CURS 2

MEMBRANA CELULARA
Biologie celulara si moleculara
 Membrana celulara si endomembranele
• Plasmalema (membrana citoplasmatica) este o
structura esentiala pentru celula. Defineste “frontiera
celulei” si asigura diferentele de compozitie intre
compartimentul citosolic si spatiul extracelular.
• In mod analog, endomembranele delimiteza unele
organite, si asigura diferentele de compozitie intre
spatiul inchis de membrana si citosol.
• Toate citomembranele au o arhitectura comuna,
bazata pe existenta unui bistrat lipidic, cu o grosime
de circa 5 nm, care este “functionalizat” prin diferite
alte tipuri de molecule: proteine, glicani,
proteoglicani, etc.
 Functiile membranei
O serie de caracteristici si roluri sunt similare pentru toate
citomembranele:
• Asigura o compartimentare adecvata derularii simultane
a unor procese biochimice, prin furnizarea unor conditii
chimice/biochimice adecvate fiecarui proces
• Genereaza “suprafata specifica” marita pentru
derularea unor procese biochimice (de exemplu, lantul
respirator mitocondrial, sinteza lipidelor sau proteinelor
de membrana)
• Asigura comunicarea intre celula si mediul extracelular,
respectiv intre compartimentele celulare delimitate de
endomembrane si citosol
 Functiile membranei
• Protectie mecanica
• Transport
– canale ionice
– proteine transportoare
– endo/exocitoza
• Semnalizare
– receptori membranari
• Raspuns imun
– antigene de membrana
 Organizarea membranei
Structura fluida, dinamica!

• Lipide – bistrat lipidic = structura de baza a

membranei
• Proteine - integrale (intrinseci/transmembranare)
- periferice
• Componenta glucidica – oligozaharide legate de
lipide sau proteine, doar pe fata externa a
membranei - glicocalix
 Modelul mozaicului fluid

Bistrat
lipidic

(B) Molecula lipidica Molecula de

proteina
Molecula lipidica
Molecule de proteine
 Principalele clase de lipide de
membrana

• Fosfolipide (70-75%) - FOSFOGLICERIDE SI SFINGOLIPIDE

• Colesterol (20-25%)
• Glicolipide (1-10%)
1. FOSFOLIPIDELE MEMBRANARE
(FOSFOGLICERIDE SI SFINGOLIPIDE) sunt molecule
amfipatice (sau amfifile):
– Ele prezinta o portiune nepolara (hidrofoba)
reprezentata de unul sau mai multe resturi
“acil”, si o portiune polara (hidrofila),
reprezentata de fosfatidil-derivatii cholinei,
serinei, etanolaminei, etc.
•In cadrul bistratului, grupele nepolare sunt
distribuite la interior, iar cele polare, catre exterior.
A. FOSFOGLICERIDE
- sunt formate dintr-un schelet de glicerina – prin
esterificarea a doua grupari OH din structura glicerinei cu
2 acizi grasi, si a celei de-a treia grupari OH cu acid fosforic
- Gruparea fosfat leaga la randul ei diferite tipuri de
molecule (formandu-se regiunea hidrofila a
fosfogliceridelor), rezultand:
– Fosfatidil-colina
– Fosfatidil-etanol-amine
– Fosfatidil-serina
– Fosfatidil-inozitol
 Componentele bistratului lipidic
Alcatuirea unui fosfoglicerid membranar:
• parte hidrofila, polara – acid fosforic + colina /etanolamina/serina/ inozitol etc;
• parte hidrofoba, nepolara – di-acil-glicerol

colina
Glicerol

Rest de Acid gras (acil)

Acid fosforic

Fosfatidil-colina

– Fosfatidil-etanol-amine
– Fosfatidil-serina
– Fosfatidil-inozitol
B. SFINGOLIPIDELE
-Contin sfingozina (un aminoalcool) in loc de glicerol
-Sfingolipidul major este sfingomielina
-Sfingolipidele sunt componente lipidice importante ale
SNC si in membrana mitocondriala interna
 2. Colesterolul
• Se dispune in ambele straturi lipidice, printre fosfolipide
membranare
• Raportul molecular colesterol : fosfolipide in
membranele celulare este de 1:1.
• Moduleaza proprietatile bistratului lipidic, intensificand
proprietatea de bariera impermeabila fata de moleculele
mici solubile in apa, influenteaza fluiditatea membrane.
• Constituenta fundamentala a citomembranelor
este reprezentata de bistratul lipidic – o zona
centrala hidrofoba, intre 2 zone hidrofile.
• Moleculele de lipide sunt organizate ca un
bistrat continuu, cu o grosime de circa 5 nm.
• Acest bistrat genereaza structura fluida de baza
a membranei si formeaza o bariera relativ
impermeabila pentru majoritatea moleculelor
hidrosolubile.
• Lipidele de membrana sunt aranjate in bistratul
lipidic intr-un “fluid bidimensional”.
• In cadrul acestui fluid bidimensional, moleculele pot
sa efectueze miscari de rotatie si de translatie in
planul (monostratul) de origine.
• Miscarile “flip-flop” – de transfer dintr-un
monostrat in altul nu sunt in mod normal intalnite,
exceptand membrana reticulului endoplasmic,
unde exista translocatori de fosfolipide (implicati in
biogeneza membranelor).
• Lanturile hidrofobe se distribuie aproximativ
paralel in filmul lipidic.
• Resturile acil pot fi reprezentate de acizi grasi
saturati sau acizi grasi nesaturati.
• Gradul de nesaturare si proportia acizilor grasi
nesaturati constituie un factor important in
reglarea fluiditatii membranelor, impreuna cu
colesterolul.
• In organisme se intalnesc numai acizi grasi cu
numar par de atomi de carbon – 14-28.
• Acizii grasi nesaturati prezinta una sau mai
multe duble legaturi, care prezinta o rotatie
limitata; in consecinta, pozitiile la dubla
legatura pot sa fie “cis” (cei doi hidrogeni de
aceeasi parte a dublei legaturi) sau “trans” (cei
doi H de-o parte si de alta).
• In organismul uman si animal, se intalnesc
numai AG nesaturati “cis”.
• Aceasta conformatie determina o “curbare” a
moleculei si o extindere a volumului ocupat in
filmul lipidic de o molecula lipidica.
• Acest lucru, alaturi de colesterol, contribuie la
reglarea fluiditatii membranei.
Izomeria cis-trans a acizilor grasi
H
O
1
H H H H H H H
H 17 H 15 H 13 H 11 H 9 H 7 H 5 H 2
18 H 16 H 14 H 12 H 10 H 8 H 6 H 4 O
H 3
H H H H H H H H

H
Acid gras saturat (Palmitic) O
1
H H H H H H H
H 17 15 H 13 H 11 H 9 H 7 H 5 H 2
18 H 16 14 H 12 H 10 H 8 H 6 H 4 O
H 3
H H H H H H H H

Acid gras nesaturat – palmitic “trans” H

O
1
H H H H H H
15 H 13 H 11 H 9 H 7 H 5 H 2
14 H 12 H 10 H 8 H 6 H 4 O
H 16 3
H H H H H H
H
17 H
H 18
H
H Acid gras nesaturat – palmitic “cis”
• Filmul de lipide din membrana prezinta o
organizare speciala, ce poate alterna intre o
stare fluida si una de gel (structura lichid-
cristalina).
• O membrana are o “temperatura de topire”
sau “temperatura de tranzitie” la care se face
tranzitia de la o stare fluida la cea cristalina.
• Compozitia lipidica a celor doua monostraturi
lipidice este diferita; de exemplu, aproape toate
lipidele cu colina in capul polar (fosfatidilcolina,
sfingomielina) se gasesc pe monostratul
exterior, pe cand cele cu grupari amino primare
(serina, etanolamina) sunt localizate pe fata
citosolica.
• Aceasta genereaza si o asimetrie de sarcina
intre cele doua fete (preponderent pozitiva pe
fata externa, preponderent negativa pe cea
citosolica)
•Asimetria compozitiei lipidice este foarte importanta din
punct de vedere functional. Numeroase proteine citosolice se
leaga la anumite capete de grupari lipidice de pe fata citosolica
a bistratului.
•De exemplu, Proteinkinaza C necesita prezenta fosfatidil
serinei, cu sarcina negativa pentru activitate.
•Fosfatidilinozitolul, prezent pe fata citosolica, este modificat
de Fosfatidil-inozitol-kinaze, ajutand la recrutarea unor
proteine de semnalizare.
•De asemenea, o serie de fosfolipide sunt clivate de fosfolipaze
intracelulare, ca urmare a unor semnale extracelulare,
eliberand mediatori de semnalizare intracelulari.
 3. Glicolipide
• Se gasesc pe suprafata membranei plasmatice, exclusiv
pe monostratul extern. Au o tendinta pronuntata de
autoasociere, prin legaturi de hidrogen (intre lanturile
glucidice) si prin legaturi van der Waals (intre portiunile
de acizi grasi).
• Glicolipidele reprezinta aproximativ 5% din moleculele
lipidice ale monostratului extern.
• Cele mai complexe glicolipidele sunt gangliozidele,
continand oligozaharide cu unu sau mai multe resturi de
acid sialic, ceea ce confera o sarcina neta negativa.
• Au fost identificate peste 40 de gangliozide.
 Proteinele de membrana
• Membrana contine, alaturi de lipide, o componenta proteica bogata.

• Proteine
– integrale
• transmembranare (complet cufundate in bistrat)
• partial cufundate in bistrat – ex. caveolina
– periferice
• ectoproteine
• endoproteine

•
• Modul de orientare in raport cu membrana
este unic pentru fiecare proteina (adica,
intotdeauna un anumit domeniu se va gasi pe
aceeasi fata a membrane).
• Practic, asimetria functionala si structurala a
membranei este amplificata prin
componentele proteice.
 A. Proteine transmembranare
• Contin ectodomeniu, domeniu transmembranar, endodomeniu
– Domenii transmembranare (1-7 domenii TM); cel mai
frecvent, domeniile transmembranare sunt constituite din
aminoacizi hidrofobi, ceea ce asigura “insertia” in domeniul
hidrofob al membranei, si stabilizarea prin legaturi van der
Waals. Exista cazuri (canalele ionice) in care in compozitia TM
se gasesc si domenii hidrofile.
– Ecto-, endodomeniu, prezente de-o parte si de alta a
bistratului lipidic, domenii care sunt implicate in realizarea
functiilor specifice (recunoastere intercelulara, integrare cu
matricea extracelulara, semnalizare intercelulara, transport,
etc)
• Proteinele transmembranare traverseaza o data (single
pass) sau de mai multe ori (multi-pass proteins) bistratul
lipidic.
 B. Proteinele periferice
• Nu sunt incorporate in filmul lipidic, ci se asociaza
bistratului, atat pe fata citoplasmatica, cat si pe fata
externa:
– prin interactii ionice puternice cu proteinele
transmebranare,
– prin acilare – care conduce la “ancorarea” la
bistrat prin acizi grasi
– prin asociere la alte structuri, cum ar fi
polizaharidele (oligozaharidele) pe fata externa
Proteine de membrana - glicoproteine
•Ectoproteinele /ectodomeniile proteinelor
transmembranare sunt foarte frecvent modificate in cursul
biosintezei, in special prin inserarea unora sau mai multor
resturi glicozidice - glicoproteine.
•Aceste grupari glicozidice servesc la recunoasterea
intercelulara, protejarea impotriva actiunii de degradare
proteolitica si inactivarii.
•Glicolipidele si glicoproteinele formeaza glicocalixul,
entitate cu functii specifice in recunoasterea si asocierea
celulara, metabolism sau ca situsuri receptoare pentru
molecule de semnalizare.
 Plutele lipidice (Lipid rafts)
• In structura membranei plasmatice se disting unele
microdomenii, bogate in sfingolipide si colesterol.
Interactiunile mai puternice intre lanturile componente ale
sfingozinelor face ca aceste microdomenii sa prezinte o
fluiditate mai mica si sa se comporte ca un bloc mai stabil.
• De asemenea, asigura gruparea/organizarea anumitor
tipuri de proteine de membrana in structuri de transport
sau in structuri de semnalizare
• Plutele lipidice contin o varietate de proteine integrale si
periferice implicate in semnalizarea celulara. Ele pot fi
privite ca niste “platforme de semnalizare” plutind pe
oceanul lipidic.
Lipid rafts (Plutele lipidice)

Plute lipidice
 Sumar
• Organizarea moleculara a membranei este
descrisa de “modelul mozaicului fluid”
• Membranele biologice: sunt formate dintr-un
bistrat lipidic, functionalizat cu proteine si
componenta glucidica.
• Bistratul lipidic este format din molecule
individuale, capabile de difuzie in planul
monostratului.
• Exista trei clase majore de lipide: fosfolipide,
colesterol si glicolipide.
 Sumar
• Proteinele transmembranare traverseaza o data (single
pass) sau de mai multe ori (multi-pass proteins)
bistratul lipidic.
• Alaturi de proteinele integrale, se gasesc numeroase
proteine periferice, situate pe una sau alta din fetele
membranei.
• Modul de “insertie” ori de “plasare” a proteinelor in
raport cu bistratul lipidic este unic pentru fiecare caz in
parte, astfel incat un anumit domeniu va fi situat de
fiecare data pe aceeasi parte a membranei, iar in cazul
proteinelor periferice, acestea vor fi situate intotdeuna
de aceeasi parte a membranei.
• Componenta glucidica (glicolipide, glicoproteine si
proteoglicani) formeaza glicocalixul
Membrana plasmatica