Didactica psihopedagogiei speciale

Curs si seminar
Psihopedagogie speciala, anul III

Tema 7 Proiectarea didactica in educatia cerintelor speciale

Design (curricular) universal pentru instruire și învățare (DUI)

Designul universal pentru instruire (DUI) câştigă din ce mai multă atenţie şi este
din ce în ce mai mult aplicat de cercetătorii şi practicienii din domeniul educaţiei, la nivel de
învăţământ post-liceal / universitar. DUI înseamnă că, în locul unui design pentru elevul de
nivel mediu, se face un design pentru elevii care sunt potenţial pe mai multe niveluri în ceea
ce priveşte abilitatea, dizabilitatea, vârsta, nivelul de cunoaştere a cititului, stilul de învăţare,
limba maternă, rasa, apartenenţa etnică şi alte caracteristici. DUI se poate aplica pentru toate
aspectele procesului de instruire, inclusiv la atmosfera din clasă, interacţiunea, mediul şi
produsele fizice, metodele de predare, resursele de informare şi tehnologia, feedback-ul şi
evaluarea.

Despre DUI se poate discuta în termeni de scop, proces sau set de practici.

Scopul DUI este de a maximiza învăţarea elevilor/studenţilor / cursanţilor care

au o diversitate de caracteristici, prin aplicarea principiilor design-ului universal, în toate
aspectele care ţin de instruire (de exemplu, metode de predare, spaţii fizice, resurse de
informare, tehnologie, interacţiuni personale şi evaluare).

Procesul DUI

Pentru a pune în aplicare DUI, un profesor trebuie să ţină seamă de variaţiile

posibile în ceea ce priveşte deprinderile individuale, stilurile de învăţare şi preferinţele, vârsta,
genul, cultura, abilităţile şi dizabilităţile atunci când selectează strategii adecvate pentru a
realiza instruirea şi, apoi, să aplice design-ul universal pentru toate activităţile şi resursele
cursului. În mod special, profesorul trebuie:

1. Să identifice cursul – descrierea cursului, obiectivele de învăţare şi conţinutul

general.

2. Să definească universul. Descrierea generală a populaţiei şcolare eligibilă pentru

a se înscrie la curs, urmată de considerarea diverselor caracteristici potenţiale (de exemplu,
caracteristici legate de gen, vârstă, apartenenţă etnică şi rasă, limbă maternă, stil de învăţare şi
abilitatea de a vedea, auzi, manevra obiecte, de a citi şi a comunica).

3. Să implice elevii/studenţii/cursanţii. Considerarea perspectivelor cursanţilor cu diverse

caracteristici, conform celor identificate la Pasul 2 de mai sus, în dezvoltarea cursului.
Dacă aceste perspective nu se pot identifica direct de la cursanţi, atunci acestea se vor
 identifica cu ajutorul diferitelor programe, de exemplu, prin centrul de servicii pentru
persoane cu dizabilităţi din campus.

4. Să adopte strategiile de instruire. Adoptarea generală a metodelor şi filozofiilor

de învăţare şi predare. Integrarea acestor practici cu ghidul de design sau cu strategiile
generale pentru învăţare sau instruire.

5. Să aplice strategiile de instruire. Aplicarea strategiilor de design universal

conjugate cu bunele practici de instruire (ambele identificate la Pasul 4) referitoare la alegerea
generală a metodelor de predare a cursului, a curriculum-ului şi în evaluare. Apoi, aplicarea
design-ului universal în toate prelegerile, la toate discuţiile cu clasa, la lucrul în grup, la fişele
de lucru, la conţinutul predat cu ajutorul calculatorului, la laboratoare, la activităţile din teren,
la instrumentele de evaluare şi la alte activităţi teoretice şi materiale pentru a maximiza
învăţarea cursanţilor având diversitatea de caracteristici identificate la Pasul 2.

6. Să planifice adaptările. Identificarea procedurilor pentru a rezolva problemele de

adaptare pentru care design-ul cursului nu oferă, în mod automat, acces deplin.

7. Să evalueze. Monitorizarea eficienţei instruirii prin observare şi feedback de la

studenţii / cursanţii cu caracteristicile identificate la Pasul 2, evaluarea învăţării şi modificarea
cursului, după cum este necesar.

Practicile DUI

Principiile design-ului universal (DUI), elaborate de Centrul pentru design universal (CAST-
infiintat în 2009) încurajează realizarea de produse şi medii care să promoveze:

- utilizarea echitabilă
- flexibilitatea de utilizare
- utilizarea simplă şi intuitivă
- informaţia perceptibilă
- toleranţa la eroare
- efortul fizic redus
- dimensiuni şi spaţiu pentru abordare şi utilizare.
Un concept înrudit, dar mai specific, design-ul general al învăţării (DUÎ) oferă „un
cadru de design al curriculum-ului care să permită tuturor indivizilor să acumuleze cunoştinţe,
deprinderi şi entuziasm pentru învăţare. DUÎ oferă un suport generos pentru învăţare şi reduce
barierele curriculare menţinând, în acelaşi timp, standarde de realizare/ reuşită ridicate pentru
toţi.

Ghidul DUÎ, realizat de CAST, promovează elaborarea unui curriculum care să

includă opţiuni pentru: (1) percepţie, (2) limbaj, expresii şi simbolistică, (3) comprehensiune,
(4) acţiune fizică, (5) deprinderi de exprimare şi fluenţă / cursivitate, (6) funcţii de execuţie,
(7) captarea interesului, (8) efort susţinut şi persistenţă şi (9) auto-adaptare.
 Atmosfera din clasă

Adoptarea unor practici care să reflecte valorile superioare care ţin de diversitate
şi incluziune.

• Oricine să se simtă bine-venit

Crearea unui mediu primitor pentru toţi elevii/studenţii/cursanţii. Încurajarea

schimbului / împărtăşirii multiplelor perspective. Respect reciproc.

• Evitarea stereotipurilor

Oferire de instruire şi sprijin pe baza performanţei şi solicitărilor

studenţilor/cursanţilor şi nu, pur şi simplu, pe baza unor presupuneri că membrii unui grup (de
exemplu, elevii/studenţii/cursanţii cu diverse tipuri de dizabilităţi sau care aparţin unui anumit
grup etnic sau unei rase) au în mod automat performanţe bune sau slabe sau necesită un
anume tip de asistenţă.

• Abordabilitate şi disponibilitate

Cunoaşterea numelor cursanţilor. Ascultarea tuturor întrebărilor care se pun în

clasă şi în afara clasei, identificarea punctului de vedere a studentului / cursantului şi oferirea
unui răspuns la aceste întrebări, cu răbdare. Respectarea programului / orarului de lucru,
încurajarea studenţilor/cursanţilor să vină la întâlnirile programate şi oferirea de alternative,
dacă programul studentului/cursantului nu se potriveşte cu acest program; considerarea
posibilităţii de a avea un student / cursant instructor care să îndeplinească cerinţele cursului;
de asemenea, disponibilitatea de a comunica ulterior on-line.

• Motivarea tuturor elevilor/studenţilor/cursanţilor

Folosirea de metode şi de materiale care să-i motiveze pe studenţi/cursanţi şi

care să fie relevante pentru diversitatea de caracteristici de vârstă, gen şi cultură ale
studenţilor/cursanţilor.

• Adresarea nevoilor individuale în manieră incluzivă

Încurajarea elevilor să accepte întâlniri cu profesorul pentru a discuta adaptările

legate de dizabilitate şi de alte nevoie de învăţare, atât în ceea ce priveşte programa, cât şi
orele de curs. Evitarea segregării sau stigmatizării oricărui student/cursant prin a atrage
nejustificat atenţia asupra diferenţei (de exemplu, asupra dizabilităţii), sau prin divulgarea
unei informaţii confidenţiale (de exemplu, cerinţa specială a unui student/cursant pentru o
anume adaptare), cu excepţia cazului când chiar elevul în cauză este cel care o comunică
celorlalţi studenţi / cursanţi. Trebuiea realizata o comunicare eficientă cu asistenţii (asistenţii
pentru predare - AP) referitoare la respectiva adaptare.

 Interacţiunea
Încurajarea constantă şi interacţiunea eficientă dintre cursanţi şi cadrul didactic
şi asigurarea că metodele de comunicarea sunt accesibile pentru toţi studenţii/cursanţii.
• Promovarea comunicării eficiente

Folosirea de metode de predare interactive. Orientare cu faţa spre clasă, vorbire

clară, utilizarea unui microfon, dacă e cazul, contact vizual cu elevii. Completarea contactului
prin comunicare personală on-line. Folosirea unui limbaj clar, evitarea folosirii inutile de
termeni argotici şi de noţiuni complexe, folosirea numelui studentului în toate tipurile de
comunicare: electronică, în scris şi în comunicare directă.

• Interacţiuni accesibile pentru toţi elevii/studenţii/cursanţii

De exemplu, organizarea unei teleconferinţe, numai dacă pot participa toţi

cursanţii, având în vedere abilităţile lor de auz, vorbire şi posibilităţile de a se participa,
precum şi restricţiile lor de program. De asemenea, solicitarea ca acel grup restrâns să
comunice astfel încât metodele de comunicare să fie accesibile pentru toţi membrii grupului.

• Încurajarea învăţării prin cooperare / colaborare

Atribuirea de sarcini de lucru în grup pentru realizarea cărora studenţii/cursanţii

trebuie să se sprijine unii pe ceilalţi şi care să implice deprinderi şi roluri diferite. Încurajarea
diferitelor modalităţi prin care cursanţii să interacţioneze unii cu ceilalţi (de exemplu, discuţii
în clasă, lucru în grup comunicare on-line sau prin utilizarea internetului). Insistenţă pentru
participarea tuturor cursanţilor şi facilitarea participării acestora, după este necesar.

Mediul fizic şi produsele

Asigurarea că clădirile, activităţile, materialele şi echipamentul sunt accesibile şi

utilizabile din punct de vedere fizic pentru toţi cursanţii şi că orice elev sau cursant, cu orice
potenţială caracteristică, are acces şi le poate utiliza în condiţii de siguranţă.

Asigurarea accesului fizic în clădiri

 Utilizarea unor săli de clasă, laboratoare, spaţii de lucru, în interior şi în exterior,

care sunt accesibile pentru persoane cu o diversitate de abilităţi fizice.

 Aranjarea / organizarea spaţiilor de instruire pentru a maximiza incluziunea şi

confortul. Aranjarea băncilor / scaunelor astfel încât să încurajeze participarea, asigurând
vizibilitate maximă către instructor şi materiale vizuale; aranjamentul trebuie să asigure
spaţiul necesar pentru fotolii rulante, pentru asistenţi, interpreţi în limbajul semnelor şi pentru
dispozitivele tehnice asistive / de sprijin. Minimalizarea elementelor de distragere pentru
studenţii/cursanţii cu diverse probleme de atenţie (de exemplu, amplasare grupurilor mici în
zone cu mai multă linişte). Încurajare / recomandări făcute pentru administratori să aplice
principiile DU în design-ul şi renovarea clădirilor.

 Asigurarea că oricine poate utiliza echipamentele şi materialele. Minimizarea

efortului fizic, care nu este neapărat necesar, şi oferirea de alternative pentru a putea folosi -
având abilităţi diferite - echipamentele, clanţele / mânerele, sistemele de închidere, dulapurile
şi sertarele, de la diverse înălţimi / distanţe, cu o mână şi de către studenţii/cursanţii
stângaci/dreptaci. Folosirea de etichete, cu scris mare şi clar, pentru butoanele echipamentelor
de laborator şi altor materiale didactice, folosirea de simboluri şi cuvinte. Oferirea de
instrucţiuni clare, simple – verbale sau tipărite - cu privire la funcţionare şi utilizare.

 Asigurarea siguranţei / protecţiei. Considerarea impactului anumitor dizabilităţi

în situaţii de urgenţă. Elaborarea de proceduri pentru orice potenţiali studenţi/ cursanţi,
inclusiv pentru cei nevazatori, surzi sau în fotolii rulante. Etichetarea echipamentului de
protecţie în termeni simpli, cu litere de dimensiuni mari, în locuri unde să fie vizibile, dintr-o
diversitate de unghiuri. Transmiterea instrucţiunilor de protecţie, verbal sau în scris.

Strategii si metode de instruire

Utilizarea de metode de instruire multiple, care să fie accesibile pentru toţi cei care învaţă.

• Selectarea unui curriculum flexibil

Selectarea manualelor şi a altor materiale curriculare care să vină în

întâmpinarea cerinţelor cursanţilor cu diverse abilităţi, interese, stiluri de învăţare şi
preferinţe. Folosirea de materiale curriculare care să fie bine organizate, care să accentueze
elementele importante, care să ofere surse de obţinere de cunoştinţe, care să includă glosare şi
indexuri, care să aibă titluri de capitole, întrebări pentru studiu şi exerciţii practice.
Considerarea unor materiale bazate pe tehnologie care să ofere feed-back, informaţii generale,
vocabular şi alte tipuri de informaţii care se bazează pe răspunsurile studenţilor/cursanţilor.

• Relevanţa contextului. Amplasarea învăţării în context

Incorporarea de numeroase exemple şi perspective pentru a face conceptele

specifice relevante pentru persoane cu diverse caracteristici de vârstă, abilitate, gen,
apartenenţă etnică, rasă, statut socio-economic şi interese.

• Asigurarea / oferirea de suport cognitiv

Prezentarea în rezumat a principalelor puncte, oferirea de informaţii generale şi

contextuale şi care să stimuleze elevii/studenţii/cursanţii. Oferirea de materiale / instrumente
cu care să lucreze (de exemplu, sublinieri, notiţe, rezumate, ghiduri de studiu, materiale de
prezentare vizuale cu spaţiu pentru însemnări / notiţe) şi alte materiale ca suport cognitiv, pe
suport de hârtie sau în format electronic. Oferirea de opţiuni pentru a acumula informaţii
generale, vocabular şi exerciţiu practic.

• Oferirea de posibilităţi multiple de acumulare de cunoştinţe

Utilizarea unor multiple modalităţi de a transmite conţinutul şi, dacă este

posibil, să se permită cursanţilor să aleagă mai multe variante de însuşire / învăţare a
conţinutului. Variantele ce trebuie considerate sunt: prelegeri, învăţare în colaborare, discuţii
în grupuri restrânse, activităţi practice directe, resurse care implică folosirea internetului,
software educaţional şi activitate practică în teren.

• Transmiterea de instrucţiuni în mod clar şi într-o diversitate de moduri

 Oferirea de instrucţiuni – atât verbal, cât şi în format tipărit /scris. Repetarea de
către studenţi / cursanţi a instrucţiunilor pentru a fi siguri că sunt înţelese.

• Fiecare metodă de predare trebuie făcută accesibilă pentru fiecare cursant

Considerarea unei diversităţi de abilităţi, interese, stiluri de învăţare şi experienţe

anterioare atunci când se foloseşte / aplică practic fiecare metodă de instruire pentru a asigura
participarea tuturor studenţilor/cursanţilor. De exemplu, se vorbeşte simultan cu prezentarea
vizuală a conţinutului.

• Folosirea de materiale didactice de sprijin – vizuale şi tactile – de dimensiuni mari.

Utilizarea de materiale manevrabile pentru a demonstra / susţine conţinutul transmis.

Materialele de sprijin vizuale se realizează în dimensiuni mai mari, în limită rezonabilă, (de
exemplu, utilizarea de litere/caractere de dimensiuni mari, îngroşate, pe ecrane libere de orice
alte imagini şi utilizarea unui calculator pentru a mări imaginile mici).

Resurse şi tehnologie pentru informare

Asigurarea că materialele, însemnările şi alte resurse de informare pentru curs

sunt captivante, flexibile şi accesibile pentru toţi studenţii/cursanţii.

Feedback

 Oferirea de feedback în manieră constantă şi în mod regulat

 Oferirea de feedback constant şi de posibilităţi de corectare
Cursanţilor li se va da posibilitatea să predea eşalonat un proiect mare pentru
feedback din partea instructorului, înainte de termenul de predare a proiectului final.
Oferirea de posibilităţi pentru a corecta erorile prin reprogramarea termenelor de
predare a proiectelor sau la examene. Solicitarea de feedback din partea colegilor
profesori, dacă e cazul. Solicitarea de feedback din partea elevilor /studentilor/
cursanţilor cu privire la eficacitatea cursului.

Adaptare după: Acces egal: Design universal pentru instruire (DUI). Punctede
referinţă pentru predarea incluzivă, de Sheryl Burgstahler, Ph.D.
(http://www.washington.edu/doit/Brochures/PDF/equal_access_udi.pdf)