A

•aceşti compuşi şi vitamina A absorbită din alimente sunt înglobaţi în

chilomicroni
•retinolul este depozitat în ficat - retinil palmitat, ester al acidului palmitic
•În plasmă retinolul este transportat legat de o proteină specifică.
 Rolul fiziologic al vitaminei A
 -carotenul este un antioxidant

• retinolul contribuie la dezvoltarea normală a celulelor epiteliale.

• deficienţa - keratinizare.
• rol important în protecţia împotriva cancerului.

• Acidul retinoic
• joacă un rol important în reglarea expresiei genetice (sinteza ARN-ADN
dependentă), creştere , dezvoltare şi reproducere.
• are un efect antiproliferativ
• potenţează efectul unor medicamente anticanceroase
• Acidul all trans retinoic este utilizat în tratamentul leucemiilor mieloide.

• retinalul - implicat în mecanismul vederii

• celulele cu conuri care mediază vederea în lumină puternică
• celulele cu bastonaşe care asigură vederea în lumină slabă (nocturnă)
• rodopsină- cromoproteină formată din opsină (glicoproteină hidrofobă) şi
gruparea prostetică 11-cis retinalul
• doi stereoizomeri: all trans retinalul şi 11-cis-retinalul
•Vitamina A este toxică în cantităţi mari
•Hipervitaminoza :
- prin dureri ale oaselor
- dermatită exfoliantă
- hepatomegalie
- diaree.

all - trans - Retinal 11 - cis - Retinal

CH3 CH3 H H CH3 CH3 H
CH3 Retinal
4 5 7
|
9 11 13 C izomerază 11
3 6 H
8 10 12 14 O
2 1 H3C
CH3 CH3
CH3 Opsină CH3 HC

h Rodopsină O
 Vitamina D

• steroli (vitamine şi provitamine) cu activitate

biologică asemănătoare cu a colecalciferolului,
calciolului sau vitamina D3.

• vitamina antirahitică

• compuşi înrudiţi cu hidrocarbura colestan, sau

cu derivatul ei ergostan (o grupare metil în
poziţia 24 ).
 R R
CH3 CH3

CH3 C D CH2 C D

A B A B
HO HO
provitamina D3 vitamina D3

Vitamina D2 (ergocalciferolul sau calciferolul)

• se formează în plante din provitamina ei ergosterolul sub
acţiunea luminii UV

Vitamina D3 (calciolul sau colecalciferol)

• se formează din provitamina 7-dehidrocolesterol,
neenzimatic, în pielea animalelor , sub acţiunea luminii UV
• steroli care diferă prin catena laterală de la C21.
La om necesarul de vitamină D se realizează prin:

• Absorbţia provitaminelor şi vitaminelor D din alimente (untură de

peşte, lapte, unt, smântână, gălbenuş de ou, ficat)

– Absorbtia in intestin se realizeaza impreuna cu lipidele

• Izomerizarea fotolitică a 7-dehidrocolesterolului la nivelul pielii în

urma expunerii la radiaţii ultraviolete.

Vitamina D3 este transportată la ficat legată de o proteină specifică.

 CH3 CH3 CH3 CH3
| / | 25 /
H-C-CH2-CH2-CH2-CH H-C-CH2-CH2-CH2-CH
CH3 \ CH3 \
CH 3 CH 3
CH3 C D h CH2

A B
HO HO

7-Dehidrocolesterol Colecalciferol (D 3)
NADPH+H+
O2

H2O
CH3 CH 3
NADP+ | 25 /
H-C-CH2-CH2-CH2-C-OH
CH3 \
CH 3
CH2

25 - hidroxivitamina D3
HO

NADPH + H+ + O2

NADP+ + H2O

CH3 OH CH 3 CH3 CH 3
| | 25 / | 25 /
H-C-CH2-CH2-CH-C-OH H-C-CH2-CH2-CH2-CH-OH
CH3 24 \ CH3 \
CH 3 CH3
OH
CH2 CH2

HO HO

24, 25-dihidroxi 1, 25 - dihidroxivitamina D3

vitamina D3 (calcitriol)

Figura 3.3. Transformarea 7-dehidrocolesterolului în vitamina D

• Mediază absorbţia calciului în intestin şi
promovează mineralizarea oaselor.

• La nivel renal favorizează reabsorbţia

fosfaţilor,contracarând efectul
parathormonului

• Deficienţa produce rahitism la copii şi

osteomalacie la adulţi.
 Vitamina E - tocoferolul
CH3 CH3 CH3 CH3
CH3 O CH3 | | |
–(CH2)3-CH-(-CH2)3-CH-(CH2)3-CH-CH3

HO
CH3

• vitamere: -tocoferol,- tocoferol,- tocoferol şi -tocoferol

• forma cea mai activă--tocoferolul.

• antioxidanţi
• răspândire: în germenele de grâu, salată verde, andive,
spanac, pătrunjel, lapte, gălbenuş de ou, carne, ulei de peşte
• absorbită la nivelul intestinal încorporată în chilomicroni
 Rol fiziologic
• prima linie de apărare împotriva stresului oxidativ-
protejează de peroxidare acizii graşi polinesaturaţi din
fosfolipidele membranelor celulare şi subcelulare.
Fosfolipidele din aceste membrane au o afinitate mare
pentru -tocoferol pe care îl concentrează.

• Acţiunea antioxidantă este datorată abilităţii de a transfera

hidrogenul de la OH-ul fenolic la un radical liber peroxid al
unui acid gras polinesaturat cu formarea hidroperoxidului

• Radicalul fenoxi poate reacţiona şi el cu un radical peroxid

provenit de la un acid gras nesaturat. Radicalul liber
fenoxi poate fi metabolizat pe 2 căi:
– reacţionează cu vitamina C şi regenerează tocoferolul
– se oxidează şi compusul rezultat se conjugă cu acidul glucuronic
şi e secretat în bilă.
vitamina EOH + ROO  ROOH + vitamina E O

vitamina E O  vitamina EOH

vitamina Cred vitamina Cox

oxidare compus fără conjugare cu


vitaminaE O  caracter de  excreţie
radical liber acid glucuronic bila
• Acţiunea antioxidantă este efectivă la presiuni mari ale
O2 şi de aceea -tocoferolul se concentrează în
structurile lipidice expuse la presiuni mari ale O2
(membranele eritrocitare, ale tractului respirator).

Seleniu acţionează sinergic cu vitamina E.

Carenţa
– fragilitatea membranelor eritrocitare
– o scădere a conţinutului de colagen în ţesutul conjunctiv cu
reducerea masei musculare şi degenerarea ţesutului testicular
(sterilitate).

• cel mai scăzut efect toxic dintre vitaminele liposolubile,

în cazul unei supradozări.
 VITAMINA K
O
CH3

• nucleu naftochinonic substituit R

cu o grupare poliizoprenică. O
• au o acţiune antihemoragică fiind denumite vitaminele coagulării

Vitamina K1 - filochinona compuşi naturali

K2 - menachinona
K3 - menadiona

Vitamina K1 - se găseşte în plante;

- este transformată în intestin în vitamina K2;

Vitamina K2 - e sintetizată şi de bacteriile intestinale.

Menadiona - este un compus sintetic şi e solubil în apă.

 Rol fiziologic:
• cofactor în procesul posttranscripţional de carboxilare a
resturilor glutamil din proteinele implicate în coagulare
(protombina, factorul VII, IX şi X)

• Bolile tromboembolitice sunt tratate uneori cu anticoagulanţi

care sunt antagonişti ai vitaminei K.

• Un exemplu este 4-hidroxicumarina, care are structura

asemănătore vitaminei K şi inhibă procesul de carboxilare.

• Vit K furnizeaza energia necesara procesului de carboxilare

printr-un proces de oxidoreducere

• Vit K-agent reducator