TEHNOLOGII DISPONIBILE PENTRU PROCESAREA POLIMERILOR BIODEGRADABILI

Student: Grupa: Facultatea:

TEHNOLOGII DISPONIBILE PENTRU PROCESAREA POLIMERILOR BIODEGRADABILI

Polimerii (sau macromolecule pentru chimiti) sunt o repetiie a unui motiv constitutiv (sau unitate) (M), unde M= -CH2- (de exemplu). Gradul de polimerizare (n) corespunde numrului care exprim de cte ori este repetat mitivul : Mn. Lungimea caracteristic a unui lan este n jur de 1 micron. Exist polimeri supli (de exemplu, polietilena PE) precum i polimeri rigizi (ex. : poliparafenulena PpP). Scheletul polimerilor este stabilizat prin legturi chimice covalente, motiv pentru care polimerii nu se dizolv n soluii. Coeziunea ntre macromolecule este asigurat prin legturi fizice (Van der Waals sau de hidrogen), care se rup dac se nclzesc. Tab. .- Clasificarea polimerilor Cauciuc natural Celuloz naturali Colagen Lemn Os Polimeri sintetici Cauciuc sintetic Polietilen PE Polipropilen (PPRO) Compozite cu matrice polimeric

Structura chimic Arhitectura unui polimer este determinat de funcionalitatea medie F. Dac F=2 polimerul este liniar perfect ; dac 2<F<<3, atunci el posed un lan liniar ramificat, iar n cazul cnd 2,5<F<4, capt arhitectura unei reele (supl dac F este apropiat de 3 i rigid dac F este apropiat de 4). Polimerii liniari posed o anumit coeziune datorit legturilor fizice. Acetia se pot dizolva n anumii solveni. Prin nclzire, ei trec printr-o stare plastic, apoi una lichid (legturile fizice sunt rupte). Acetia sunt termoplastici (TP). Polimerii cu arhitectur de reea au coeziune indus de asemenea de legturile chimice. Nu exist pentru acetia nici solveni i nici faza de topire. Prin nclzire unele ramificaii ale reelei se aga. Acetia sunt termodurificabili (TD). Polimerii TP sunt n general reciclabili i pui uor n form sub form lichid, n timp ce polimerii TD nu sunt reciclabili i punerea lor n form prin procedee automatizate este deosebit de complex. Izomerie i configuraii : Izomeria de poziie (dac motivul este disimetric) : cap-coad : ...-CH2-CHR-CH2-CHR-CH2-CHR-... polimer regulat; cap-cap : : ...CH2-CHR-CHR-CH2-CH2-CHR-... polimer neregulat.

Stereoizometrie: n cazul unui polimer vinilic unde planul format de ctre atomul de carbon considerat este planul de referin, atunci apare o tensiune de ntindere. izomer izotactic : grupul adiional R se regsete ntotdeauna la aceeai apropiere cu planul format de atomul de carbon ; izomer sindiotactic : grupul adiional R se afl alternativ alturi de un alt plan format de ctre atomii de carbon ; izomer atactic : dispunerea aleatorie a grupului R alturi de un alt plan format de ctre atomii de carbon.

n primele dou cazuri exist o anumit tacticitate, n jur de 90%, dar niciodat 100%. Materialele care posed o tacticitate mare pot cristaliza, dar niciodat cele atactice. Proprietile lor difer funcie de gradul de tacticitate, de ex. : polipropilena (PPRO) 80% izotactic este solid la temperatura ambiant, n timp ce PPRO 100% este lichid la aceeai temperatur. Configuraia unui polimer nglobeaz cele dou izomerii.

Copolimeri i amestecuri : Copolimerii : asociaz adesea dou motive constitutive mpreun : - copolimer statistic : : ...MNNMMMMNNNMNMNMMNMNMN... (material hibrid avnd proprieti intermediare) ; - copolimer secvenial : ...MMMMMMMMMNNNNNNN... (material cu structur eterogen, care prezint proprieti asociative. - copolimer alternant : ...MNMNMNMNMN... (material foarte dificil de realizat).

Amestecuri polimerice. Amestecurile polimerice, fizic, sunt contrariul copolimerilor a cror legturi sunt chimice. Comparaia este dat n fig. .

Amestecurile sunt mai ieftine, dar nu sunt posibile dect numai n cazul n care din punct de vedere chimic cei doi polimeri sunt relativ apropiai, fiind pseudocompatibili (de ex. : dou poliamide PE sau o poliamid PE i o polipropilen PPRO).

Structura fizic :

Conformaia : Aceasta este un aranjament de atomi n jurul legturilor simple. Macromoleculele avnd legturi multiple nu au dect o singur conformaie. Dou conformaii din cele mai des ntlnite sunt : zig-zag : ex. - PE i PTFE : elicoidal :ex. PPRO, ADN, ...).

O configuraie se poate schimba prin trecere ntr-un solvent. Faze cristaline : Statistic este aproape imposibil s avem o ordine a tuturor lanurilor, fazele cristaline nefiind n totalitate asigurate. Pentru a avea cristalinitate, polimerii trebuie s aib conformaia regulat procentul de cristalinitate. Cu ct acesta este mai mare, materialul este semicristalin. Cnd este egal cu zero, pentru lanuri liniare i reele, polimerul este amorf. Dac este apropiat de 90%, ca n cazul poliacetilenei, polimerul este policristalin. Faze amorfe : Cnd sunt prezente faze amorfe exist posibilitatea unei ordini la distan mic, de aproximativ 25 . Ne aflm n acest caz n prezena unei faze amorfe rigide.

Proprietile polimerilor Proprieti termice Temperatura de utilizare a diverilor polimeri : Azot lichid Polimeri obinuii Siliconi PE, Poliepoxy 2000C Policarbonai 4000C

Polimeri termostabili Poliimide

polistiren

Uneori polimerii lucreaz la temerturile de schimbare de stare, cazuri n care se utilizeaz proprietile manifestate de acetia la aceste temperaturi.

Polimeri amorfi : n acest caz trebuie cunoscut temperatura de trecere n stare vitroas (Tv) a acestor materiale. Pentru aceasta se utilizeaz adesea analiza entalpic diferenial (A.E.D)

Fig. .- Tranziia fazelor amorfe mobile : (1) vitrificare lent : se stabilete o diferen fa de (2), o ordine local prezentat la temperatura de brisera. Pe curba (1) se observ un pic analog unui pic de fuziune. Exist polimeri total amorfi care nu au picul la T g ; ei sunt compui din faze amorfe lichide. Ordinul de mrime al Tg este dat n tab. . Tab. .- Ordinul de mrime al Tg Elastomeri -100 -20 C 'De mare difuziune' 50 180 C Termostabili 200 300 C

Polimeri semicristalini :

Ei au ntotdeauna un anumit procent de faze amorfe. Pe diagrama cp-T, fazele cristaline prezint un pic la Tc i/sau un pic de fuziune la Tm. n mod curent : Tg = Tm/1,5 (n K) (fig. )..

Proprieti mecanice n funcie de temperatura T proprietile mecanice ale polimerilor variaz mult. Mai mult, cele metastabile przint o evoluie a comportamentului lor mecanic n funcie de timpul (t). ncercri mecanice : Se disting deformaii mici (reversibile ) i deformaii mari (ireversibile).

n ultimele decenii, polimerii sintetici sunt utilizati la scara mare n multe domenii de activitate. Aceste substante macromoleculare sunt, de obicei, de origine petroliera si nu sunt biodegradabile. Oricum, resursele petroliere sunt limitate iar utilizarea polimerilor nebiodegradabili cauzeaza serioase problem mediului nconjurator. n plus, polimerii nebiodegradabili nu sunt adecvati pentru utilizarea temporara. Au fost propuse multe solutii pentru managementul deseurilor provenite din materiale plastice, cum ar fi reciclarea, incinerarea si degradarea materialelor. Prin reciclare nu se obtin produse de calitate datorita naturii heterogene a materialelor plastice. Incinerarea materialelor plastice cu eliminarea gazelor toxice si a vaporilor poate constitui un pericol pentru sanatate. Cea mai oportuna solutie o reprezinta materialele plastice biodegradabile.

n aceasta lucrare se prezinta aspectele generale legate de polimerii biodegradabili si aplicatiile compoundurilor polimerice pe baza de acid polilactic cu fibre derivate de lemn n sectorul agricol (poturi, banda pentru legarea tomatelor).

INTRODUCERE Tehnologiile de obtinere a unor noi materiale polimerice sunt foarte promitatoare din punctul de vedere al aplicatiilor: agricultura (folii, produse cu actiune ierbicida si aplicare preemergenta); bunuri de larg consum (ambalaje) cu durata determinata de viata; produse pe baza de matrici polimerice cu eliberare controlata de substanta activa (medicamente); n industrie pentru produse electrotehnice (izolatii) ; recuperarea si reciclarea deseurilor polimerice; medicina, la obtinerea de dispositive medicale, implanturi. Tendintele actuale n stiinta procesarii polimerilor sunt orientate catre: -crearea de noi tipuri de materiale cu proprietati de biodegradabilitate, biocompatibilitate, rezistenta la coroziune, flexibilitate, proprietati optice, electrice, care sa nlocuiasca materialele folosite traditional n agricultura, electronica, industrie, medicina; -posibilitatea de recuperare si reciclare a acestor materiale pentru protejarea ecosistemului. n contextul preocuparilor legate de prezervarea mediului nconjurator, recuperarea si reciclarea deseurilor din materiale plastice, nlocuirea polimerilor sintetici traditionali cu polimeri obtinuti din resurse regenerabile, ecologice, realizarea de amestecuri polimerice biodegradabile, cu aplicatii n agricultura,medicina etc. este de stricta actualitate. Deseurile de materialele plastice sunt rezistente la atacul microbian si astfel se acumuleaza cantitati mari n sol. Aceste deseuri nu ajuta la fertilizarea solului. Cea mai buna alternativa pentru deseurile de materiale plastice este sintetizarea materialelor plastice degradabile. Polimerii naturali cum ar fi amidonul, faina de lemn sunt biodegradabili, n timp ce majoritatea polimerilor sintetici nu sunt biodegradabili. Aditivii materialelor plastice, cu masa moleculara mica, cum ar fi plastifiantii si agentii de armare sunt susceptibili la atacul microbian. Acestia conduc la rigidizarea polimerului. Microbii, n schimb, elibereaza enzime oxidative nespecifice care ataca polimerul sintetic. De asemenea, degradarea graduala a polimerului natural conduce la cresterea suprafetei prin eroziune. Acest fenomen va accelera degradarea polimerului sintetic prin difuzia O2, a umezelii si a enzyme lor n matricea polimerica poroasa. Acest articol reprezinta o sinteza a consideratiilor generale despre biodegradabilitatea polimerilor, obtinerea unor polimeri biodegradabili, proprietatile si aplicatiile acestora.

1. ASPECTE GENERALE PRIVIND BIODEGRADABILITATEA POLIMERILOR Pe plan mondial este acceptata ideea ca utilizarea prelungita a polimerilor pentru aplicatii care necesita o durata de viata scurta (ambalaje, industria alimentara, chirurgie, igiena) nu este n totalitate adecvata. Aceasta nu este recomandata atunci cnd exista preocupari n legatura cu prezervarea sistemelor ecologice. Majoritatea polimerilor sintetici sunt obtinuti din resurse

petroliere si nu sunt biodegradabili. Acesti polimeri reprezinta o sursa semnificativa de poluare a mediului nconjurator atunci cnd sunt dispersati aleator n natura. Au fost propuse multe solutii pentru managementul deseurilor provenite din materiale plastice, cum ar fi reciclarea, incinerarea si degradarea materialelor. Prin reciclare nu se obtin produse de calitate datorita naturii heterogene a materialelor plastice. Incinerarea materialelor plastice cu eliminarea gazelor toxice si a vaporilor poate constitui un pericol pentru sanatate. Cea mai oportuna solutie o reprezinta materialele plastice degradabile. Datorita preocuparilor privind protectia mediului nconjurator si nevoilor pentru dezvoltarea durabila din ultimii ani s-au efectuat cercetari relevante pentru producerea de sisteme polimerice biodegradabile. Polimerii biodegradabili sunt studiati si utilizati ntr-un numar foarte mare de aplicatii, cum ar fi: amb alaje, filme, fibre, straturi protectoare pentru hrtie si textile, aplicatii medicale pentru suture chirurgicale, implanturi, matrici pentru sisteme cu eliberare controlata a unor medicamente sau principia active utilizate n domeniul agriculturii. Nu este neglijata nici introducerea lor n fabricarea de repere cu scop industrial. Obtinerea de amestecuri polimerice biodegradabile constituie o directie de cercetare prioritara si multidisciplinara, aflata n strnsa conexiune cu cercetari fundamentale n domeniul termodinamicii si compatibilizarii polimerilor, a ingineriei mediului, a biotehnologiilor.

3.1 BIOCHIMIA PROCESELOR DE DEGRADARE Biodegradabilitatea reprezinta proprietatea unui material (inclusiv cel polimeric) de a-si modifica structura sa chimico-morfologica sub actiunea diverselor specii de microorganisme .

Fig. 1. Modalitati de desfasurare a procesului de biodegradare

Continutul total de carbon (C) din polimer apare sub forma a trei produse finale (figura 1): -CO2 este produsul de respiratie al microorganismelor;

-Reziduu care ramne din polimer sau orice produs care se formeaza; -Biomasa produsa de catre microorganisme prin reproducere si crestere. Biodegradarea totala rezulta atunci cnd se ndeparteaza complet C din mediu. Reziduu este constituit din fragmente de material plastic sau metaboliti produsi n procesele de biodegradare. 3.2 POLIESTERI BIODEGRADABILI Poliesterii joaca un rol important ca materiale plastice biodegradabile datorita legaturilor ester, potential hidrolizabile. Asa cum se prezinta n figura de mai jos, poliesterii se clasifica n doua mari grupe: poliesteri alifatici (liniari) si poliesteri aromatici. Principalii poliesterii biodegradabili care se comercializeaza sunt prezentati n figura 2. Cea mai mare parte a polimerilor biodegradabili studiati apartine poliesterilor.

Fig. 2. Clase de poliesteri biodegradabili 3.3 Polimeri pe baza de acid polilactic 3.3.1 Metode de obtinere Acidul polilactic Acidul lactic [acid (2-hidroxi-propionic)] este cel mai raspndit hidroxiacid n natura, este un monomer netoxic si poate fi obtinut att pe cale chimica, ct si prin procese de fermentatie a carbohidratilor. Este obtinut din resurse regenerabile: amidon de porumb, gru, cartofi, orez, sfecla de zahar si alte produse bogate n amidon. Acidul lactic este cel mai simplu hidroxiacid cu un atom de carbon asimetric si exista n doua configuratii optic active. Izomerul-L este un intermediar al metabolismului carbohidratilor n organismul uman si animal, n timp ce enatiomerii D- si L- sunt sintetizati de catre sistemele bacteriene. Acid polilactic (PLA) este un polimer biodegradabil obtinut prin policondensarea directa a acidului lactic sau a dimerului ciclic (lactida) printr-un proces de polimerizare cu deschidere de ciclu (figura 3).

Fig. 3. Procedee de obtinere a acidului polilactic Din cauza ca policondensarea directa este un proces de echilibru pot sa apara dificultati n ndepartarea urmelor de apa, limitnd astfel obtinerea unui produs cu masa moleculara ridicata desi, exista si unele studii care folosesc policondensarea directa n prezenta unui amestec azeotrop de solvent cu punct de fierbere ridicat. Cele mai multe studii au fost orientate pe obtinerea acidului polilactic prin procedeul de polimerizare cu deschidere de ciclu a lactidei n vederea obtinerii de polimer cu masa moleculara ridicata. Cercetarile de pionierat ale lui Carothers sugereaza o metoda de polimerizare n doua faze pentru a produce polimer cu masa moleculara mare. n prima faza se formeaza lactida, un dimer ciclic a acidului lactic prin evaporarea apei rezultate n timpul procesului de formare a oligomerilor. L-acidul lactic, D-acidul lactic sau amestecul lor pot fi polimerizati la oligomerul corespunzatorde masa moleculara mica, care apoi este depolimerizat catalitic printr-un proces de transesterificare interna n lactide. n timpul polimerizarii sunt posibile formarea a trei stereoizomeri: L-lactida, D-lactida si mezo-lactida. n faza a doua, L-lactida, D-lactida, D, Llactida (50:50 amestec L si D) sau mezo-lactida dupa purificare sunt transformate prin polimerizare catalitica cu deschidere de ciclu n poliesteri corespunzatori de masa moleculara ridicata. Polimerizarea cu deschidere de ciclu poate fi realizata n topitura, masa, solutie sau emulsie avnd un catalizator care este ntotdeauna necesar pentru a initia reactia. Functie de sistemul initiator/coinitiator, polimerizarea cu deschidere de ciclu poate fi realizata prin mecanism anionic, cationic, zwiterionic, H-activ sau radicali liberi. O metoda de realizare a poliesterilor de masa moleculara mare este folosirea extenderilor de lant.De obicei, extenderii de lant sunt compusi bifunctionali de masa moleculara mica cu care creste masa polimerilor printr-o reactie rapida si nu dau produse secundare care sa contamineze polimerul rezultat. Drept extenderi de lant pentru poliesteri se folosesc: diizocianati, bisepoxizi, dianhidride, bis(2-oxazoline), bis(5,6-dihidro-4H-oxazine). Polilactida Polilactida este un polimer termoplastic biodegradabil obtinut din acid lactic. Polilactida este rezistenta la apa, dar nu poate rezista la temperaturi mari (> 55 0C). Desi este insolubila n apa, microorganismele din mediul marin pot sa o descompuna n CO2 si apa. Acest polimer se aseamana cu polistirenul, prezinta aspect lucios, dar este dur si casant si necesita modificare pentru cele mai multe aplicatii practice

(prezenta plastifiantilor conduce la cresterea flexibilitatii). Polilactida poate fi procesata ca si cele mai multe materiale termoplastice n fibre, filme, formare prin termoformare sau injectie. n procesul de fabricare a polilactidei, cerealele sunt macinate pentru extragerea amidonului. Amidonul este apoi procesat pentru producerea dextrozei nerafinate care, prin fermentare, conduce la acid lactic. Acidul lactic rezultat este condensat pentru producerea lactidei, un dimer ciclic intermediar care este utilizat ca monomer pentru obtinerea biopolimerului. Lactida este purificata prin distilare n vacuum. Apoi se supune procesului de fierbere fara solvent pentru deschiderea structurii inelului pentru polimerizare, astfel se obtine poli(lactida) (figura 4).

Fig. 4. Obtinerea polilactidei 3.3.2 Proprietati Acidul polilactic poseda multe proprietati echivalente materialelor plastice derivate din hidrocarburi, fapt ce l face adecvat pentru o serie de aplicatii. Acidul polilactic este un polimer termoplastic si se foloseste n sectorul ambalajelor, ntruct are temperatura tranzitiei sticloase de aprox.600C superioara temperaturii de folosinta a produselor. Are rezistenta la solventi si arome utilizate n domeniul alimentar si este o bariera buna pentru vapori si gaze permanente. Recentele avantaje oferite de obtinerea unui polimer cu masa moleculara nalta permite folosirea acestuia pentru obtinerea de fibre, filme, netesute, articole formate prin injectie si termoformare. Polimerii sintetizati mbina proprietatea de biodegradabilitate a acidului polilactic cu cele de stabilitate termica si rezistenta mecanica specifice poliuretanilor si poliamidelor. Supusi proceselor de biodegradare n sol prin compostare si n teste de crestere a plantelor s-a observat ca polimerii sunt complet biodegradabili si nu prezinta efecte ecocitotoxice. Proprietatile materialelor plastice pe baza de acid polilactic si amidon comparativ cu materialele plastice conventionale sunt prezentate n tabelul 1. Degradarea PLA are loc prin hidroliza grupelor ester care este un proces eterogen si decurge cu viteza mai mare n partea centrala a probei dect la suprafata. Aceasta viteza depinde puternic de structura morfologica, dimensiunea implantului biodegradabil, precum si de conditiile de reactie. Hidroliza este catalizata de catre grupele carboxil si viteza de hidroliza creste exponential n timp. Prezenta monomerului rezidual, a oligomerilor si compusilor cu greutate moleculara scazuta accelereaza puternic viteza de degradare, ntruct prezenta lor are tendinta de a creste flexibilitatea lantului si hidrofilia polimerului si furnizeaza grupe carboxilice pentru reactia autocatalitica.

3.3.3 Aplicatii

Acidul polilactic este intens studiat pentru eliberarea controlata a medicamentelor, suturi chirurgicale biodegradabile si implanturi pentru fixarea oaselor deoarece dispune de o serie de avantaje comparativ cu sistemele conventionale utilizate n terapeutica. Cnd un polimer biodegradabil este utilizat ca transportor ntr-un sistem implantabil cu eliberare de medicament, nu este nevoie de recuperarea chirurgicala a acestuia. Polimerii biodegradabili care se bucura de succes n acest moment sunt cei obtinuti din acidul lactic si acidul glicolic. Ei combina un numar mare de proprietati dorite, cea mai importanta fiind faptul ca viteza lor de degradare poate fi controlata pe un domeniu larg prin schimbareagreutatii moleculare. PLA se degradeaza la monomerul initial (acidul lactic), care este un metabolit normal n organismul uman. NatureWorks LLC, filiala Cargill, este cea mai mare companie privata din Statele Unite care obtine PLA din resurse regenerabile, cu utilizare pentru producerea ambalajelor prin termoformare, a filmelor prin extrudere si fibrelor. Capacitatea de productie este de circa 1360000 t.

Fig. 5. Compostarea ambalajelor din polilactida

Asemanator PET, PLA trebuie supus procesului de uscare, nainte de procesare. Reciclarea poate avea loc fie prin repolimerizare sau reutilizare. Produsele obtinute din polimeri pe baza de acid lactic sunt n totalitate compostabile (figura 5). Ca si PET-ul, materialele plastice obtinute din cereal permit obtinerea de sticle cu diverse forme si dimensiuni. Recipientii monostrat obtinuti din PLA pot fi realizate pe aceleasi echipamente de formare prin injectie utilizate pentru PET, fara scaderea productivitatii. Desi proprietatile de bariera ale PLA sunt mai scazute dect cele ale PET-ului, acest lucru se poate modifica prin folosirea polipropilenei. La aproximativ 400C, ncepe pierderea formei obiectelor, dar furnizorii fac progrese ferme privind obtinerea de noi grade de polimeri derivati din acidul lactic, care sa ofere materialelor plastice derivate din petrol, stabilitatea la ncalzire si astfel, gasirea de noi aplicatii, cum ar fi ambalaje pentru bauturi foarte fierbinti, sau alimente preparate la microunde. Utilizarea polimerilor biodegradabili n agricultura reprezinta un domeniu de cercetare n crestere. Chiar daca PLA este recunoscut ca fiind un bun candidat pentru materialele plastice biodegradabile, utilizarea acestuia ntr-un domeniu vast de aplicatii este limitata datorita pretului de cost. O metoda eficienta de reducere a costurilor produselor finale este de a ncorpora agenti de umplutura sau fibre n biopolimeri, astfel, reducndu-se cantitatea de material polimeric necesar. Utilizarea matricelor polimerice biodegradabile (polihidroxibutirat, acid polilactic, MaterBi) mpreuna cu fibre derivate din lemn pot avea posibile aplicatii n ambalaje si sectorul agricol (filme mulci, folii biodegradabile, banda pentru legarea tomatelor, poturi, fertilizatori, etc.). Materialele obtinute din resurse regenerabile (fibre de lemn) sunt total biodegradabile, au un cost mic si au densitatea mica [31]. n ultimul an, utilizarea materialelor derivate din resurse vegetale (faina de lemn, fibre din plante, bumbac reprocesat) a nregistrat o continua crestere. Cercetarile n acest scop au ca rezultat dezvoltarea unor tehnologii eficiente pentru prelucrarea compozitelor pe baza de resurse vegetale. Biomasa forestiera reprezinta o resursa abundenta, reutilizabila si cu pret mic care poate reprezenta o alternativa la resursele petroliere. Fibrele de lemn pot fi utilizate ca umpluturi naturale, de nlocuire a fibrelor de sticla si sintetice n productia de compozite polimerice. Procentul de fibre de lemn este limitat datorita compatibilitatii scazute cu polimerii hidrofobi.

Concluzii

Pentru managementul deseurilor provenite din materiale plastice cea mai buna solutie o reprezinta materialele plastice biodegradabile. Principalele clase de polimeri biodegradabili sunt reprezentate de poliesteri, polimeri pe baza de PLA, resurge regenerabile cum ar fi amidon, faina de lemn, etc. Materialele biodegradabile se utilizeaza cu succes n agricultura, ca banda biodegradabila pentru palisarea tomatelor si ca poturi biodegradabile folosite pentru transplantarea plantelor. Polimerii biodegradabili se pot prelucra pe utilaje conventionale, prin tehnologiile de extrudere si injectie, asemanator materialelor plastice traditionale.