Elevi cu dizabilități

intelectuale

Sindromuri
 www.idecide-project.eu

Sindromuri

Tipuri de recomandări la nivel de clasă (accent pe metodele

instrucționale)

1. Evaluați nevoile elevilor dumneavoastră: Pentru un elev scrisul poate fi cel mai funcțional
aspect (de exemplu, alcătuirea unei liste cu produse de la magazinul alimentar), în timp ce
pentru altul, poate să nu fie o abilitate funcțională (de exemplu, înregistrarea unui număr de
articole ambalate la locul de muncă). Evaluați cu grijă rutina curentă a fiecărui elev pentru a
depista acele abilități de care elevul are cea mai mare nevoie sau pe care din ele ar putea să
le folosească cel mai des (Heward, 2013)

2. Pregătiți-vă elevii nu numai pentru dobândirea de abilități academice, ci și pentru

dobândirea de abilități funcționale (Browder et al., 2006). Aflați dacă o anumită arie de
cunoaștere sau abilități este funcțională încercând să găsiți răspunsuri la întrebări:

• Dobândirea acestor cunoștințe/abilități va ajuta elevul să fie mai independent și să

aibă mai mult succes acasă, la școală sau în comunitate?
• Nedobândirea acestor cunoștințe/abilități va avea consecințe negative asupra
elevului?

În final, pentru a determina dacă o anumită abilitate se califică drept funcțională în

curriculum, putem pune această întrebare din perspectiva elevului: „Voi avea nevoie de ea
când voi avea 21 de ani?” (Heward, 2013).

3. Folosiți repere vizuale pentru a-i învăța pe elevi abilități zilnice, cum ar fi pregătirea
mesei (Heward, 2013).

4. Folosiți simulări și alte suporturi vizuale pentru a-i învăța pe elevi abilitățile necesare
vieții cotidiene. De exemplu, puteți folosi tableta elevului pentru a-l învăța despre îmbrăcat,
mersul la magazinul alimentar și alte sarcini zilnice. (Mechling, Gast, & Langone, 2002).

5. Folosiți un pictorial pentru activitățile de instruire proprie a elevului (Mithaug &

Mithaug, 2003) cu scopul de a-i învăța abilitățile de management personal. Elevii vor învăța
să-și îndeplinească sarcinile de școală folosind o planificare grafică bazată pe imagini pentru
a se organiza. Elevii vor planifica, definitiva și evalua propria muncă prin încercuirea
imaginilor în conformitate cu următoarele categorii : (a) Materii la care lucrez, (b) Ce voi face
și (c) Ce am făcut.

6. Folosiți decalajul de timp în învățarea abilităților de recunoaștere a imaginilor și a

cuvintelor. Suportul este prezentat simultan cu stimulul-țintă și apoi este ascuns la intervale
mici de timp în timpul unor încercări successive. (Browder et al., 2009).

Notă: Este posibil ca persoanele cu sindromul Down să necesite suport pentru a avea succes
în pregătirea lor academică, fără să afișeze comportamente aberante. Comportamentul
aberant este definit ca un comportament anormal, care deviază de la ceea ce este
considerat normal (de exemplu, o persoană care se comportă într-un mod violent). Este
 www.idecide-project.eu

posibil ca unii dintre elevi să solicite suport adițional, în această privință comparativ cu alții
din aceeași categorie.

Tipuri de recomandări la nivel de școală (accent pe metodele

instrucționale)

Anunțuri / Panouri de avertizare la școală

Organizați evenimente/ formări la universitatea locală atât pentru profesori, cât și pentru
elevi (Ainscow, Booth & Dyson, 2004), cu cadre universitare și departamente care sunt
specializate în domeniu. Acestea îi vor ajuta pe profesori să afle despre materiale și practici
legate de abilități cognitive și să le aplice pe proprii lor elevi. Focalizați formarea pe zone de
interes specifice, care îi privesc pe acești elevi. De exemplu, o parte a formării poate fi
despre elemente vizuale care pot facilita înțelegerea (de exemplu, limbajul semnelor,
pictograme) și pe un timp suplimentar de lucru
(http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/). O altă arie se poate focaliza pe modul
în care pot fi folosite probele contratimp pentru elevii cu dizabilități intelectuale
(http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/).

Dispunerea clasei / Aranjarea

1. Rugați profesorii să păstreze un jurnal al progresului cu privire la anumiți elevi. Dacă, de
exemplu, un elev are dificultăți de citire/scriere, rugați profesorii să păstreze o evidență a
acestor dificultăți. Aranjați o întâlnire între profesori și părinți/tutore pentru a discuta
progresul elevului, a proiecta activități și intervenții care pot furniza suportul necesar.

Notă: Pe baza acestor date, reorganizați orarul școlar (dacă este nevoie) pentru a crea un
interval de timp mai mare necesar activităților de co-predare (Hoppey, & McLeskey, 2013)

2. Lucrați cu specialiști pentru face modificări necesare ale echipamentelor sau clasei.
Datorită staturii mici, elevul poate necesita o bancă și un scaun speciale pentru a sta și a
lucra mai ușor în clasă.
a. http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html

3. Aranjați clasa pentru a satisface nevoile elevilor în ceea ce privește dificultățile acustice,
vizuale și de atenție.

Fiți atenți dacă elevul necesită aparat auditiv sau sistem FM.
i. Notă: Sistemele FM sunt aparate wireless pentru asistarea auzului care
potențează aparatele auditive, implanturile cohleare și de asemenea, sunt
de ajutor pentru cei are nu aud bine.

[Referință:
http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html]
 www.idecide-project.eu

Comunitate
1. Întâlniți-vă cu elevul și părinții la începutul anului școlar pentru a discuta cum poate școala
să sprijine nevoile individuale ale elevului. Această întâlnire ar putea duce la aflarea
următoarelor aspecte:
- punctele tari, interesele și aria nevoilor elevului,
- preocupări specifice legate de sănătate care pot să-l afecteze pe elev la școală,
- strategii de succes folosite acasă sau în comunitate care ar putea să fie folosite și la
școală.

2. Instituiți o cultură a incluziunii în cadrul școlii: organizați workshop-uri și seminarii cu cadre

universitare și agenții de contact care pot oferi training. Acestea le vor fi de folos
profesorilor pentru a înțelege aspecte ale incluziunii și vor crește gradul de conștientizare cu
privire la sindromul Down, aplicând practici incluzive care vor contribui la sporirea abilităților
sociale și academice (Hoppey, & McLeskey, 2013). Exemple de practică incluzivă: implicați
toți elevii în procesul de învățare și introduceți strategii de diferențiere în activitatea de
predare. Un demers diferențiat este ca toți elevii să creeze un video – asigurați-vă că elevul
este implicat în sarcina respectivă împreună cu colegii.

3. Colaborați cu părinții și elevul pentru a descoperi dacă și cum aceștia ar dori să

împărtășească colegilor informații specifice sindromului Down. Dacă doresc să facă acest
lucru, poate fi de folos consultarea cu furnizorii de servicii de sănătate, cum ar fi asistentele
medicale din școală sau comunitate (http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/)

Adaptări curriculare
Instituiți o cultură a incluziunii în cadrul școlii: organizați workshop-uri și seminarii cu cadre
universitare și agenții de contact care pot oferi training. Acestea le vor fi de folos
profesorilor pentru a înțelege aspecte ale incluziunii și vor crește gradul de conștientizare cu
privire la sindromul Down, aplicând practici incluzive care vor contribui la sporirea abilităților
sociale și academice (Hoppey, & McLeskey, 2013).

Exemplu de practică incluzivă: implicați toți elevii în procesul de învățare și introduceți

strategii de diferențiere în activitatea de predare. Un demers diferențiat este ca toți elevii să
creeze un video – asigurați-vă că elevul este implicat în sarcina respectivă împreună cu
colegii.

Vizite educaționale / Excursii în aer liber / Tabere / Schimburi academice /

Excursii în străinătate
1. Într-o excursie școlară, asigurați-vă că elevul va fi însoțit de un asistent de predare – acesta
va trebui să anunțe în avans orarul, astfel încât să fie pregătiți în cazul unei schimbări în
rutina lui.

2. Dacă este necesar, lucrați cu părinții pentru a face o evaluare a riscului înainte de excursie,
pentru a determina situațiile neprevăzute posibile și a plănui participarea sigură și plină de
succes a elevului.
http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html
 www.idecide-project.eu

Altele (Evaluare)
Rugați profesorii să păstreze un jurnal al progresului cu privire la anumiți elevi. Dacă, de
exemplu, un elev are dificultăți de citire/ scriere, rugați profesorii să păstreze o evidență a
acestor dificultăți. Aranjați o întâlnire între profesori și părinți/tutore pentru a discuta
progresul elevului și a proiecta activități și intervenții care pot furniza suportul necesar.

Notă: Pe baza acestor date, reorganizați programul școlar (dacă este nevoie) pentru a acorda
mai mult timp activităților de co-predare (Hoppey, & McLeskey, 2013)

Altele (Implicarea elevului)

Colaborați cu părinții și elevul pentru a descoperi dacă și cum aceștia ar dori să
împărtășească colegilor informații specifice sindromului Down. Dacă doresc să facă acest
lucru, poate fi de folos consultarea cu furnizorii de servicii de sănătate, cum ar fi asistentele
medicale din școală sau comunitate (http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/)

Părinți / Asociații de părinți

1. Întâlniți-vă cu elevul și părinții la începutul anului școlar pentru a discuta cum poate școala
să sprijine nevoile individuale ale elevului. Această întâlnire ar putea duce la aflarea
următoarelor aspecte:
- punctele tari, interesele și aria nevoilor elevului,
- preocupări specifice legate de sănătate, care pot să-l afecteze pe elev la școală,
- strategii de succes folosite acasă sau în comunitate care ar putea să fie folosite și la
școală.

2. Aranjați săptămânal sau la două săptămâni întâlniri între părinți și staff, pentru a discuta
progresul copilului lor și pentru a dezvolta colaborarea între casă și școală. Acest lucru va
ajuta la monitorizarea progresului și discutarea unor probleme care ar putea avea legătură cu
viața socială a elevului, cum ar fi marginalizarea, interacțiunile sociale cu colegii,
comportamentul acasă și stima de sine (McCaleb, 2013).

3. În colaborare cu părinții și profesioniștii din domeniul sănătății, dezvoltați în scris un plan de

management care se aliniază școlii, politicilor și protocoalelor. Acest plan ar trebui să includă
informații specifice, de tipul:
o probleme medicale care pot afecta elevul la școală
o rolul staff-ului școlii în managementul problemelor medicale
o pași în tratarea unor probleme medicale conexe
o activități fizice corespunzătoare
o când trebuie luate măsuri de urgență.

[Referință: http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html]

4. Dacă este necesar, lucrați cu părinții pentru a face o evaluare a riscului înainte de excursie,
pentru a determina situațiile neprevăzute posibile și pentru a plănui participarea sigură și
oportună a elevului.
http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html
 www.idecide-project.eu

Siguranță
În colaborare cu părinții și profesioniștii din domeniul sănătății, dezvoltați în scris un plan
de management care se aliniază școlii, politicilor și protocoalelor. Acest plan ar trebui să
includă informații specifice, de tipul:
o probleme medicale care pot afecta elevul la școală
o rolul staff-ului școlii în managementul problemelor medicale
o pași în tratarea unor probleme medicale conexe
o activități fizice corespunzătoare
o când trebuie luate măsuri de urgență.

[Referință: http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html]

Recreații
Organizați spații ușor accesibile, astfel încât anumiți elevi cu nevoi particulare, de exemplu
cei care trebuie să urmeze un o anumită rutină pentru masa de prânz, să poată să fie cazați.
Adesea, dacă o rutină nu este urmată, poate avea influență asupra stării și
comportamentului copilului. Asigurați-vă că există supraveghere adecvată de fiecare dată.

Festivități / Evenimente / Activități școlare

Luați măsuri pentru a vă asigura că elevul nu se simte lăsat pe dinafară în timpul pauzei, al
activităților din școală sau din afara ei. Dacă elevul este condiționat de limite fizice, asigurați
elevului:
- un rol alternativ, cum ar fi manager de echipament sau antrenor pentru
activități de interior ;
- activități alternative pe timpul pauzei, cum ar fi o bancă a prieteniei pe care să
stea și să se întâlnească cu colegii.
[Referință: http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html]

Achiziții ale școlii

1. Dotați școala cu tablete și computere pentru ca profesorii și elevii să poată folosi tehnologia
pentru a-i motiva pe elevii cu sindrom Down și a le dezvolta încrederea. Cei mai mulți elevi
sunt încrezători când folosesc tehnologia curentă (telefoane mobile, tablete) prin urmare,
acest demers le va spori motivarea.

2. Asigurați training TIC profesorilor, astfel încât profesorii să fie capabili să folosească
tehnologia cu acești elevi. Profesorii trebuie să poată folosi tehnologia TIC înainte de a o
folosi în procesul de predare (Jung, 2005). Explorați cine este responsabil pentru formarea
profesorilor pentru diverse subiecte și strategii, cum ar fi, software și aplicații care pot fi de
ajutor elevilor pe parcursul angajamentului școlar și pot să le alimenteze abilitățile sociale.
Unelte software folositoare pot fi considerate următoarele: Clicker5 and Widgit Software.

3. Dotați clasele cu resurse și materiale care corespund nevoilor individuale ale elevilor, cum
ar fi planificări vizuale, muzică relaxată, un radio, scris pe nisip sau mingi moi.
 www.idecide-project.eu

4. Aranjați clasa pentru a face față nevoilor elevilor în ceea ce privește deficiențele acustice,
vizuale sau de atenție. Fiți atenți dacă elevul necesită aparat auditiv sau sistem FM.
Note: Sistemele FM sunt aparate wireless pentru asistarea auzului care potențează
aparatele auditive, implanturile cohleare și de asemenea, sunt de ajutor pentru cei are nu
aud bine.

[Referință:
http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/down_syndrome.html]

Suport elevi
1. Într-o excursie școlară, asigurați-vă că elevul va fi însoțit de un asistent de predare – acesta
va trebui să anunțe în avans orarul astfel încât să fie pregătiți în cazul unei schimbări în
rutina lui.

2. Furnizați suport adițional în clasă, de exemplu, prezența unui asistent de predare.

Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice

1. Instituiți o cultură a incluziunii în cadrul școlii: organizați workshop-uri și seminarii cu cadre
universitare și agenții de contact care pot oferi training. Acestea le vor fi de folos
profesorilor pentru a înțelege aspecte ale incluziunii și vor crește gradul de conștientizare cu
privire la sindromul Down, aplicând practici incluzive care vor contribui la sporirea abilităților
sociale și academice (Hoppey, & McLeskey, 2013). Exemplu de practică incluzivă: implicați
toți elevii în procesul de învățare și introduceți strategii de diferențiere în activitatea de
predare. Un demers diferențiat este ca toți elevii să creeze un video – asigurați-vă că elevul
este implicat în sarcina respectivă împreună cu colegii.

2. Organizați evenimente/formări la universitatea locală atât pentru profesori, cât și pentru

studenți (Ainscow, Booth & Dyson, 2004), cu cadre universitare și departamente care sunt
specializate în domeniu. Acestea îi vor ajuta pe profesori să afle despre materiale și practici
legate de abilități cognitive și să le aplice pe proprii lor elevi. Focalizați formarea pe zone de
interes specifice care îi privesc pe acești elevi. De exemplu, o parte a trainingului poate fi
despre elemente vizuale care pot facilita înțelegerea (de exemplu, limbajul semnelor,
pictograme) și pe un timp suplimentar de lucru
(http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/). O altă arie se poate focaliza pe modul
în care pot fi folosite probele contratimp pentru elevii cu dizabilități intelectuale
(http://www.learnalberta.ca/content/inmdict/html/).

Tehnologie
Dotați școala cu tablete și computere pentru ca profesorii și elevii să poată folosi tehnologia
pentru a-i motiva pe elevii cu sindrom Down și a le dezvolta încrederea. Cei mai mulți elevi
sunt încrezători când folosesc tehnologia curentă (telefoane mobile, tablete) prin urmare,
acest demers le va spori motivarea.
 www.idecide-project.eu

Literatură de specialitate
Definiție: Termenul sindrom se referă la un număr de simptome sau caracteristici care apar
împreună și furnizează trăsăturile definitorii ale unei boli sau condiții. Sindromul Down și sindromul
X fragil sunt cele mai comune două cauze genetice ale dizabilităților intelectuale (Roberts et al.,
2005).

Sindromul Down: Cauzat de o anormalitate cromozomială; cea mai comună din cele trei tipuri
majore este trisomia 21 , în care cel de-al 21-lea set de cromozomi este un triplet, mai degrabă decât
dublet. Cel mai adesea se manifestă la nivel moderat de dizabilitate intelectuală, deși anumiți indivizi
parcurg gama dintre nivel ușor și sever. Afectează 1 din 691 nou-născuți care trăiesc; incidența
sindromului Down crește cu vârsta mamei la aproximativ 1 din 30 pentru femei care au vârsta de 45
de ani.

Caracteristici ale sindromului Down: Este cea mai cunoscută și cercetată condiție biologică asociată
cu dizabilitatea intelectuală; estimată ca responsabilă pentru 5%–6% din totalitatea cazurilor.
Trăsături fizice caracteristice: statură mică, plată, față lată cu urechi și nas mici; ochi migdalați
ascendenți; gură mică cu buza superioară proeminentă, limba atârnată poate cauza probleme în
articularea cuvintelor, hipotonie (musculatură flască); disfuncții ale inimii; susceptibilitate de
îmbolnăvire a urechilor și infecții respiratorii. Persoanele mai în vârstă au un risc ridicat de boală
Alzheimer.

Sursă: Heward, W. L. (2013). Exceptional children: An introduction to special education. Pearson

College Div

Site-uri web și rapoarte UE

www.downs-syndrome.org.uk
www.nads.org/
www.edsa.eu/
https://aaidd.org
www.aamr.org

Referințe

Ainscow, M., Booth, T., & Dyson, A. (2004). Understanding and developing inclusive practices in schools: a collaborative action research
network. International journal of inclusive education, 8(2), 125-139.

Baylis, P., & Snowling, M. J. (2012). Evaluation of a phonological reading programme for children with Down Syndrome. Child Language
teaching and therapy, 28(1), 39-56.

Beck, J., Broers, J., Hogue, E., Shipstead, J., & Knowlton, E. (1994). Strategies for functional community-based instruction and inclusion for
children with mental retardation. Teaching Exceptional Children, 26 (2), 44–48.

Browder, D. M. (2001). Curriculum and assessment for students with moderate and severedisabilities . New York: Guilford.

Browder, D. M., & Spooner, F. (2011). Teaching students with moderate and severe disabilities. New York, NY: Guilford.

Browder, D. M., Ahlgrim-Delzell, L., Courtade, G., Gibbs, S., & Flowers, C. (2008). Evaluation ofthe effectiveness of an early literacy
program for students with significant disabilities. Exceptional Children, 75 , 33–52.
 www.idecide-project.eu

Browder, D. M., Ahlgrim-Delzell, L., CourtadeLittle, G., & Snell, M. E. (2006). General curriculum access. In M. E. Snell & F. Brown (Eds.),
Instruction of students with severe disabilities (6th ed., pp. 489–525). Upper Saddle River, NJ: Merrill/Pearson.

Browder, D. M., Ahlgrim-Delzell, L., Spooner, F., Mims, P. J., & Baker, J. N. (2009). Using time delay to teach literacy to students with
severe developmental disabilities. Exceptional Children, 75 , 343–364.

Browder, D. M., Mims, P., Spooner, F., Ahlgrim-Delzell, L., & Lee, A. (2008). Teaching elementary students with multiple disabilities to
participate in shared stories. Research and Practice for Persons with Severe Disabilities, 33, 3-12.

Burgoyne, K., Duff, F. J., Clarke, P. J., Buckley, S., Snowling, M. J., & Hulme, C. (2012). Efficacy of a reading and language intervention for
children with Down Syndrome: a randomised controlled trial. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 53(10), 1044-1053.

Hoppey, D., & McLeskey, J. (2013). A case study of principal leadership in an effective inclusive school. The Journal of Special Education,
46(4), 245-256

Jung, I. (2005). ICT-Pedagogy Integration in Teacher Training: Application Cases Worldwide. Educational Technology & Society, 8(2), 94-
101.
McCaleb, S. P. (2013). Building communities of learners: A collaboration among teachers, students, families, and community. Routledge.

Mechling, L. C. (2007). Assistive technology as a self-management tool for prompting students with intellectual disabilities to initiate and
complete daily tasks: A literature review. Education and Training in Developmental Disabilities, 252-269.

Mechling, L. C., Gast, D. L., & Langone, J. (2002). Computer-based video instruction to teach persons with moderate intellectual disabilities
to read grocery aisle signs and locate items. Journal of Special Education, 35, 224.

Næss, K. A. B., Melby-Lervåg, M., Hulme, C., & Lyster, S. A. H. (2012). Reading skills in children with Down Syndrome: A meta-analytic
review. Research in developmental disabilities, 33(2), 737-747.