UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GRIGORE T.

POPA”
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALA
DISCIPLINA BIOMATERIALE II (POLIMERI SINTETICI)

Obținerea copolimerului poli(stiren-anhidridă maleică) prin polimerizare

radicalică, procedeul soluție suspensie

Scopul lucrării
Scopul lucrării constă în însușirea metodei de obținere a copolimerilor prin
polimerizare radicalică, procedeul soluție suspensie. În cadrul lucrării de laborator se va
sintetiza copolimerul poli (stiren-anhidridă maleică) care, ulterior, va fi utilizat pentru
prepararea unui hidrogel superabsorbant cu aplicații biomedicale.

Considerații teoretice
Copolimerizarea radicalică a fost studiată la început doar prin prisma legilor ce o
guvernează, dar în prezent nu există domeniu de utilizare în care copolimerii să nu se impună
în defavoarea homopolimerilor tradiționali, datorită proprietăților chimice, fizice, mecanice și
de prelucrabilitate superioare ale acestora. Prin copolimerizare s-a extins mult gama
materialelor polimerice și datorită faptului că la aceste procese se pretează și o serie de
monomeri care nu pot homopolimeriza (olefine 1,2-disubstituite, SO2 etc.). Totodată, s-a
reușit ameliorarea unor carențe specifice homopolimerilor uzuali și a fost extinsă aria de
utilizare a polimerilor sintetici în cele mai variate sectoare ale tehnicii contemporane.
În domeniul biomedical copolimerii au numeroase utilizări, în special în industria
farmaceutică (tab.1). O serie de copolimeri vinilici (H2C=CH- radical vinil) sau derivați ai
acestora au proprietați biologic active (tab. 2) [1,2].
Copolimerizarea este reacția de obținere a compușilor macromoleculari care constă în
polimerizarea simultană a doi sau mai mulți monomeri, numiți comonomeri, iar produsul
rezultat poartă denumirea de copolimer.
Copolimerul nu reprezintă un amestec al celor doi sau mai mulți homopolimeri care ar
rezulta din polimerizarea separată a monomerilor, ci fiecare macromoleculă de copolimer
formată în urma reacției de copolimerizare conține unitățile structurale ale comonomerilor
din amestecul inițial de reacție (substrat) [3].

1
 Tab. 1 Copolimeri utilizați în industria farmaceutică
Copolimer
Acetat de vinil-acid crotonic
Acetat de vinil-clorură de vinil
(Acetat de vinil-acid crotonic)-etil
hexilmaleat
Stiren-anhidridă maleică
Alcoxivinil-anhidridă maleică
Eter vinilic-anhidridă maleică
Alcool vinilic-vinilamină
Poli(tetrafluoretilena)-clormetil stiren
Utilizare
Excipient pentru comprimate
Excipient pentru capsule
Agenți de acoperire gastrosolubili
Agenți de acoperire enterosolubili
Prepararea capsulelor
Filme gastro-rezistente
Compuși ionici medicamente-polimeri
Suporturi pentru sinteza peptidelor

Tab. 2 Copolimeri vinilici cu proprietăți biologic active

Copolimer Acțiune farmacodinamică
Alcool vinilic+anhidridă maleică tratat cu
Bacteriostatică
8-hidroxichinolină sau acriflavină
Vinil-pirolidonă+acid izonicotinic
Vinil-pirolidonă+acid N-acriloil, N-metacriloil, N-
Tuberculostatică
crotonoil-p-aminosalicilic
Vinil-pirolidonă+acroleină sau anhidridă maleică tratat
cu ampicilină sau levomicetină
Alcool vinilic+succinamidă tratat cu oleandomicină Antimicrobiană
Alcool vinilic+vinil-pirolidonă esterificat cu lactona
Anticoagulantă
acidului pelentanic
Vinil-pirolidona+crotonoil-novocaină Anestezică
Vinil-pirolidonă+vinil-oleat Antisclerotica
Vinil-pirolidonă+vinil-hidrochinonă
Antitumorală
Anhidridă maleică+eter vinilic
Vinil-pirolidonă+acid crotonic și insulină Hipoglicemică

Schematic, procesul copolimerizării monomerilor M1 și M2 poate fi reprezentat astfel:

2
 nM1+mM2  --M1- M2- M2- M1- M1- M2- M1-M2- M1- M1—
Mecanismul unei copolimerizări binare (între doi comonomeri) este similar cu al
polimerizărilor și cuprinde aceleași trei etape: etapa de inițiere, etapa de propagare și etapa de
întrerupere [4,5]:
1. Etapa de inițiere:

I2 2I.
I. + M1 I M1.
I. + M2 I M2.

în care: I2 – inițiator; M1 și M2– comonomerii;

I, I-M1, I-M2 – radicali ai inițiatorului, respectiv ai comonomerilor;
2. Etapa de propagare:
k11
M1. + M1 M1. v11=k11[M 1.][M 1]
k12
M1. + M2 M2. v12=k12[M1.][M2]
k21
M2. + M1 M1. v21=k21[M2.][M1]
k22
M 2. +M 2 M2. v22=k22[M2.][M2]

în care: -M1, -M2, - radicali monomerici cu un monomer final M 1 respectiv M2;

3. Etapa de întrerupere:
a) prin recombinare:

M1. + .M 1 M1 M1

M2. + .M2 M2 M2

M1. + .M2 M1 M2

b) prin disproporționare:

M1. + .M1 M1 + M1

M1. + .M2 M1+M2

M2. + .M2 M2 +M2

Ecuații de compoziție
În catena copolimerului format, comonomerii au o distribuție aleatorie, dar raportul
lor în compusul macromolecular este determinat de capacitatea de reacție a monomerilor și

3
de raportul concentrațiilor lor în substrat. Deoarece compoziția copolimerilor în comonomerii
constituenți și modul lor de dispunere în catena macromoleculară determină proprietățile
copolimerilor s-a impus necesitatea găsirii unei relații între compoziția amestecului de
comonomeri numit și substrat și cea a copolimerilor. O astfel de relație, numită ecuație de
compoziție Mayo și Lewis, permite precizarea compoziției substratului care va conduce la un
copolimer de o anumită compoziție dorită [4,5].
Pentru a putea deduce ecuația de compoziție Mayo și Lewis se fac următoarele
ipoteze simplificatoare:
1. Ambii comonomeri reacționează prin același mecanism bimolecular.
2. Concentrația macroradicalilor este staționară.
3. Reacția decurge în mediu omogen, deci concentrația comonomerilor în zona de reacție
este egală cu concentrația din întregul sistem. Din acest motiv, ecuația nu se poate aplica
riguros la copolimerizările în emulsie și în soluție-varianta precipitată.
4. Viteza relativă de reacție a fiecăruia dintre macroradicali cu cei doi comonomeri depinde
numai de natura ultimei unități comonomere încatenată în macroradical, deci ecuația de
compoziție va corespunde numai modelului terminal.
5. Toate reacțiile de creștere sunt ireversibile.
6. Comonomerii se consumă numai în reacțiile de creștere.
Pe baza acestor ipoteze și a mecanismului de reacție descris anterior, ecuația de
compoziție are forma:
d[ M 1] [ M 1] r 1[ M 1]  [ M 2]
 * (1)
d [ M 2] [ M 2] r 2[ M 2]  [ M 1]
în care:
r1=k11/k12 și r2=k22/k21 sunt rapoarte de reactivitate.

Reprezentarea grafică a ecuațiilor de compoziție se numește diagramă de compoziție.

Pentru a obține un copolimer echimolecular, condiția necesară este :
d[ M 1 ]
1 (2)
d [M 2 ]
Înlocuind ecuația (2) în (1) și după câteva transformări algebrice simple, se obține
ecuația:

4
 1
2
[ M 1 ]  r2 
f    (3)
[ M 2 ]  r1 
Ecuația de mai sus arată că, cel puțin teoretic, pentru orice sistem binar de monomeri
există o anumită compoziție a substratului, care va determina formarea copolimerilor
echimoleculari. Distribuția unităților structurale pentru astfel de copolimer nu este alternantă,
ci are un caracter statistic.
Pentru un sistem binar „ ideal “ (r1 = r2 = 0) ar trebui sa se obțină un copolimer
echimolecular cu structura alternantă, indiferent de compoziția substratului, sau de conversie.
O alta implicație a faptului că cele două rapoarte de reactivitate sunt nule este aceea că cei doi
monomeri nu pot homopolimeriza, dar copolimerizarea acestora este posibilă.
Pentru a explica interdependența între structura monomerilor și reactivitatea acestora,
se iau în considerație factorii polari, sterici și de rezonanță. Cel mai cunoscut sistem ce
conduce la obținerea de copolimeri alternanți (copolimeri în care unitățile monomerice
alternează) este cel alcătuit din stiren și anhidridă maleică. Câteva valori ale rapoartelor de
reactivitate sunt prezentate în tabelul 3.
Tab. 3 Rapoarte de reactivitate pentru perechea stiren (M1)-anhidridă maleică (M2)
r1 r2 Temperatura, C
0.0420.008 0 80
0.02 0 60
0.097 0 50

Cei doi monomeri au polarități opuse. Deoarece stirenul poate homopolimeriza, k11
are o valoare importantă și în consecință r1  0. Cu toate acestea, studiile cu privire la
structură arată că se obține un copolimer alternant.

Materiale și aparatură
-Balon cu trei gâturi de 250 ml
- Agitator
- Refrigerent ascendent
- Baie de apă

5
 - Termometru
- Instalație de filtrare la vid
- Benzen
- Anhidridă maleică
- Stiren
- Peroxid de benzoil (POB)

Fig. 1 Schema instalației de sinteză a copolimerului stiren-anhidridă maleică

Modul de lucru
Obținerea copolimerului poli(stiren-anhidridă maleică) (SAM) prin procedeul soluție-
suspensie se caracterizează prin aceea că ambii comonomeri sunt solubili în mediul de reacție
(benzen), iar produsul de reacție (copolimerul format) este insolubil. Schema instalației de
sinteză a copolimerului poli(stiren-anhidridă maleică) este prezentată în figura 1.

Atenție !

Atât benzenul cât și stirenul sunt substanțe toxice foarte volatile și inflamabile.
Manipularea lor se va face numai sub nișă.

Mai întâi stirenul se spală cu soluție de hidroxid de sodiu 5 % pentru îndepărtarea

inhibitorului. În acest sens se iau parți egale de monomer și soluție de NaOH care se introduc
într-o pâlnie de separare și apoi se agită. Faza apoasă, cu densitate mai mare, va fi în partea
inferioara a pâlniei de separare și se elimină. Operația se repetă de 3 ori. Apoi, în balonul cu

6
trei gâturi de 250 ml se introduc 90 ml benzen (utilizat ca mediu de reacție) în care se dizolvă
4.85g anhidridă maleică. Separat se prepară o soluție de 0,2 g peroxid de benzoil în 5,15 g
stiren (spălat anterior cu hidroxid de sodiu 5 %). Se pornește agitarea și se încălzește sistemul
la 80C cu ajutorul unei băi de apă. După 1,5 - 2 ore reacția se oprește și copolimerul se
filtrează la vid apoi se usucă în etuvă la temperatura de 60C pentru îndepărtarea completă a
benzenului.

CHESTIONAR
1. Precizați câteva aplicații ale copolimerilor în domeniul biomedical.
2. Definiți procesul de copolimerizare.
3. Care este utilitatea ecuațiilor de compoziție ?
4. De ce procedeul de obținere a copolimerului stiren – anhidridă maleică în benzen
se numește „ solutie – suspensie “ ?

BIBLIOGRAFIE
1. Henry S.M., El-Sayed M. E. H., Pirie C.M., Hoffman A.S., Stayton P.S.. pH-
Responsive Poly(styrene-alt-maleic anhydride) Alkylamide Copolymers for
Intracellular Drug Delivery. Biomacromolecules, 7 (8), pp 2407–2414, 2006.
2. Sarı A., Alkan C., Karaipekli A., Önal A.. Preparation, characterization and
thermal properties of styrene maleic anhydride copolymer (SMA)/fatty acid
composites as form stable phase change materials. Energy Conversion and
Management, 49, 2, 373-380, 2008.
3. Cobianu, N., Vasilescu, D.S. – Copolimerizarea, Editura Tehnica, Bucuresti, 1984
4. Ratner B., Hoffman A.S., Schoen F.J., Lemons J.E., Biomaterials Science,
Elsevier Academic Press, London, 2004;
5. Ravve A., Principles of polymer chemistry, Ed.Plenum Publishers, New York,
2000.