Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2016
• Rolul şi structura aminoacizilor
• Ionizarea aminoacizilor în soluţie apoasă
• pH izoelectric
• Proprietăţile aa date de radicalii R
• Peptide
• Clasificare proteine
Aminoacizi
• Rolul aa
-intră în structura proteinelor
-sunt sursă primară de azot pentru ţesuturi
-din aa se obţin:
purine, pirimidine
hem
hormoni
neurotransmiţători (GABA)
peptide biologic active
amine (histamina)
• Din ~ 300 de aa care se află în natură:
– 21 aa
R CH COOH
NH2
-
COO
+
H 2N CH
– Un iminoacid
H2C CH 2
(prolina)
CH 2
Aminoacizi alifatici
-
H CH COO
• Glicina Gly (G) Nepolar +
NH3
-
H3C CH COO
• Alanina Ala (A) Nepolar
+
NH3
-
H3C CH CH COO
• Valina Val (V) Nepolar
+
CH 3 NH3
-
• Leucina Leu (L) Nepolar H 3 C CH CH 2 CH COO
+
CH 3 NH3
+
CH3 NH3
Aminoacizi aromatici
• Fenilalanina Phe (F) CH 2 CH COO
-
Nepolar NH3
+
-
HSe CH 2 CH COO
+
NH3
Iminoacizi
• Prolina Pro (P) Nepolar
-
COO
+
H2N CH
H2C CH 2
CH 2
Aminoacizii esenţiali
(nu se sintetizează în organism)
• valina
• leucina
• Izoleucina
• lizina
• fenilalanina
• metionina
• treonina
• triptofanul şi histidina
se procură din alimente
Activitatea optică a aminoacizilor
-
R CH COO
+
NH3
- -
COO COO
+ +
H C NH3 H3N C H
R R
D-aminoacid L-aminoacid
-în structura proteinelor sunt
L--aminoacizi
• Treonina şi izoleucina au un carbon
asimetric adiţional, atomul C.
-
H3C CH CH COO
+
OH NH3
-
H 3 C CH 2 CH CH COO
+
CH 3 NH3
• Ionizarea aminoacizilor în soluţie
apoasă
• pH izoelectric
R CH COOH
NH2
Ionizarea aminoacizilor în soluţie
apoasă
• În funcţie de pH-ul mediului aa pot avea: sarcină +, - sau zero.
- H+ -
COOH COO
+ H+
acid baza conjugatã
+ H+ +
NH2 NH3
- H+
bazã acidul conjugat
-
R CH COOH R CH COO
+
NH2 NH3
Amfiion (ion bipolar)
• pKa = - log Ka
NH din alfa
3 pKa~10
NH din radical are pKa ~ 11
3
Aminoacid pK1 pK2 pKR PI
1. Glicocol 2,34 9,60 5,97
2. Alanina 2,35 9,69 6,02
3. Valina 2,32 9,62 5,97
4. Leucina 2,36 9,60 5,98
5. Izoleucina 2,36 9,68 6,02
6. Fenilalanina 1,83 9,13 5,98
7. Prolina 1,99 10,60 6,10
8. Triptofan 2,38 9,38 5,88
9. Serina 2,21 9,15 5,68
10.Treonina 2,63 10,43 6,53
11.Tirozina 2,20 9,11 10,07 5,65
12.Cisteina 1,71 10,78 8,33 5,02
13.Metionina 2,28 9,21 5,75
14.Asparagina 2,02 8,80 5,41
15.Glutamina 2,17 9,13 5,65
16.Acid aspartic 2,09 9,82 3,86 2,97
17.Acid glutamic 2,19 9,67 4,25 3,22
18.Histidina 1,82 9,17 6,00 7,58
19.Lizina 2,18 8,95 10,53 9,74
20.Arginina 2,17 9,04 12,48 10,76
• Aminoacizii au rol de sistem tampon
important pentru
separarea aa prin electroforeză
Calculul pI
• Se face semisuma valorilor pKa ale grupărilor care
generează amfiionul fără sarcină netă:
☺aa monoamino-monocarboxilici
+ + - -
H3N CH COOH H3N CH COO H2N CH COO
R R R
• pI se calculează astfel:
pK 2 pK R 8,95 10,53
pI 9,74
2 2
Arginina are caracter bazic prin gruparea guanidinică:
+
NH NH2
+ H+
R NH C NH2 R NH C NH2
- H+
ion guanidinium
R CH COOH
NH2
Proprietăţile aa date de radicalii R
X
donor de hidrogen Acceptor de hidrogen
O H O H O H O C
N H O C N H N
Interacţiuni electrostatice
Glu);
COO- + H3N
• Interacţiunile hidrofobe
grupările nepolare se asociază reducându-se la
minimum contactul lor cu apa
Legãtura peptidicã
O
+ -
H3N CH2 C N CH2 COO
H
Glicil-glicinã
• legătura peptidică are caracter parţial de
dublă legătură (Pauling şi Corey)
C
C N
H
H
H
N C
C Radicalii aminoacizilor
C
+ -
H3N CH CO NH CH CO NH CH CO HN CH CO NH CH CO NH CH COO
R1 R2 R3 R4 R5 R6
NH2 CH2
SH
Roluri:
►tampon redox:
- 2 H+
2 G SH G S S G
forma redusã + 2 H+
forma oxidatã
►agent reducător intracelular
procesare în adenohipofizã
POMC (1-134)
-endorfina (104-117)
Endorfinele sunt neuropeptide
Morfinei
• principiu activ extras din opiu,
• compus cu acţiune analgezică şi euforică
• Primele opioide descoperite au fost cele două
pentapeptide numite encefaline secretate de
celulele cromafine din medulosuprarenală.
+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Met COO
+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Leu COO
Endorfinele
• se leagă la terminaţiile nervoase din creier care transmit semnalele
durerii, şi blochează activitatea neuronală, alinând durerea.
OR`
• Endorfinele
sunt produse de către creier ca răspuns la o
varietate de stimuli
– reduc stresul
– crează euforie
endorfine ??
-
COO
CH2 CH2
+
H3 N CH CO NH CH CO OCH3
L-aspartil-L-fenilalanin-1-metil ester
• Curs 2
Clasificarea proteinelor
Proteine
Compuşi macromoleculari
• Proteine fibrilare
insolubile în apă
extracelulare, cu roluri de susţinere: collagen, cheratină, miozină,
elastină.
Clasificarea proteinelor după rol
• transport:
• Organizare structurală:
-structura primară;
-secundară;
-terţiară;
-cuaternară
Aminoacid
a).Structura
primarã
Legãturã
peptidicã
b).Structurã
secundarã
-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen
c).Structura Lasou
tertiarã
d).Structura
cuaternarã
Structura primară a proteinelor sau structura
covalentă
-tipul;
-cantitatea;
O R2 H O
H3 N+ CH C N CH C N CH C
R1 H O R3
• F. Sanger 1953 structura insulinei
• Secvenţa aa din proteine este determinată
genetic
a. patologia moleculară
Val
b.determinarea structurii tridimensionale
Structura tridimensională a moleculelor
proteice
O R2 H O
+
H3 N CH C N CH C N CH C
R1 H O R3
• Care este conformaţia cea mai stabilă ?
-elicea şi
structura
• Structura -helix
C
O
lanţul din L-aa se răsuceşte în jurul
C
unui ax, la nivelul legăturilor simple; C
O
HO
C
N
grupările –CO- şi –NH- O C N
HO
devin adiacente stereochimic H N C
C O
şi formeză punţi de hidrogen. O
N H
N
HH
NN
NN
Caracteristicile helixului
–elice dreaptă;
R
R
0.54 nm
3,6 aminoacizi R
per tur
R
R
Catena polipeptidicã
Structura se află la proteinele fibrilare şi globulare
N N
R O H R O H R O
R H O R H O R H
N N N
N N
O R H O R H O
☻Structură cu lanţuri paralele
H R O H R O H
N N N
N N
R O H R O H R O
H R O H R O H
N N N
N N
R O H R O H R O
Structura “ac de păr sau -turn”
• prolina şi glicina sunt aminoacizii cei mai răspîndiţi în
cadrul acestei structuri
H2 N
HOOC
• Structura este în proporţie de ~100% în
fibroina din mătase;
Structura secundară
dimer protofilament protofibrile microfibrile
macrofibrile
a) Dimer b) Protofilament c)Microfibrilã
Capete
N-terminale
~450 A
Capete
Protofibrilã
C-terminale
Proprietăţile keratinelor
• Keratinele pot fi:
- cu conţinut ridicat în sulf “hard”;
- cu conţinut scăzut în sulf “soft”
– glicina (33%)
– prolina (10%)
– hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici (proporţie mică)
– nu conţine cisteină
N CH CO Prolil-hidroxilaza N CH CO
H 2C CH2 + cetoglutarat (Fe2+) H 2C CH2 + succinat
C C
H H Vitamina C H OH
rest de prolinã O2 CO2 rest de 4-hidroxiprolinã
NH CH CO Lizil-hidroxilaza NH CH CO
(CH 2 )2 + cetoglutarat (Fe2+) (CH 2 )2 + succinat
CH 2 Vitamina C HC OH
CH 2 O2 CO2 CH 2
NH 2 NH 2
rest de lizinã rest de 5-hidroxilizinã
Structura secundară
– Etape extracelulare
Sinteza polipeptidelor
Modificãri
post-translationale În RER si aparatul Golgi
din fibroblaste
Formare triplu-helix
(procolagen)
Asamblarea moleculelor de
tropocolagen în microfibrile
-cetoglutarat O2
Hidroxilarea prolinei si lizinei
succinat CO2
OH
RER
OH OH
Glicozilarea hidroxilizinei
OH
Intracelular
OH OH
OH Asocierea celor 3 lanturi pro-
S S
OH OH S
S
S
S S
S
OH OH
Glicozilare suplimentarã
OH
S S Complex
S OH OH S
S
Golgi
S S
S OH OH
OH
S S
S OH OH S
S
S S
S OH OH
Clivarea extensiilor peptidice
din capetele C- si N-terminale
cu formarea tropocolagenului
TTTropocolagen Extracelular
Asocierea moleculelor de tropocolagen
Fibrila de colagen
Cross-linkare intra-
si intermolecularã
Fibra de colagen
NH O2 NH3+H2O NH O=HC NH
Cu2+
HC (CH2) 3 CH2 NH2 HC (CH2)3 CH=O + CH2 (CH2) 2 CH
lizin-oxidaza
CO rest de lizinã CO rest de alizinã CO
rest de alizinã
condensare cu un rest de lizinã condensare crotonicã
-HOH -HOH
NH NH NH CH=O NH
HC (CH2) 3 CH N (CH2) 4 CH HC (CH2) 3 CH C (CH2) 2 CH
CO CO CO produs de condensare CO
bazã Schiff între douã resturi de
alizinã
NH NH
HC (CH2) 3 CH2 NH (CH2) 4 CH
CO lizinonorleucinã CO
(cross-linkare)
Secventa de
aminoacizi - Gly - X - Y - Gly - X - Y -Gly - X - Y -
-helix
Triplu helix
Tropocolagen
Fibrila de colagen
Fibra de colagen
• microfibrilele sunt stabilizate prin legături
covalente încrucişate la care participă resturile
de Lys şi His
– 28 varietăţi de colagen
enzime colagenaze
• Producerea excesivă de colagen are loc în ciroza
hepatică
• Elastina
masiv in aorta
• Spre deosebire de colagen:
»triplul helix
»carbohidraţi
– Este o singură varietate genetică de
elastină;
• extrem de stabile
intindere
comprimare relaxare
• Enzima elastaza
• Fibronectinele, o familie de glicoproteine care se află în
matrixul extracelular şi în plasmă
– sunt dimeri (250 kDa) uniţi prin punţi disulfurice;
– au rol:
• în interacţiile dintre celule şi membranele bazale sau
• în hemostază
• Fibronectinele stabilesc legături cu alte proteine
conectând:
– proteine extracelulare (colagen, laminină)
– mucopolizaharide (proteoglicani)
b).Structurã
secundarã
-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen
c).Structura Lasou
tertiarã
d).Structura
cuaternarã
Tipuri de legături necovalente dintre radicalii R
ai aa
• Legături ionice
- între radicalii cu sarcină negativă (din Asp, Glu)
-radicalii cu sarcină pozitivă ( din Lys şi Arg):
NH NH
- +
CH CH2 COO H3N (CH2) 4 CH
CO CO
Aspartil Lizil
Punţi de hidrogen
• între radicalii cu grupări:
-alcoolice (din Ser, Thr)
-fenolice (din Tyr)
-amidice (din Gln şi Asn):
NH H NH
CH CH2 OH O CH2 CH
CO CO
Seril Seril
Interacţiuni hidrofobe
NH H3 C NH
CH CH3 CH CH
CO H3 C CO
Alanil Valil
Legături disulfurice
• Între resturi de Cys
NH NH
CH CH2 S S CH2 CH
CO CO
Cisteinil Cisteinil
Structura cuaternarã a
proteinelor
• Hemoproteine
– Mioglobina
– Hemoglobina; citocromii
– Proteine plasmatice
• serumalbumine
globuline
Etape în împãturirea proteinei
Localizarea radicalilor în structura tridimensională a
proteinelor în funcţie de polaritatea lor
+
Proteina Masa proteinei Număr Masa protomerilor
Kdaltoni protomeri Kdaltoni
Creatin kinaza 80 2 40
Hemoglobina 64,5 4 16
Ceruloplasmina 151 8 18
Precursorul
proteinei
amiloid
Amiloid
Clivare
Extracelular
enzimaticã A
Agregarea spontanã a
Membranã amiloidului cu formarea
fibrilelor de foi -pliate
Intracelular
Clivare
enzimaticã
Formarea plãcii amiloid
Bolile prionice
• Prionii sunt proteine implicate în maladii ca:
• scrapie in sheep şi
• Denaturare proteine
• Curs 3 27.10.2016
– Proteine fibrilare : colagen ,
elastina
– Proteine globulare : mioglobina,
hemoglobina,
– Proteine plasmatice:
serumalbumine, imunoglobuline
Structura proteinelor fibrilare
Structura secundară
dimer protofilament protofibrile microfibrile
macrofibrile
a) Dimer b) Protofilament c)Microfibrilã
Capete
N-terminale
~450 A
Capete
Protofibrilã
C-terminale
Proprietăţile keratinelor
• Keratinele pot fi:
- cu conţinut ridicat în sulf “hard”;
- cu conţinut scăzut în sulf “soft”
– glicina (33%)
– prolina (10%)
– hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici (proporţie mică)
– nu conţine cisteină
N CH CO Prolil-hidroxilaza N CH CO
H 2C CH2 + cetoglutarat (Fe2+) H 2C CH2 + succinat
C C
H H Vitamina C H OH
rest de prolinã O2 CO2 rest de 4-hidroxiprolinã
NH CH CO Lizil-hidroxilaza NH CH CO
(CH 2 )2 + cetoglutarat (Fe2+) (CH 2 )2 + succinat
CH 2 Vitamina C HC OH
CH 2 O2 CO2 CH 2
NH 2 NH 2
rest de lizinã rest de 5-hidroxilizinã
Structura secundară
– Etape extracelulare
Sinteza polipeptidelor
Modificãri
post-translationale În RER si aparatul Golgi
din fibroblaste
Formare triplu-helix
(procolagen)
Asamblarea moleculelor de
tropocolagen în microfibrile
-cetoglutarat O2
Hidroxilarea prolinei si lizinei
succinat CO2
OH
RER
OH OH
Glicozilarea hidroxilizinei
OH
Intracelular
OH OH
OH Asocierea celor 3 lanturi pro-
S S
OH OH S
S
S
S S
S
OH OH
Glicozilare suplimentarã
OH
S S Complex
S OH OH S
S
Golgi
S S
S OH OH
OH
S S
S OH OH S
S
S S
S OH OH
Clivarea extensiilor peptidice
din capetele C- si N-terminale
cu formarea tropocolagenului
TTTropocolagen Extracelular
Asocierea moleculelor de tropocolagen
Fibrila de colagen
Cross-linkare intra-
si intermolecularã
Fibra de colagen
NH O2 NH3+H2O NH O=HC NH
Cu2+
HC (CH2) 3 CH2 NH2 HC (CH2)3 CH=O + CH2 (CH2) 2 CH
lizin-oxidaza
CO rest de lizinã CO rest de alizinã CO
rest de alizinã
condensare cu un rest de lizinã condensare crotonicã
-HOH -HOH
NH NH NH CH=O NH
HC (CH2) 3 CH N (CH2) 4 CH HC (CH2) 3 CH C (CH2) 2 CH
CO CO CO produs de condensare CO
bazã Schiff între douã resturi de
alizinã
NH NH
HC (CH2) 3 CH2 NH (CH2) 4 CH
CO lizinonorleucinã CO
(cross-linkare)
Secventa de
aminoacizi - Gly - X - Y - Gly - X - Y -Gly - X - Y -
-helix
Triplu helix
Tropocolagen
Fibrila de colagen
Fibra de colagen
• microfibrilele sunt stabilizate prin legături
covalente încrucişate la care participă resturile
de Lys şi His
– 28 varietăţi de colagen
enzime colagenaze
• Producerea excesivă de colagen are loc în ciroza
hepatică
• Elastina
masiv in aorta
• Spre deosebire de colagen:
»triplul helix
»carbohidraţi
– Este o singură varietate genetică de
elastină;
• extrem de stabile
intindere
comprimare relaxare
• Enzima elastaza
• Fibronectinele, o familie de glicoproteine care se află în
matrixul extracelular şi în plasmă
– sunt dimeri (250 kDa) uniţi prin punţi disulfurice;
– au rol:
• în interacţiile dintre celule şi membranele bazale sau
• în hemostază
• Fibronectinele stabilesc legături cu alte proteine
conectând:
– proteine extracelulare (colagen, laminină)
– mucopolizaharide (proteoglicani)
– Hemoglobina; citocromii
Hemoproteinele
HC CH
M N M
H
N N
H
P N V
HC CH
P M
Protoporfirinã IX
• Protoporfirina leagă coordinativ un ion de Fe2+
formând hemul
Mb + O2 MbO2
N N
Fe 2+
N N
O2
CO2
Plãmân
PO2=100mm Hg
PO2=20 mm Hg
Muschi CO2 Mioglobinã + O2
Mitocondria
Curba de oxigenare a Mb
100 Arc de hiperbolă
Saturare cu O2 (%)
80 Mb
60
40
20
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
P50 pentru Mb = 1 torr
Hemoglobina
• proteină intracelulară (eritrocite)
• Tetramerică (are structură cuaternară)
• dă culoarea sângelui
Hem
Locul de legare a
2,3-bisfosfogliceratului
Specii moleculare de Hb
• Hb A1 =
• Hb A2 =
• Hb F =
• Hb E =
Rolul fiziologic al Hb
• Hb transportă
– O2 de la plămân la ţesuturi
cooperativitate
O2 O2 O2
O2
Hb HbO2 Hb(O2)2 Hb(O2)3 Hb(O2)4
Curba de oxigenare a Hb este o sigmoidă
• Valoarea P50 pentru Hb
este de 26 mm Hg
Mioglobinã Hemoglobinã (pH=7,4)
100
Saturare cu O2 (%)
80 Tesut
Plãmân
60
40
20 P50 (Hb)
CH CH
H2C H2C O
2+ 2+
N Fe N Fe O
C C
CH O2 CH
Histidina proximalã
(F 8)
Forma T Helix F
Leu
Leu Val
Forma R
Histidina proximalã (F 8)
Fe
Planul protoporfirinei
O2
Factori care influenţează eliberarea
O2 de pe Hb:
-temperatura
-pH-ul
-presiunea CO2
-2,3-bisfosfogliceratul
Transportul CO2 şi efectul Bohr
• “efect Bohr”
80
pH=7,4
60
pH=7,2
40
20
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
Efectul Bohr, creşterea afinităţii Hb pentru O2, cu creşterea pH-ului
Prin efectul Bohr Hb furnizează O2 suplimentar
muşchiului în contracţie
de carbamaţi
• grupările –NH2 ale aa terminali din lanţurile Hb şi a altor proteine,
leagă CO2
+ -
R NH2 + CO2 R NH COO + H
ion carbamat
85% din CO2 este transportat în formă de ion bicarbonat
la plămân:
anhidraza carbonicã
CO2 + H2O H2CO3
H2CO3 H+ + HCO3-
Plãmân Sânge Muschi
Respiratie
Expirare
AC AC
CO2+H2O CO2 HCO3- +H+ HCO3- +H+ CO2 CO2+H2O
H2O H2 O
MbO2
Inspirare Hb HbH+ HbH+ Hb
O2 O2
O2
Mb
pO2=100 tori HbO2 HbO2
pO2=20 tori
Bisfosfogliceratul se leagă la deoxi-Hb
O-
C O
H C O PO32-
2-
H C O PO3
H
D-2,3-bisfosfoglicerat
Structura hemoglobinei
• proteină oligomeră
a) b)
Hem
Locul de legare a
2,3-bisfosfogliceratului
His 143
Lys
82 His 2
NH3+
NH3+
Lys 82
His 2
His 143
• Curba de oxigenare a hemoglobinei în absenţa 2,3-
bisfosfogliceratului
Fãrã 2,3-BPG
100
Saturare cu O 2 (%)
80
Cu 2,3-BPG
60
40
20
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
• lanţurile peptidice din Hb F nu leagă 2,3-bisfosfogliceratul
Hematii de la fãt
80
60 Hematii de la mamã
40
O2 trece de la oxihemoglobina
20 maternã la deoxihemoglobina
fetalã
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
Lant polipeptidic
H 3C HC CH
N CH 3
N Fe2+ N
CH 2 N
HC CH CH 2 S CH 2
-
CH 2
O OC
CH 3
CH 2 CH 3
CH 2
-
O OC Hys 18
In legătură cu Hb este corectă afirmaţia:
Hem
Locul de legare a
2,3-bisfosfogliceratului
Proteinele plasmatice
• Au pI = 5
• Sunt transportori:
– Hormoni
– vitamine
– Medicamente
– Cationi
– acizi graşi liberi
– bilirubină
VH VH
COO- -
OOC
Lant CH 1 CH 1
greu Fab
Fab Papaina Zonã flexibilã
CH 2 CH 2
Punti de sulf
Fc
CH 3 CH 3 V = Zone variabile
C = Zone constante
-
OOC COO-
• In ce lichide biologice se află ???
– salivă,
– lacrimi,
– lapte matern,
– majoritar în plasmă;
– blochează antigenul şi
Antigen
Y Diferentiere
proliferare
Limfocite B Plasmocite Ig (Y)
Răspunsul imun celular
• Mediat de limfocite T maturate în timus
• Receptorii limfocitelor T:
-celule T killer
-celule T helper
-celule T supresoare
Antigeni
• antigeni = orice substanţă
– exo- sau
– endogenă
Antigen
Y Diferentiere
proliferare
Limfocite B Plasmocite Ig (Y)
Specificitatea
componentă haptenică şi
componenta purtătoare
– determinanţi antigenici sau epitopi =
locul specific de pe antigen la care se leagă
anticorpul
VH VH
COO- -
OOC
Lant CH 1 CH 1
greu Fab
Fab Papaina Zonã flexibilã
CH 2 CH 2
Punti de sulf
Fc
CH 3 CH 3 V = Zone variabile
C = Zone constante
-
OOC COO-
Funcţiile imunoglobulinelor
• recunosc Ag şi se combină cu el
Ag + Ac Ag - Ac
• IgG
-sunt monomeri bivalenţi
-75-80% din Ig organismului
-traversează bariera placentară
-IgG apar după IgM şi IgE
-se află în sânge, limfă, lichide interstiţiale
-se sintetizează în cantităţi mari.
-activează complementul
IgA
Structura Glucidelor
Proteine implicate în coagularea
sângelui.
• Coagularea sângelui este o componentă a
hemostazei care implică:
-vasoconstricţie
plasmatici sau
tisulari.
Componenţii cascadei de coagulare
formă inactivă
de zimogeni
VIII Factor X
Factor X Factor Xa
Va
V
Protrombina Trombinã
Factor XIII
II
Lantul B
Lantul
-COO- -NH 3+ -COO -
47,5 nm
Transformarea fibrinogen-fibrină
Fibrinogen
H2O
Fibrinopeptide
Monomer de fibrinã
Agregare
OH O
CH3 CH3
R R
OH O
Trombina
• protează care activează un număr mare de
factori din cascada de coagulare:
• –fibrinogen (factorul I);
• –factorul de stabilizare a fibrinei (factorul XIII);
• –factoru V;
• –factorul VIII;
• –factorul XI.
Reglarea procesului de coagulare
Naturală
– De către componenţi plasmatici
• antitrombina III
Complexul trombină-trombomodulină:
scade afinitatea trombinei pentru fibrinogen
Factor tisular
Plasminogen Plasminã
• Streptokinaza
(o proteinază bacteriană cu activitate
similară, sunt utilizate în clinică pentru
dizolvarea chiagurilor formate în urma unor
afecţiuni cardiace).
• Homeostazia plachetară este menţinută de: