Cap.9.

Maşina de curent continuu

9.1. Elemente constructive de bază ale maşinii de c.c.

Ca orice maşină electrică rotativă, maşina de c.c. se compune din

două părţi de bază: statorul şi rotorul.
Statorul cuprinde: carcasa, polii magnetici, înfăşurarea de
excitaţie, scuturile, sistemul de perii şi portperii precum şi palierele.
Carcasa se construieşte din fontă sau din oţel turnat, uneori din tablă de
oţel sudată. De o parte şi de alta a carcasei se fixează, prin şuruburi,
scuturile, care poartă paliere de alunecare (sau rulmenţi) în care se roteşte
arborele rotorului. Polii magnetici se compun dintr-un miez polar, din
material feromagnetic, prins de carcasă prin buloane, la extremitate
având piese polare.Înfăşurarea de excitaţie este fixată pe miezurile polare
şi este compusă din bobine, legate în serie în aşa fel încât la trecerea
curentului continuu, numit şi curent de excitaţie, să se formeze poli
magnetici alăturaţi de nume contrar.În fig.9.1.1 se reprezintă schematic o
secţiune transversală prin statorul unei maşini de curent continuu.
Rotorul se realizează dintr-un arbore de otel pe care se fixează cu
ajutorul unei pene, un cilindru format din tele de oţel electrotehnic,
izolate între ele cu un lac sau oxid, în scopul micşorării curenţilor
Foucault.La periferia rotorului, în lungimea generatoarei, există
crestături sau şanţuri în
carcasa
miez polar care se introduc
piesa polara conductoarele
cioc (corn) polar înfăşurării
Infasuratoare de rotorului.Aceaste
excitatie conductoare sunt
izolate(emailate sai
izolate cu bumbac) şi
Fig.9.1.1 de asemeni izolate faţă
de pereţii crestăturii.
 Înfăşurarea rotorului se leagă la colector, care este o piesă
caracteristică maşinii de curent continuu. Colectorul este fixat pe arborele
rotorului, are o formă cilindrică şi este construit din lamele de colector,
care sunt din cupru, izolate între ele şi faţă de arbore. Capetele bobinelor
înfăşurării rotorice se lipesc la aripioarele lamelelor colectorului, cu
cositor.

A
izolatie

izolatie

Sect A-A’
A’

Fig.9.1.2 Fig.9.1.3
În fig. 9.1.2 se reprezintă schematic o secţiune transversală prin rotor,
iar în fig.9.1.3 se reprezintă o lamelă a colectorului în secţiune
transversală.
Pentru a se realiza o legatură între înfăşurarea rotorului şi circuitul
exterior, pe colector freacă două sau mai multe perechi de perii din grafit.
Prin intermediul portperiilor, periile realizează un contact electric, sub
presiune constantă, cu lamelele colectorului. Portperiile sunt fixate pe un
colier, care se poate deplasa. Periile se leagă la bornele maşinii. Dacă
sunt mai multe perechi de perii, ele se leagă în mod alternant, una la o
bornă, următoarea la cealaltă bornă. În general numărul polilor
magnetici.
La maşinile de c.c. înfăşurarea rotorului este o înfăşurare închisă,
compusă din bobine sau secţii care se pot lega între ele în două moduri
distincte: buclat şi ondulat.
La realizarea practică a înfăşurării rotorului trebuie să se ţină cont de
următorul principiu: un conductor de sub polul nord trebuie să se lege cu
un conductor de sub polul sud alăturat.

9.2. Funcţionarea maşinii de c.c. în regim de generator

 Principiul de funcţionare al generatorului de c.c. se bazează pe
fenomenul de inducţie electromagnetică. Curentul continuu ce trece prin
înfăşurarea statorului (de exitaţie) crează un câmp un câmp magnetic
inductor fix şi constant în timp. Rotorul fiind antrenat de un motor,
conductoarele înfăşurării rotoeului vor intersecta liniile de câmp
magnetic statoric şi dedi va apare o t.e.m. care însă va fi alternativă.
Datorită colectorului, care joacă rol de redresor mecanic, t.e.m.
alternativă indusă în înfăşurarea rotorului este transformată într-o t.e.m.
continuă.
Să considerăm cazul cel mai simplu, când generatorul de c.c. are
numai doi poli magnetici şi că pe rotor există o singură aripă, capetele
fiind legate la două lamele de colector (doi semicilindri metalici) pe care
calcă periile P1 şi P2 (fig. 9.2.1). Să notăm cu  , viteza unghiulară
constantă a rotorului şi cu v, viteza liniară cu care se deplasează cele
două conductoareAB şi CD, de lungime l. Expresia inducţiei câmpului
magnetic într-un punct din întrefier este: B  Bm sin  în care Bm este
valoarea maximă a inducţiei, în dreptul axei poluluiu nord, iar  este
unghiul prin care se defineste punctul considerat faţă de axa neutră,
considerată ca axă de referinţă

N
N V
B A- P2 P1(t)
P2(t)
C R
C C’ C
D + ’ P1 V
R
C S S

Fig.9.2.1
(s-a aproximat distribuţia spaţială a inducţiei câmpului magnetic în
întrefier ca fiind
sinusoidală, în realitate
însă nu este aşa, curba
 B( ) fiind de forma
 2 reprezentată în fig.
9.2.2).
Fig.9.2.2
 Liniile de câmp magnetic în întrefier fiind radiale şi vectorul
inducţiei câmpului magnetic fiind perpendicular pe vectorul vitezei
liniare de deplasare a conductorului, relaţia t.e.m. indusă într-un
conductor se va scrie sub forma:
e  Blv
sau: e  Bm lv sin 
Dacă la t=0 axa neutră se află în planul spirei, avem    t şi deci:
e  Bm lv sin  t
T.e.m. la capetele spirei va fi:
e  2 Bm lv sin  t (9.2.1)
Când latura AB a spirei se află deasupra axei neutre se obţine
alternanţa pozitivă a sinusoidei, iar când se află sub axa neutră, rezultă
alternanţa negativă. În circuitul exterior însă, variaţia curentului va fi
aceeaşi, forma de variaţie fiind dublu pulsativă (fig. 9.2.3), tensiunea de
la bornele maşinii (de la periile P1P2) fiind de asemenea dublu pulsativă.
Să considerăm acum că înfăşurarea rotorică are două spire cele patru

x
t x N
 2 1

4 3
(+) (-)
x
2
x
t x S

Fig.9.2.4
Fig.9.2.3
conductoare fiind aduse la patru lamele de colector (fig. 9.2.4).
Tensiunile electromotoare, care apar între spirele 1-2 şi 3-4 sunt date de
relaţiile:
e12  2 Bm lv sin  t şi

e  2 Bm lv sin(  t  )
2
 Variaţia acestor t.e.m. precum şi variaţia tensiunii de la bornele
generatorului (de la perii) este dată în fig. 9.2.5. Se observă că datorită
redresării variaţia t.e.m. de la borna ep conţine patru pulsuri (t.e.m. ep
conţine o componentă continuă E0 şi o componentă alternativă cu patru
pulsuri).
Dacă numărul crestăturilor
din rotor, deci şi al lamelelor
colectoare este mare,
2 t componenta alternativă a t.e.m. de
la bornele generatorului se va micşora

şi practic va fi neglijabilă (la 20
lamele de colector componenta
alternativă este mai mică de 1% din
E0, iar pentru 36 lamele este mai mică
de 2 0 00 ).
E Considerând valoarea medie
a inducţiei câmpului magnetic Bmed,
t dată de relaţia: Bmed   / S , unde
 reprezintă fluxul magnetic
Fig.9.2.5 corespunzător unui pol şi S aria
cilindului generat de un conductor
într-o rotaţie completă, relaţia (9.2.1) devine.
E S  2lvBmed  2lv / S (9.2.2)

Dacă maşina are 2p poli magnetici, fluxul magntic total este

2 p , iar t.e.m. indusă într-o spiră va fi de 2p ori mai mare.
T.e.m. de la arborele generatorului fiind egală cu suma tensiunilor
electromotoare induse în conductoarele unei căi de curent, numărul total
de conductoare fiind N, într-o cale de curent vom avea N/2 onductoare
sau N/4 spire şi deci vom avea relaţia:
N p 
E0  2 p eS  N 2lv
4a 2a S
Însă S  dl şi v  dn / 60 , unde n reprezintă numărul de rot/min cu
care se roteşte rotorul şi deci:
p dn 
E 0  Nl
a 60 dl
p 
sau E 0  Nn  kn (9.2.3)
a 60
 Constanta k depinde numai de parametrii constructivi p, a şi n ai
maşinii.
Dacă generatorul de c.c. funcţionează şi furnizează energie electrică
unui receptor cuplat la bornele generatorului, atunci puterea electrică
produă va fi:
P  E0 I r
unde Ir reprezintă intensitatea curentului ce trece prin înfăşurarea
rotorului.
Puterea mecanică primită la arborele maşinii se transformă în putere
electrică şi deci se poate scrie:
PM  M  E0 I r
în care M reprezintă momentul cuplului motor care antrenează rotorul
generatorului. Ştiind că   2n / 60 , rezultă:
E I p
M  0 r 60  NI r  K m I r (9.2.4)
2n 2n
Constanta Km depinde numai de parametrii constructivi ai
generatorului şi deci la o creştere a curentului furnizat de generator
trebuie să corespundă o creştere a cuplului motor.
Dacă maşina de c.c. funcţionează în sarcină, prin înfăşurararea
rotorului cirulă un curent care va produce un câmp magnetic indus,
numit câmp de reacţie.
În funcţionarea maşinii câmpul de reacţie se suprapune peste câmpul
inductor şi influenţează funcţionarea maşinii în sensul că se produce o
micşorare a câmpuluimagnetic rezultant. La maşinile de putere mare
reacţia indusului se anulează cu ajutorul unei înfăşurări speciale numită
înfăşurare de compensaţie. Această înfăşurareeste formată din
conductoare aşezate în crestături, practicate în piesele polare a polilor
magnetici şi este legată în serie cu înfăşurarea rotorului, astfel încât
curentul care o străbate este acelaşi cu curentul rotoric. Legăturile sunt
astfel făcute, încât câmpul magnetic produs de înfăşurarea de
compensaţie să fie egal şi opus câmpului indus. În felul acesta câmpul
magnetic de reacţie este anulat.
Prin învârtirea rotorului maţinii de c.c. o parte din secţiile înfăşurării
sale sunt scurtcircuitate prin periile care calcă pe colector, în anumite
momente. În momentul scurtcircuitării lor începe trecerea, sau comutarea
secţiilor dintr-o cale de curent în altă cale, trecere acre este însoţită de
schimbarea sensului curentului în secţia comutată. Totalitatea
fenomenelor care apar la comutarea secţiilor înfăşurării rotorului
constituie ceea ce se numeşte procesul de comutaţie.
 Procesul de comutaţie are o importanţă deosebită în funcţionarea
maşinilor de c.c., deoarece scânteierea dăunătoare care are loc la periile
de pe olector este produsă – în majoritatea cazurilor – din cauza unei
desfăşurăei necorecte a acestui proces. Îmbunătăţirea procesul de
comutare se realizează fie prin decalarea periilor care calcă pe colector,
fie prin utilizarea polilor magnetici auxiliari, intercalaţi între polii
principali şi ai căror înfăşurări se leagă în serie cu înfăşurarea rotorului.

9.3 Caracteristicile generatorului de c.c.

Funcţionarea unui generator de c.c. este caracterizată de o serie de

mărimi cum sunt: tensiunea de la bornele generatorului U, t.e.m. E,
curentul din circuitul exterior I, curentul de excitaţie Ie şi viteza de rotaţie
a rototului n. Aceste mărimi nu sunt independente unele de altele.
Dependenţa a două mărimi, celelalte rămânând constante, formează
caracteristicile generatorului de c.c.
Principalele caracteristici sunt:
- caracteristica de mers în gol;
- caracteristica de mers în sarcină;
- caracteristica de reglaj.
Întrucât c.c. necesar înfăşurării de excitaţie poate fi luat de la o
sursă de c.c. independentă, sau chiar de la bornele generatorului
respectiv, putem avea:
- generator de c.c. cu excitaţie independentă şi
- generator de c.c. cu autoexcitaţie.
Generatorele de c.c. cu autoexcitaţie pot fi: cu excitaţie în serie,
dacă înfăşurarea rotorului este în serie cu înfăşurarea de excitaţie; cu
excitaţia în derivaţie, dacă înfăşurarea rotorului este în paralel cu
înfăşurarea de excitaţie şi cu excitaţia mixtă, dacă există pe polii
magnetici doună înfăşurări de excitaţie, care se leagă una în serie şi una
în paralel cu înfăşurarea rotorului. În fig. 9.3.1 se reprezintă schema
electrică a fiecărui tip de generator de c.c.: a) cu excitaţie independentă;
b) cu excitaţie în serie; c) cu excitaţie în derivaţie; d) cu excitaţie mixtă.
+ +
Ie Ie D
G G G G
Ie - S
- + -
a) b) c) d)

Fig.9.3.1
 Procesul de autoexcitare sau de „amorsare” a generatoarelor de
c.c. se desfăşoară astfel: datorită magnetismului remanent a polilor
magnetici, în înfăşurarea rotorului se induce o t.e.m. de mică valoare.
Înfăşurarea de excitaţie fiind legată de înfăşurarea rotorului, când când
circuitul este închis ea este străbătută de un curent slab, care însă va
intensifica câmpul magnetic inductor dat de magnetismul remanent (dacă
sensul acestui curent este în aşa fel încât produce un câmp magnetic de
acelaşi sens cu cel remanent). Creşterea câmpului magnetic inductor va
duce la o creştere a t.e.m. induse, care la rândul ei va provoca o creştere a
curentului de excitaţie. Acest proces este cumulativ până când se
stabileşte un curent de excitaţie corespunzător rezistenţei ohmice a
înfăşurării de excitaţie.

9.3.1. Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie

independentă

Caracteristica de mers în gol reprezintă curba E ( I e ) , atunci când

I=0 şi n=const. În schema electrică reprezentată în fig. 270 întrerupătorul
K trebuie să fie deschis şi făcând o variaţie a curentului de excitaţie Ie,
variind rezistenţa reostatului de excitaţie Rex, variază t.e.m. E de la
bornele generatorului. Relaţia de legătură între E şi Ie este dată de ecuaţia
(221), fluxul magnetic  fiind în funcţie de curentul de excitaţie.

K E
Re A
A
V I
A
Ra
x
Ie AA Ev
Uax Ie(A)

Fig.9.3.2 Fig.9.3.3
Caracteristica E ( I e ) are forma curbei de magnetizare a substanţei
feromagnetice din care este confecţionat circuitul magnetic al statorului
şi este reprezentatăîn fig. 6.3.1.2. Se observă că la Ie=0, E=E0,această
t.e.m. Eo fiind datorită mgnetismului remanent al polilor magnetici.
Curentul de excitaţie nu este indicat să fie mai mare decât valoarea Ieo,
corespunzător punctului A de pe curbă, întrucât t.e.m. atinge o valoare
maximă corespunzătoare saturării circuitului magnetic.
Caracteristica de mers în sarcină sau caracteristica externă reprezintă
curba U ( I ) pentru Ie=const. Şi n=const. Ea se trasează închizând
întrerupătorul K din schema reprezentată în fig. 270 şi variind rezistenţa
reostatului de sarcină Rs. Practic curba U ( I ) se trasează prin puncte, în
funcţie de indicaţiile aparatelor de măsură (Ie trebuie să rămână constant,
de asemeni şi vitezele de rotaţie a rotorului).
Curba U ( I ) este reprezentată în fig. 9.3.1.2. Relaţia care ne dă
legătura între U şi I este:
U  E  rI
U(V) în care r esre rezistenţa ohmică a
E0 înfăşurării rotorului. Se observă
Un că forma caracteristicii externe
Un
este coborâtoare, aceasta din
cauza căderii de tensiune rI şi din
cauza micşorării t.e.m. E la
funcţionarea în sarcină (datorită
In I(A) reacţiei indusului). Notând cu
U n căderea de tensiune de la
Fig.9.3.4 funcţionarea în sarcină nominală,
aceasta în procente va fi:
U n E Un
100  o 100
Un Un
şi are valoarea ( 10  15 )% din tensiunea nominală.
Caracteristica de reglaj reprezintă curba I e ( I ) pentru U=const. şi
n=const. Ea arată cu cât
Ie(A)
trebuie să varieze Ie atunci
când variază curentul debitat,
pentru ca tensiunea de la
bornele generatorului să
rămână constantă (egală cu
cea nominală). Forma curbei
este reprezentată în fig.
In I(A) 9.3.1.3. Trasarea
caracteristicii se poate face
fie experimental, fie grafic
Fig.9.3.5
din celelalte două caracteristici.

9.3.2. Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie în

derivaţie

Caracteristica de mers în gol E ( I 0 ) se trasează experimental

făcând schema reprezentată în fig. 9.3.2.1, întrerupătorul K fiind deschis.
Curentul de excitaţie Ie este dat de relaţia:
E
Ie 
Rex  r  re
în care: re este rezistenţa ahmică a înfăşurării de excitaţie; r –
Ie k
I RS
V
D

A
Rex
A
Fig.9.3.x
rezistenţa ohmică a înfăşurării rotorului. Curba E ( I 0 ) reprezentată grafic,
are aceeaşi formă ca şi caracteristica la mers în gol a generatorului de c.c.
cu excitaţie independentă reprezentată în fig. 9.3.1.2, cu deosebirea că în
cazul generatorului cu excitaţie în derivaţie I0 este produs de t.e.m. E care
apare în înfăşurarea rotorului şi deşi creşterea acestei t.e.m. (amorsarea
generatorului) are
E loc datorită
curentului Ie, aşa
P0 A cum se observă din
E4 P1 fig. 9.3.2.2. T.e.m.
E3 b a E0, datorită
magnetismului
E2 P2 remanent, determină
P3 E=(r+re+Rex)Ie apariţia curentului
E1 de excitaţie Ie1, iar
Ie(A)
E0 acesta determină o
Ie1 Ie2 Ie3 Ie4 Ie0 creştere a curentului
de excitaţie până la
Fig.9.3.2.2 valkoarea Ie2 care
duce la o nouă creştere a t.e.m. până la valoarea E2, corespunzătoare
punctului P2 şi aşa mai departe, până se ajunge în punctul A,
corespunzător intersecţiei curbei E ( I 0 ) cu dreapta E  I 0 (r  r0  Rex ) .
Acest punct poate sau nu să corespună saturării circuitului magnetic, în
funcţie de valoarea rezistenţei reostatului de excitaţie. De obicei, pentru
Rex=0, punctul A corespunde saturării circuitului magnetic.
S-a specificat anterior că amorsarea generatorului are loc numai
dacă sensul curentului de excitaţie este în aşa fel încât produce un câmp
magnetic de acelaşi sens cu cel dat de magnetismul remanent. Practic
acesta se constată la închiderea circuitului de excitaţie şi anume, dacă
indicaţia voltmetrului creşte, atunci sensul curentului I0 este bun, în caz
contrar se întrerupe circuitul de excitaţie şi se inversează legăturile la
înfăşurareade excitaţie.
O altă condiţie care trebuie îndeplinită, pentru amorsarea
generatorului, este şi cea referitoare la înclinarea dreptei a: dacă Rex este
prea mare dreapta b nu intersectează curba de magnetizare şi t.e.m. E nu
creşte, ci rămâne la valoarea E0. Există deci o anumită valoare critică a
rezistenţei reostatului de excitaţie Re cr, pentru care dreapta a este
tangentă la curba de magnetizare (corespunde cu porţiunea liniaară a
caracteristicii de mers în gol). Dacă Rex<Re cr atunci generatorul se va
amorsa.
Puterea electrică furnizată de generator înfăşurării de excitaţie
reprezintă 1  5 0 0 din puterea totală a generatorului de c.c. cu excitaţie în
derivaţie.
Caracteristica de mers în sarcină reprezintă variaţia U(I), pentru
Rex=const. şi n=const. Această caracteristică este reprezentată în fig.
9.3.2.3 şi se trasează fixând reostatul de excitaţie la o anumită valoare Rex
pentru care la I=In să corespundă la borne tensiunea Un.
La funcţionarea în
U(V) sarcină, curentul debitat I
este dat de relaţia:
E I = Ir - Ie
în care Ir este curentul ce
străbate înfăşurarea
rotorului, iar Ie este în
I(A) funcţie de tensiunea de la
borne U anume:
IBC IA Icr
U
Ie 
Fig.9.3.x re  Rex
 Tensiunea de la borne scade din aceleaşi motive ca şi la
generatorul cu excitaţie independentă cu deosebirea că această scădere
este mai mare, întrucât intervine în plus o micşorare a t.e.m. datorită
micşorării curentului de excitaţie Ie, atunci când tensiunea U scade odată
cu creşterea curentului debitat. Curentul debitat creşte micşorând
rezistenţa de sarcină Rs (fig. 274), dar această creştere va avea loc până la
o valoare critică Icr (de cca. 2-2,5 ori curentul nominal de sarcină). După
această valoare, dacă se co tinuă micşorarea rezistenţei Rs, curentul
debitat în loc să crească, el scade, deoarece micşorarea tensiunii de la
borne este mai mare decât micşorarea rezistenţei de sarcină (pe porţiunea
de caracteristică trasată cu linie întreruptă). Pentru Rs=0 va corespunde o
valoare Isc numită scurtcircuit, care este mai mică decâtIn. Într-adevăr,
scurtcircuitarea perfectă a bornelor generatorului de c.c. cu excitaţia
derivaţie nu este periculoasă, deoarece Isc<In. În condiţii de laborator,
caracteristica externă se poate trasa numai până la o valoare a curentului
nominal cu o valoare prea mare duce la încălzirea inadmisibilă a maşinii.
Caracteristica de reglaj area ceeaşi definiţie ca şi la generatorul de
c.c. cu excitaţie independentă şi forma curbei este de asemenea aceeşi ca
în fig. 273.

9.3.3. Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţia în serie

Schema de funcţionare a generatorului de c.c. cu excitaţia în serie

este reprezentată în fig.9.3.3.1. în cazul acestui generator, la funcţionarea

Ie = I k I RS
V

Fig.9.3.x
în gol (K deschis) înfăşurarea de excitaţie nu va fi străbătută de cutent şi
deci nu poate exista caracteristică de mers în gol şi nici caracteristică de
reglaj, ci numai caracteristică externă. Caracteristica externă este
reprezentată în fig. 9.3.3.2. Întrucât creşterea curentului de sarcină duce
la creşterea fluxului magnetic, rezultă că, până se atinge saturaţia polilor
magnetici, caracteristica va fi urcătoare (porţuinea figurată cu linie plină
 în fig. 9.3.). Dacă I
U(V) continuă să creasă,
fluxul magnetic
rămâne constant şi
tensiunea la borne se
va micşora datorită
căderii de tensiune
I(A)
E0 (r+re)I şi datorită
reacţiei indusului
Fig.9.3.x (porţiunea figurată cu
linie întreruptă din
fig. 9.3.3.2).
Datorită variaţiei mari a tensiunii de la borne în funcţie de sarcină,
generatorul de c.c. cu excitaţia în serie nu se utilizează în practică.

9.3.4. Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaţie mixtă

Schema principală de funcţionare este reprezentată în fig. 9.3.4.1. De

obicei, înfăşurarea de excitaţie serie S, produce t.m.m., la funcţionarea
I sarcină normală,
k de cca (25-30)%
Ie
RS din t.m.m. produsă
S V de înfăşurarea de
A D excitaţie derivaţie
A
D. Înfăşurarea de
Re excitaţie serie se
x poate lega aditiv
Fig.9.3.4.1
când fluxul
magnetic  S , dat de excitaţia serie
este în acelaşi sens cu  D , dat de excitaţia derivaţie, sau diferenţial, când
 S este de sens contrar cu  D .
Caracteristica de mers în gol se trasează cu întrerupătorul K
deschis. Înfăşurarea de excitaţie serie nefiind străbătută de curent, această
caracteristică este identică cu a generatorului cu excitaţie în derivaţie.
 Caracteristica de mers în sarcină poate fi diferită, după cum
înfăşurarea de excitaţie serie este legată aditiv sau diferenţial. Dacă
excitaţia serie este legată aditiv şi calculată astfel încât acţiunea sa să
compenseze căderea de
U(V) tensiune în generator,
menţinându-se aproape
c
a constantă tensiunea de la
bornele generatorului,
b caracteristica apare ca cea
din fig. 9.3.4.2, curba a. În
cazul când excitaţia serie este
IE(A) legată diferenţial, căderea de
tensiune la bornele
generatorului creţte mult,
Fig.9.3.4.2 odată cu creţterea curentului
de sarcină şi în acest caz
caracteristica are alura curbei b (fig. 9.3.4.2).
Uneori situaţia se prezintă astfel încât tensiunea la bornele
generatoruluicreţte, odată cu cresterea curentului debitat (curba c din fig.
9.3.4.2). O asemenea situaţie apare atunci când excitaţia serie este legată
aaaditiv şi are o t.m.m. mai mare de 30% din t.m.m. dată de excitaţia
derivaţie.
Caracteristicile corespunzătoare curbelor b şi c sunt întâlnite la
generatoarele utilizate la sudarea cu arc electric, iar curba a în cazul
utilizărilor generatoarelor la distribuţia energiei electrice.

9.4. Funcţionarea maşinii de c.c. în regim de motor

 Principiul de funcţionare al motorului de c.c. se bazează pe
interacţiunea dintre câmpul magnetic produs de curentul de excitaţie şi
curentul continuu ce trece prin
înfăşurarea rotorului. Datorită acestei
N
interacţiuni apar forţele
electromagnetice care produc un
cuplu motor, sensul de învârtire al
F rotorului fiind dat de sensul forţelor
(fig. 9.4.1).
Fig.9.4.1 Dacă cuplul motor este mai mare
decât cuplul static total la arborele
- motorului, atunci rotorul se pune în
+ mişcare de rotaţie uniform accelerată
până în momentul când momentul
cuplului motor este egalat de
momentul cuplului rezistent de la
I arborele maşinii (cuplul de frecări în
Ir
palierele proprii plus cuplul rezistent
Ie al utilajului antrenat); după aceea
re
mişcarea de rotaţie devine uniformă.
Schema electrică de principiu
a motorului de c.c. cu excitaţie în
Fig.9.4.2 derivaţie este reprezentată în fig. 282.
aplicând teorema I-a a lui Kirchhoff
se poete scrie:
I = Ie + Ir
Dacă se scimbă polaritatea de la reţea se va schimba atât sensul
curentului prin înfăşurarea de excitaţie, cât şi sensul curentului prin
înfăşurarea rotorului, aşa încât sensul de învârtire al rotorului nu se va
schimba.
Desigur că, în timpul învârtirii, în conductoarele înfăşurării motorului se
vor induce t.e.m., la fel ca în cazul generatorului de c.c., cu deosebirea că
în cazul motorului aceste t.e.m. sunt de sens contrar curentului rotoric şi
deci sunt tensiuni contraelectromotoare (t.c.e.m.). Relaţia care dă
valoarea t.c.e.m. de la bornele motorului este relaţia (221).
U – E = r Ir (223)
în care: U este tensiunea reţelei,
E – t.c.e.m. dată de relaţia (221).
Desigur că, la pornire, E=0 şi deci curentul rotoric Ir va avea valoarea Irp,
dată de relaţia:
 U
I rp 
r
Se ştie că rezistenţa ohmică a înfăşurării rotorului are o valoare mică şi
deci Irp va căpăta o valoare foarte mare (uneori de 10 – 15 ori mai mare
dec’t curentul nominal absorbit de la reţea). Pentru a limita acest curent,
în sensul de a nu distruge înfăşurarea rotorului, în serie cu aceasta se
leagă un reostat de pornirte, a cărui valoare se calculează cu relaţia:
U
Rp  r (224)
I rp
U
dedusă din relaţia I rp  , ţinându-se seama că Rp este în serie cu r şi că
r
Irp trebuie limitat la 1,5  2I n . Din fig. 9.4.2 se observă că înfăşurarea de
excitaţie este legată în permanenţă la tensiunea U a reţelei. La pornire
reostatul Rp trebiue pus la valoarea maximă, iar după ce rotorul începe să
se învârtească, Rp se micşorează treptat până la scurtcircuitare.

9.5. Turaţia şi
-
+
momentul
cuplului motor
Pentru a
determina viteza de
rotaţie a motorului
de c.c., în relaţia
(223) se înlocuieşte
Rex t.c.e.m. E, cu
Rp expresia dată de
relaţia (218) şi se
obţine:
p 
re U  N n  rI r
a 60
.
Rezultă
Fig.9.4.2 a U  rI r
n  60
p N
rot/min (225)
 Se observă, deci, că turaţia motorului este proporţională cu
tensiunea de la reţea şi invers proporţională cu fluxul magnetic produs de
curentul de excitaţie.
Cuplul motorului de c.c. se deduce pornind de la bilanţul puterilor, care
se poate obţine dacă multiplicăm relaţia (223) cu Ir.
Rezultă U I r  E I r  rI r2
unde: U Ir reprezintă puterea electrică primită de la motor, de la reţea,
r Ir – puterea electrică, care se transformă în putere termică datorită
efectului Joule- Lenz, constituind o pierdere de
putere;
E Ir – puterea electrică ce se transformă în putere mecanică.
Se poate scrie deci, P  E  Ir  M   (226)
unde M este momentul cuplului dezvoltat de motor (cuplul util de la
arbore, plus cel datorită pierderilor mecanice prin frecări). Înlocuind în
expresia (226), mărimile E şi  prin relaţiile cunoscute, se obţine:
P  2  n
N  n Ir  M
a 60 60
P
sau: M  N I r  k n  I r (227)
2  a
S-a obţinut aceeaşi expresie ca şi la generatorul de c.c., relaţia
(222), cu deosebirea că la motor cuplul este activ, pe când la generator
cuplul este rezistent.
Dacă motorul funcţionează în gol, cuplul util la arbore Mu este nul, iar
cuplul motor va echilibra numai cuplul rezistent datorită frecării ăn
paliere, frecării periilor pe colector, frecării între părţile în rotaţie cu aerul
şi pierderilor prin curenţi turbionari şi histerezis. Dacă se notează cu Mo
momentul cuplului motor la mers în gol, cuplul util va fi dat de relaţia:
Mu  M  Mo (228)

9.6. Caracteristicile motorului de c.c.

Motorul de c.c., ca şi generatoarele de c.c., pot fi cu excitaţia
independentă sau cu excitaţia în derivaţie, în serie sau mixtă.
Caracteristicile motoarelor de c.c. reprezintă dependenţa a două mărimi,
care caracterizează funcţionarea motorului, atunci când celelalte mărimi
rămân constante. În paragrafele următoare se analizează funcţionarea
fiecărui tip de motor în parte.
9.6.1. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitaţia în derivaţie
şi cu excitaţia independentă

Mărimile care pot varia în timpul funcţionării unui motor de c.c.

sunt: U, I, Ie şi n. Dependenţa turaţiei de curentul de excitaţie, când
U=const. Şi cuplul rezistent Mr=0,
n(rot/min) reprezintă caracteristica vitezei de
rotaţie la mers în gol. Curba n(Ie)este
reprezentată în fig. 9.6.1.1 din
relaţia (225) se observă că turaţia
variază invers proporţional cu fluxul
IE(A) magnetic, care fiind dat de curantul
de excitaţie este proporţional cu
Fig.9.6.1.1 acesta, atâta timp cât circuitul
magnetic este nesaturat şi deci
rezultă o variaţie dipă o curbă hiperbolică. Caracteristica se trasează
pornind de la valoarea zero a reostatului de excitaţie Rex, introdus în
circuit (fig. 9.4.2), deci de la o valoare minimă a turaţiei. Pentru Ie=0
există pericolul de ambalare a motorului, adică turaţia rotorului poate să
atingă o valoare cu mult mai mare decât cea admisibilă, care poate duce
la distrugerea motorului. Din această cauză în circuitul înfăşurării de
excitaţie nu trebuie să se introducă nici un ăntrerupător şi nici siguranţă.
Dependenţa turaţiei de curent absorbit de la reţea, când U=const. Şi
Ie=const. reprezintă caracteristica vitezei de rotaţie la mers în sarcină.
Această caracteristică n(I)
n(rot/min) este reprezentată în
fig.9.6.1.2.
nn
La funcţionarea în
n0 sarcină Rp este scos din
circuit şi deci mişcarea
turaţiei odată cu creşterea
I(A) curentului absorbit de la
I0 In reţea se datoreşte
termenului rIr, din relaţia
Fig.9.6.1.2 (225). Variaţia turaţiei de
la funcţionarea în gol
până la funcţionarea în sarcină nominală este dată de expresia:
n no  nn
 100 % .
nn nn
 Această variaţie relativă nu este mare şi anume: 2  5 %. Dacă în
circuitul rotoric se introduce o anumită valoare din rezistenţa reostatului
de pornire, termenul (r + Rp)Ir se va mări şi evident, micşorarea turaţiei
va fi cu atât mai mare, cu cât Rp va fi mai mare.
Variaţia turaţiei în funcţie de momentul cuplului motor reprezintă
caracteristica mecanică naturală. Pentru trasarea caracteristicii se menţine
constant curentul de excitaţie şi tensiunea de la reţea. Curba n(M) este
reprezentată în fig. 9.6.1.3 şi are aceeaşi formă ca şi caracteristica n(I),
reprezentată în fig. 9.6.1.2.
Din relaţiile (225) şi (227) rezultă:
a U a rI  a U ar M U rM
n      r 60   60   60  
 p N p N  p N pN k m  ke  ke km 2
(229)
Fig. 286
Deoarece toate mărimile sunt constante atunci când M variază,
turaţia se va micşora odată cu creşterea cuplului motor, însă r fiind de
n(rot/min) valoare mică, această
micşorare a turaţiei va
nn fi de mică importanţă.
Se spune că,
n0
caracteristica
mecanică este rigidă.
M(N) În concluzie,
motoarele cu excitaţie
M0 Mn
în derivaţie sau cu
Fig.9.6.1.3 excitaţia independentă,
au următoarele
proprietăţi mai
importante:
- viteză aproximativ constantă, la variaţiile de sarcină;
- uşoară variaţie de viteză prin variaţia curentului de excitaţie (prin
reglarea reostatului de excitaţie).
Datorită acestor proprietăţi, utilizarea motoarelor de c.c. cu excitaţia în
derivaţie (sau independentă) este foarte des întâlnită, în special atunci
când utilajul antrenat necesită un reglaj de turaţie. Alimentarea
motoarelor de c.c. necesită, însă, instalaţii speciale de redresare a
curentului alternativ, (grupuri convertizoare, redresoare), ceea ce duce la
o sporire a preţului de cost a instalaţiei generale. Din acest motiv
motoarele de c.c. sunt folosite în prezent numai la instalaţiile cu caracter
specil, în care avantajele tehnice aduc economii care depăşesc costul
sporit al instalaţiilor.

9.6.2. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitaţia în serie

Schema electrică este dată în fig. 9.6.2.1. modificarea curentului de

excitaţie se face cu ajutorul reostatului de excitaţie Rex, legat în paralel cu
Rex înfăşurarea de excitaţie.
Pentru o anumită poziţie a
RP reostatului de excitaţie
curentul Ie va fi
re proporţional cu I,
conform relaţiei:
+
=U Rex
I  I
- Ie re  Rex
e

şi deci fluxul magnetic 

va fi proporţional cu I.
Fig.9.6.2.1 Principalele caracteristici
ale motorului de c.c. cu
excitaţie în serie sunt:

Caracteristica turaţiei la mersul în sarcină, n(I) pentru U=const., este

reprezentată în fig. 9.6.2.2. Din relaţia (225) se observă că turaţia fiind
invers proporţională cu fluxul magnetic, iar acesta fiind proporţională cu
fluxul magnetic, iar acesta fiind proporţional cu Ie, respectiv cu I, rezultă
că variaţia turţiei va fi hiperbolică. Întrucât turaţia creşte foarte mult la
valori mici ale curentului absorbit de la reţea, deci la sarcini mici,
motorul nu trebuie să funcţioneze în gol sau cu sarcini mici. Din această
cauză, la motoarele de puteri mari se prevăd dispozitive speciale,
acţionate de forţa centrifugă, cu posibilitatea de a face să întrerupă
alimentarea cu energie electrică de la reţea. Pentru sarcini mari fluxul
magnetic atinge saturaţia magnetică şi deci turaţia motorului nu se va
micşora sub o anumită valoare limită ni.
 n(rot/min)

Se observă deci, că motoarele de

c.c. cu excitaţia în serie,
alimentate la tensiune constantă,
n I(A) au o viteză foarte variabilă cu
i sarcina, ceea ce convine foarte
Fig.9.6.2.2 bine în unele utilizări practice (ca
de exemplu, în tracţiunea
electrică, la maşinile de extracţie etc.).
Caracteristica cuplului motor, în funcţie de curentul absorbit de la
reţea, reprezintă variaţia M(I) pentru U=const. curba M(I) este reprezentată
în fig. 9.6.2.3. Pentru sarcini
M(Nm) mici, fluxul magnetic fiind
proporţional cu I, momentul
c cuplului motor va fi proporţional
cu I2 şi deci porţiunea O-a din
b
caracteristica M(I)are o variaţie
parabolică. Atunci când se va
a atinge saturaţia polilor magnetici,
I(A) fluxul magnetic rămânând
0 constant, momentul cuplului
magnetic va avea o variaţie
Fig.9.6.2.3 liniară (porţiunea b-c din fig.
9.6.2.3). Porţiunea a-b din
caracteristica M(I) reprezintă o racordare între celelalte două porţiuni din
caracteristică, care intervine la apariţia saturaţiei polilor magnetici.

Caracteristica mecanică n(M), pentru U=const. este reprezentată în fig.

9.6.2.4. Din relaţiile (225), (227) şi înlocuind fluxul magnetic  , care
este proporţional cu I, rezultă:
U rI U r
n  r  
n(rot/min) Ke Ke Ke Kl I Ke Kl
(230)
Fig. 290
Însă
M  K m I  K m K l I 2  K  I 2 şi
deci:
M(N)

Fig.9.6.2.4
 U r
n  K'  (231)
M ke kl
Forma de variaţie a curbelor n(M) şi n(I) este aproximativ aceeaşi.
Rezultă din cele specificate mai sus, că motoarele de curent
continuu cu excitaţia în serie au un cuplu mare la pornire şi deci pot porni
sub sarcină. Această proprietate, precum şi cea referitoare la variaţia
turaţiei cu sarcina, a determinat folosirea acestor motoare în tracţiunea
electrică (la acţionarea trenurilor, tramvaielor, electrocarelor etc.)cât şi la
instalaţiile eletrice de ridicare (macarale, ascensoare etc.). De remarcat
este faptul că puterea mecanică cedată la arborele mecanismului antrenat
este practic constantă, indiferent de valoarea cuplului rezistent, din cauza
variaţiei hiperbolice a vitezei de rotaţie în raport cu cuplul rezistent
( P2  M  const. ).

9.6.3. Caracteristicile motorului de c.c. cu excitaţie mixtă

Schema electrică de funcţionare este dată în fig. 9.6.3.1.

Înfăşurarea de excitaţie
Rex
serie se poate lega fie
aditiv, fie diferenţial.
rs re În cazul motorului de
+ c.c. cu excitaţie mixtă,
= RP aditiv, relaţia turaţiei
-U
va fi:
a U  rI r  rs I
n 60 ,
p N  d   s 
Fig.9.6.3.1
iar pentru cel
diferenţial:
a U  rI r  rs I
n 60 ,
p N  d   s 
unde  d este fluxul magnetic dat de excitaţia derivaţie, iar  s este
fluxul magnetic dat de excitaţia serie.
Caracteristica turaţiei la mers în gol n(Ie) pentru U=const. şi Mu=0 este
aproximativ aceeaşi ca şi la motorul de curent continuu cu excitaţia în
derivaţie, întrucât căderile de tensiune rIr şi rsI sunt de mică valoare, iar
  s este 25  30 % din  d , la funcţionarea în sarcină nominală (la
funcţionarea în gol  d   s ).
Caracteristica turaţiei la mers în sarcină va fi mai pronunţat căzătoare la
motorul cu excitaţie mixtă aditiv decât la motorul cu excitaţie derivaţie,
întrucât intervine în plus căderea de tensiune rsI (  d   s rămâne
constant deoarece se atinge saturaţia polilor magnetici). La motoarele
diferenţiale micşorarea turaţiei dată de căderile de tensiune rIr şi rsI este
compensată de creşterea turaţiei dată de reducerea fluxului
 d   s (  s creşte odată cu creşterea sarcinii) şi deci, în final se obţine
o turaţie aproximativ constantă, la variaţiile de sarcină.
Datorită acestor proprietăţi, motoarele de c.c. cu excitaţie mixtă,
diferenţiale, sunt utilizate la antrenarea mecanismelor care necesită o
turaţie cât mai puţin variabilă cu sarcina. În prezent aceste motoare sunt
folosite din ce în ce mai rar, deoarece există mijloace mai perfecţionate
de a menţine o viteză riguros constantă, la variaţiile de sarcină (se
folosesc fie motoare sincrone, fie sisteme automate de menţinere a vitezei
riguros constantă la motoarele cu excitaţie independentă sau cu excitaţia
în derivaţie).

9.7. Pierderile şi randamentul maşinii de c.c.

La funcţionarea maşinii de c.c. în regim de generator sau de motor,
are loc o transformare de energie mecanică în energie electrică sau
invers, transformare care este însoţită de o serie de pierderi. Aceste
pierderi se împart în: pirderi electrice, pierderi magnetice şi pierderi
mecanice.
Pierderile electrice au loc datorită efectului termic al curentului electric şi
deci se vor produce în înfăşurarea rotorului şi în înfăşurările de excitaţie.
Pentru o maşină cu excitaţia în derivaţie (sau independentă), pierederile
de putere vor fi:
Pel  UI e  rI r2

Pentru o maşină cu excitaţia în serie, vom avea:

Pel  rs I e2  rI 2
şi pentru o maşină cu o excitaţie mixtă:
Pel  rs I 2  re I e2  rI r2
 Pierderile magnetice apar datorită fenomenului de hidterezis şi
curenţilor Foucault, numai în rotorul maşinii de c.c.;în polii magnetici şi
caracasă nu au loc aceste pierderi, întrucât câmpul magnetic este constant
în timp.Pentru micşorarea acestor perderi, rotorul se confecţionează din
tole de oţel electrotehnic, cu un anumit procent de siliciu şi izolate între
ele.
Pierderile mecanice sunt datorate frecărilor de paliere, frecărilor
perilor pe colector şi frecărilor părţilor rotative cu aerul, inclusiv
pierderile datorate ventilatorului de răcire.Aceste pierderi depind numai
de viteza de rotaţie a maşinii şi sunt proporţionale cu această viteză.
Randamentul maşinilor de c.c. se determină din raportul dintre puterea
utilă P2 şi puterea absorbită P1, între aceste puteri existând relaţia:
P2  P1   P ,
unde,
 P  Pel  PFe  Pmec
În cazul generatoarelor de c.c., întrucât P2  UI ,randamentul se
scrie sub forma:
U'I
G 
UI   P
În cazul motorului de c.c. P1  UI şi deci:
UI   P
m  ,
UI
Curba de variaţie  ( I ) este dată în fig.9.1. Valoarea maximă  m are
loc, de obicei, la I  (0,5  0,75) I n , deoarece în parctică se consideră că
maşina funcţionează un timp mai
% îndelungat la această sarcină,
ηm decât la sarcină nominală.La
maşinile de mare putere(de
ordinul sutelor şi miilor de
kw)randamentul variază
între( 90  93%) , la maşinile de
I putere mai mică) de ordinul
(1  10kw)  (75  85)% , iar la
In micromotoare (1  100W )

Fig.9.1
  (25  50)%.

Datorită pierderilor acre se produc în timpul funcşionării, maşinile

electrice se încălzesc.Dacă maşina este încărcată cu o sarcină mai mare
decât cea normală, temperatura poate depaşi anumite limite admisibile şi
ea se defectează(de regulă se arde izolaţia).Din acest motiv pe plăcuţa
indicatoare, fabrica constructoare trece puterea nominală, care pentru
generator reprezintă puterea electrică U n .I n , iar pentru motor este puterea
mecanică la arbore( egală cu . .U n .I n ).

9. 8.Construcţia de maşini de c.c. în România

Maşini electrice de c.c. se fabrică la uzina ’’Elecroputere
Craiova”, ’’Uzina de maşini electrice”Bucuresti, “Electroprecizie”
Sacele(Brasov), “Fabrica de masini electrice” a Combinatului Metalurgic
Resita etc.Se construiesc generatoare şi motoare pentru locomotive
Diesel-electrice;motoare pentru tramvaie şi troleibuze;generatoare pentru
iluminatul vagoanelor de cale ferată;motoare de demarare pentru
autovehicule etc.
Un deosebit progres în fabricaţia de maşini electrice îl constituie
asimilarea de către industria noastră electrotehnică a producţiei de
locomotive Diesel-electrice de 2100 CP, acre cuprinde următoarele
agregate de bază: generatorul de c.c. de 1350 kW, 550-890 V, 1520-2460
A, 1080rot/min;generatorul auxiliar de c.c. de 75 kW, 170 V, 440 A,
1080 rot/min; motor de tracţiune de c.c. de 200 kW, 275V, 820A,425
rot/min.
Generatoarele de c.c. de tip special destinate sudării
electrice(grupurile convertizoare) se construiesc la “Uzina de masini
electrice”Bucuresti şi la “Fabrica de maşini electrice” a Combinatului
metalurgic de la Reşiţa.