Biosinteza proteinelor

• Traducerea sau translaţia 

limbajul nucleotidic

este tradus în

limbaj aminoacidic
 Codul genetic
• Codul genetic = relaţia dintre

– secvenţa de nucleotide din ARNm

şi
– secvenţa de aa dintr-un lanţ polipeptidic.
• Ce presupune descifrarea codului genetic ?
– câte nucleotide codifică un aa

– ce nucleotide formează unitatea codificatoare

– care este secvenţa nucleotidelor în unitatea

codificatoare
ARNm 5` AGU CCU CAG GCA 3`

grupuri de câte trei nucleotide numite

codoni
☺Codul genetic este format din
codoni:

64 codoni  61 specifică cei 20 aa

a.Codonii stop, terminatori sau “non sens”

sunt 3 codoni:
UAA
UGA
UAG

 nu specifică aa
 sunt semnale de terminare a traducerii ARNm
b.Codonul start sau codonul de iniţiere:

AUG
- specifică
Met la eucariote
- specifică
N-formil-Met la procariote
c.Codonii sinonimi
un singur aa
poate fi specificat
de mai mulţi codoni

numiţi

codoni sinonimi
 Caracteristicile codului genetic
• Codul genetic este degenerat
-degenerarea codului se manifestă la nivelul
nucleotidului 3 din codon.
-degenerarea codului minimalizează efectele
mutaţiilor.

• Recunoaşterea codon-anticodon
codon 5`3`
anticodon 3` 5
 3` A ~ aa1 3` A ~ aa2
C C
C C
5` 5`

Anticodon 3` C C G 5` Anticodon 3` A G U 5`
GGC GGU UCA
ARNm
5` Codon 1 Codon 2 3`

-asocierea nucleotidelor 1 şi 2 din codon cu

nucleotidele 3 şi 2 din anticodon este fermă,
respectând principiul complementarităţii Watson-Crick.
-bazele minore din anticodoni se asociază cu baza a
3-a din codoni.
 3` A ~ aa1 3` A ~ aa2
C C
C C
5` 5`

Anticodon 3` C C G 5` Anticodon 3` A G U 5`
GGC GGU UCA
ARNm
5` Codon 1 Codon 2 3`

asocierea nucleotidelor 1 şi 2 din codon cu nucleotidele 3 şi 2

din anticodon este fermă, respectând principiul complementarităţii
Watson-Crick.
-bazele minore din anticodoni se asociază cu baza a 3-a din codoni.
• Prima bază din anticodon a 3-a bază din codon

C G
A U
U A sau G
G U sau C
I U, C sau A

Principiul Wobble
• Codul genetic nu are semne de punctuaţie
-începutul sau sfârşitul unui codon nu sunt marcate de
semne de punctuaţie

• Codul genetic este universal, este aproape

acelaşi la multe organisme
-la mitocondrie
codonul UGA corespunde Trp, nefiind un codon stop,
codonul AUA corespunde Met şi nu Ile.
• Codul genetic nu este ambiguu

niciodată

acelaşi triplet
nu specifică
doi aminoacizi diferiţi
• Corelatii clinice
• Dilit ori insert nucleotide 
– citire anormala a genei codificatoare
– Ex. Fibroza cisticã, boalã ereditarã, afecteazã
sistemul pulmonar si digestiv cauzatã de deletia
codonului Phe 508 dintr-o proteinã cu rol de canal
de clor rezultã o proteinã cu conformatie
anormalã care este degradatã de protezom
– β talasemiile
– Anemia falciformã
• Elemente necesare biosintezei proteinelor:
– Aminoacizii
– ARNt
-ARNm
-Ribozomii
-Factori proteici
-Energie: ATP si GTP
 Etapele biosintezei proteinelor
• 1.Activarea aminoacizilor
• 2.Iniţierea lanţului polipeptidic
• 3.Elongarea lanţului polipeptidic
• 4.Terminarea sintezei proteinei şi
eliberarea sa
• 5.Prelucrări posttraducere ale proteinei
 Activarea aminoacizilor
aminoacil- ARN sintetaze
Aminoacid  ATP  ARNt t 
 Aminoacil ~ ARNt  AMP  PP

• Este proces endergonic

• Hidroliza pirofosfatului face reacţia ireversibilă

PP + HOH  2 Pa + 8 Kcal

• La formarea complexului aminoacil~ARNt

se consumă 2 legături macroergice

 NH2

N
N
O
R CH COO- + ATP R CH CO~ O P O N N
O
NH3+ H3N+ O-
Aminoacid PPi
Aminoacil~AMP
(aminoacil~adenilat) OH OH

NH2

N
N
O
O
R CH CO~ O P O N N
O + ARNt H3N+ CH C O ~ ARNt
H3N+ O-
R
AMP
Aminoacil~AMP
(aminoacil~adenilat) OH OH
a) 3` b) 5`
Situs de CCA Brat T C 3`
legare aminoacid

5`

Perechi de baze
complementare Brat T C
Bratul DHU
Bratul
DHU

Bratul variabil
Bucla Bratul anticodon
anticodon

Anticodon
 ARNt

O
NH2
O- P O
N
O N

H2C N N
O

OH O CO HC R
H3N+
• aminoacil-ARNt sintetazele

– au specificitate pentru aa şi pentru ARNt

– au capacitatea de autocontrol
1.Iniţierea biosintezei proteinelor la procariote

• necesită participarea următoarelor componente:

a.ARNm

b.Ribozomii

c.factorii de iniţiere IF-1, IF-2, IF-3 şi GTP

 ☺ subunitatea ribozomală 30 S care

rezultă prin disocierea ribozomului 70 S

(IF-1) (IF-3)
70S  50S  30S     
 30S  IF - 3  50S
• d.N-formil-metionil- ARN ft  Met este

– ARNt iniţiator

– aduce Met formilată la codonul AUG din locusul P al

subunităţii 30S

La procariote, aa N-terminal este, N-formil-Met.

Sunt 2 tipuri de ARNt:
ARN fMet
t
purtător al Met pentru codonul AUG iniţiator

ARN Met
t purtător al Met pentru codonul AUG din lanţ

Ambii leagă Met, generând: Met- ARN fMet

t şi
Met- ARN Met
t

Numai Met- ARN fMet

t se formilează
 fMet
metionina  ARN t  metionil ~ ARNfMet
 ATP  t  AMP  PP
fMet 10
metionil ~ ARN t  N  CHO  FH 4  formil - metionil ~ ARNfMet
t  FH 4

COOH
OH 9 10
N CH2 NH CO NH CH
N 5
CH2

H2 N N N CH2

pterina acid p-aminobenzoic COOH

acid glutamic
acid pteroic
• Factorii de iniţiere:

– (IF-1, IF-2 şi IF-3) = proteine care catalizează

iniţierea biosintezei proteinelor.

-IF-2 catalizează legarea fMet-ARNt la

codonul AUG din locusul P, de pe ribozom în

prezenţa GTP
 Etapele iniţierii

• citirea ARNm de către ribozom

-în direcţia 5'-3‘

-sinteza proteinei începe cu capătul N-terminal.

• Prima etapă:
– subunitate 30 S + ARNm + factorii de iniţiere
(1,3)

fMet
– legarea N-formil-Met- ARN t la complexul 

(ARNm-subunitate 30 S)

– (IF-2) asigură legarea ARNt iniţiator la

subunitatea 30S
• subunitate 50 S + complexul ARNm-
subunitate 30 S

• hidroliza GTP

• eliberarea factorilor de iniţiere

2.Elongarea lanţului polipeptidic

-adăugarea succesivă de aa

-procesul necesită GTP şi trei factori de elongare,

proteine prezente în celule în proporţie de 5%-10% din
totalul proteinelor
Elongarea se produce în trei etape:
-legarea la ribozom în poziţia A a aa2-ARNt

-transferul restului formil-Met la gruparea amino a

aa2
aa2- ARN t catalizată de peptidil-transferază

-translocarea ribozomului spre capătul 3` al ARNm

pe distanţă de un codon cu consum de GTP.
 Terminarea sintezei şi eliberarea proteinei

• Elongarea continuă până se ajunge la unul

dintre codonii stop

• Legarea factorilor de eliberare la

codonul terminal activează peptidil-
transferaza ribozomală care acţionează ca
o hidrolază desfăcând legătura polipeptid-
ARNt.
• Necesarul energetic pentru formarea unei

legături peptidice este de

patru legături macroergice.

• Fidelitatea traducerii se asigură prin:
–acurateţea aminoacil-sintetazei şi capacitatea de
corector a acesteia
–recunoaşterea codon-anticodon.
Particularităţile biosintezei proteinelor la
eucariote
• Ribozomul eucariotelor: 80S (40S şi 60S)

• Aminoacidul iniţiator este metionina. Este necesar un Met  ARN Met

i

• Ribozomul eucariot, nu „sare” peste codonii terminatori (ca cel

procariot). Pe un ARNm eucariot nu se poate sintetiza decât un
singur lanţ polipeptidic;

• Numărul factorilor de iniţiere implicaţi în biosinteza proteinelor

la eucariote este mult mai mare decât la procariote;

• Viteza procesului de traducere este mai mare la

eucariote
 Prelucrări postraducere ale
moleculelor proteice

–îndepărtarea

de la capătul N-terminal a

N-formil Met sau Met

☼ hidroxilarea prolinei şi respectiv lizinei cu

obţinerea hidoxiprolinei şi hidroxilizinei

importanţi în biosinteza colagenului

carboxilarea acidului glutamic din structura unor
proteine

 implicate în coagulare

–ataşarea la lanţul polipeptidic a unor

grupări fosfat,

pentru formarea fosfoproteinelor;

 –formarea cistinei prin oxidarea cisteinei;

• –iodurarea resturilor de tirozină

ale tireoglobulinei

în procesul de biosinteză a
hormonilor tiroidieni
• –glicozilarea lanţurilor polipeptidice, formând
glicoproteine;

• –îndepărtarea unor peptide mici din

structura unor precursori
– Insulina
– Glucagonul
– Somatostatina
– Parathormon
• –S-Farnezilarea polipeptidelor şi
proteinelor din clasa proteinelor G,
– implicate în procesele de transducţie a unor
semnale extracelulare sau
– implicate în diviziunea celulară.
– donatorul radicalului farnezil este farnezil
pirofosfatul, intermediar în biosinteza
colesterolului;

• –acilarea proteinelor cu radicali acil ai

acizilor graşi
– Miristoilare
– Palmitoilare
modificare cu profunde implicaţii fiziologice.
 Inhibitori ai biosintezei proteinelor

COMPUSUL MECANISMUL DE ACTIUNE PROCESUL

Mitomicina Împiedică separarea catenelor complementare Replicare

de ADN
Eritromicina Inhibă translocarea prin legarea la Traducerea
subunitatea 50 S.
Tetraciclina Inhibă legarea aminoacil-ARNt la ribozomi Traducerea
Actinomicina D Se leagă la ADN Transcriere
Puromicina Blochează elongarea Traducere
Neomicina, Erori în descifrarea codului genetic Traducere
Kanamicina
Rifampicina Leagă ARN-polimeraza Transcriere
Acidul nalidixic Inhibă ADN giraza Replicare
Streptomicina Interferă cu legarea formil-metionil- ARNTtfMet Traducere
la locul de iniţiere
 Reglarea transcrierii genelor la
procariote

• Procariotele dispun de trei tipuri de

enzime :
Enzime constitutive
Enzime inductibile
Enzime represibile
 Tipuri de gene:

• gene represate ce codifică proteine care

nu sunt necesare într-o celulă dată

– absenţa activatorilor sau

– prezenţa represorilor specifici

• gene accesibile transcrierii

–gene activate constitutiv

cu posibilitatea ca exprimarea lor să fie

“up“ sau “down“ reglată;

–gene inductibile, activate ca răspuns la
stimuli specifici:
 şocul termic;

 hormoni;

 ioni ai metalelor grele

 factori de creştere

 AMPc

 stresul oxidativ.
 Teoria operonului

• propusă de Jacob şi Monod

• explică inducţia şi represia genelor la

procariote
• are la bază studiile genetice asupra

reglării metabolismului lactozei

la E. Coli
 Metabolismul lactozei la E. Coli

Enzimele implicate în metabolizarea lactozei sunt:

• A.-galactozidaza catalizează reacţia de hidroliză

a lactozei:
• b.Galactozid permeaza membranară cu rol în
transportul lactozei în celulă

• c.Tiogalactozid transacetilaza
Ea pare să aibă rol în detoxifierea mediului de
creştere al bacteriei.

Ele sunt enzime inductibile.

• Alolactoza = inductorul nemetabolizabil al -
galactozidazei
• Este produsă de urmele de -galactozidază,
prezente în celulă înainte de inducţie
• Operonul lactozei (lac)

reprezintă un grup de gene

reglate coordonat

ai căror produşi

au rol în metabolizarea lactozei.

 Operonul lac conţine trei elemente:

• Genele structurale, x, y, z, care specifică:

 -galactozidaza, permeaza şi transacetilaza.

• Gena reglatoare (i), specifică represorul, o proteină

alosterică cu rol în reglarea vitezei de exprimare a genelor
structurale.

• Operatorul (o) = fragment ADN, adiacent la genele structurale

ale operonului.
Legarea represorului la operator

-blochează accesul ARN polimerazei la

locusul promotor (p)

-suprimă transcrierea genelor structurale

interesate în metabolizarea lactozei
 A.Controlul negativ al transcrierii genelor
(proteina represor împiedică transcrierea genelor
structurale)

• 1.Operonul lac
Ce se întâmplă în absenţa unui inductor ?
represorul lac se leagă la operator blocând
transcrierea genelor structurale

Ce se întâmplă în prezenţa inductorului

(alolactoză) ?
represorul se desprinde de pe operator
lăsând ARN polimeraza să iniţieze sinteza
ARNm policistronic
• Prezenţa lactozei

înseamnă prezenţa inductorului,

rezultatul fiind

producerea enzimelor necesare metabolizării

lactozei
• Operonul triptofanului
ex. de reglare negativă la E. Coli
represie prin produs final a biosintezei enzimelor

Operonul Trp conţine cinci gene ce codifică

enzime necesare pentru biosinteza Trp, un
promotor (p), un operator (o) şi gena reglatoare
• In absenţa Trp
– represorul este inactiv;

– nu se leagă la operator

La concentraţii mari de Trp

– Trp se comportă ca un corepresor care se leagă la
represor şi favorizează legarea acestuia la operator
• se sistează transcrierea genelor ce codifică enzimele implicate în
propria sa sinteză.
• Operonul lac şi

• operonul trp =

2 căi prin care se realizează

controlul negativ al transcrierii genelor:

• In cazul enzimelor inductibile
– represorul este activ în mod normal şi

– genele structurale sunt represate.

• In prezenţa inductorului
represorul este inactivat de către acesta

genele structurale sunt transcrise

enzimele respective sunt sintetizate

• In cazul enzimelor represibile
– represorul este inactiv în mod normal şi

– genele structurale se exprimă

– se sintetizează un anumit component celular

• Produsul final al căii anabolice = corepresor

 represorul este activat prin formarea complexului represor-

corepresor
 nu se sintetizează enzimele implicate în sinteza metabolitului
celular terminal.
 B.Controlul pozitiv al transcrierii genelor prin
represia prin catabolit

• Dacă bacteria (E. coli) dispune simultan

– de glucoză şi
– alte surse de energie (lactoză sau
aminoacizi) ???

Represie prin catabolit - glucoza suprimă

sinteza enzimelor necesare catabolizării
surselor alternative de energie.
• AMPc = nucleotid natural

comută activitatea bacteriei pe utilizarea

lactozei când concentraţia glucozei este
minimă.
AMPc reprezintă semnalul de foame al bacteriei
“hunger signal”

• AMPc este format din ATP sub acţiunea adenilat ciclazei

şi este degradat de fosfodiesterază la AMP.
• Concentraţia AMPc este corelată cu concentraţia
glucozei.
NH 2 NH 2
N N
N N
O O O

O
-
P O P O P O H 2C N N N N
O Adenilatciclaza O H 2C
O
-
O
-
O
- O
O
P
HO HO
O
- O OH
ATP
AMPc
• Proteina receptoare de AMPc şi AMPc

stimulează transcrierea genelor necesare

sintezei enzimelor pentru catabolizarea

surselor alternative de energie.

 a) -Glucozã
+Lactozã
locuri de
genã reglatoare control gene structurale
i p o x y z
ARN polimerazã
Proteinã
receptoare - AMPc ARNm policistronic

ARNm
Represor
+ Alolactoza
Represor inactiv
b) + Glucozã
+ Lactozã
locuri de
genã reglatoare control gene structurale
i p o x y z

Proteinã ARN polimerazã

receptoare

ARNm + Alolactoza
Represor
Represor inactiv
• Operonul lactozei este subiectul
– controlului pozitiv şi negativ

• Când concentraţia glucozei scade,

– complexul AMPc - PRAMPc, se leagă la operonul lac
stimulând transcrierea genelor lac, control pozitiv.

• In lipsa lactozei operonul este controlat de represorul

lac, control negativ.
 genele structurale x, y, z sunt transcrise numai dacă
– glucoza este absentă şi
– lactoza este prezentă.
Această dublă modalitate de reglare conferă bacteriilor o mare
flexibilitate metabolică.
 Reglarea transcrierii genelor la
eucariote
• Două nivele:
Împachetarea cromozomului :
-Formarea heterocromatinei

-Metilarea ADN
Reglarea individuală a transcrierii
genelor:

-Acurateţea iniţierii transcrierii la

eucariote realizată de

promotori şi

factori de transcriere
-Factorii reglatori sunt
-proteine specifice
care interacţionează cu elementele reglatorii din
structura AND

-Secvenţe ADN reglatoare:

Elemente de activare în “cis” a genelor:
enhanceri, silenceri, ”Elemente de
răspuns” la hormoni, stresuri chimice,
oxidative