Despaduririle si urmarile lor

O pdure n suprafa de 1 km ptrat poate produce zilnic 9 tone de oxigen, aproape de 10 ori mai mult dect aceeai suprafa de teren agricol. ntr-o or un stejar n vrst de 100 ani d n atmosfer 1,7 kg oxigen pur, ceea ce reprezint raia zilnic de oxigen pentru 3 persoane. Pentru nlocuirea unei asemenea producii trebuiesc replantai cca. 2500 puiei. Un hectar de pdure sedimenteaz anual 50- 70 tone de praf. O perdea forestier lat de numai 30 m reduce cu 8-10 % intensitatea zgomotului. Din numrul mare de puiei care se planteaz la hectar (4000-7000), dup 80-100 de ani abia de mai rmn 5-6 sute de arbori.

In cadrul ecosistemelor terestre, vegetatia are un rol deosebit de important, constituind nivelul la care se realizeaza cele mai complexe schimburi de materie si de energie si la care se produc procesele de sinteza si de descompunere a materiei organice, pe baza energiei solare captate de plante. Terenurile acoperite cu vegetatie compacta, bine dezvoltata, pe soluri cu o structura normala, sunt bine protejate impotriva eroziunii eoliene si in suprafata. Apa din ploi si din topirea zapezilor se infiltreaza usor si se inmagazineaza in sol asigurand in acelasi timp un regim echilibrat al scurgerii. Activitatea antropica sub diversele ei forme a produs in decursul timpului modificari profunde ale covorului vegetal cu consecinte multiple asupra starii de echilibru a mediului inconjurator.

Vegetatia forestiera din vechi timpuri supusa actiunilor de defrisare, in vederea extinderii pasunilor, a fanetelor, a terenurilor agricole si a vetrelor de asezari. Pe masura ce presiunea demografica a sporit, iar dezvoltarea economica s-a accelerat, defrisarile au afectat suprafete cat mai mare. S-a produs astfel o faramitare continua a arealului padurilor, care in prezent apar nu sub forma de masive compacte ci ca fragmente de dimensiuni mai mici sau mai mari, inconjurate de terenuri agricole sau de pajisti. In masivele muntoase unde s-a practicat constant pasunatul, in golul de munte, s-a produs o coborare a limitei altitudinale a padurii, in general pana la schimbarea de panta ce marcheaza trecea de la culmile relativ netede la povarnisurile abrupte ale muntilor. De exemplu in Carpatii Meridionali limita actuala coboara in unele locuri la 1400 sichiar1300 de metri, in timp ce pe versantii mai puternici inclinati, nefavorabil extinderii pajistilor, ea oscileaza in jurul altitudinii de 1800 de metri. Coborarea antropica a limitei paduri a adus in multe cazuri la disparitia unui tip caracteristic de vegvegetatie reristea de limita. Nu orice modificare a invelisului vegeal poate fi considerata ca un element de degradare a mediului. Uneori vegetatia initiala a fost inlocuita cu formatiuni naturale secundare echilibrate, cu productivitate ridicata (cum ar fi de exemplu pajistile naturale utilizate ca fanete, formate dupa defrisarea padurilor), sau prin culturi agricole, fara a se provoca o deteriorare a terenurilor respective. Degradarea vegetatiei se manifesta proin modificari care duc pe de o parte la scaderea productivitatii ei, iar pe de alta parte la micsorarea rolului eiin mentinerea echilibrului ecosistemului. Cea mai mare parte a padurilor sunt utilizate pentru nevoile economice ale societatii, fiind exploatate priodic. Padurile actuale poarta si acum urme indelungatei folosiri dezordonate, dintrecut care a produs modificari substantiale ale structurii si compozitiei lor floristice. Cele mai afectate specii sunt cele cautate in scopuri. De exemplu din fageto-bradete a fost extras preferential bradul, foarte cautat in trecut pentru sindrila si diverse obiecte de uz casnic, ceea ce a dus la transformarea lor in fagete pure. Multe fagete-gorunete s-au transformat, de asemene in fagete pure ca urmare a taierii preferentiale a gorunului. In acest fel s-a produs o scadere a calitatii productive a padurii. Modificari ale tipurilor de padure s-au produs si ca urmare a taierilor rse sau a unor taieri dezordonate, datorita regenerarii mai rapide a unor specii de productivitate inferioara, dar cu putere mare de lastarire (de exemplu teiul argintiu) sau care fructifica abundent (carpenul, cerul). In acest fel pe locul unor fagete din regiunea de dealuri si de la poalele muntilor s-au format fageto-carpinete sau chiar carpinete. In regiunea de campie, degradarea padurilor prin taieri neregulate si pasunat abuziv a dus la formarea unor arborete de tei argintiu, uneori in amestec cu carpen sau cu frasin. In alte cazuri cand prin degradare se creeaza conditii de uscaciune, stejaretele si sleaurile de campie pot fi inlocuite prin cerete pure, sleao-cerete sau cero-sleauri. Acest fenomen afost in general insotit de o scadere a productivitatii padurilor, uneori si de o inrautatire a conditiilor stationare. Modificari ale conditiilor de mediu s-au produs si datorita plantatiilor forestiere. Efectuate pe terenuri degradate, pentru stavilirea proceselor de eroziune, acestea au avut in ansamblu un efect pozitiv remarcabil. De asemenea se realizeaza plantatii forestiere pentru inlocuirea arboretelor exploatate. Deoarece lemnul de conifere este in prezent foarte cautat, in deosebi ca material de constructie si ca materia prima in industria celulozei si hartiei, aceste sunt folosite pe scare larga pentru plantatii, chiar in etaje de vegetatie care nu le sunt proprii. S-au introdus si unele conifere exotice, cum ar fi duglasul, pinul american, mai putin tuia. La poalele unor masive muntoase din carpati s-au format astfel paduri masive de molid in timp ce la atitudini mai mari, deasupra lor, se intind fagete dand aspectul unor inversiuni de vegetatie.

Coniferele, care sunt bine adaptate la conditiile edafice si climatice precare ale etajului montan superior si ale zonei boreale, prezinta o serie de dezavantaje, atunci cand sunt introduse in domeniul foioaselor: duc la adificierea pronuntata a solului la o umezire si o racire a lui sunt mai expuse la doboraturi de vant (datorita sistemului radicular superficial), la ruperea varfurilor datorita zapezii si vanturilor sunt mai vulnerabile la atacurile unor daunatori.

O consecinta generala a actiunii antropice asupra padurii este monotipizarea, respectiv simplificarea stucturii si a diferentierii pe varste. In mod natural in paduri se ontalneau arbori de diferite varste ce alcatuiau doua trei straturi: in prezent predomina arboretele echiene, cu un singur plafon de arbori a caror varsta reflecta vechimea taierii, in urma carea s-a regenerat padurea, se constata si un fenomen de juvenalizare (de scadere a varstei arboretelor) ca urmare a taierilor frecvente; fenomenul a fost foarte raspandit in secolele trecute in regiunile cu populatie densa unde lemnul era utilizat in special pentru foc si prepararea mangalului. In prezent tendinta este de a se exploata padurea atunci cand arborii ajung la maturitate; doar in padurile comunale se utilizeaza taierile mai dese. Totusi procesul de paduri tinere este destul de ridicat si in continua crestere, datorita exploatarilor forestiere care se fac in regiuni alta data greu accesbile, prin deschiderea de noi drumuri forestiere. Frecvent, degradarea antropica a vegetatiei forestiere se manifesta si prin modificari ale consistentei, ale desimii arborilor. In general in padurile pasunate s-au in care s-au facut extregeri de arbori, consistenta arboretelor scade. In shimb, in urma taierii rase a padurii are loc adesea o crestere anormala a acesteia, datorita regenerarii haotice din lastari. De cele mai multe ori tufarisurile formate ca stadiu de regresie a padurii au, de asemenea, o densitate foarte ridicata. Exploatarile nerationale duc si la modificari ale conformatiei arborilor, care contribuie la deprecierea calitatii lemnului in general arborii proveniti din lastar au o crestere dezordonata, adesea sunt deformati, curbati la baza. Ca urmare a taierii crengilor (in deosebi pentru hrana animalelor obicei foarte raspandit in trecut) in multe paduri arborii sunt rau conformati, infurciti, cu vitalitate scazuta, astfel de modificari se intalnesc si la unii arbori izolati. In multe regiuni arborii din lunci (in special salciile batrane) au un port caracteristic, mult diferit de cel natural, ca urmare a taierii in scaun. EFECTELE DESPADURIRII O data distrusa padurea, solul, care se acumuleaza in peste 1000 de ani, ar disparea intr-o singuradecada ducand la inundatii nemaintalnite din pricina faptului ca nu mai exista sol sa acumulezeapa.Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara hrana, si duce ladisparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel maidezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera, cauza principala aacestora fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzi absorbdioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul siexpira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru incantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat,lucru care ar duce la acumularea acestuia inatmosfera si schimbari majore de clima. In plus, multi copaci taiati pentru a face loc agriculturiiau fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon inatmosfera.O alta consecinta a defrisarii are legatura cu posibilitatiile stiintifice care ar putea fi pierdute o data cu padurea. Este estimat ca doar o mica parte din plantele si animalele caretraiesc in padurea

ecuatoriala au fost identificate iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord caacestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de plante cu proprietati anti-cancer, 70% dintre care se gasesc in padurile tropicale. Cine stie cesecrete ascunde padurea ecuatoriala.