UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

TEMA DE CASA LEGISLATIA MEDIULUI

POLUAREA SOLULUI

Introducere
Omul a devenit sedentar din momentul cnd a nceput s cultive pmntul. Pe msur ce populaia s-a nmulit i uneltele au fost perfecionate, suprafee tot mai extinse de terenuri cu pdure, savan sau step au fost deselenite i cultivate. Stepa Europei de Est, o bun parte din pdurile de cmpie i de podi ale Europei, pampasul sud-american i multe alte zone au devenit mari grnare ale omenirii. Azi, se apreciaz c din cele 1,5 miliarde ha luate n cultur dau producii n fiecare an numai 900 milioane ha. Dac s-ar defria, pentru agricultur, ntinsele pduri din bazinele Amazon sau Zair (Congo), acestea ar duce la distrugerea aproape ireversibil a solului, deoarece are un coninut redus de materie organic, e mult prea subire, iar ploile l-ar spla repede. Cu toate acestea, consumul de alimente la nivel mondial crete, mai ales din cauza creterii populaiei. n acest context, creterea productivitii solului este una din marile probleme pe care i le pune azi omenirea; ea decurge din cererea mereu crescnd de alimente. Studiile efectuate n cadrul O.N.U., n aceast direcie, pornesc de la prognozele privind creterea populaiei la nivel mondial i regional. Acestea indic o cretere masiv n rile n curs de dezvoltare pn prin 2025, dup care va stagna, ajungndu-se la o stabilizare prin anii 2075. Pe total, ntre 1975-2000, populaia a crescut cu 60% (mai mult ns n rile n curs de dezvoltare unde va fi de 100%). Dac la creterea numeric a populaiei adugm i creterea cerinelor, rezult c cererea de alimente va fi enorm fa de cea de azi. Astfel, dac s-ar menine numai cererea actual pe locuitor, va fi necesar n anul 2001 de 2,1 ori producia din 1970. Aceasta este desigur o sarcin enorm i ea necesit introducerea de noi terenuri n cultur i creterea productivitii solului de circa 3 ori. Chiar de s-ar menine nivelul actual se apreciaz c productivitatea solului se impune a crete cu 60% n rile dezvoltate i cu 60 100% n rile n curs de dezvoltare. Omenirea trebuie s se angajeze n ceea ce s-ar numi revoluia verde, pentru a-i satisface total nevoile alimentare. Pe de alt parte, dezvoltarea tehnicii i chimizarea, care se cer din plin angajate n creterea productivitii agricole, vor ridica tot mai multe probleme privind dezechilibrele n mediul nconjurtor i n primul rnd poluarea. De aceea, omenirea trebuie s in cont de dezvoltarea revoluiei verzi i de rezolvarea, prin studii minuioase, a aspectelor negative ce se pot ntrevedea.
2

Generalitati
Solul, ca i aerul i apa, este un factor de mediu cu influen deosebit asupra sntii. De calitatea solului depinde formarea i protecia surselor de ap, att a celei de suprafaa, cat mai ales a celei subterane. Poluarea este deosebit de evident i n cazul solului. Deeurile de tot felul care nu au fost evacuate n ape i aer acoper uscatul tocmai n locurile aglomerate unde fiecare metru ptrat este intens i multiplu solicitat, degradeaz terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uresc natura tocmai acolo unde este mai cutat pentru frumuseea ei. nc o contradicie a civilizaiei: alturi de capacitatea de a crea un mediu de viaa acceptabil, chiar i n spaiul cosmic, st rezolvarea precar a salubritii solului. Dar deeurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus aciunilor polurilor din aer i ap. ntr-adevr, solul este locul de ntlnire al poluanilor. Pulberile din aer i gazele toxice dizolvate de ploaie n atmosfer se ntorc pe sol. Apele de infiltraie impregneaz solul cu poluani antrenndu-i spre adncimi, iar rurile poluate infecteaz suprafeele inundate sau irigate. Aproape toate deeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la ntmplare pe sol. De la mucul de igar sau biletul de autobuz pn la autoturismul abandonat, de la pictura de ulei scurs din tractorul care ara cmpul pan la groapa de gunoi cu diverse deeuri, toate sunt poluri directe ale solului. n orae deeurile sunt nlturate mai mult sau mai puin sistematic. Dac nu ajung n ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitnd poluarea la suprafee mai reduse, dar exist i pericolul infiltrrii n pnza freatic. Elementele poluante ale solului sunt grupate n 3 categorii: - elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virui, parazii), eliminate de om i de animale, fiind n cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrant din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale); - elemente chimice, n cea mai mare parte de natur organic. Importana lor este multipl: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte i roztoare, sufer procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice i pot fi antrenate n sursele de ap, pe care le degradeaz; - elemente fizice care provoac dezechilibrul compoziiei solului: inundaii, ploi acide, defriri masive. n general, ploile antreneaz n uvoaie particulele pe care le desprind din pmnt, formeaz torente care spal straturile de humus i car cu ele n ape fertilitatea solului ; n urma lor, terenurile dezgolite se degradeaz, devin laterizate (acoperite cu o crust de oxizi de fier) sau podzolite (lipsite de humus), n ambele cazuri fiind neproductive i nefolositoare.
3

Apa din ploi acioneaz distructiv n general datorita efectului de iroire care se manifesta ndeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cut simpl a terenului poate n civa ani s devin o rpa a crei adncimi s ating cteva zeci de metri i ctre care converg apele colectate n cuprinsul unui bazin cu suprafaa ntins. Se ajunge, astfel, nu numai la nlturarea solului ci i la erodarea profund a rocii-mama. O cauz important a degradrii solului o reprezint irigaiile, adic tocmai acel mijloc tehnic chemat s asigure, n cele mai multe cazuri face recolte bogate, nlturnd capriciile vremii. Fcute n mod neraional, fr a ine seama de condiiile pedoclimatice specifice, acestea provoac ns salinizarea, fie excesul de ap. Un prim aspect al polurii solului l constituie reziduurile solide industriale. Un loc important printre poluanii solului dein diversele substane chimice rezultate de la ntreprinderile industriale i pesticidele folosite n cantiti excesive. Aceste substane, de fapt adevrate otrvuri, transportate de apele de ploaie, se acumuleaz treptat n sol i, ptrunznd n rdcinile i esuturile plantelor, ajung n hrana omului. Poluarea reprezint o modificare a factorilor mediului biotic i abiotic, sub aciunea poluanilor, care reprezint deeuri ale activitii umane.Poluanii sunt substane chimice (pesticide, iei, gaze, metale grele etc), factori fizici (zgomote, cldura, radiaii ionizante etc) sau biologici (microorganisme patogene). Fiind o consecin a activitii umane. Poluarea s-a amplificat pe msura creterii numerice a omenirii, a creterii necesitailor umane i a dezvoltrii de noi tehnologii. Adeseori, ntre ptrunderea poluanilor n mediu si efectele lor este un decalaj n timp i n spaiu, decalaj ce se datoreaz modului n care se desfoar procesele ecologice. Poluarea, sub toate formele ei (fizic, chimic, biologic), afecteaz ecosistemele n ansamblu i implicit comunitile de organisme. De -a lungul timpului, s-a acordat o mare atenie n special polurii chimice, ntruct efectele acesteia sunt cele mai evidente. De exemplu, ecosisteme acvatice marine (inclusiv Marea Neagr) sunt supuse polurii intense cu metale grele, compui organici de sinteza i reziduuri petroliere. Efectele acestui tip de poluare sunt amplificate de timpul ndelungat de reinere a acestor compui greu sau deloc degradabili, ce determin acumularea i creterea rapid a concentraiei lor. Ca urmare, s-au impus deja, la nivelul mondial o serie de msuri pentru limitarea acestui fenomen nociv, care afecteaz biodiversitatea sub toate formele ei.
4

Un tip aparte de poluare l reprezint poluarea genetic, care este consecina manipulrii genetice a organismelor, efectuate cu ajutorul ingineriei genetice. Scopul acestei modificri genetice este fie ameliorarea unor caracteristici morfologice i fiziologice, fie inducerea rezistentei la diferii compui chimici, factori abiotici de mediu, la parazii i la patogeni. Plantele sunt de multe ori inta modificrilor genetice, urmrindu -se creterea tolerantei la unii compui chimici, cum sunt erbicidele sau metalele grele, creterea rezistenei la boli sau duntori, adaptarea la condiii extreme de mediu si mbuntirea caracteristicilor productive. Distrugerea solului prin diverse lucrri de excavare afecteaz circa 15 mii ha, aceasta constituind forma cea mai grav de deteriorare a solului, ntlnit n cazul exploatrilor miniere la zi, ca de exemplu, n bazinul minier al Olteniei. Pretabilitatea terenurilor afectate de acest tip de poluare a sczut c u 1-3 clase, astfel ca unele din aceste suprafee au devenit practic neproductive. Acoperirea solului cu deeuri i reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a circa 18 mii ha terenuri agricole i lunci.

Poluarea Solului
Poluarea solului nseamn orice aciune care produce dereglarea funcionrii normale a solului ca mediu de via, n cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice), dereglare manifestat prin degradarea fizic, chimic, biologic a solului, care afecteaz negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bio-productiv din punct de vedere calitativ i cantitativ. Indicele sintetic al efectului rezultant al polurii solului este reprezentat fie prin reducerea cantitativ sau calitativ a produciei vegetale (recoltei), fie prin cheltuielile necesare meninerii capacitaii bio-productive (recoltei) la parametrii cantitativi i calitativi anteriori manifestrii polurii. n orice ecosistem care cuprinde i solul acesta are doua funcii eseniale: de depozitare i de furnizor de elemente nutritive i ap, pe de o parte i de recipient i transformator de reziduuri i deeuri, pe de alt parte avnd deci rolul de reglator al ecosistemului i de purificator al mediului nconjurtor. Interesul pentru poluarea mediului a crescut foarte mult pentru ntreaga populaie a globului, a instituiilor i a organizaiilor diverse, unele polivalente, altele cu caracter specializat, orientate exclusiv pe problemele polurii. Fr sol nu exist via. Solul format de-a lungul milioanelor de ani poate fi distrus de eroziune n cteva zile. O treime din solul planetei este serios deteriorat, fapt ce are consecine fatale asupra naturii. Poluarea este evident i n cazul solului
5

care este cel de-al treilea factor important de mediu, ce trebuie protejat la fel ca i apa i aerul. Reziduurile de tot felul care n -au fost evacuate n ape i aer acoper uscatul, ambiana imediat de viaa a oamenilor, tocmai n locurile aglomerate unde fiecare metru ptrat este intens i multiplu solicitat, degradeaz terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uresc natura acolo unde este mai cutat pentru frumuseea ei. Efectele nedorite asupra calitii solului l au deeurile i reziduurile menajere din industrie, comer i agricultur, care nsumeaz anual, pe plan mondial, circa 5 miliarde tone substane minerale, 32 miliarde m3 de ape industriale uzate, 250 000 000 tone de praf, 70 000 000 tone substane toxice gazoase, dejeciile de la 3 miliarde capete de animale etc.Probleme deosebite ridic deeurile i reziduurile solide, fiind unanim recunoscut faptul c degajarea acestora, pe lng substanele chimice folosite n agricultur, prezint cea mai important surs de poluare a solului, inclusiv ocuparea unor suprafee nsemnate de terenuri. De exemplu : ntr-un an, 10 000 de oameni produc att gunoi ct s acopere 1 ha cu un strat gros de 1 m. Solul poate fi poluat : -direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe terenurile agricole ; -indirect, prin depunerea agentilor poluanti ejectati initial in atmosfera, apa ploilor contaminate cu agenti poluanti spalati din atmosfera contaminata, transportul agentilor poluanti de catre vant de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Caracteristicile solului sint legate direct de productivitatea agricola. Chimizarea in exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca si la acumularea in sol si in apa freatica a unor substante minerale (ex.: nitriti care au
6

efect methemoglobinizant pentru om si animale si distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic). Pesticidele, nebiodegradabile in majoritatea lor, se concentreaza de-a lungul lanturilor trofice, fiind toxice pentru plante si animale. De asemenea, daunatorii devin rezistenti la pesticide, fiind necesara crearea de noi substante de sinteza, eficiente dar mai toxice pentru mediu. Combaterea biologica a daunatorilor e o solutie pentru reducerea poluarii solului. In natura energia exista sub diferite forme: mecanica, termica, chimica, electrica, nucleara. Acoperirea consumului de energie in continua crestere determina preocuparea permanenta pentru descoperirea de noi surse de energie, de identificare a modalitatilor pentru protejarea surselor neregenerabile, a surselor naturale, de control al emisiilor de CO2. Carbunele, titeiul si gazele naturale reprezinta surse de energie neregenerabile sau conventionale. Efectele energiei s-au facut simtite datorita cresterii sporite a productiei si consumului de energie, urmate totdeauna de efecte adverse asupra mediului si sanatatii umane. Arderea combustibililor solizi contribuie esential la poluarea atmosferica prin aportul de oxizi de sulf si azotati, metale grele, monoxid de carbon si suspensii care se degaja alaturi de alte elemente daunatoare sanatatii umane. Poluarea creste continuu nu numai datorita arderii combustibilului solid in centralele termice sau in industrie cat si datorita autovehiculelor si consumului casnic de energie al populatiei. Acidificarea este procesul prin care suprafata pamantului este 'saracita' in baze si sufera continuu o crestere a aciditatii, ducand la degradarea solului si a apelor precum si la deteriorarea ecosistemelor aferente. Prognozele arata ca acidificarea solului produce importante daune in special asupra agriculturii. Metode de combatere a efectelor acesteia exista, dar costurile sunt foarte ridicate. Impactul cel mai puternic se face simtit asupra agriculturii, ceea ce afecteaza in mod special populatia saraca. Statisticile indica o degradare globala de 2000 milioane de hectare de pamant, o suprafata echivalenta cu o treime din suprafata agricola globala si suprafata ocupata de padure.

Peste 300 de milioane de hectare se gasesc la un nivel de degradare astfel incat se considera ca fenomenul este ireversibil. Productia de energie (incluzand biomasa si biogazul) nu sunt cauze majore ale degradarii solului, dimpotriva aceasta poate juca un rol pozitiv in stoparea fenomenului. De exemplu introducerea unui sistem modern de producere a energiei pe baza de biomasa ar putea actiona asupra pretului de piata al biomasei si al face profitabil pentru restaurarea unor zone cu potential productiv afectate de degradarea si transformarea acestora in asa numite ' ferme energetice' La nivelul judetului Sibiu, poluarea chimica cea mai extinsa si cu efecte agresive, deosebit de puternice asupra solului este poluarea cu metale grele (plumb, zinc, cadmiu) si dioxid de sulf din zona Copsa Mica. Desi, la ora actuala, este de remarcat reducerea concentratiei de metale grele din sol, fata de anii precedenti, acestea se regasesc in sol in concentratii peste limita pragului de alerta. De remarcat, deasemenea, si reducerea arealului de maxima poluare si a celui de poluare medie. Natura complexa a emisiilor si actiunea sinergica a poluantilor afecteaza activitatea microbiologica, fapt ce duce la incetinirea pana la disparitie a proceselor de humificare. Poluarea solurilor din zona Copsa Mica afecteaza ecosistemele agricole si forestiere. Astfel, solurile au fertilitate scazuta, incadrandu-se in clase inferioare de fertilitate. Suprafata afectata insumeaza 18.630 ha teren agricol si 3.245 ha fond forestier. Cele opt halde urbane de deseuri existente in judetul Sibiu ocupa o suprafata totala de 17 ha, iar rampele rurale 2 ha. Dat fiind amenajarea si exploatarea necorespunzatoare a acestora, ele constituie zone cu poluare critica. Nivelul contaminarii solului depinde si de regimul ploilor. Acestea spala in general atmosfera de agentii poluanti si ii depun pe sol, dar in acelasi timp spala si solul, ajutand la vehicularea agentilor poluanti spre emisari. Trebuie totusi amintit ca ploile favorizeaza si contaminarea in adancime a solului.

Intr-o oarecare masura poluarea solului depinde si de vegetatia care il acopera, precum si de natura insasi a solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmarirea persistentei pesticidelor si ingrasamintelor artificiale pe terenurile agricole. Interesul econamic si de protejare a mediului cere ca atat ingrasamintele cat si pesticidele sa ramana cat mai bine fixate in sol. In realitate, o parte din ele este luata de vant, alta este spalata de ploi, iar restul se descompune in timp, datorita oxidarii in aer sau actiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol. Intru-cat deplasarea pesticidelor si a ingrasamintelor din locul pe care au fost administrate mediului constituie un risc grav de poluare a mediului, s-au incercat metode pentru marirea persistentei lor prin aditivi chimici. Spre exemplu persistenta heptaclorului in sol a fost marita: cu 18% prin adaus de ulei lubrefiant mineral cu 52% prin adaus de rasina de Piccopale ; cu 30% prin adaus de polistiren alchilat ; cu 29% prin adaus de plastifiant aromatic. cu 21% prin adaus de fractiuni grele aromatice din petrol. Experienta a aratat ca persistenta pesticidelor mai depinde si de natura solului : ea este mai mica in solurile cu continut anorganic mai bogat (nisipuri, argile) decat in substante organice. Starea agrochimica, analizata pe 66% din fondul agricol, prezinta urmatoarele caracteristici nefavorabile: - Aciditate puternica si moderata a solului pe circa 3,4 milioane ha teren agricol si alcalinitate moderata-puternica pe circa 0,2 milioane ha teren agricol; - Asigurare slaba pana la foarte slaba a solului cu fosfor mobil pe circa 6,3 milioane ha teren agricol; - Asigurare slaba a solului cu potasiu mobil se resimte pe circa 0,8 milioane ha teren agricol; - Asigurarea slaba a solului cu azot, pe aproximativ 5,1 milioane ha teren agricol; - Asigurarea extrem de mica pana la mica a solului cu humus pe aproape 7,5 milioane ha teren agricol; - Carente de microelemente pe suprafete insemnate, mai ales carente de zinc, serios resimtite la cultura porumbului pe circa 1,5 milioane ha. Dupa datele M.A.A., consumul aparent total de fertilizanti (N, P2O5, K2O) a scazut continuu, incepand cu anul 1986, de la 1295 mii tone la 293 mii tone in anul 1998 si a inregistrat o usoara crestere in anul 1999 (305 mii tone substanta
9

activa). In mod corespunzator, consumul total de N, P, K kg/ha a scazut in aceeasi perioada, de la 86 kg/ha la circa 21 kg/ha in anul 1999. Aceasta scadere sistematica se reflecta si in dinamica parametrilor corespunzatori ai solului, prin cresterea suprafetelor cu continuturi foarte mici de N, P, K. Poluarea chimica a solului afecteaza circa 0,9 milioane ha, din care poluarea excesiva circa 0,2 milioane ha; efecte agresive deosebit de puternice asupra solului produce poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) si dioxid de sulf, identificata in special in zonele Baia Mare, Zlatna, Copsa Mica. Desi, in ultimii ani, o serie de unitati industriale au fost inchise (ROMFOSFOCHIM-Valea Calugareasca), iar altele si-au redus activitatea, poluarea solului se mentine ridicata si in alte zone (Targu Mures, Turnu Magurele, Tulcea, Slatina s.a.). Poluarea cu petrol si apa sarata de la exploatarile petroliere si transport este prezenta pe circa 50 mii ha. Distrugerea solului prin diverse lucrari de excavare afecteaza circa 15 mii ha, aceasta constituind forma cea mai grava de deteriorare a solului, intalnita in cazul exploatarilor miniere la zi, ca de exemplu, in bazinul minier al Olteniei. Pretabilitatea terenurilor afectate de acest tip de poluare a scazut cu 1-3 clase, astfel ca unele din aceste suprafete au devenit practic neproductive. Acoperirea solului cu deseuri si reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a circa 18 mii ha terenuri agricole si lunci. Daunele economice directe asupra productiei agricole datorate restrictiior mentionate se estimeaza prin diminuarea acesteia cu circa 20% pe an. Metalele grele (plumb, cadmiu, mercur, crom, cupru, zinc, nichel, arsen, seleniu etc) provenite din diferite surse i ajunse n sol, pe diferite ci, se pot acumula n sol, de unde trec n plante cu efecte duntoare. Fr ndoial, pesticidele sunt i vor continua s fie de un enorm sprijin omului. Totui n rezolvarea unor probleme privind mediul nconjurtor, pesticidele au creat altele de dimensiuni nc nedeterminate. Consecinele neprevzute ale folosiri pe durat lung a unor pesticide au dus la afectarea grav a diferitelor forme de viat. O alt form de poluare a solului, tot mai important n zonele aglomerate (aezri umane, creterea industrial a animalelor etc) o constituie poluarea solului de ctre agenii biologici duntori, reprezentai prin microorganismele patogene eliminate de om i transmise acestuia n urma contactului direct cu solul contaminat ori a consumului de alimente obinute pe solul contaminat ; prin microorganismele patogene transmise omului prin contactul direct cu solul
10

contaminat de dejeciile animalelor infectate i prin microorganismele patogene gsite n stare natural n sol.

Combaterea poluarii solului

Pesticidele ca si alti poluanti, prin efectele directe si indirecte, au o actiune daunatoare asupra ecosistemelor, provocand schimbari in compozitia speciilor si numarul populatiilor care constituie sistemul viu. Efectul daunator al reziduurilor de pesticide se manifesta prin modificari aduse numarului de specii si populatiilor acestora dintr-un sistem viu dat, fiind afectate insesi functiunile acestuia de a mentine elementele biogenetice care se recicleaza in mediul inconjurator. Dar folosirea pesticidelor ridica si alte probleme deosebit de importante. Exista unele pesticide care sunt considerate cancerigene, din punct de vedere chimic, sau producatoare de mutatii sau malformatii nou-nascutilor. Pentru protectia mediului inconjurator este necesar ca in actiunea de combatere a daunatorilor sa se foloseasca, in principal, fortele naturale si numai ca un ajutor suplimentar, substantele chimice. Prin sistemul de combatere integrata a daunatorilor nu se urmareste eradicarea totala, ci mentinerea populatiei de daunatori intr-un numar destul de redus, corespunzator cerintelor omului si cu deranjarea cat mai putin posibila a echilibrelor naturale. Combaterea integrata mentine daunatorii in cadrul limitelor necesare printr-o serie de masuri, cum sunt: carantina la intrarea in porturi, producerea de seminte fara buruieni, ameliorarea unor plante rezistente la boli, lucrari de intretinere corespunzatoare, combateri biologice, inclusiv folosirea inamicilor naturali ai daunatorilor. Combaterea integrata a daunatorilor este mai eficace, mai ieftina,
11

si ridica mai putine probleme in privinta mediului inconjurator decat folosirea in exclusivitate a produselor chimice. Putem aminti foarte multe masuri minime de protectie a calitatii solului, care ar putea fi intreprinse. Astfel pentru cunoasterea tendintei de evolutie a calitatii solului de catre factorii de decizie la diferite niveluri, este recomandata intocmirea periodica a evidentei starii de calitate a solurilor, cu efectuarea de prognoze si avertizari asupra eventualelor fenomene sau pericole de degradare a solurilor. Dar pe langa toate aceste masuri pe care deseori le cunosc doar specialistii, exista o serie de alte masuri pe care, fiecare cetatean, constient de necesitatea participarii lui la protectia mediului inconjurator ar trebui sa le cunoasca. Iata cateva dintre ele: 1. Construirea unor cosuri cat mai inalte in fabricile in care se produc gaze nocive, pentru a elimina gazele cat mai sus in atmosfera; unele gaze sunt arse la inaltimi, in atmosfera. 2. Fixarea de filtre moderne in fabricile de negru fum, ciment, var etc, care sa retina particulele solide. 3. Imbunatatirea calitatii carburantilor, care sa reduca procentul de oxid de carbon din gazele arse. 4. Fixarea de filtre catalitice la motoarele autovehiculelor, care sa retina oxidul de carbon. 5. Folosirea pentru uzul casnic numai a acelor detergenti care nu sunt toxici pentru organismul uman, sau care se distrug pe cale naturala (biodegradabili). 6. Purificarea apelor prin procedee de separare sau distrugere a substantelor nocive. 7. Reducerea spatiului ocupat cu resturi menajere si resturi de ambalaje, care polueaza mediul si care ocupa spatiul terestru de cultura al omului. 8. Impadurirea coastelor golase. 9. Amenajarea de cat mai multe spatii verzi, perdele de arbori care reprezinta adevarate filtre pentru aerul poluat. 10. Obligativitatea reglarii corespunzatoare a combustiei motoarelor , astfel incat gazele evacuate sa aiba un continut cat mai redus de componente poluante. Din cauza multor tragedii ale mediului nconjurtor, de la jumtatea secolului XX, multe naiuni au instituit legi cuprinztoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale polurii necontrolate i pentru a preveni viitoarele contaminri ale mediului. n Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer
12

Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curat (Clean Water Act - 1977) i Actul pentru Ap Potabil Curat (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanilor n ape i standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substanelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) i Actul pentru Conservarea i Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea i controla deeurile periculoase. Dup 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deeurilor. Aceste acte i alte ctev a legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea polurii dar progresele au fost lente i au rmas multe probleme cu privire la zonele cu contaminri severe din cauza lipsei fondurilor pentru curare i din cauza problemelor n aplicarea legilor. nelegerile internaionale au jucat un rol important n reducerea polurii globale. Protocolul de la Montral cu privire la Substanele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaionale pn la care s fie reduse emisiile de substane chimice, cum ar fi CFC, despre care se tie c distruge stratul de ozon. Convenia Basel pentru Controlul Transporturilor Internaionale ale Deeurilor Periculoase i Depozitarea Lor (1989) servete ca punct de reper pentru reglementrile internaionale ce se ocup de transportarea deeurilor periculoase i depozitarea lor. Din anul 1992 reprezentanii a mai mult de 160 de ri s -au ntlnit n mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substane poluante care produc efectul de ser. n 1997 a fost creat Protocolul de la Kyto, chemnd celelalte ri s adereze la el pentru a reduce pn n anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Pn la sfritul anului 2000 Protocolul de la Kyto nu fusese nc ratificat; negociatorii ncercau nc s ajung la un consens n legtur cu regulile, metodele i penalitile care ar trebui s fie folosite pentru a aplica tratatul. Regulamentul i legislaia au dus la un considerabil progres n diminuarea polurii aerului i apelor n rile dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puini oxizi de azot dect cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puini combustibili pe baz de sulf; courile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile i nu se mai folosete benzin cu plumb. rile n curs de dezvoltare continu s se lupte cu poluarea fiindc nu au tehnologii pentru filtrare i curare i trebuie s i mreasc puterea economic, de cele mai
13

multe ori cu costul polurii mediului. Problema este c rile n curs de dezvoltare atrag investitorii strini prin fora de munc mai ieftin, materiale brute mai ieftine i mai puine restricii pentru substane poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniei dintre S.U.A. i Mexic, pe partea mexican, creeaz industrie i locuri de munc pentru Mexic dar majoritatea lor aparin unor corporaii non-mexicane care au fost atrase de fora de munc ieftin i de lipsa legilor cu privire la poluani. Ca rezultat, aceast regiune de grani, incluznd Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice i srcia, rile n curs de dezvoltare necesit ajutor i tehnologie de la rile i corporaiile strine, participarea comunitii n iniiativele de dezvoltare i crearea de reglementri mai aspre cu privire la poluare. Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, naional i internaional pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizaii rspndesc informaii i ajut oameni i alte organizaii, care nu sunt implicate n procesul lurii deciziilor. Reeaua Aciunii Pesticidelor rspndete informaii tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O micare bine organizat de justiie pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protecia echitabil a mediului nconjurtor. Greenpeace este o organizaie activist care concentreaz atenia internaional asupra industriilor i guvernelor care contamineaz terenul, apele sau atmosfera cu deeuri toxice. Alte masuri de prevenire si combatere a poluari solului: colectarea igienica a deseurilor menajere in recipiente speciale, pe cat posibil colectarea selectiva, pe tipuri de deseuri; indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a deseurilor colectate, reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlata; folosirea rationala pana la reducerea completa a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura si silvicultura; supravegherea atenta a activitatilor potential poluante (de tipul forajelor pentru petrol); colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea si valorificarea deseurilor, sau, cand acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin depozitarea in rampe ecologice, aplicandu-se principiul celor 3R: recuperare, refolosire, reciclare.

14