Constituirea starii de masiv

-Proces biologic foarte important, marcat de trecerea puietilor de

la viata individuala la viata in colectivitate, evidentiat prin
apropierea coroanelor si constituirea coronamentului noului
arboret;
-existenta, cresterea si dezvoltarea fiecarui exemplar sunt
conditionate si de exemplarele vecine;
-dupa realizarea starii de masiv se constituie practic noua
padure, ca si comunitate de viata stabila, ce poate exercita
functii productive si protectoare;
-starea de masiv imprima padurii un nou specific structural si
functional, intretinand , intensificand si diversificand cresterea si
dezvoltarea arborilor, diferentierea si eliminarea naturala,
elagarea naturala a arborilor;
-timpul necesar constituirii starii de masiv este in functie de :
-speciile componente,
-desimea si structura arboretului,
-conditiile stationale,
-actiunea factorilor perturbatori.
BR, FA, MO -7-15 ANI
SC -1an
Plopii -2-4 ani

Cresterea si dezvoltarea arborilor

1
Cresterea arborilor
Substantele asimilate din sol sunt transformate de arbore in
substante organice, care servesc, in mare masura, la formarea de
celule noi, deci la crestere;
-prin alungirea extremitatilor tulpinii si ramurilor rezulta
cresterea in inaltime;
-prin formarea de celule intre scoarta si lemn, arborii cresc in
grosime;
-cresterea tulpinii si ramurilor incepe primavara, dupa
acumularea unui numar de grade de caldura si inceteaza toamna;
-cresterea radacinilor sufera intreruperi numai in lunile ianuarie-
februarie si iulie-august;
-cresterea arborilor in inaltime se produce indeosebi in etapa
tineretii;
-cresterea in grosime este rezultatul activitatii generatoare a
cambiului;
-perioada cresterii in grosime dureaza 4-5 luni in timpul unui an,
fiind mai lunga decat perioada cresterii in inaltime.

Dezvoltarea arborilor

2
Pe langa procesul de acumulare de masa lemnoasa, in decursul
vietii arborilor, ca efect al cresterilor, au loc si schimbari
calitative, deosebindu-se sub acest aspect, 3 etape:
Etapa tineretii - incepe cu germinarea semintelor si rasarirea
plantulelor si se incheie cu formarea florilor si a fructelor.
Etapa maturitatii, cea mai lunga, incepe cu fructificatia arborilor
si se incheie cand acestia intra in declin.
Etapa batranetii este marcata de inceperea declinului arborilor.

Dezvoltarea arboretelor
Prin analogie cu viata arborilor, in viata arborilor se disting
aceleasi 3 etape : etapa tineretii, a maturitatii, a batranetii.
Primele doua etape includ mai multe stadii de dezvoltare.
Etapa tineretii:
- Stadiul de semintis incepe cu instalarea vegetatiei forestiere
pe cale naturala sau artificiala si se incheie cu realizarea
starii de masiv;
- Stadiul de desis incepe cu realizarea starii de masiv si
dureaza pana cand elagajul natural este prezent, iar
inaltimea arborilor ajunge la 2-2,5m;
- Stadiul de nuielis incepe odata cu elagajul natural al
arborilor si se incheie cand majoritatea acestora ajung la
diametrul de 5cm ; se intensifica diferentierea arborilor,
cresterea lor in inaltime, eliminarea naturala; incep sa se

3
 precizeze calitatea si valoarea arborilor considerati
individual;
- Stadiul de prajinis cuprinde perioada in care diametrul
mediu creste de la 5 cm la 10 cm;
- Stadiul de paris incepe atunci cand cresterea in inaltime
devine foarte activa si tine pana cand arboretul incepe sa
fructifice; diametrul mediu al arboretului este cuprins intre
11cm si 20cm; se produce cantitatea maxima de litiera, se
atinge procentul maxim de arbori eliminati.
Etapa maturitatii
-Stadiul de codrisor (codru tanar) incepe cu prima
fructificatie abundenta a arboretului, fiind delimitat dimensional
de diametre medii cuprinse intre 21cm si 35cm.
- se reduce ritmul cresterii in inaltime;
- se intensifica ritmul cresterii in grosime;
-Stadiul de codru mijlociu incheie etapa maturitatii,
-dimetrul mediu este cuprins intre 35cm si 50cm,
-fructificatia arborilor se mentine abundenta.
Etapa batranetii
-Stadiul de codru batran incepe odata cu declinul vitalitatii
arboretului si dureaza pana la uscarea arborilor;
- In padurea cultivata arboretele nu ating etapa batranetii,
acestea fiind exploatate si regenerate din ultimele
fructificatii abundente din etapa maturitatii.

4
Indreptarea si elagarea arborilor in padure
Dupa constituirea starii de masiv, in cresterea si
dezvoltarea arborilor, se manifesta doua procese
morfologice specifice, generate de mediul intern al padurii:
indreptarea tulpinilor si elagarea lor.
Indreptarea tulpinilor consta in modificarea treptata a
formei tulpinilor, atat in sectiune transversala, cat si
longitudinala si de realizare la maturitate a unor tulpini
cilindrice. In starea de masiv, varfurile tulpinilor arborilor
isi activeaza cresterea in inaltime, pentru a beneficia de un
spor de lumina, treptat realizandu-se indreptarea tulpinilor.
Cresterea in grosime nu se produce in mod egal pe
circumferinta tulpinii, aceasta modificandu-si forma cu
timpul, tinzand catre cilindricitate si rectitudine.
Dinamica procesului de indreptare a tulpinilor, variaza
cu provenienta arborilor; lastarii pastreaza curbura
caracteristica la baza.
Elagajul natural este procesul biologic de curatire treptata
a tulpinii de craci, urmare conditiilor de desime din padure
si a reducerii fluxului de lumina.
Dinamica elagajului natural este mai activa la speciile
repede crescatoare, la arboretele cu consistenta plina , la
cele crescute in conditii stationale favorabile.

Diferentierea si eliminarea naturala a arborilor in

padure
Diferentierea arborilor : deosebirile de natura morfologica
si fiziologica ce se produc in timp intre arborii ce-si duc
5
 existenta in comunitatea de viata a padurii, sub influenta
factorilor ereditari si a celor de mediu.
- Diferentierea arborilor in inaltime este conditionata de
specie, de varsta arboretului, de conditiile stationale, de
modul de gospodarire a padurii si este mai intensa in etapa
tineretii.
- Urmare diferentierii in inaltime se produc etajarea, profilul
si inchiderea arboretelor, eliminarea naturala si succesiunea
speciilor.

Clasificarea arborilor in raport cu pozitia pe care o ocupa in

arboret (clasificarea Kraft):
-clasa I, arbori predominanti, arborii cei mai inalti, cu coroana
puternic dezvoltata;
-clasa a II a, arbori dominanti, arbori cu inaltimea ceva mai
mica, cu coroanele mai putin dezvoltate;
-clasa a III a, arbori codominanti, cu inaltimi si mai mici , cu
coroane mai mici, asimetrice;
-clasa a IV a, arbori dominati;
-clasa a V a, arbori coplesiti.
Arborii din clasele din clasele I-aIIIa alcatuiesc plafonul
superior, iar ceilalti constituie plafonul inferior.
Eliminarea naturala a arborilor in padure
Se produce ca efect al variabilitatii si selectiei individuale
naturale, in stansa legatura cu conditiile de mediu.
6
Ex.: de la 4mil. exemplare/ ha la varsta de 1an, la 20 de ani
raman 50.000, la 40 de ani raman 2500, la 100 de ani 450, la 140
de ani raman 200.
Conditia determinanta pentru eliminarea naturala: starea de
masiv.
Intensitatea, durata si ritmul eliminarii naturale sunt influentate
de: specie, provenienta exemplarelor, desimea si varsta
arboretului, interventiile silvotehnice.

Distributia vegetatiei forestiere

Zonalitatea latitudinala
Zonalitatea altitudinala

Zonele de vegetatie din Romania

Zona alpina-peste altitudinea de 1800m, unde t.m.a. este sub
4°C, deasuprea limitei padurii, specii: jneapan, ienupar, anin
verde.
Zona forestiera, cea mai extinsa, cuprinde mai multe subzone:
- Subzona molidului – predomina aproape exclusiv molidul;
Ocupa suprafete mari in jumatatea de nord a tarii; in muntii
din sud este fragmentata si localizata la altitudini mari;
Limita superioara a subzonei ajunge la 1650-1700m, t.m.a.
≤ 8°C, p.a. 1200mm/an;
La limita inferioara apar bradul si fagul.

7
- Subzona amestecului de rasinoase cu fag – coboara mult in
nordul tarii pana la dealuri; in sud este limitata la muntii
mijlocii;
Specii principale: molid, brad si fag.
- Subzona fagului – constituie o fasie distincta ce inconjoara
lantul carpatic, la altitudini cuprinse intre 500m si 800m
(limita inferioara) si intre 1200m si 1400m (limita
superioara), cu extindere foarte mare in sudul si sud-vestul
tarii, unde se ridica pana la limita superioara a padurii;
Se intalnesc fagete pure, mai rar amestecuri de fag cu
carpen, ulm, tei, paltin.
- Subzona fagului in amestec cu gorunul – este localizata la
dealuri; alterneaza fagete pure cu gorunete pure, in functie
de expozitia versantilor; este subzona cea mai bogata in
specii din tara.
- Subzona gorunului – este fragmentata si pe alocuri redusa
la o fasie ingusta la partea in ferioara a dealurilor; bine
reprezentata in Podisul Transilvaniei si in Podisul Central
Moldovenesc; in muntii din nordul Dobrogei ocupa
intreaga zona forestiera; gorunete pure si sleauri cu gorun,
uneori patrunde si stejarul pedunculat, iar pe alocuri apar
cerul, garnita, chiar stejarul pufos.
- Subzona stejarului pedunculat – prezinta interferente
puternice cu subzona gorunului, este localizata fragmentat
in toata tara, dar lipseste in Dobrogea; formeaza rar
arborete pure, dar frecvent amestecuri din doua sau mai
multe specii de stejari, la care mai pot participa specii ca:

8
 tei, ulm, frasin , carpen, paltin, jugastru, formand sleauri de
campie, mai sarace in specii decat sleaurile de deal.
- Subzona cerului si a garnitei – localizata in sudul si vestul
tarii, in sud-estul tarii este situata in afara zonei forestiere,
spre silvostepa; cerete, garnitete, cereto-garnitete, mai rar
cereto-sleauri.
Silvostepa este la periferia zonei forestiere in est, sud si in
vestul tarii, cu o intrerupere in Banat, unde zona forestiera
coboara pana la Dunare ; sunt prezenti doi stejari termofili:
pufos si brumariu; in Oltenia si Muntenia se adauga cerul si
garnita; in vestul tarii lipseste stejarul brumariu.

Zona stepei -prezinta conditii nefavorabile cresterii padurilor;

pe suprefete reduse apare stejarul brumariu.
Vegetatia azonala ( intrazonala) se intalneste in luncile apelor
curgatoare mari si in Delta Dunarii.
Padurile de salcam din sudul Olteniei, de la Hanu Conachii si de
la Simian sunt incluse tot in vegetatia azonala.

In Dobrogea, zonalitatea padurilor este diferita de cea din restul

tarii, zona forestiera fiind limitata in dealurile din nord si in
coltul sud-vestic extrem.
In nord, specia principala este gorunul, ce se amesteca mai
ales cu tei, carpen, frasin, paltin de camp, jugastru, artar tatarasc.

9
De jur imprejurul masivului forestier se intinde o fasie de
silvostepa, alcatuita spre interior din stejar brumariu, iar spre
exterior din stejar pufos.

10