Curs 1 10.10.

2016
• Rolul şi structura aminoacizilor
• Ionizarea aminoacizilor în soluţie apoasă
• pH izoelectric
• Proprietăţile aa date de radicalii R
• Peptide
• Clasificare proteine
 Aminoacizi
• Rolul aa
-intră în structura proteinelor
-sunt sursă primară de azot pentru ţesuturi
-din aa se obţin:
purine, pirimidine
hem
hormoni
neurotransmiţători (GABA)
peptide biologic active
amine (histamina)
• Din ~ 300 de aa care se află în natură:

– 21 aa naturali sunt proteinogeni,

specificaţi prin codul genetic

☺dintre care 9 aa sunt esenţiali (organismul nu îi

sintetizează)
 Structura aa proteinogeni
• Formula generală:

– 21 aa
R CH COOH

NH2

-
COO
+
H 2N CH
– Un iminoacid
H2C CH 2
(prolina)
CH 2
 Aminoacizi alifatici
-
H CH COO
• Glicina Gly (G) Nepolar +
NH3
-
H3C CH COO
• Alanina Ala (A) Nepolar
+
NH3
-
H3C CH CH COO
• Valina Val (V) Nepolar
+
CH 3 NH3

-
• Leucina Leu (L) Nepolar H 3 C CH CH 2 CH COO
+
CH 3 NH3

• Izoleucina Ile (I) Nepolar H 3 C CH 2 CH CH COO

-

+
CH3 NH3
 Aminoacizi aromatici
• Fenilalanina Phe (F) CH 2 CH COO
-

Nepolar NH3
+

• Tirozina Tyr (Y)

-
HO CH 2 CH COO
Polar neâncărcat +
NH3

• Triptofan Trp (W) -

CH2 CH COO
• Nepolar NH3
+
N
H
Aminoacizi cu grupări hidroxil
• Serina Ser (S) HO CH 2 CH COO
-

Polar neâncarcat NH3

+

• Treonina Thr (T) H3C CH CH COO

-

Polar neâncărcat OH NH3

+
 Aminoacizii dicarboxilici
• Aspartat (Acid aspartic) Asp (D)
Polar încărcat negativ - -
O OC CH 2 CH COO
+
NH3

Glutamat (Acid glutamic)Glu (E)

Polar încărcat negativ
- -
O OC CH 2 CH 2 CH COO
+
NH3
 Amidele aminoacizilor
dicarboxilici
• Asparagina Asn (N) Polar neâncărcat
-
H2N C CH 2 CH COO
+
O NH3

• Glutamina Gln (Q) Polar neâncărcat

-
H2N C CH 2 CH 2 CH COO
+
O NH3
 Aminoacizi bazici
• Lizina Lys (K) Polar încărcat pozitiv
-
H2C CH 2 CH2 CH 2 CH COO
+ +
NH 3 NH3

• Arginina Arg (R) Polar încărcat pozitiv

-
H2N C NH (CH2 )3 CH COO
+ +
NH 2 NH3

• Histidina His (H) Polar încărcat pozitiv

+ -
HN CH 2 CH COO
+
NH3
N
H
 Aminoacizi conţinând sulf
• Cisteina Cys (C) Polar neâncărcat
-
HS CH 2 CH COO
+
NH3

• Metionina Met (M) Nepolar

-
S CH 2 CH 2 CH COO
+
CH 3 NH3
• Selenocisteina

-
HSe CH 2 CH COO
+
NH3
 Iminoacizi
• Prolina Pro (P) Nepolar
-
COO
+
H2N CH
H2C CH 2
CH 2
 Aminoacizii esenţiali
(nu se sintetizează în organism)
• valina
• leucina
• Izoleucina
• lizina
• fenilalanina
• metionina
• treonina
• triptofanul şi histidina
se procură din alimente
 Activitatea optică a aminoacizilor

• Cu excepţia glicinei toţi aminoacizii naturali

sunt optic activi

 -
R CH COO
+
NH3
- -
COO COO
+ +
H C NH3 H3N C H
R R
D-aminoacid L-aminoacid
-în structura proteinelor sunt

L--aminoacizi
• Treonina şi izoleucina au un carbon
asimetric adiţional, atomul C.

-
H3C CH CH COO
+
OH NH3

-
H 3 C CH 2 CH CH COO
+
CH 3 NH3
• Ionizarea aminoacizilor în soluţie
apoasă
• pH izoelectric
R CH COOH

NH2
Ionizarea aminoacizilor în soluţie
apoasă
• În funcţie de pH-ul mediului aa pot avea: sarcină +, - sau zero.
- H+ -
COOH COO
+ H+
acid baza conjugatã
+ H+ +
NH2 NH3
- H+
bazã acidul conjugat

 La pH=7,4 sânge şi 7,1 mediu intracelular

-
R CH COOH R CH COO
+
NH2 NH3
Amfiion (ion bipolar)
• pKa = - log Ka

-COOH din  are pKa ~ 2


 NH din alfa
3 pKa~10

-COOH din radical are pKa ~ 4


 NH din radical are pKa ~ 11
3
 Aminoacid pK1 pK2 pKR PI
1. Glicocol 2,34 9,60 5,97
2. Alanina 2,35 9,69 6,02
3. Valina 2,32 9,62 5,97
4. Leucina 2,36 9,60 5,98
5. Izoleucina 2,36 9,68 6,02
6. Fenilalanina 1,83 9,13 5,98
7. Prolina 1,99 10,60 6,10
8. Triptofan 2,38 9,38 5,88
9. Serina 2,21 9,15 5,68
10.Treonina 2,63 10,43 6,53
11.Tirozina 2,20 9,11 10,07 5,65
12.Cisteina 1,71 10,78 8,33 5,02
13.Metionina 2,28 9,21 5,75
14.Asparagina 2,02 8,80 5,41
15.Glutamina 2,17 9,13 5,65
16.Acid aspartic 2,09 9,82 3,86 2,97
17.Acid glutamic 2,19 9,67 4,25 3,22
18.Histidina 1,82 9,17 6,00 7,58
19.Lizina 2,18 8,95 10,53 9,74
20.Arginina 2,17 9,04 12,48 10,76
• Aminoacizii au rol de sistem tampon

– au grpare cu caracter acid

– au grupare cu caracter bazic

 pH izoelectric
• pI = pH la care încărcarea electrică a aa
este zero;
– (sarcina + este egală cu sarcina -) şi
– aa nu migrează în câmp electric.

• La pI solubilitatea aa este minimă

• pH izoelectric

important pentru
separarea aa prin electroforeză
 Calculul pI
• Se face semisuma valorilor pKa ale grupărilor care
generează amfiionul fără sarcină netă:
☺aa monoamino-monocarboxilici
+ + - -
H3N CH COOH H3N CH COO H2N CH COO

R R R

Pentru Ala pI:

pK1  pK 2 2,35  9,69

pI    6,02
2 2
 aa monoamino dicarboxilici
• acidul glutamic în funcţie de pH-ul soluţiei
- - -
COOH COO COO COO
+
- H+ + - H+ - H+
HC NH3 HC NH3 HC NH3 + HC NH2
CH2 CH2 CH2 CH2
CH2 CH2 CH2 CH2
- -
COOH COOH COO COO

pK1  pK R 2,19  4,25

pI    3,22
2 2
• Aminoacizii dicarboxilici Asp şi Glu au pI la valori net acide (2,97 şi
respective 3,2).
• La pH fiziologic resturile acestor aa vor avea o sarcină netă (-).
 aa diaminomonocarboxilici
• Lizina
- - -
COOH COO COO COO
+ - H+ + - H+ - H+
HC NH3 HC NH3 HC NH2 HC NH2
(CH2 )3 (CH2 )3 (CH2 )3 (CH2 )3
+
H2 C NH3 + H2 C NH3 H2 C NH3 + H2 C NH2

• pI se calculează astfel:

pK 2  pK R 8,95  10,53
pI    9,74
2 2
 Arginina are caracter bazic prin gruparea guanidinică:
+
NH NH2
+ H+
R NH C NH2 R NH C NH2
- H+
ion guanidinium

• Histidina prezintă caracter bazic determinat de nucleul

heterociclic al imidazolului:
+
N + H+ HN
- H+
N N
H H
• Bazicitatea acestei grupări este mai redusă (pK=6,00) şi pI
este situat la valori apropiate de pH-ul fiziologic.
 La pH fiziologic

• resturile aspartil şi glutamil au sarcina

net negativă

• resturile lizil, histidil şi arginil au

sarcina pozitivă.
 Aminoacizi derivaţi
- -
COO H2 C CH CH2 CH2 CH COO
+
H2N CH H3 N
+
OH +
NH3
H2 C CH2 5-hidroxi lizinã
CH
OH
4-hidroxi prolinã - -
-
O OC CH CH2 CH COO
CH2 CH2 CH2 CH COO - +
+
COO NH3
+
H3 N NH3
Ornitinã Acid carboxi glutamic
• Proprietãţile aa date de:
– grupãrile –COOH
– grupãrile –NH2
– grupãrile din radicalii R

R CH COOH

NH2
 Proprietăţile aa date de radicalii R

• Legăturile necovalente dintre radicalii R:

-legăturile de hidrogen sunt interacţii electrostatice între atomii de
hidrogen legaţi covalent la un atom puternic electronegativ (O , N
sau S) şi electronii neparticipanţi ai unui atom electronegativ dintr-o
moleculă vecină.

X 
donor de hidrogen Acceptor de hidrogen

O H O H O H O C

N H O C N H N
 Interacţiuni electrostatice

• asociaţii între perechi de ioni, legături

saline (ex. între un rest de Arg sau Lys şi

Glu);

COO- + H3N
• Interacţiunile hidrofobe
grupările nepolare se asociază reducându-se la
minimum contactul lor cu apa

• Radicalii aminoacizilor pot fi polari sau nepolari.

Peptide
 Peptide
• Produşi de policondensare a aa

• Legătura peptidică se formează prin eliminare de

H2O între 2 aa

Legãtura peptidicã
O
+ -
H3N CH2 C N CH2 COO
H
Glicil-glicinã
• legătura peptidică are caracter parţial de
dublă legătură (Pauling şi Corey)
 C

C N

H

H 
H
N C

C Radicalii aminoacizilor
C

Planul legãturii amidice

O
 Diversitatea peptidelor
☼ dată de modul de combinare a celor 20 aa

• Dipeptide (simple sau mixte)

• Trei aa formează 6 tripeptide
• Polipeptide
Capãtul N-terminal Capãtul C-terminal

+ -
H3N CH CO NH CH CO NH CH CO HN CH CO NH CH CO NH CH COO

R1 R2 R3 R4 R5 R6

• Peptidele încep cu capătul N-terminal.

• Peptidele sunt derivaţi acilaţi ai aa C-terminal
Glutationul ( -glutamil-cisteinil-
glicină)
  
HOOC CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH

NH2 CH2
SH

Roluri:
►tampon redox:
- 2 H+
2 G SH G S S G
forma redusã + 2 H+
forma oxidatã
►agent reducător intracelular

menţine grupările –SH din centrul activ al

enzimelor în forma lor redusă:

Enz-S-S-R + G-SH  Enz-SH + G-S-S-R

 ► descompune H2O2 şi peroxizii lipidici (L-
OOH) protejând membranele celulare de
acţiunea oxidantă a acestora:
L-OOH + 2G-SH  L-OH + HOH + G-S-S-G

►transformă MetHb în Hb:

Met Hb (Fe3+) + 2G-SH  Hb (Fe2+) + G-S-
S-G + 2H+
►Inactivează insulina prin desfacerea
legăturilor de sulf din molecula acesteia;
 ►Participă la neutralizarea xenobioticelor:

R + G-SH  R-S-G unde

R=xenobiotic (anumite medicamente şi carcinogene).

►Transportă aminoacizii de-a lungul membranelor, din spaţiul

extracelular în citosol.

• este implicatbin biosinteza prostaglandinelor

• .regleaza ciclul oxidului nitric

• .mentine Vit. C si E in forma

redusa
☺Glutationul este un indicator sensibil
al funcţionalităţii celulelor
 Rolul peptidelor
• roluri reglatoare, la nivelul creierului în procesele de:
– Memorie
– Durere
– Somn

Din proopiomelanocortină (POMC), polipeptid cu ~ 285

aa
– sintetizat în lobul anterior şi intermediar al hipofizei

• se formează , , - endorfine şi Met-encefalină

si ACTH.
precursor PRE Proopiomelanocortinã (~285 aa)
gena se exprimã în lobul anterior si intermediar din adenohipofizã

procesare în adenohipofizã

POMC (1-134)

ACTH (1-39) -LPH (42-134)

-MSH (1-13) CLIP (18-39) -LPH (42-101) endorfina (104-134)

-MSH (84-101) -endorfina (104-118)

-endorfina (104-117)
Endorfinele sunt neuropeptide

cu acţiuni asemănătoare cu ale

Morfinei
• principiu activ extras din opiu,
• compus cu acţiune analgezică şi euforică
• Primele opioide descoperite au fost cele două
pentapeptide numite encefaline secretate de
celulele cromafine din medulosuprarenală.

+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Met COO
+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Leu COO
 Endorfinele
• se leagă la terminaţiile nervoase din creier care transmit semnalele
durerii, şi blochează activitatea neuronală, alinând durerea.

• Morfina ca şi alte opiacee nu sunt peptide. Structura lor este însă

similară cu a altor opioide care se leagă de terminaţiile nervoase din
creier. OR
R=H R`=H morfinã
H3C N
R=H R`=-CH3 codeinã
O
R=Acetil R`=Acetil heroinã

OR`
• Endorfinele
sunt produse de către creier ca răspuns la o
varietate de stimuli
– reduc stresul

– scad senzaţia de durere

– crează euforie

eliberează hormonii sexuali şi

îmbunătăţesc sistemul imunitar

Care este diferenţa dintre morfină şi codeină şi

endorfine ??

endorfinele nu creiază dependenţă

Cine stimulează producerea de
endorfine ???
• exercitiile fizice repetate şi prelungite

• stresul şi durerea sunt cei mai întalniţi factori

care duc la eliberarea de endorfine.
• anumite mâncăruri, precum ciocolata şi ardeii
iuţi
• acupunctura, terapia prin masaj, sexul
– producerea de endorfine

variaza de la o persoana la alta �

 Peptide cu rol hormonal
• bradikinina  agent hipotensiv

• angiotensina II  stimulează secreţia de aldosteron

este agent hipertensiv.

• Vasopresina este antidiuretic.

• Somatostatina sintetizată în hipotalamus şi în

pancreas reglează eliberarea glucagonului.

• Glucagonul este hormon produs de pancreas cu rol

în reglarea glicemiei.
 OXITOCINA
Se secreta in
momentele in
care ne gandim la
cineva drag si are
numeroase efecte
viscerale.
Poate influenta
pana si stadiile
de somn, de
aceea iubitii se
viseaza frecvent
 ADH-VASOPRESINA
Creaza stari de
beatitudine si
extaz, fiind
secretat in
cantitati mai
mari in
imbratisari sau
sub influenta
feromonilor.
 Importanţa comercială a peptidelor
• aspartamul (L-aspartil L-fenilalanil-1-metil ester) este un
îndulcitor artificial de 160 de ori mai dulce ca zaharoza
• Indivizii care nu pot metaboliza fenilalanina au
intoleranţă la acest îndulcitor.

-
COO
CH2 CH2
+
H3 N CH CO NH CH CO OCH3
L-aspartil-L-fenilalanin-1-metil ester
• Curs 2
Clasificarea proteinelor
 Proteine
Compuşi macromoleculari

Sunt 1010 – 1012 tipuri de proteine în lumea vie

• Clasificarea proteinelor
 ☻ după compoziţia chimică
•proteinele simple formate numai din aa (lizozimul, ribonucleaza).
•proteinele conjugate conţin grupări adiţionale (prostetice)
•–hem (hemoglobina, mioglobina, citocromii, catalaza);
•–coenzime provenite din vitamine (succinat dehidrogenaza,
transaminazele, lactat dehidrogenaza);
•–metale (feritina, ceruloplasmina);
•–acizi nucleici (ribozomii, nucleozomii);
•–lipide (chilomicroni, VLDL, LDL, HDL);
•–glucide (imunoglobulinele, colagen).
• 
 Clasificarea proteinelor după mărime şi
formă
• Proteine globulare
uşor solubile în apă
intracelulare: hemoglobina, mioglobina, imunoglobulinele,

• Proteine fibrilare
insolubile în apă
extracelulare, cu roluri de susţinere: collagen, cheratină, miozină,
elastină.
 Clasificarea proteinelor după rol

• structural: colagenul, elastina, keratina;

• catalitic (enzime): tripsina, chimotripsina, revers transcriptaza;

• apărare: imunoglobulinele , interferonii

• hormonal: insulina, glucagonul, parathormonul;

• transport:

- albuminele serice (transportă cationi, vitamine, metaboliţi)

-hemoglobina (transportă oxigen)

-transferina (transportă fier)

 Structura proteinelor

• Organizare structurală:
-structura primară;
-secundară;
-terţiară;
-cuaternară
 Aminoacid
a).Structura
primarã
Legãturã
peptidicã

b).Structurã
secundarã

-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen

c).Structura Lasou
tertiarã

d).Structura
cuaternarã
 Structura primară a proteinelor sau structura
covalentă

• Structura primară precizează:

-tipul;

-cantitatea;

-secvenţa aa din moleculă

O R2 H O

H3 N+ CH C N CH C N CH C

R1 H O R3
• F. Sanger 1953  structura insulinei
• Secvenţa aa din proteine este determinată
genetic

-fiecare aa proteinogen este codificat de una

sau mai multe secvenţe de trei nucleotide
numite codoni.
• Este important să ştim structura

primară a proteinelor ???

• Determinarea secvenţei de aa este importantă
pentru:

a. patologia moleculară

anemia falciformă rezultă din înlocuirea

• Glu din poziţia 6 a lanţului  al Hb cu

Val
b.determinarea structurii tridimensionale
Structura tridimensională a moleculelor
proteice

• se realizează structura cu energia

minimă determinată de interacţii
necovalente
• Mioglobina şi hemoglobina au fost primele
proteine pentru care s-a stabilit structura
tridimensională prin difracţie cu raze X

• In 1962 Perutz şi Kendrew au primit premiul

Nobel pentru această realizare

• Sunt reprezentate zonele de  helix şi

gruparea prostetică numită Hem
• Cine determină realizarea structurii
secundare şi terţiare a proteinelor ???

-axul catenei polipeptidice şi cele

-20 de tipuri de radicali legaţi la C
STRUCTURA SECUNDARA A PROTEINELOR
☺Structura secundară a proteinelor se
referă la aranjamentul spaţial al axului catenei
polipeptidice

O R2 H O
+
H3 N CH C N CH C N CH C

R1 H O R3
• Care este conformaţia cea mai stabilă ?

– cea în care se realizează cel mai mare

număr de punţi de hidrogen între
grupările –NH- şi –CO- care aparţin
diferitelor grupări peptidice.
N H O C
Paquling şi Corey
au postulat 2 structuri secundare:

 -elicea şi

 structura 
• Structura -helix
C
O
 lanţul din L-aa se răsuceşte în jurul
C
unui ax, la nivelul legăturilor simple; C
O
HO
C
N
 grupările –CO- şi –NH- O C N
HO
devin adiacente stereochimic H N C
C O
şi formeză punţi de hidrogen. O
N H
N

HH
NN
NN
 Caracteristicile helixului
–elice dreaptă;

–distanţa între 2 aa pe verticală este 0,15 nm;

–pasul elicei, este de 0,54 nm şi cuprinde 3,6

aa per pas;

–diametrul elicei este de 1,01 nm;

–radicalii R ai tuturor aa sunt orientaţi spre

exteriorul -helixului
 a) Atomii Cai resturilor
aminoacidice b)
consecutive
R
R R

R
R
0.54 nm
3,6 aminoacizi R
per tur
R
R
Catena polipeptidicã
Structura  se află la proteinele fibrilare şi globulare

• Mioglobina, proteină globulară, conţine 75% structură 

• Keratina, proteina fibrilară, conţine aproape 100% structură 

 Structura foaie pliată
• Toate legăturile peptidice componente sunt implicate în
legături de hidrogen care sunt perpendiculare pe axul
catenei.
☺Structura , se referă la legăturile de hidrogen
dintre punţile peptidice din cadrul aceluiaşi lanţ
polipeptidic

☺Structura  se referă la legăturile de hidrogen dintre

punţile peptidice, care fac parte din lanţuri
polipeptidice diferite.
 Tipuri de structuri 
• structură  cu lanţuri antiparalele
H R O H R O H
N N N

N N
R O H R O H R O

R H O R H O R H
N N N
N N
O R H O R H O
 ☻Structură  cu lanţuri paralele
H R O H R O H
N N N

N N
R O H R O H R O

H R O H R O H

N N N

N N

R O H R O H R O
 Structura “ac de păr sau -turn”
• prolina şi glicina sunt aminoacizii cei mai răspîndiţi în
cadrul acestei structuri

H2 N

HOOC
• Structura  este în proporţie de ~100% în
fibroina din mătase;

• Structurile  conţin între 2-12 catene

polipeptidice;

• Fiecare catenă conţine până la 15 resturi aa.

• Curs 3 27.10.2016
– Proteine fibrilare : colagen ,
elastina
– Proteine globulare : mioglobina,
hemoglobina,
– Proteine plasmatice:
serumalbumine, imunoglobuline
 Structura proteinelor fibrilare

• keratina, miozina, colagenul, elastina

☺Keratina se află în păr, unghii, piele
La mamifere:

♦ keratinele au structură în

proporţie de ~ 100%

♦ se află cca. 30 variante de keratină

în funcţie de ţesut
 Structura primară 
-au un conţinut ridicat de Cys

-fiecare lanţ peptidic conţine 7 aa care se repetă

-în poziţiile a şi d predomină resturi nepolare

-pasul elicei în -helix este 0,51 nm

 Structura secundară 
dimer protofilament protofibrile microfibrile 
macrofibrile
 a) Dimer b) Protofilament c)Microfibrilã
Capete
N-terminale

~450 A
Capete

Protofibrilã
C-terminale
 Proprietăţile keratinelor
• Keratinele pot fi:
- cu conţinut ridicat în sulf “hard”;
- cu conţinut scăzut în sulf “soft”

• Legăturile disulfurice pot fi rupte prin reducere cu

mercaptani.
• Tratarea părului cu un agent oxidant restabileşte
legăturile de sulf într-o conformaţie nouă
 Colagenul.
• este cea mai abundentă proteină fibroasă
(~25-30% din masa proteinelor organismului uman)

• este componentul major al ţesutului conjunctiv din oase, dinţi cartilagii,

tendoane, cornee şi din matricea fibroasă a pielii şi vaselor de sânge.

• reprezintă 90% din matricea organică a osului

• este o glicoproteina multifunctionala cu rezistenţă la tracţiune

• păstrează integritatea ţesuturilor în constituţia cărora intră.

• Structura primară: (Gly-X-Y)n

– glicina (33%)
– prolina (10%)
– hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici (proporţie mică)
– nu conţine cisteină

• prolilhidroxilaza şi respectiv lizilhidroxilaza în prezenţa

– O2, a ionilor Fe2+ şi a vitaminei C catalizează hidroxilarea prolinei şi
lizinei , post-traduceree

• Deficienţa vitaminei C afectează hidroxilarea şi, prin urmare,

obţinerea unui colagen normal.
 -
COO -
COO
+
H2 N CH +
-
H2 N CH
H 2 C CH (CH2 ) 2 CH COO
H2C CH 2 H2C + +
CH 2 OH H 3 N OH NH 3
OH
4-hidroxiprolinã 3-hidroxiprolinã 5-hidroxilizinã

N CH CO Prolil-hidroxilaza N CH CO
H 2C CH2 + cetoglutarat (Fe2+) H 2C CH2 + succinat
C C
H H Vitamina C H OH
rest de prolinã O2 CO2 rest de 4-hidroxiprolinã

NH CH CO Lizil-hidroxilaza NH CH CO
(CH 2 )2 + cetoglutarat (Fe2+) (CH 2 )2 + succinat
CH 2 Vitamina C HC OH
CH 2 O2 CO2 CH 2
NH 2 NH 2
rest de lizinã rest de 5-hidroxilizinã
 Structura secundară

• trei lanţuri polipeptidice 

fiecare formând câte o elice cu răsucire spre stânga,

se înfăşoară unul în jurul celuilalt

rezultând un triplu helix (tropocolagen)

cu răsucire spre dreapta

• Biosinteza colagenului:

– Etape intracelulare (fibroblastele din tesutul

conjunctiv-condrocite, osteoblaste, pericite)

– Etape extracelulare
 Sinteza polipeptidelor 

Modificãri
post-translationale În RER si aparatul Golgi
din fibroblaste
Formare triplu-helix
(procolagen)

Secretie în spatiul extracelular

Clivarea extensiilor peptidice

din capetele N- si C-terminale În spatiul extracelular
cu formarea tropocolagenului al tesutului conjunctiv

Asamblarea moleculelor de
tropocolagen în microfibrile

Formarea de legãturi covalente

(cross-lincare) în microfibrile
Fibrã maturã de colagen
• pasul elicei din lanţurile este 9,3 Å (din
cauza prolinei)

• pasul triplei elice este de ~28 Å

• moleculele de tropocolagen se asociază
formând microfibrile
 Peptidul pro-

-cetoglutarat O2
Hidroxilarea prolinei si lizinei
succinat CO2
OH
RER
OH OH
Glicozilarea hidroxilizinei
OH

Intracelular
OH OH
OH Asocierea celor 3 lanturi pro-
S S
OH OH S
S
S
S S
S
OH OH
Glicozilare suplimentarã
OH
S S Complex
S OH OH S
S
Golgi
S S
S OH OH
 OH
S S
S OH OH S
S
S S
S OH OH
Clivarea extensiilor peptidice
din capetele C- si N-terminale
cu formarea tropocolagenului

TTTropocolagen Extracelular
Asocierea moleculelor de tropocolagen

Fibrila de colagen
Cross-linkare intra-
si intermolecularã

Fibra de colagen
 NH O2 NH3+H2O NH O=HC NH
Cu2+
HC (CH2) 3 CH2 NH2 HC (CH2)3 CH=O + CH2 (CH2) 2 CH
lizin-oxidaza
CO rest de lizinã CO rest de alizinã CO
rest de alizinã
condensare cu un rest de lizinã condensare crotonicã
-HOH -HOH

NH NH NH CH=O NH
HC (CH2) 3 CH N (CH2) 4 CH HC (CH2) 3 CH C (CH2) 2 CH

CO CO CO produs de condensare CO
bazã Schiff între douã resturi de
alizinã

NH NH
HC (CH2) 3 CH2 NH (CH2) 4 CH

CO lizinonorleucinã CO
(cross-linkare)
 Secventa de
aminoacizi - Gly - X - Y - Gly - X - Y -Gly - X - Y -

-helix

Triplu helix

Tropocolagen

Fibrila de colagen

Fibra de colagen
• microfibrilele sunt stabilizate prin legături
covalente încrucişate la care participă resturile
de Lys şi His

• numărul legăturilor încrucişate creşte cu

vârsta

• microfibrilele se dispun în mod deosebit în

diverse organe
• La mamifere:

– 28 varietăţi de colagen

– 30 lanţuri  distincte genetic

– cel mai răspândit este colagenul de tip I

[1 (I)]2 . 2(I)

• Colagenul, odată format, este relativ stabil metabolic;

Reinoire 6 luni piele, 2 luni muschi, 1 luna ficat

• Degradarea colagenului este crescută în foame şi în
diferite stări inflamatorii,

enzime  colagenaze
• Producerea excesivă de colagen are loc în ciroza
hepatică
• Elastina

• este cea mai importantă proteină din

ţesuturile care necesită elasticitate (plămân,
artere, piele, unele ligamente elastice).

masiv in aorta
• Spre deosebire de colagen:

– nu conţine hidroxilizină; conţine ~30% Glicină, ~10%

Prolină, mulţi aa nepolari şi o proporţie foarte mică de
hidroxiprolină
– nu conţine:

»unitatea repetitivă –(Gly-X-Y)-

»triplul helix

»carbohidraţi
– Este o singură varietate genetică de
elastină;

– Se sintetizează în fibroblaşti sub formă de

tropoelastină în care câteva resturi de
prolină sunt hidroxilate la hidroxiprolină
– După secreţie în mediul extracelular
formează agregate
• insolubile

• extrem de stabile

• cu un turnover lent (T1/2 – 70 ani)

HOOC CH NH2 H2 N COOH
(CH2 )2 CH
H2 N CH COOH COOH
CH2 (CH2 )2 CH
H2 N (CH2 )3 COOH (CH2 )2 NH2
CH2
NH HC (CH2 )2 (CH2 )2 CH +
+ N (CH2 )3
CH2 HOOC N NH2 NH2
CH2 (CH2 )4 CH
(CH2 )4
(CH2 )2 CH COOH
H2 N CH COOH H2 N COOH
HOOC CH NH2
lizinnorleucinã desmozina izodesmozina
 (CH2 )3 (CH2 )3 CH2 (CH2 )3
C H CH2 CH2 CH2
C C
O NH2 condensãri C N+
H C O O
aldolice C C
H C H2 C
C H2
(CH2 )3 (CH2 )3 (CH2 )2 CH2

legãturile covalente stabilite

de desmozinã
• Elasticitatea este determinata de

aranjarea dezordonata a lanturilor

polipeptidice care se ordoneaza la

intindere
 comprimare relaxare

monomer de elastinã legãturi

încrucisate
 Fragment de aortă. Fibrele de
elastină
• O scădere a cantităţii de elastină se
înregistrează în emfizemul pulmonar

• Enzima  elastaza
• Fibronectinele, o familie de glicoproteine care se află în
matrixul extracelular şi în plasmă
– sunt dimeri (250 kDa) uniţi prin punţi disulfurice;

– au rol:
• în interacţiile dintre celule şi membranele bazale sau

între diverşi componenţi ai matricei extracelulare şi celule

• în embriogeneză

• în menţinerea integrităţii ţesuturilor

• în hemostază
• Fibronectinele stabilesc legături cu alte proteine
conectând:
– proteine extracelulare (colagen, laminină)

– mucopolizaharide (proteoglicani)

– receptori membranari (integrine)

– proteine intracelulare care formează citoscheletul

(actină, vinculină)
 Structuri supersecundare
• In structura proteinelor globulare se combină
elemente de structură secundară
-helix
-foaie pliată
secvenţe nerepetitive

Unitate  Greek key -meander -barell

• Resturile prolil, împiedică răsucirea elicoidală a lanţurilor
polipeptidice

• Resturile glicil, conferă lanţurilor polipeptidice flexibilitate

• structuri de forma literei Ω, formate din 6 până la 16

resturi aminoacidice au rol în procesele biologice de
recunoaştere.
 Structura terţiară a proteinelor

• descrie împachetarea lnţului polipeptidic ca urmare

a interacţiunilor necovalente dintre radicalii R de la
C

• este dictată de structura primară

 Aminoacid
a).Structura
primarã
Legãturã
peptidicã

b).Structurã
secundarã

-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen

c).Structura Lasou
tertiarã

d).Structura
cuaternarã
Tipuri de legături necovalente dintre radicalii R
ai aa
• Legături ionice
- între radicalii cu sarcină negativă (din Asp, Glu)
-radicalii cu sarcină pozitivă ( din Lys şi Arg):

NH NH
- +
CH CH2 COO H3N (CH2) 4 CH

CO CO

Aspartil Lizil
 Punţi de hidrogen
• între radicalii cu grupări:
-alcoolice (din Ser, Thr)
-fenolice (din Tyr)
-amidice (din Gln şi Asn):

NH H NH
CH CH2 OH O CH2 CH
CO CO

Seril Seril
 Interacţiuni hidrofobe

• între resturile aa nepolari ca Val, Leu, Ile,

Phe, Ala:

NH H3 C NH
CH CH3 CH CH
CO H3 C CO

Alanil Valil
 Legături disulfurice
• Între resturi de Cys

NH NH
CH CH2 S S CH2 CH

CO CO

Cisteinil Cisteinil
 Structura cuaternarã a
proteinelor
• Hemoproteine
– Mioglobina

– Hemoglobina; citocromii

– Proteine plasmatice
• serumalbumine

 globuline
Etape în împãturirea proteinei
 Localizarea radicalilor în structura tridimensională a
proteinelor în funcţie de polaritatea lor

• Radicalii nepolari de la Val, Leu, Ile, Met şi Phe ocupă

în cea mai mare parte interiorul proteinei, fiind lipsiţi
de contactul cu apa

• Radicalii polari, cu sarcină electrică de la Arg, His, Lys,

Asp şi Glu sunt de obicei localizaţi la suprafaţa
proteinei în contact cu apa.

• Grupările polare neîncărcate electric de la Ser, Thr,

Asn, Gln şi Tyr sunt de obicei la suprafaţa proteinei dar
se pot localiza şi în interiorul moleculei.
• Titina = conectina codificată de gena TTN (363
exoni)

• Este o proteină gigant (varianta umană conţine

34.350 amino acizi), Metionină-------Izoleucină

• responsabilă de elasticitatea musculaturii striate –

funcţionează ca un arc molecular

• it serves as an adhesion template for the assembly

of contractile machinery in muscle cells
 Mioglobina
• proteină globulară Hem
• se află în muşchi
• rezervor tisular de oxigen.

☻conţine o parte proteică

numită globină şi o grupare
neproteică denumită hem.
• 75% din lanţul polipeptidic C
formează -helix

• Lanţul polipeptidic cuprinde 8 F

B D
segmente elicoidale G
(denumite A, B, C, ….H) E

• Prolina se află în 4 puncte de

terminare a elicelor
H
A
• Neuroglobina
-a fost identificată în anul 2000 ca
proteină implicată în homeostazia
celulară a oxigenului

-în 2003 s-a stabilit structura

tridimensională 3D a neuroglobinei
umane
Neuroglobina
• Este hemoproteină intracelulară exprimată în:
– sistemul nervos central şi periferic
– lichidul cerebrospinal
– retină şi
– ţesuturi endocrine
• Monomer care leagă reversibil oxigen, mult
mai puternic decât Hb
-furnizează protecţia creierului în condiţii de
hipoxie sau ischemie
 Structura cuaternară
• proteine oligomere, sunt alcătuite din mai
multe lanţuri peptidice, numite protomeri

• protomeri prezintă fiecare structura sa

primară, secundară şi terţiară.
• Asamblarea protomerilor, structura cuaternară, se
realizează numai prin forţe slabe necovalente

• Complementaritatea suprafeţelor de contact

asigură un grad înalt de specificitate structurilor
cuaternare

+
 Proteina Masa proteinei Număr Masa protomerilor
Kdaltoni protomeri Kdaltoni

Creatin kinaza 80 2 40

Miozina 468 2 212

Lactat dehidrogenaza 150 4 35

Glicogen fosforilaza 270 4 92,5

Hemoglobina 64,5 4 16

Ceruloplasmina 151 8 18

Glutamin sintetaza 592 12 48,5

 Importanţa structurii cuaternare

• Structura cuaternară permite reglarea activităţii

proteinelor

• Defectele pot fi reparate prin simpla înlocuire a

subunităţii
 Şaperonii moleculari
• sunt proteine care:
– favorizează împăturirea corectă a proteinelor;

– permit proteinelor greşit împachetate să se rearanjeze în forma lor

nativă;
– facilitează transportul proteinelor prin membrane

• Şaperonii = proteine de şoc termic (Hsp) deoarece viteza lor de

sinteză creşte cu creşterea temperaturii

• Hsp 70, proteine cu masa moleculară 70-kD şi şaperonine,

proteine mari cu multe subunităţi.
 Impăturirea greşită a proteinelor
(protein misfolding)
• Se asociază cu amiloidozele şi bolile prionice
• Amiloidozele
Cine determină impăturirea greşită a proteinelor ?
se poate produce spontan sau poate fi determinată de o mutaţie
genetică.

Precursorul
proteinei
amiloid
Amiloid
Clivare
Extracelular
enzimaticã A
Agregarea spontanã a
Membranã amiloidului cu formarea
fibrilelor de foi -pliate
Intracelular
Clivare
enzimaticã
Formarea plãcii amiloid
 Bolile prionice
• Prionii sunt proteine implicate în maladii ca:

– encefalopatia spongiformă transmisibilă

• maladia Creutzfeldt Jakob la om

• scrapie in sheep şi

• mad cow disease

• Forma neinfecţioasă a prionilor este prezentă în creierul mamiferelor

fiziologic normale, pe suprafaţa neuronilor şi a celulelor gliale

Ea are aceiaşi structura primară cu proteina infecţioasă

• Proteină normală  proteină infecţioasă
transformare determinată de modificarea
conformaţiei tridimensionale

• Agentul infecţios este, o versiune

modificată a proteinei normale, care
acţionează ca “template” pentru
transformarea proteinei normale într-o
formă patogenică.
Modificarea conformatiei proteinei
Cresterea exponentialã a formei
infectate
• PI proteine

• Denaturare proteine
• Curs 3 27.10.2016
– Proteine fibrilare : colagen ,
elastina
– Proteine globulare : mioglobina,
hemoglobina,
– Proteine plasmatice:
serumalbumine, imunoglobuline
 Structura proteinelor fibrilare

• keratina, miozina, colagenul, elastina

☺Keratina se află în păr, unghii, piele
La mamifere:

♦ keratinele au structură în

proporţie de ~ 100%

♦ se află cca. 30 variante de keratină

în funcţie de ţesut
 Structura primară 
-au un conţinut ridicat de Cys

-fiecare lanţ peptidic conţine 7 aa care se repetă

-în poziţiile a şi d predomină resturi nepolare

-pasul elicei în -helix este 0,51 nm

 Structura secundară 
dimer protofilament protofibrile microfibrile 
macrofibrile
 a) Dimer b) Protofilament c)Microfibrilã
Capete
N-terminale

~450 A
Capete

Protofibrilã
C-terminale
 Proprietăţile keratinelor
• Keratinele pot fi:
- cu conţinut ridicat în sulf “hard”;
- cu conţinut scăzut în sulf “soft”

• Legăturile disulfurice pot fi rupte prin reducere cu

mercaptani.
• Tratarea părului cu un agent oxidant restabileşte
legăturile de sulf într-o conformaţie nouă
 Colagenul.
• este cea mai abundentă proteină fibroasă
(~25-30% din masa proteinelor organismului uman)

• este componentul major al ţesutului conjunctiv din oase, dinţi cartilagii,

tendoane, cornee şi din matricea fibroasă a pielii şi vaselor de sânge.

• reprezintă 90% din matricea organică a osului

• este o glicoproteina multifunctionala cu rezistenţă la tracţiune

• păstrează integritatea ţesuturilor în constituţia cărora intră.

• Structura primară: (Gly-X-Y)n

– glicina (33%)
– prolina (10%)
– hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici (proporţie mică)
– nu conţine cisteină

• prolilhidroxilaza şi respectiv lizilhidroxilaza în prezenţa

– O2, a ionilor Fe2+ şi a vitaminei C catalizează hidroxilarea prolinei şi
lizinei , post-traduceree

• Deficienţa vitaminei C afectează hidroxilarea şi, prin urmare,

obţinerea unui colagen normal.
 -
COO -
COO
+
H2 N CH +
-
H2 N CH
H 2 C CH (CH2 ) 2 CH COO
H2C CH 2 H2C + +
CH 2 OH H 3 N OH NH 3
OH
4-hidroxiprolinã 3-hidroxiprolinã 5-hidroxilizinã

N CH CO Prolil-hidroxilaza N CH CO
H 2C CH2 + cetoglutarat (Fe2+) H 2C CH2 + succinat
C C
H H Vitamina C H OH
rest de prolinã O2 CO2 rest de 4-hidroxiprolinã

NH CH CO Lizil-hidroxilaza NH CH CO
(CH 2 )2 + cetoglutarat (Fe2+) (CH 2 )2 + succinat
CH 2 Vitamina C HC OH
CH 2 O2 CO2 CH 2
NH 2 NH 2
rest de lizinã rest de 5-hidroxilizinã
 Structura secundară

• trei lanţuri polipeptidice 

fiecare formând câte o elice cu răsucire spre stânga,

se înfăşoară unul în jurul celuilalt

rezultând un triplu helix (tropocolagen)

cu răsucire spre dreapta

• Biosinteza colagenului:

– Etape intracelulare (fibroblastele din tesutul

conjunctiv-condrocite, osteoblaste, pericite)

– Etape extracelulare
 Sinteza polipeptidelor 

Modificãri
post-translationale În RER si aparatul Golgi
din fibroblaste
Formare triplu-helix
(procolagen)

Secretie în spatiul extracelular

Clivarea extensiilor peptidice

din capetele N- si C-terminale În spatiul extracelular
cu formarea tropocolagenului al tesutului conjunctiv

Asamblarea moleculelor de
tropocolagen în microfibrile

Formarea de legãturi covalente

(cross-lincare) în microfibrile
Fibrã maturã de colagen
• pasul elicei din lanţurile este 9,3 Å (din
cauza prolinei)

• pasul triplei elice este de ~28 Å

• moleculele de tropocolagen se asociază
formând microfibrile
 Peptidul pro-

-cetoglutarat O2
Hidroxilarea prolinei si lizinei
succinat CO2
OH
RER
OH OH
Glicozilarea hidroxilizinei
OH

Intracelular
OH OH
OH Asocierea celor 3 lanturi pro-
S S
OH OH S
S
S
S S
S
OH OH
Glicozilare suplimentarã
OH
S S Complex
S OH OH S
S
Golgi
S S
S OH OH
 OH
S S
S OH OH S
S
S S
S OH OH
Clivarea extensiilor peptidice
din capetele C- si N-terminale
cu formarea tropocolagenului

TTTropocolagen Extracelular
Asocierea moleculelor de tropocolagen

Fibrila de colagen
Cross-linkare intra-
si intermolecularã

Fibra de colagen
 NH O2 NH3+H2O NH O=HC NH
Cu2+
HC (CH2) 3 CH2 NH2 HC (CH2)3 CH=O + CH2 (CH2) 2 CH
lizin-oxidaza
CO rest de lizinã CO rest de alizinã CO
rest de alizinã
condensare cu un rest de lizinã condensare crotonicã
-HOH -HOH

NH NH NH CH=O NH
HC (CH2) 3 CH N (CH2) 4 CH HC (CH2) 3 CH C (CH2) 2 CH

CO CO CO produs de condensare CO
bazã Schiff între douã resturi de
alizinã

NH NH
HC (CH2) 3 CH2 NH (CH2) 4 CH

CO lizinonorleucinã CO
(cross-linkare)
 Secventa de
aminoacizi - Gly - X - Y - Gly - X - Y -Gly - X - Y -

-helix

Triplu helix

Tropocolagen

Fibrila de colagen

Fibra de colagen
• microfibrilele sunt stabilizate prin legături
covalente încrucişate la care participă resturile
de Lys şi His

• numărul legăturilor încrucişate creşte cu

vârsta

• microfibrilele se dispun în mod deosebit în

diverse organe
• La mamifere:

– 28 varietăţi de colagen

– 30 lanţuri  distincte genetic

– cel mai răspândit este colagenul de tip I

[1 (I)]2 . 2(I)

• Colagenul, odată format, este relativ stabil metabolic;

Reinoire 6 luni piele, 2 luni muschi, 1 luna ficat

• Degradarea colagenului este crescută în foame şi în
diferite stări inflamatorii,

enzime  colagenaze
• Producerea excesivă de colagen are loc în ciroza
hepatică
• Elastina

• este cea mai importantă proteină din

ţesuturile care necesită elasticitate (plămân,
artere, piele, unele ligamente elastice).

masiv in aorta
• Spre deosebire de colagen:

– nu conţine hidroxilizină; conţine ~30% Glicină, ~10%

Prolină, mulţi aa nepolari şi o proporţie foarte mică de
hidroxiprolină
– nu conţine:

»unitatea repetitivă –(Gly-X-Y)-

»triplul helix

»carbohidraţi
– Este o singură varietate genetică de
elastină;

– Se sintetizează în fibroblaşti sub formă de

tropoelastină în care câteva resturi de
prolină sunt hidroxilate la hidroxiprolină
– După secreţie în mediul extracelular
formează agregate
• insolubile

• extrem de stabile

• cu un turnover lent (T1/2 – 70 ani)

HOOC CH NH2 H2 N COOH
(CH2 )2 CH
H2 N CH COOH COOH
CH2 (CH2 )2 CH
H2 N (CH2 )3 COOH (CH2 )2 NH2
CH2
NH HC (CH2 )2 (CH2 )2 CH +
+ N (CH2 )3
CH2 HOOC N NH2 NH2
CH2 (CH2 )4 CH
(CH2 )4
(CH2 )2 CH COOH
H2 N CH COOH H2 N COOH
HOOC CH NH2
lizinnorleucinã desmozina izodesmozina
 (CH2 )3 (CH2 )3 CH2 (CH2 )3
C H CH2 CH2 CH2
C C
O NH2 condensãri C N+
H C O O
aldolice C C
H C H2 C
C H2
(CH2 )3 (CH2 )3 (CH2 )2 CH2

legãturile covalente stabilite

de desmozinã
• Elasticitatea este determinata de

aranjarea dezordonata a lanturilor

polipeptidice care se ordoneaza la

intindere
 comprimare relaxare

monomer de elastinã legãturi

încrucisate
 Fragment de aortă. Fibrele de
elastină
• O scădere a cantităţii de elastină se
înregistrează în emfizemul pulmonar

• Enzima  elastaza
• Fibronectinele, o familie de glicoproteine care se află în
matrixul extracelular şi în plasmă
– sunt dimeri (250 kDa) uniţi prin punţi disulfurice;

– au rol:
• în interacţiile dintre celule şi membranele bazale sau

între diverşi componenţi ai matricei extracelulare şi celule

• în embriogeneză

• în menţinerea integrităţii ţesuturilor

• în hemostază
• Fibronectinele stabilesc legături cu alte proteine
conectând:
– proteine extracelulare (colagen, laminină)

– mucopolizaharide (proteoglicani)

– receptori membranari (integrine)

– proteine intracelulare care formează citoscheletul

(actină, vinculină)
 Hemoproteine
– Mioglobina

– Hemoglobina; citocromii
 Hemoproteinele

☺ proteine conjugate – (hem + parte proteică):

-hemoglobina;
-mioglobina;
-citocromii;
-diverse oxidaze şi peroxidaze
(catalaza, hemoxigenaza, nitric oxid sintaza)
 Hemul
• Hem = grupare prostetică
-conţine Fe2+ şi protoporfirina IX

• Protoporfirina IX = compus tetrapirolic, cu

caracter aromatic, cu următorii substituenţi:
–1, 3, 5, 8 grupări –CH3 (metil, M);
–2, 4 grupări –CH=CH2 (vinil);
–6,7 grupări –CH2-CH2-COOH (propionic, P)
 M V

HC CH
M N M
H
N N
H
P N V
HC CH

P M
Protoporfirinã IX
• Protoporfirina leagă coordinativ un ion de Fe2+
formând hemul

 Ionul feros din hem are cifra de coordinaţie 6

• Hemul este aşezat în cavitatea hidrofobă a

hemoproteinelor
 Mioglobina
• proteină globulară Hem
• se află în muşchi
• rezervor tisular de oxigen

☻conţine o parte proteică

numită globină şi o
grupare neproteică
denumită hem.
(87 prox 58 distală)
 Legarea O 2 în mioglobină

• leagă reversibil un mol de O 2

Mb + O2 MbO2

• rol în depozitarea şi dispersarea la nivel

tisular
 His proximal

N N
Fe 2+

N N

O=O His distalã

 Metmioglobină
• Mb în care se află Fe3+
• nu poate lega O2
• oxigenul este înlocuit cu o moleculă de apă

☺hem din proteine poate lega şi: CO, NO, H2S

cu afinitate mult mai mare decât O2
 Mb leagă O2 la presiunea mică a acestuia din
ţesuturi

O2
CO2

Plãmân
PO2=100mm Hg

Sânge Hemoglobinã + CO2 Hemoglobinã + O2

PO2=20 mm Hg
Muschi CO2 Mioglobinã + O2

Mitocondria
 Curba de oxigenare a Mb
100 Arc de hiperbolă
Saturare cu O2 (%)

80 Mb

60

40

20

20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
P50 pentru Mb = 1 torr
 Hemoglobina
• proteină intracelulară (eritrocite)
• Tetramerică (are structură cuaternară)
• dă culoarea sângelui

• fiecare subunitate a Hb = hem + globină,

unde se leagă oxigenul
• hem din Mb Ξ hem din Hb
 Structura hemoglobinei
• proteină oligomeră
a) b)  


Hem
Locul de legare a 
2,3-bisfosfogliceratului 

 Specii moleculare de Hb

• Hb A1 = 

• Hb A2 = 

• Hb F = 

• Hb E = 
 Rolul fiziologic al Hb

• Hb transportă

– O2 de la plămân la ţesuturi

– CO2 şi protonii de la ţesuturi la plămân.

 Curba de oxigenare a
hemoglobinei.
• Hb fixează 4 molecule de O2

cooperativitate

O2 O2 O2
O2
Hb HbO2 Hb(O2)2 Hb(O2)3 Hb(O2)4
 Curba de oxigenare a Hb este o sigmoidă
• Valoarea P50 pentru Hb
este de 26 mm Hg
Mioglobinã Hemoglobinã (pH=7,4)
100

Saturare cu O2 (%)
80 Tesut
Plãmân
60

40

20 P50 (Hb)

• Legarea O2 la Hb 20 40 60 80 100 120

Presiunea O2 (mm Hg)
se face prin cooperativitate
 Stările conformaţionale T şi R ale Hb
• Starea T - conformaţia deoxiHb
-interacţiuni intracatenare şi intercatenare;
-opt legături ionice
Asp His
NH3 + COO- 
94 146

Arg Asp Lys NH3+ 

COO-
141 126 40
+ Lys Asp Arg
NH3 COO- 
40 126 141
His Asp
COO- NH3+ 
146 94

• Starea R - conformaţia oxiHb

 Planul
protoporfirinei

CH CH
H2C H2C O
2+ 2+
N Fe N Fe O
C C
CH O2 CH
Histidina proximalã
(F 8)
Forma T Helix F

Leu
Leu Val

Forma R
Histidina proximalã (F 8)

Fe

Planul protoporfirinei
O2
Factori care influenţează eliberarea
O2 de pe Hb:

-temperatura

-pH-ul

-presiunea CO2

-2,3-bisfosfogliceratul
 Transportul CO2 şi efectul Bohr

• “efect Bohr”

Eliberarea O2 de către Hb creşte cu scăderea

pH-ului şi creşterea presiunii parţiale a CO2.

 100
pH=7,6
Saturare cu O2 (%)

80
pH=7,4
60
pH=7,2
40

20

20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
Efectul Bohr, creşterea afinităţii Hb pentru O2, cu creşterea pH-ului
 Prin efectul Bohr Hb furnizează O2 suplimentar
muşchiului în contracţie

• muşchiul în contracţie, P <20 torri.

• Muşchiul generează acid lactic

pH-ul poate ajunge de la 7,4 la 7,2.

• La pO2 de 20 tori Hb eliberează de ~10 ori mai

mult oxigen la pH=7,2 decât la pH=7,4
• Transportul CO2 la plămân:

– 15% din CO2 este transportat la plămân sub formă

de carbamaţi
• grupările –NH2 ale aa terminali din lanţurile Hb şi a altor proteine,

leagă CO2

• forma T (deoxi) a Hb leagă mai mult CO2 decât forma R (oxi).

+ -
R NH2 + CO2 R NH COO + H
ion carbamat
  85% din CO2 este transportat în formă de ion bicarbonat
la plămân:

anhidraza carbonicã
CO2 + H2O H2CO3

H2CO3 H+ + HCO3-
 Plãmân Sânge Muschi

Respiratie
Expirare
AC AC
CO2+H2O CO2 HCO3- +H+ HCO3- +H+ CO2 CO2+H2O

H2O H2 O
MbO2
Inspirare Hb HbH+ HbH+ Hb

O2 O2
O2
Mb
pO2=100 tori HbO2 HbO2
pO2=20 tori
 Bisfosfogliceratul se leagă la deoxi-Hb

• Se află în eritrocite în raport molar 1:1 cu Hb

• micşorează afinitatea Hb pentru O2 de 26 de ori

O-
C O
H C O PO32-
2-
H C O PO3

H
D-2,3-bisfosfoglicerat
 Structura hemoglobinei
• proteină oligomeră
a) b)  


Hem
Locul de legare a 
2,3-bisfosfogliceratului 

 His 143

Lys
82 His 2

NH3+
NH3+

Lys 82
His 2

His 143
• Curba de oxigenare a hemoglobinei în absenţa 2,3-
bisfosfogliceratului
Fãrã 2,3-BPG
100
Saturare cu O 2 (%)

80
Cu 2,3-BPG
60

40

20

20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
• lanţurile peptidice  din Hb F nu leagă 2,3-bisfosfogliceratul

Hematii de la fãt

Saturare cu O2 (%) 100

80

60 Hematii de la mamã

40
O2 trece de la oxihemoglobina
20 maternã la deoxihemoglobina
fetalã

20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)

• In prezenţa 2,3-bisfosfogliceratului Hb F are afinitate mai mare pentru oxigen

decât Hb maternă.
• Hb transportă NO, vasodilatator, la
celulele din pereţii capilarelor tisulare
favorizând eliberarea O2
 Aspecte clinice

• Glicozilarea Hb A1 în diabetul zaharat

-peste 12% din cantitatea totală de Hb poate fi glicozilată în

diabet (NORMAL ~ 5%)

• Hemoglobinopatiile (mutaţiile în structura subunităţilor

proteice):
-Hb S sau anemia cu hematii în formă de seceră
Glu 6  Val

-Thalasemiile sunt anemii hemolitice determinate de producerea

unor cantităţi insuficiente de subunităţii  sau  din hemoglobină.
 Citocromii
• transportă electroni
 Met 80
CH 3
H 3C CH 2 S CH 2

Lant polipeptidic
H 3C HC CH
N CH 3

N Fe2+ N

CH 2 N
HC CH CH 2 S CH 2
-
CH 2
O OC
CH 3
CH 2 CH 3
CH 2
-
O OC Hys 18
 In legătură cu Hb este corectă afirmaţia:

A. Hb leagă 4 molecule de 2,3-bisfosfoglicerat

B. OxiHb şi dezoxiHb au aceiaşi afinitate pentru
protoni
C. Acidoza (scăderea pH-ului) micşoreazã
sigmoidicitatea curbei de saturare cu oxigen a Hb
D. Hb transportă NO la celulele din pereţii capilarelor
tisulare favorizând eliberarea O2
E. Afinitatea Hb pentru oxigen scade cu creşterea
procentului de saturare cu oxigen a acesteia
Afirmaţia corectă atât pentru mioglobină, cât
şi pentru hemoglobină este:

A. Leagă hemul într-o cavitate hidrofilă

B. Curba de saturare cu oxigen este influenţată de variaţia pH-ului mediului

C. Contine subunităţi proteice legate covalent între ele

D. Leagă bioxidul de carbon sub formă de carbamino-derivaţi

E. Are o proporţie foarte mare de structură  ca structură secundară

 Structura hemoglobinei
• proteină oligomeră
a) b)  


Hem
Locul de legare a 
2,3-bisfosfogliceratului 

 Proteinele plasmatice

• Concentraţia proteinelor Linia de start

plasmatice 7g/dl
Alb

Albumine 55 (%) Sensul de migrare

1-globuline 4
2-globuline 8 Albumine
-globuline 12
-globuline 16 
• Fibrinogen 200-400 mg/dl
 Serumalbuminele

• proteine sintetizate în ficat

• Au pI = 5

• La pH-ul fiziologic migrează spre anod

având o încărcare negativă
• Menţin presiunea coloid osmotică a plasmei

• Sunt transportori:
– Hormoni
– vitamine
– Medicamente
– Cationi
– acizi graşi liberi
– bilirubină

• sistem tampon plasmatic

 Globulinele
 -globulinele care cuprind: antiproteaza
(antitripsina), apolipoproteina A;

 -globulinele care cuprind: haptoglobina,

ceruloplasmina;

 -globulinele care cuprind: transferina, apolipoproteina

B, componentele C3 şi C4 ale complementului

 -globulinele care cuprind: anticorpii

Hipergamaglobulinemie policlonalã (difuzã)
-infecþii bacteriene cronice
-boli hepatice cronice
-boli autoimune
Hipergamaglobulinemii monoclonale (paraproteinemiile)
Prolifereazã o singurã clonã de limfocite B Ig cu structurã identicã
(ex.proteine Bence - Jones)
 Rãspuns imediat determinat de
stres, inflamaþie cauzatã de infecþii, distrucþii tisulare, traume chirurgicale
Sindrom nefrotic
• Sindrom nefrotic (pierdere de proteine pe cale renală)
– Scad proteinele serice totale şi extrem de accentuat proteinele cu masă mică
(albuminele, siderofilina, antitrombina III, componente 1), datorită
eliminării prin urină ca urmare a creşterii permebilităţii filtrului glomerular faţă
de proteine

– Cresc proteinele serice cu masă mare (2 macroglobulina, fibrinogenul,

lipoproteinele şi IgM) deşi nu se elimină renal şi au turnover rapid
• Scăderea concentraţiei albuminelor serice duce la reducerea presiunii coloid
osmotice a plasmei (apariţie edeme) fapt ce stimulează sinteza hepatică de proteine
inclusiv de albumine dar acestea se elimină renal
• Creşte colesterolul şi lipemia
• Imunoglobuline

• Proteine cu rol în coagulare

 Proteinele plasmatice

• Concentraţia proteinelor Linia de start

plasmatice 7g/dl
Alb

Albumine 55 (%) Sensul de migrare

1-globuline 4
2-globuline 8 Albumine
-globuline 12
-globuline 16 
• Fibrinogen 200-400 mg/dl
 Imunoglobulinele

• Sunt proteine hidrosolubile

numite
anticorpi (Ac)
 VL VL
Loc de legare Lant usor Loc de legare
antigen antigen
CL CL

VH VH
COO- -
OOC

Lant CH 1 CH 1
greu Fab
Fab Papaina Zonã flexibilã

OHC CHO Zonã de legare a complementului

CH 2 CH 2
Punti de sulf
Fc

CH 3 CH 3 V = Zone variabile
C = Zone constante

-
OOC COO-
• In ce lichide biologice se află ???

– salivă,
– lacrimi,
– lapte matern,
– majoritar în plasmă;

• nu pot traversa bariera hemato-encefalică

sau filtrul renal.
Cine le produce ???

• sunt elaborate de limfocite B (plasmocite)

în urma unui stimul antigenic;
Ce rol au ???

• Ac + Ag  complexul Ag-Ac care

– blochează antigenul şi

– iniţiază procese care distrug antigenul

 Funcţiile sistemului imun
• recunoaştere antigeni;

• declanşarea căilor pentru distrugerea

antigenilor

• recunoaşterea şi distrugerea celulelor nonself

• Care sunt celulele responsabile de

producerea anticorpilor ????

 Limfocite

• organele limfoide primare (timus şi măduva

hematogenă).

• organele limfoide secundare (splină, ganglioni limfatici,

amigdale)

• limfocite circulante - aproximativ 25% din elementele

figurante albe
• Ce rol are sistemul imunitar ???
După mecanism răspunsul imun poate fi:

– Umoral mediat de limfocitele B

– Celular  mediat de limfocitele T

 Răspunsul imun umoral
se bazează pe producerea de Ig

• Mediat de limfocite B maturate în măduvă

Antigen

Y Diferentiere
proliferare
Limfocite B Plasmocite Ig (Y)
 Răspunsul imun celular
• Mediat de limfocite T maturate în timus

• Receptorii limfocitelor T:

– pot exista numai ca molecule ataşate la suprafaţa limfocitelor T;

–recunosc numai epitopii rezultaţi din procesarea antigenelor native şi

care au fost expuşi la suprafaţa celulelor prezentatoare de antigen
(macrofage, monocite, limfocite B, celule dendritice) în conjuncţie cu
moleculele MHC II (complexul major de histocompatibilitate).
• Limfocitele T

-celule T killer

-celule T helper

-celule T supresoare
 Antigeni
• antigeni = orice substanţă
– exo- sau
– endogenă

capabilă să declanşeze un răspuns imun.

In ce constă declanşarea unui răspuns
imun ???

stimularea producerii de Ac sau receptori celulari

care se pot cupla specific cu Ag inductor.
 Proprietăţile antigenelor

• Imunogenitatea = Ag determină organismul să

producă un răspuns;

• Ce presupune răspunsul imun:

-selecţia clonală (clonă = o populaţie de celule
identice);
-activarea metabolică a clonei;
-expansiunea clonală
Imunogenicitate

Antigen

Y Diferentiere
proliferare
Limfocite B Plasmocite Ig (Y)
 Specificitatea

• Ag induce sinteza de Ac care se combină

doar cu Ag care au indus răspunsul

• Care sunt componentele
macromoleculei antigenice ???
 Ag complet:

 componentă haptenică şi

 componenta purtătoare
– determinanţi antigenici sau epitopi =
locul specific de pe antigen la care se leagă
anticorpul

– pe suprafaţa unui antigen pot exista 10

până la 1000 determinanţi antigenici
• Antigenele pot fi:
• imunogene sau complete
-declanşază răspuns imun
-reacţionează specific cu produsele rezultate
• haptene sau Ag incomplete
-greutate moleculară mică
-reacţionează cu Ig specifice
-nu pot iniţia un răspuns imun umoral tradus
prin producţie de anticorpi, decât cuplate cu o
macromoleculă purtătoare.
 Condiţii de antigenicitate
• –să fie non-self
• –să aibă o greutate moleculară mai
mare de 10.000 dal
• –să aibă conformaţie spaţială stabilă
• –structura chimică să fie cât mai
complexă
 Clase de antigene

• Proteinele sunt cele mai puternic antigenice

• Glucidele şi lipidele pot deveni antigene numai

legate de proteine.

• Acizii nucleici sunt slab antigenici.

 Structura anticorpilor

• Anticorpii sunt tetrameri cu formula moleculară

H2L2
-două lanţuri grele identice H (heavy)
-două lanţuri uşoare identice L (light)
 VL VL
Loc de legare Lant usor Loc de legare
antigen antigen
CL CL

VH VH
COO- -
OOC

Lant CH 1 CH 1
greu Fab
Fab Papaina Zonã flexibilã

OHC CHO Zonã de legare a complementului

CH 2 CH 2
Punti de sulf
Fc

CH 3 CH 3 V = Zone variabile
C = Zone constante

-
OOC COO-
 Funcţiile imunoglobulinelor
• recunosc Ag şi se combină cu el

Ag + Ac Ag - Ac

• O moleculă tetramerică de Ig este bivalentă

 Clasele de anticorpi
• IgG cu lanţuri grele de tip ; şi lanţuri uşoare sau k

• IgA cu lanţuri grele de tip ; şi lanţuri uşoare sau k

• IgM cu lanţuri grele de tip ; şi lanţuri uşoare sau k

• IgD cu lanţuri grele de tip ; şi lanţuri uşoare sau k

• IgE cu lanţuri grele de tip şi lanţuri uşoare sau k

 Rolul anticorpilor

• IgG
-sunt monomeri bivalenţi
-75-80% din Ig organismului
-traversează bariera placentară
-IgG apar după IgM şi IgE
-se află în sânge, limfă, lichide interstiţiale
-se sintetizează în cantităţi mari.
-activează complementul
 IgA

• pot fi monomeri şi dimeri

• reprezintă 15% din Ig organismului.

• se află în sânge, în secreţii şi pe suprafaţa

mucoaselor

• IgA nu activează complementul.

 IgM
• sunt pentameri cu cinci situsuri de legare a Ag

• reprezintă 3% din Ig organismului.

• se găsesc predominant intravascular (80%).

• pot traversa bariera vasculară alterată, apărând

în focarele inflamatorii.

• nu se transmit transplacentar, dar apar în

concentraţii reduse în colostru şi secreţii.

• IgM intervin după IgE, dar înaintea IgG.

 IgE

• sunt monomeri, sunt bivalente.

• se mai numesc reagine.
• IgE sunt circulante sau fixate la suprafaţa
mastocitelor, având rol în stările de
hipersensibilitate de tip anafilactic.
• După imunizare, sunt primii anticorpi care
apar (între ziua a 7-a şi a 10-a).
• Nu activează complementul.
 IgD

• sunt monomeri, sunt bivalente.

• reprezintă 0,2% din totalul Ig serice.
• IgD se află pe suprafaţa limfocitelor B, în
structura receptorilor.
Care dintre afirmaţiile de mai jos în legătură
cu imunoglobulinele nu sunt corecte ?

A. Legarea antigenului se face printr-un

domeniu situat la capetele carboxi-terminale
B. Migrează electroforetic cu fracţiunea gama a
globulinelor plasmatice
C. Leagă antigenul prin legături covalente
D. Contine legaturi disulfurice intre lanturile de
tip H
E. Pot functiona ca receptori de membrană ai
limfocitelor B, pentru antigeni nativi
Curs 3 31.10.2016

Proteine fibrilare: colagen, elastina

Proteine implicate în coagularea sângelui

Structura Glucidelor
 Proteine implicate în coagularea
sângelui.
• Coagularea sângelui este o componentă a
hemostazei care implică:

-vasoconstricţie

-aderarea şi activarea trombocitelor la

locul leziunii vasculare.
• La coagulare participă componenţi

plasmatici sau

tisulari.
Componenţii cascadei de coagulare

• Majoritatea sunt enzime (proteine) care se

activează în cascadă
• se notează cu cifre Romane, de la I la XIII
(factorul VI nu există)
• sufixul a arată că factorul este activ.
• ionii de Ca2+ reprezintă factorul IV

• Factorii V şi VIII nu sunt enzime

• Factorul III sau factorul tisular este produs de

endoteliul vascular
• F III + Ca2+ activează F VII
• Factorii cogularii se află în sânge, în

formă inactivă

de zimogeni

se activează prin proteoliză,

în cascadă
 Calea intrinsecã
Calea extrinsecã
Kalikreinã, Kininogen
Traumã tisularã
Factor XII Factor XIIa
Factor tisular
Factor XI Factor XIa
Factor VIIa Factor VII

Factor IX Factor IXa

VIIIa

VIII Factor X
Factor X Factor Xa
Va
V

Protrombina Trombinã
Factor XIII
II

Fibrinogen Fibrinã Factor XIIIa

I

Retea stabilizatã de fibrinã

 Fibrinogenul
• Factorul I al coagulării

• proteină plasmatică hidrosolubilă

• este precursorul fibrinei (Factorul Ia)

• Concentraţia plasmatică: 200-400 mg/dl

(2-3% din proteinemia totală)
 Structură
• Este un hexamer (

• Lanţurile B şi  au oligozaharide legate N-glicozidic

• are 17 punţi disulfurice

• fibrinopeptidele A şi B conţin resturi de Glu şi

Asp;
– în segmentul B se găsesc şi resturi de tirozină sulfatată.
 Fibrinopeptidul A
Fibrinopeptidul B Lantul A

Lantul B
Lantul 
-COO- -NH 3+ -COO -

47,5 nm
Transformarea fibrinogen-fibrină

Fibrinogen
H2O
Fibrinopeptide

Monomer de fibrinã
Agregare

Chiag moale de fibrinã

Factor XIIIa (transamidazã)

Chiag stabil de fibrinã

2.Legătura:

A.Se formează sub influenţa F-XIIIa

B.Este o legatură între un rest de Lys şi un rest de Gln

C.Se formează între lanţurile L şi H ale imunoglobulinelor

D.Se formează între lanţurile alfa şi beta din hemoglobină

E.Se formeazã între agregatele de tropocolagen

 Protrombina (Factorul II)
• sintetizată în ficat
• Capătul N-terminal al protrombinei conţine multe resturi
de acid glutamic carboxilat,
• carboxilarea este un process dependent de prezenţa
vitaminei K
- -
O OC COO
CH
R CH2
NH CH CO NH CH CO
 - - -
COO O OC COO
CH2 CH
CH2 CH2
O2; CO2
Protrombinã NH CH CO Protrombinã NH CH CO

OH O
CH3 CH3

R R
OH O
 Trombina
• protează care activează un număr mare de
factori din cascada de coagulare:
• –fibrinogen (factorul I);
• –factorul de stabilizare a fibrinei (factorul XIII);
• –factoru V;
• –factorul VIII;
• –factorul XI.
 Reglarea procesului de coagulare

1. Inhibarea formării chiagului

 Naturală
– De către componenţi plasmatici

• inhibitorul căii extrinseci

• antitrombina III

• proteina C este o serin protează plasmatică,

dependentă de vitamina K, activată de trombină, care
transformă factorii activi VIIIa şi Va în forme inactive
• trombomodulina este o glicoproteină din endoteliul
vascular, care acţionează ca receptor pentru
trombină

Complexul trombină-trombomodulină:
 scade afinitatea trombinei pentru fibrinogen

 creşte afinitatea trombinei pentru proteina C

 2.Degradarea chiagului (fibrinoliza).
• Plasminogenul este activat de:
– urokinaza (activatorul plasminogenului din rinichi)

– factorul tisular activator al plasminogenului (protează eliberată de

endoteliul vascular).

Factor tisular

Plasminogen Plasminã

Cheag de fibrinã Peptide solubile

• În contrast, 2-antitripsina, proteina plasmatică, se leagă de plasmina activă

inhibând fibrinoliza.
• Urokinaza

• Factorul tisular activator al plasminogenului

• Streptokinaza
(o proteinază bacteriană cu activitate
similară, sunt utilizate în clinică pentru
dizolvarea chiagurilor formate în urma unor
afecţiuni cardiace).
• Homeostazia plachetară este menţinută de:

– Tromboxan A2 produs de plachetele activate care

• Promovează agregarea plachetelor
• Stimulează vasocostricţia musculaturii netede
vasculare

– Prostaciclina produsă de celulele endoteliului

vascular
• Inhibă agregarea plachetară
• Stimulează vazodilataţia
• Efectul opus al TXA2 şiPGI2 inhibă formarea
trombilor la locul injuriei
Care dintre afirmatiile de mai jos, referitoare
la fibrinogen, sunt corecte ?
A. Este necesar transformării protrombinei in
trombină
B. La pH fiziologic, molecula este încărcată
negativ
C. Nu prezintă structură cuaternară
D. Are solubilitate în apă mai mică decât fibrina,
întrucât are masa moleculară mare
E. Conţine resturi de tirozină sulfatate