Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………..3
1.1. Localizarea comunei Moldoviţa în spaţiul geografic-administrativ………………………………4
1.2. Elemente generale privind cadrul natural....................................................................................4
1.2.1. Geologie......................................................................................................................................4
1.2.2. Geomorfologie............................................................................................................................4
1.2.3. Hidrologie....................................................................................................................................6
1.3. Climatologie..................................................................................................................................7
1.3.1. Regimul termic............................................................................................................................7
1.3.2. Regimul pluviometric.................................................................................................................8
1.3.3. Regimul eolian............................................................................................................................8
1.3.4. Indicatori sintetici ai datelor climatice.......................................................................................9
1.4. Soluri............................................................................................................................................10
1.4.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de sol...............................................................10
Capitolul II Vegetaţia forestieră și Ariile Protejate din comuna Moldovița ………………………… 11
2.1. Etaje de vegetaţie.........................................................................................................................11
2.2. Arii naturale protejate de pe raza comunei Moldovița.................................................................12
Situl ROSPA0089 Obcina Feredeului.................................................................................................12
Situl ROSCI0328 Obcinele Bucovinei................................................................................................13
Codrul Secular Loben..........................................................................................................................13
Pădurea Roșoșa...................................................................................................................................14
Capitolul III Codrul Secular Loben – Studiu de caz…………………………………………………15
Istoricul desemnării zonei ca rezervaţie naturală................................................................................15
3.1.1. Localizare, limite.......................................................................................................................16
3.1.2. Accesul în rezervaţia naturală Codrul Secular Loben...............................................................17
3.2. Caracterizarea mediului fizico-geografic....................................................................................18
3.2.1. Geologie....................................................................................................................................18
3.2.2. Geomorfologie..........................................................................................................................18
3.2.3. Hidrologie..................................................................................................................................22
3.2.4. Climatologie..............................................................................................................................22
3.2.5. Soluri.........................................................................................................................................22
3.3. Caracterizarea mediului biotic.....................................................................................................23
3.3.1. Flora şi comunităţile de plante..................................................................................................23
3.3.2. Fauna.........................................................................................................................................24
3.3.3. Tipologie ecosistemică şi de habitat..........................................................................................27
3.4. Aspecte socio-economice.............................................................................................................29
Concluzii……………………………………………………………………………………………...32
Bibliografie …………………………………………………………………………………………..33
 Introducere

Comuna Moldovița este o comună situată în județul Suceava, așezată pe cursul superior al
râului cu același nume.
Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protecția și
conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.
Lucrarea mea, cu tema Sudiul rezervațiilor forestiere din comuna Moldovița, e împărțită în
3 capitole.
Primul capitol Date generale și specifice, împărțit în patru subcapitole (Localizarea comunei
Moldovița, Elemente generale privind cadrul natural, Climatologie și Solurile) am prezentat cele mai
importante informații privind zona studiată.
Al doilea capitol Vegetația forestieră și ariile protejate din comuna Moldovița cu două
subcapitole (Etaje de vegetație și Ariile protejate din comuna Moldovița), în care am scris despre
cele patru arii protejate de pe raza comunității studiate.
În cel de al treila capitol Codrul Secular Loben – Studiu de caz, cu patru subcapitole
(Localizare, limite; Caracterizarea mediului fizico-geografic, Caracterizarea mediului biotic,
Aspecte socio-economice). Am ales această arie protejată deoarece mi s-a părut cea mai
reprezentativă în această comunitate, Codrul Secular Loben, devenit arie naturală protejată, mi-a
sporit interesul pentru aprofundarea implicaţiilor şi transformărilor survenite în evoluţia sa sub noul
statut.
Doresc să îi mulţumesc doamnei profesor îndrumător Rădeanu Alina ai căror încurajare şi
sfaturi pertinente au contribuit esenţial la concretizarea acestei lucrări.
 1.1 Localizarea comunei Moldoviţa în spaţiul geografic-administrativ

Comuna Moldovița este o comună situată în județul Suceava, așezată pe cursul superior al
râului cu același nume, la aproximativ 650 m altitudine, în inima Obcinilor Feredeu și Mare. A fost
atestată documentar în anul 1443, formându-se mai întâi ca o comunitate liberă la hotarele pădurilor.
A fost populată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de huțuli, dar și de neamuri
germanice.
Comuna Moldovița formată din satele Argel, Demăcușa, Moldovița (reședința) și Rașca.

1.2. Elemente generale privind cadrul natural

1.2.1. Geologie
Din punct de vedere geologic teritoriul ocolului silvic Moldoviţa se găseşte în zona flişului
carpatic, reprezentat prin unităţile de Audia şi de Tarcău. Formaţiile geologice sunt de vârstă
mezozoică şi neozoică.
Predominarea rocilor silicioase a făcut ca solurile din comună să fie majoritar acide: brune
acide, brune feriiluviale, podzoluri. Vegetaţia forestieră se dezvoltă foarte bine datorită factorilor
climatici compensatori, cu plus de umiditate.

1.2.2. Geomorfologie
Teritoriul pe care-l ocupă fondul forestier este situat în partea nordică a Carpaţilor Orientali,
în Obcinele Bucovinei, mai precis în Obcina Feredeului şi Obcina Mare, despărţite de culoarul
Moldoviţei. Din punct de vedere geomorfologic se disting următoarele zone:
- Obcina Feredeului, la vest de culoarul Moldoviţei, care este cea mai unitară dintre
Obcinele Bucovinei. Aceasta prezintă numeroase culmi paralele rotunjite, fragmentate de
frecvente şei joase, care determină apariţia unor vârfuri dominante. Pe teritoriul ocolului se
evidenţiază Bâtca Mare (1350 m). Culmile mai importante sunt: Turculova, Corhana, Turculeţ,
Porcescu, Ilemsca, Vermensca, Roşoşa, Serghieva. Energia de relief este activă. Culmile ce se
desprind din Obcina Feredeului, corespunzătoare solzilor strâns imbricaţi, scad în înălţime până
când se pierd în culoarul Moldoviţei;
- Obcina Mare, la est de culoarul menţionat este formată dintr-un complex de culmi
monoclinale paralele pe direcţia structurală. Spre deosebire de Obcina Feredeului culmile sunt mai
distanţate şi mai independente, evidenţiindu-se: Plăiasca, Polonenca, Puma, Oglinda. Dintre vârfuri
se evidenţiază Piscul (1193 m);
- culoarul Moldoviţei reprezintă locul cu cea mai slabă înălţare a flişului de Tarcău, cu un
puternic proces erozional. Cu o altitudine redusă şi înconjurat de obcini înalte, acest culoar se
prezintă ca o adevărată depresiune intramontană. În spaţiul acestei depresiuni se individualizează
două subunităţi geomorfologice: ulucul de contact şi zona clinară centrală. Ulucul de contact, prin
care este canalizat cursul Moldoviţei se prezintă ca o vale largă orientată de la nord-vest spre sud-
est. În lungul acestui culoar se pot identifica mai multe nivele de terasă ce au luat naştere ca urmare
a succesiunii mişcărilor tectonice din cuaternar.
Unitatea geomorfologică predominantă este versantul, cu configuraţie majoritar ondulată.
Izolat se semnalează prezenţa platourilor şi a luncilor.
Altitudinal teritoriul studiat se situează între 630 m, la nivelul cursului Moldoviţei şi 1350; m
la vârful Bâtca Mare. Cotele mai importante sunt înscrise pe hărţile anexate la amenajamentele
unităţilor de producţie. Pădurile sunt cuprinse între 700 m şi 1200 m. Repartizarea pădurilor pe
altitudini este următoarea:
- între 600 m şi 800 m - 310,5ha - 1%;
- între 800 m şi 1000 m - 7973,1 ha - 58 %;
- între 1000 m şi 1200 m - 4803,3 ha- 36 % ;
- între 1200 m şi 1400 m- 644.0 ha 4 5%:
Total -13730,9 ha -100%
Expoziţia generală sud-estică e determinată de direcţia de scurgere a Moldoviţei. Reţeaua
hidrografică bine reprezentată determină expoziţii diferite ale versanţilor, rezumate astfel:
- expoziţii însorite - 3312,5 ha - 24 % ;
- expoziţii parţial - însorite - 6775,1 ha - 49 % ;
- expoziţii umbrite - 3643,3 ha - 27 % ;
Total -13730,9 ha-100%
Înclinarea terenului merge de la sub 10 grade în lunci sau pe platouri până la peste 40 grade.
Pe categorii de înclinare pădurile ocolului se repartizează astfel:
- sub 16 grade - 2090,1 ha- 15% ;
- între 16 şi 30 grade - 10717,7 ha-78 %;
- între 31 şi 40 grade - 922,3 ha"- 7 % ;
- peste 40 grade - 0.8 ha - :
Total-13730,9 ha-100%
Din situaţiile prezentate anterior se observă că pădurile se situează majoritar la altitudini
cuprinse între 800 şi 1200 m, pe expoziţii diverse şi cu înclinări preponderent repezi. Aceste condiţii
favorizează dezvoltarea răşinoaselor şi a fagului.
 Factorii geomorfologici au o importanţă deosebită deoarece ei conduc la modificarea unor
factori ecologici (căldură, lumină, umiditate). Varietatea acestora determină şi varietatea staţiunilor
forestiere. Diferenţa altitudinală nefiind prea mare vegetaţia forestieră e reprezentată doar în două
etaje fitoclimatice, ponderea foarte mare având-o etajul montan de amestecuri de răşinoase şi fag.
Dintre factorii geomorfologici, cei mai importanţi în distribuirea şi dezvoltarea vegetaţiei forestiere
din ocol sunt expoziţia şi înclinarea. Astfel, pe expoziţiile însorite, cu plus de căldură, apar foioasele,
în principal fagul, de regulă în amestec cu răşinoasele, acestea din urmă ocupând expoziţiile umbrite
(îndeosebi molidul). Arboretele de pe terenuri cu pante de peste 30 grade, expuse eroziunii, nu au
asigurată stabilitatea, de aceea au rol de protecţie a solului. Pe aceste terenuri de cele mai multe ori
volumul edafic al solurilor este mic şi determină o diminuare a productivităţii arboretelor.

1.2.3. Hidrologie
Cursul principal de apă este Moldoviţa. Teritoriul ocupat este situat în bazinul hidrografic
superior al acestuia, Obcina e constituită din două pâraie principale care izvorăsc din Obcina
Feredeului: pârâul Paltin şi pârâul Roşoşa. Afluenţii importanţi ai Paltinului sunt: Turculova,
Turculeţ, Porcescu, Rădvan, Rădvănel, iar Roşoşa primeşte: pârâul Iavoreşti, pr. lui Arcadie,
Obârşia Roşoşa. Toate acestea se află pe teritoriul satului Argel. Mai în aval, pe teritoriul satului
Raşca, Moldoviţa primeşte afluenţi din care cei mai importanţi sunt: Lunguieţ, Lauresciuc, Dubul,
Loben, Timotei, Putna.
Densitatea reţelei hidrografice este ridicată (peste 2,5 km/kmp). Alimentarea reţelei
hidrografice este pluvionivală peste jumătate fiind de suprafaţă. Debitul mediu al Moldoviţei, la
ieşirea din teritoriul ocolului, este de circa 3mc/sec. Favorabile salmoniculturii sunt atât cele două
ramuri care constituie obârşia Moldoviţei, cât şi afluenţii mai mari ai acesteia.
Turbiditatea apelor diferă în funcţie de substratul litologic. În părţile vestice, unde predomină
gresiile tari, scurgerile solide sunt mai reduse decât în părţile estice şi sudice, cu roci moi. Teritoriul
ocolului se încadrează în zona umidităţii excedentare (precipitaţii mai mari decât evapotranspiraţia),
surplusul de apă asigurând vegetaţiei forestiere condiţii bune de dezvoltare, fără a duce la formarea
de soluri hidromorfe (decât în cazuri foarte rare), datorită versanţilor înclinaţi.
Regimul hidrologic al apelor din zonă se caracterizează prin alimentarea pluvială intensă,
prin absenţa viiturilor de iarnă şi frecvenţa viiturilor din mai-iunie. În timpul perioadei ploioase
(mai-iunie) cresc puternic debitele şi vitezele de scurgere a apei, activându-se fenomenele de
eroziune a albiilor, râurilor, cu distrugeri de poduri, drumuri, uneori chiar case. De aceea e necesară
prezenţa vegetaţiei forestiere pe versanţi, îndeosebi pe cei puternic înclinaţi întrucât se reduce viteza
de scurgere a apei şi totodată puterea de concentrare a acesteia în albii.
Importanţa ecologică a reţelei hidrografice constă în modelarea şi fragmentarea reliefului, în
drenarea suprafeţelor pe care le parcurge. Ca urmare a fragmentării reliefului s-au creat două
topoclimate principale: de versanţi însoriţi şi de versanţi umbriţi, cu implicaţiile menţionate la
geomorfologie, pentru dezvoltarea vegetaţiei forestiere. În afara de acestea s-au creat şi topoclimate
secundare: însorit şi vântuit de culmi, umed şi rece de lunci înalte.

1.3. Climatologie
Teritoriul ocolului se află în zona climatică temperat-continentală, sectorul de provincie
climatică cu influenţe oceanice, ţinutul climei de munţi mici-mijlocii (800-1500 m), subţinutul
Carpaţilor Orientali, districtul pădure şi pajişti montane. În caracterizarea condiţiilor climatice s-au
folosit datele furnizate de staţia meteorologică Câmpulung Moldovenesc, adaptate la situaţia
concretă a ocolului.

1.3.1. Regimul termic

Temperatura medie anuală este de circa 6° C la altitudini mici şi scade la 4-5°C la altitudini
ridicate, media pentru zona cu vegetaţie forestieră fiind de circa 5,5 ° C. Temperatura medie a lunii
celei mai reci (ianuarie) este de -17,7°C, iar a celei mai calde (iulie) este de 18,1 °C. Temperatura
maximă absolută a fost de 34,4 °C (august 1957) şi cea minimă de -30,2 °C (februarie 1959). Media
temperaturilor pe sezonul de vegetaţie este de circa 10°C. începutul perioade bioactive (temperaturi
medii diurne egale sau mai mari de 0°C) este la 10 martie, iar sfârşitul ei este la 20 noiembrie.
Durata medie a perioadei bioactive este de circa 250 zile.
Începutul perioadei de vegetaţie (temperaturi medii diurne egale sau mai mari de 10°C)
este la 25 aprilie, iar sfârşitul ei este la 1 octombrie. Durata, medie a perioadei de vegetaţie este de
circa 150 zile.
Durata medie a apariţiei primului îngheţ este la 1 octombrie, iar a ultimului îngheţ este 10
mai.
Duratele ce caracterizează regimul termic prezentate anterior, favorizează cele trei specii
principale din zonă: molidul, bradul şi fagul. Pentru fag sunt ceva mai puţin propice, această specie
aflându-se la limita superioară a arealului său de vegetaţie. O mare influenţă asupra datelor termice o
are expoziţia. Pe expoziţii însorite amplitudinile termice sunt mai mari. Aici procentul fagului creşte,
iar răşinoasele sunt mai puţin productive. În zona analizată sunt frecvente inversiunile termice, în
sensul că aerul rece se instalează pe văi, unde se produce ceaţă, rouă, brumă. De aceea, pe versanţii
inferiori, se instalează molidul, care e favorizat de aceste fenomene termice. În schimb, în jumătatea
superioară a versanţilor, se ridică aerul cald, aceste forme de relief sunt mai luminate, fapt care
explică prezenţa fagului. Se poate deci afirma că variabilitatea termică determinată de
geomorfologie influenţează distribuţia vegetaţiei forestiere.
Sunt frecvente îngheţurile timpurii şi târzii. Se întâlnesc zile de îngheţ la sfârşitul lunii mai
sau în prima decadă a lunii septembrie. Desele îngheţuri şi dezgheţuri produc deşosarea puieţilor
plantaţi recent.

1.3.2. Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuală de precipitaţii creşte de la circa 800 mm în zona localităţii
Moldoviţa la circa 900 mm în zonele mai înalte ale ocolului. În perioada de vegetaţie cad circa 550-
600 mm. Cele mai multe precipitaţii se înregistrează în perioada mai-iulie. Cantitatea cea mai mare
de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (141 mm în 24ore la 25 iunie 1937) .
Anual sunt în medie 100 zile cu ninsoare. Prima zăpadă se instalează, în medie, la sfârşitul
lunii octombrie-începutul lunii noiembrie, stratul de zăpadă durând până la jumătatea lunii aprilie.
Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 20-30 cm.
Efectul precipitaţiilor asupra vegetaţiei forestiere este în strânsă legătură cu evapotranspiraţia
potenţială. Media anuală a evapotranspiraţiei este de circa 550 mm. Din compararea acesteia cu
media anuală a precipitaţiilor reiese că regimul de umiditate e favorabil vegetaţiei forestiere,
evapotranşpiraţia fiind mult sub nivelul precipitaţiilor, indiferent de altitudine şi anotimp. Această
afirmaţie este valabilă chiar şi pentru cea mai caldă lună din an, luna iulie, când evapotranspiraţia e
maximă (peste 100 mm), dar rămâne sub nivelul precipitaţiilor. Precipitaţiile sub formă de zăpadă
reprezintă cam 20% din precipitaţiile anuale. Aceasta asigură o importantă rezervă de apă în sol.
În lunile iunie-iulie se produc adesea averse, în urma cărora au loc inundaţii, uneori cu
pagube materiale.
In luna aprilie cad uneori zăpezi abundente care produc rupturi ale trunchiurilor în arboretele
tinere. Zona în care se află pădurile comunei se caracterizează printr-un climat umed şi destul de
răcoros, în tot cursul anului. Cantitatea totală de precipitaţii căzută, repartiţia ei în cursul anului şi
mai ales, în perioada de vegetaţie indică bune condiţii pentru vegetaţia forestieră existentă.

1.3.3. Regimul eolian

Cea mai mare frecvenţă o au vânturile din sectorul vestic (peste 50%), cu predominarea celor
din nord-vest (22%). Aceasta determină caracterul temperat-continental cu influenţe oceanice al
climei.
 Viteze maxime a vânturilor se înregistrează toamna şi iarna. în urma unor astfel de vânturi se
pot produce doborâturi . Astfel, în ianuarie 1948, la vânt de 130 km/oră (36 m/sec) şi în noiembrie
1971, la vânt de 144 km/oră (40m/sec) s-au produs doborâturi. Totuşi, cele mai multe doborâturi se
produc vara, în urma unor vânturi cu viteze mai mici. Astfel, în 1964, 1969, 1975, 1983, au fost
doborâturi la vânturi cu viteze între 18 şi 30 m/sec. Situaţia s-a datorat faptului că vânturile au fost
precedate de ploi abundente care au înmuiat solul şi au încărcat cu apă coroanele arborilor.
Deosebit de periculoase sunt vânturile ce vin dinspre Valea Moldovei, traversează Obcina
Feredeului prin frecventele şei şi se canalizează pe culoarul Moldoviţei unde, izbindu-se de diverse
obstacole (culmi), sunt deviate în direcţii neprevăzute, adesea cu viteză sporită, producând
doborâturi în arborete.

1.3.4. Indicatori sintetici ai datelor climatice

Relaţia dintre temperatură, precipitaţii şi, indirect, evapotranspiraţiei, este exprimată prin
indicele de ariditate. Mărimea anuală a acestuia (peste 60) indică un climat favorabil vegetaţiei din
zonă (molid, brad, fag), umed şi destul de rece. Cei mai mici indici de ariditate sunt vara (circa 50)
datorită temperaturilor mai ridicate şi la sfârşitul toamnei (noiembrie, circa 45) datorită
precipitaţiilor mai puţine. Pentru sezonul de vegetaţie indicele de ariditate este 52. Toţi indicii
menţionaţi arată favorabilitatea climatului pentru cele trei specii de bază.
Se poate concluziona că, pe teritoriul ocolului, există diferenţe climatice mai puţin în raport
cu altitudinea şi, mai ales, în raport cu expoziţia. Zonele mai înalte sunt mai vântuite şi mai reci,
bradul, care e mai sensibil, lăsând loc fagului şi molidului. Pe văile reci, cu inversiuni termice se
instalează molidul.
Expoziţiile însorite prezintă variaţii diurne ale umidităţii aerului şi insolaţiei care sunt mai
puţin favorabile răşinoaselor, dar sunt mai bine suportate de fag.
În condiţiile climatice prezentate fagul înfrunzeşte în perioada 15-30 aprilie. Bradul şi
molidul înfrunzesc în a doua jumătate a lunii mai. Înfrunzirea e întârziată pe expoziţiile umbrite şi în
văile cu circulaţie atmosferică redusă. Căderea frunzelor la foioase începe în prima jumătate a lunii
octombrie, întâi la altitudini mari. Înflorirea la fag are loc în prima decadă a lunii mai, iar la brad şi
molid în a treia decadă a aceleiaşi luni. Coacerea seminţelor de fag se produce în ultima decadă a
lunii septembrie, la fel şi, la molid, iar la brad în prima decadă a lunii octombrie. Periodicitatea
fructificaţiei este de 5 ani la fag şi 3-4 ani la brad şi molid.
Ţinând cont de faptul că majoritatea pădurilor comunei se află la altitudini cuprinse între 800
m şi 1200 m (93%) se poate afirma că, pentru speciile principale (molid, brad, fag) condiţiile
climatice sunt favorabile, un efect mai mare, în acest interval, având diferenţele climatice
determinate de expoziţie asupra distribuţiei spaţiale a speciilor forestiere. Din totalul suprafeţei
păduroase 89% se află în etajul fitoclimatic al amestecurilor de răşinoase şi fag şi 11% în etajul
montan de molidişuri. În etajul majoritar, diferenţele datorate solurilor diverse sunt compensate de
factorii climatici favorabili, astfel că cele trei specii de bază vegetează bine.

1.4. Soluri
La amenajarea precedentă s-au efectuat cartări staţionale la scară mijlocie, prilej cu care s-au
executat 38 profile principale de sol încadrate în reţeaua de monitoring şi profile de control în
fiecare subparcelă . Probele de sol recoltate din profilele principale au fost analizate în laborator.
La actuala amenajare s-au executat un număr de 74 profile de sol, din care s-au prelevat
probe pentru analize de laborator din 10 profile, rezultatele cărora se anexează în prezentul studiu.
Pe unităţi de producţie situaţia profilelor principale de sol este următoarea:
- UP II Argel - 12 profile executate, din care 8 analizate în laborator
- UP III Raşca - 36 profile executate, din care 2 analizate în laborator
Total 48 profile executate, din care 10 analizate în laborator

1.4.1. Evidenţa şi răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Datele culese din teren şi analizate în laborator au dus la delimitarea unor tipuri şi subtipuri
de sol, a căror repartizare pe suprafeţe este redată în tabelul .1.
Evidenţa tipurilor de sol
Clasa Tipul de sol Subtipul Cod Orizonturi Unitatea de producţie Total
de sol II III IV ha %
Brun acid tipic 3301 Ao-Bv-C 5381,8 6048,1 308,2 11738,1 87
Cambi- litic 3305 Ao-Bv-R 1432,5 3,0 - 1435,5 11
soluri gleizat 3306 Ao - Bv - CGo 100,3 4,9 - 105,2 1
andic 3303 Ao-Bv-C - 45,3 - 45,3 -
Brun tipic 3101 109,3 - - 109,3 -
eumezo-
bazic
Total cambisoluri 7023,9 6101,3 308,2 13433,4 99
Spodo- Brun tipic 4101 Ao-Bs-C - 23,8 23,6 47,4 -
soluri feriiluvial litic 4102 Ao-Bs-R _ 19,2 - 19,2 -
Podzol tipic 4201 Ao-Es-Bhs-R - - 17,0 17,0 -
Total spodosoluri - 43,0 40,6 83,6 1
TOTAL 7023,9 6144,3 348,8 13517,0 100
 Cambisolurile, reprezentate de solurile brune acide şi brune eumezobazice, se întâlnesc în tot
teritoriul ocolului atât pe substrate de fliş, cât şi pe depozite de cuvertură, în care predomină rocile
silicioase.
Din tabelul menţionat se observă că au fost identificate 2 tipuri de sol cu 6 subtipuri,
diversitatea mică fiind determinată de relativa uniformitate geologică şi climatică şi de amplitudinea
altitudinală nu prea mare.

Capitolul II Vegetaţia forestieră și Ariile Protejate din comuna Moldovița

2.1. Etaje de vegetaţie

Etajul montan de molidişuri se întrepătrunde cu cel de amestecuri şi este întâlnit la

altitudini de peste 1200 m, dar şi mai jos, în zona unor vârfuri ori culmi vântuite, umbrite.
Distribuţia molidişurilor este determinată atât de principalii factori climatici, cât şi de
condiţiile geomorfologice şi pedologice.
Pentru limita superioară a molidişurilor temperaturile medii anuale cuprinse între 1-3 °C,
iar pentru cea inferioară de 4-5 °C. Precipitaţiile au mare variabilitate, fiind influenţate de altitudine
şi orientarea culmilor faţă de direcţia de advecţie a maselor de aer, de foAnele de relief. Valoarea
lor variază între 800-1100 mm.
 Etajul montan de amestecuri este bine dezvoltat pe teritoriul comunei Moldoviţa, ocupând o
suprafaţă mare pe teritoriul comunei. Răspândirea altitudinală prezintă o amplitudine foarte mare,
reflectând destul de bine specificul condiţiilor naturale, unde limita inferioară oscilează în jurul valorii
de 850 m.
Relieful este variat, intens fragmentat şi cu mai puţine niveluri de culme.. Din datele de
temperaturi înregistrate de staţiile meteorologice rezultă pentru acest etaj de vegetaţie temperaturi
medii anuale cuprinse între 7-7,5 °C. Precipitaţiile au valori medii situate la 800 mm, ce variază
altitudinal.
În comuna Moldovița au fost identificate şapte tipuri de staţiune, dintre care două în etajul
montan de molidişuri şi cinci în etajul montan de amestecuri. În privinţa bonităţii, staţiunile sunt:
- staţiuni de bonitate superioară = 11698,2 ha - 87% ;
- staţiuni de bonitate mijlocie = 1818,8 ha- 13 %;
Diferenţele care apar între productivitatea arboretelor şi bonitatea staţiunilor se
datorează, pe de o parte, unor arborete artificiale care nu utilizează corespunzător potenţialul
staţionai şi pe de altă parte, faptului că productivitatea arboretelor e preluată din evidenţele privind
structura şi mărimea fondului forestier, la nivel de element de arboret, iar bonitatea staţiunilor se
referă la unitate amenajistică. Astfel, în cadrul subparcelelor încadrate în staţiuni de bonitate
superioară, există elemente de arboret de productivitate mijlocie, chiar inferioară, îndeosebi fag în
amestecuri cu răşinoase, ceea ce a dus la diminuarea suprafeţei arboretelor de productivitate mijlocie
sau inferioară. Prin îmbunătăţirea compoziţiei şi asigurarea în procent cât mai mare a regenerării
naturale se va realiza o corespondenţă între productivitatea arboretelor şi bonitatea staţiunilor.

2.2. Arii naturale protejate de pe raza comunei Moldovița

În limitele teritoriale ale comunei Moldoviţa, se află patru arii naturale protejate:
1. ROSPA0089 Obcina Feredeului
2. ROSCI0328 Obcinele Bucovinei incluse în rețeaua Natura 2000,
3. Codrul Secular Loben
4. Pădurea Roșoșa, care au fost înfiinţate în baza Hotărârii nr. 1143 din 18 septembrie 2007
(privind instituirea de noi arii naturale protejate).
Suprafața din fondul forestier proprietate publică de stat peste căreia i se suprapun cele două
situri amintite mai sus este de 11811 hectare.
Situl ROSPA0089 Obcina Feredeului
Se suprapune parţial teritoriului administrativ a 12 comune: Ulma, Brodina, Izvoarele Sucevei,
Moldova Suliţa, Breaza, Fundu Moldovei, Pojorâta, Sadova, Vama, Frumosu, Vatra Moldoviţei,
Moldoviţa şi al municipiului Câmpulung Moldovenesc.
Aria de importanţă specială avifaunistică Obcina Feredeului este situată în zona montană din
partea de nord şi central-nord-vestică a
judeţului Suceava. Situl se suprapune
integral peste unitatea fizico-geografică a
Obcinei Feredeului, din cadrul Obcinelor
Bucovinei, fiind parte componentă a
subregiunii munţilor flişului, situată în
partea de nord a Carpaţilor Orientali.
Situl se caracterizează printr-un grad
redus de antropizare, majoritatea aşezărilor
omenești fiind situate în afara limitelor
acestuia. Singurele localităţi permanente incluse în sit sunt localizate în partea de nord, aparţinând
comunelor Ulma (Măgura, Lupcina), Brodina (Cununsci, Zalomestra) şi Izvoarele Sucevei (Brodina).
În Obcina Ferdeului frumuseţea şi bogăţia naturii, modul tradiţional de utilizare a resurselor
naturale şi valorile unui patrimoniu cultural străvechi şi original se îmbină armonios. Peisajul natural
puțin antropizat a creat condiții optime pentru populațiile de păsări menționate în fișa standard a ariei
speciale de protecție avifaunistică ROSPA0089 Obcina Feredeului. Scopul pentru care a fost declarat
situl Obcina Feredeului este asigurarea condiţiilor necesare pentru menţinerea pe termen lung a unor
populaţii viabile pentru 11 specii de păsări menționate în Directiva 79/409 a Consiliului Europei
referitoare la conservarea speciilor de păsări sălbatice: viesparul, cristelul de câmp, muscarul mic,
muscarul gulerat, găinuşa de alun, cucuveaua pitică, cucuveaua încălţată, huhurezul mare, ciocănitoarea
neagră, ciocănitoarea de munte şi ciocănitoarea cu spate alb.

Situl ROSCI0328 Obcinele Bucovinei

A fost declarat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 2387/2011 pentru modificarea
Ordinului Ministrului mediului şi Dezvoltării Durabile nr.1964/2007 privind instituirea regimului de
arie natural protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura
2000 în România. Situl în suprafaţă de 32246 hectare este situat în Carpaţii Orientali, Obcinele
Bucovinei, mai precis Obcina Feredeului şi Obcina Mare.
 Frumusețea pădurilor din bazinul Moldoviței este redată de Radu Ichim în Istoria pădurilor și
silviculturii din Bucovina, în care ne vorbește de profesorul Adolf de Guttenberg, care străbătând
pădurile în cadrul unei excursii de studii în zilele de 13-21 iunie 1897 a produs mare uimire şi
excursioniștii au arătat un interes vădit la vederea marilor complexe de păduri seculare. În Stulpicani,
Falcău, Putna, dar mai ales la parcurgerea călare a Văii Raşca am cunoscut caracterul acestor păduri
virgine şi ne-am delectat la vederea lor. Suntem încredințați că nicăieri privirea noastră nu ar fi putut
cuprinde masive forestiere mai întinse, peste văi şi munţi, cum ni s-au prezentat de pe înălţimile de la
Oglinda şi Măgura Vacii.1
Dacă în secolul al XIX-lea pădurile din Bucovina erau tratate aproape unilateral ca resursă
principală ce asigura dezvoltarea provinciei, în prezent, prin grija silvicultorilor de a conserva peisajul
forestier ca un exemplu de ”bune practici”, o parte din pădurile primare au primit statut special de
conservare devenind un laborator viu în care evoluția pădurii se derulează nestingherit.

Codrul Secular Loben

Codrul Secular Loben are o suprafaţă de 483 hectare,

Pădurea Roșoșa

Pădurea Roșoșa o suprafață de 205 hectare, ambele fiind rezervații forestiere ce adăpostesc
habitate naturale în care speciile indicatoare sunt bradul, molidul și fagul. Constituirea celor două arii
naturale protejate au la bază avizul Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii nr.
1.111/CJ/2.05.2006. Acţiunile şi demersurile necesare pentru declararea celor două rezervaţii se
datorează strădaniei şi stăruinţei domnului inginer silvic Casian Balabaşciuc.
Suprafața ariei naturale protejate Pădurea Roșoșa este inclusă atât în aria naturală protejată
ROSCI0328 Obcinele Bucovinei cât și în aria naturală protejată pentru protecție avifaunistică
ROSPA0089 Obcina Feredeului.
Aria Naturală Codrul Secular Loben este inclusă doar în situl de importanță comunitară ROSCI0328
Obcinile Bucovinei.
Direcţia Silvică Suceava, a susţinut din surse proprii elaborarea
temei de cercetare: „Evaluarea biodiversităţii în ariile naturale
protejate, de interes naţional Pădurea Voivodeasa, Ocolul
Silvic Marginea şi Codrul Secular Loben, Ocolul Silvic

1
http://www.bucovina-forestiera.ro/article/raport-asupra-excursiei-asociaţiei-silvicultorilor-din-austria/
Moldoviţa, ca suport pentru fundamentarea planurilor de management”. Scopul cercetărilor efectuate
în cadrul acestei teme este fundamentarea adecvată a măsurilor de management pentru cele două
rezervaţii naturale luate în studiu: Pădurea Voivodeasa şi Codrul Secular Loben. Cercetările au avut ca
obiectiv general evaluarea cantitativă a componentelor biodiversităţii (structurală, a speciilor şi
genetică), în vederea fundamentării măsurilor de management pentru ariile naturale protejate Pădurea
Voivodeasa şi Codrul Secular Loben.
Parcurgând la picior cele două rezervații ce încântă prin naturalitatea peisajului, constatăm fără
urmă de îndoială că Pădurea Roșoșa și Codrului Secular Loben au rămas până în zile noastre un model
de bună practică de gospodărire durabilă a pădurii.

Capitolul III Codrul Secular Loben – Studiu de caz

Rezervaţia Naturală Codrul Secular Loben este o arie protejată înfiinţată în baza Hotărârii nr.
1143 din 18 septembrie 2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate care la art. 1 prevede la
poziţia B9 „Codrul Secular Loben”. Aria naturală protejată are o suprafaţă de 483 hectare şi
constituirea ei are la bază avizul Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii Nr.
1.112/CJ/2.05.2006 a Consiliului Judeţean Suceava.

Istoricul desemnării zonei ca rezervaţie naturală

Demersuri pentru a înfiinţa Rezervaţia „Codrul Secular Loben” s-au făcut graţie eforturilor
domnului inginer Casian Balabaşciuc, alături de care au participat şi militat pentru înfiinţarea acestei
rezervaţii o parte din cercetătorii de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din Câmpulung
Moldovenesc.
Componentele constitutive caracteristice care reprezintă şi motivul pentru care s-a recomandat
înfiinţarea rezervaţiei, sunt păstrarea intactă de către factorul antropic a asociaţiei vegetale de amestec
de fag cu brad şi molid, dozate natural în diferite ponderi. De precizat că, pe lângă componentele
constitutive caracteristice zonei montane, apar elemente endemice, rare, care dau un plus de valoare
rezervaţiei.
“În acestă zonă se află grânarul pădurilor de molid din ţara noastră, cele mai frumoase şi
productive arborete, nu numai de aici ci şi din Europa, cunoscute şi de mult apreciate pentru calităţile
deosebite ale lemnului. În vestigii vechi istorice ale poporului român, al cărui trecut independent este
strâns legat de istoria pădurilor sale.” (Ichim R., 1988 - Istoria pădurilor şi silviculturii din Bucovina,
pg.9.)
Lemnul de rezonanţă provenit de la Moldoviţa, era bine cunoscut şi apreciat pentru calităţile
sale deosebite.
De altfel dacă ne gândim, după cum arată şi prof. Schmidt – Vogt, H., (1981) – la viorile lui
Amati, Gurneri şi Stradivarius construite din lemnul molidului de rezonanţă, atunci putem afirma fără a
greşi că acest lemn este cel mai preţios din lume.
Colpaci, Gh., (1978, p. 246) menţionează că după cum „Viticultura are vinurile ei renumite în
întreaga lume: Cotnari, Murfatlar, Odobeşti etc., iar podgoriile respective se bucură de un regim special
de gospodărire...şi silvicultura noastră are şi ea „Cotnarul” şi ”Murfatlarul” ei – molidul de Moldoviţa,
şi deci ar trebui să se bucure de acelaşi regim preferenţial la modul de gospodărire şi de valorificare a
produselor ca şi viticultura”.
În prezent lemnul de rezonanţă este o raritate din pădurile de aici. Distrugerea pădurilor
seculare, exploatările excesive, doborâturile de vânt în masă, au dus la dispariţiea aproape totală a
acestui preţios sortiment.
Am putea remarca fără „dar” şi „poate” că suprafaţa Codrului Secular Loben reprezintă unicul
vestigiu al fostelor păduri virgine din Moldoviţa care s-a păstrat până în zile noastre.

3.1.1. Localizare, limite

Delimitarea s-a făcut conform „Hotărârii nr. 1143 din 18 septembrie 2007 privind instituirea
de noi arii naturale protejate” care prevede în Secţiunea 2 din „Anexa nr. 2: descrierea limitelor şi a
suprafeţelor rezervaţiilor naturale”.
Rezervaţia „Codrul Secular Loben”se întinde pe raza U. P. III Raşca a Ocolului Silvic
Moldoviţa are o suprafaţă de 483,0 hectare şi cuprinde următoarele parcele şi subparcele silvice:

Tabelul 1
Parcelele şi subparcelele incluse în Rezervaţia „Codrul Secular Loben”

Parcela Subparcela

289 A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L

290 A, B, C, D, E
 291 A, B, C, D, E

292 A, B

293 A, B, C, D, E

294 A, B, C, D, E, F, V1, V2, V3, V4

295 A, B, C, D, E, F, G, H

Figura 1. Localizarea Rezervaţiei „Codrul Secular Loben”

(prelucrare după Google Earth)

Descrierea limitelor:
Limita nordică: începe de la borna silvică 17/33 din UP III Raşca a OS Moldoviţa, continuă pe
limita de parcelă prin bornele 15/33, 14/33, 8/101, 6/101, până la borna silvică 11/101.
Limita estică: începe de la borna silvică 11/101, continuă pe limită de parcelă prin bornele silvice
1/03, 60/03, 1/116, pe Vf. Buzova şi apoi la borna 65/03.
Limita sudică: începe de la borna silvică 65/03, pe limită de parcelă prin bornele 10/113, 7/121,
pe pârâul Timotei, până la borna 1/123.
Limita vestică: începe de la borna silvică 1/123, pe limită de parcelă la bornele 2/03, 8/108, pe
sub Vf. Ilemsca, pe limită de parcelă, până la borna 17/33.
Parcelele şi subparcelele silvice sunt preluate din amenajamentul silvic al U. P. III Raşca a
Ocolului Silvic Moldoviţa întocmit în anul 2005.

3.1.2. Accesul în rezervaţia naturală Codrul Secular Loben

Accesul în rezervaţia naturală Codrul Secular Loben se poate realiza de pe drumul Judeţean 176
Vama-Argel.

3.2. Caracterizarea mediului fizico-geografic

Din punct de vedere fizico-geografic Rezervaţia „Codrul Secular Loben” este situată în ţinutul
Carpaţilor Orientali ce includ munţi de tipul Obcinelor Bucovinei de înălţime mică şi mijlocie.
Obcinele Bucovinei depăşesc spre nord valea Sucevei şi frontiera naţională, ajungând până în
valea Ceremuşului. Spre vest şi sud valea Moldovei şi valea Sadovei le separă de Munţii Bistriţei Aurii,
de Munţii Rarău şi de Munţii Stânişoarei, iar spre est domină Podişul Moldovei (Podişul Piemontan şi
Podişul Sucevei) în lungul contactului Straja-Marginea-Solca-Soloneţul Nou-Cacica-Păltinoasa.

3.2.1. Geologie
Caracteristic pentru această zonă este prezenţa gresiilor în alternanţă cu marne, şisturi şi argile.
Localizarea rocilor este dificilă deoarece sunt repartizate mozaicat în teritoriu. Arboretele de pe
versanţii cu pante mari îndeplinesc rolul de protecţie a solului deoarece roca se află la suprafaţă şi se
evidenţiază tendinţele de eroziune.

3.2.2. Geomorfologie

Unitatea muntoasă Obcina Mare distinctă în acest teritoriu, constituie limita între Ocolul
Silvic Moldoviţa şi Ocolul Silvic Putna, realizând in acelaşi timp cumpăna apelor dintre bazinele
hidrografice ale Sucevei şi Moldoviţei.
Altitudinea minimă (fig. 1) este 740,0 m în u.a. 293 D şi cea maximă (fig. 2) este de 1174,0
m în u.a. 291 B situat în partea cea mai înaltă a rezervaţiei în apropierea vf. Buzova (1174 m).
Din figura 1 se evidenţiază faptul că în proporţie de aproximativ 84% altitudinea minimă în
cadrul Rezervaţiei „Codru Secular Loben” este cuprinsă între 700 şi 900 m. În cadrul acestui ecart o
suprafaţă mai mare se încadrează între limitele altitudinale 801-900 m.
 Altitudinea minimă
250,0
206,4
200,0 188,6
Suprafata (ha)

150,0

100,0
50,6
50,0 20,4
2,3
0,0
701-800 m 801-900 m 901-1000 m 1001-1100 m 1101-1200 m
Altitudinea (m)

Figura 1. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu altitudinea

minimă a parcelelor
În ceea priveşte altitudinea maximă (figura 2), cea mai mare parte din Rezervaţie se
încadrează teritorial între 901-1000 m (aprox. 48%). Suprafeţe relativ însemnate se găsesc şi între
1101-1200 m (aprox. 30%) şi 1001-1100 m (aprox. 21%).

Figura 2. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu altitudinea

maximă a parcelelor
Tipul de relief majoritar în cadrul Rezervaţiei „Codru Secular Loben” este versantul
ondulat după cum se poate observa şi prin analiza figurii 3 (86%).
Din aceeaşi figură se poate lesne observa că lipseşte terenul plan, precum şi zonele de luncă
montană.
 Tip de relief
450 404,8
400
350
300
Suprafaţa

250
200
150
100
47
50 15,7 0,8
0
Versant inf. ond. Versant mijl. ond. Versant sup. ond. Versant ondulat

Figura 3. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu forma de relief

Direcţia de curgere a apelor care alcătuiesc reţeaua hidrografică este diferită, ceea ce
determină şi expoziţii diferite ale versanţilor majoritar fiind cea parţial însorită.
Tabelul 2
Repartiţia suprafeţelor pe categorii de altitudine, expoziţie şi înclinare
Categorii de altitudine Categorii de expoziţie Categorii de înclinare
- ha % - ha % - ha %
700 - 800m 1,8 0,4 Însorită 85,1 18,2 <16g 249,7 53,3
801 - 1000 m 228,5 48,8 parţial însorită 281,8 60,2 16g-30g 189,9 40,6
1001 - 1200 m 238,0 50,8 umbrită 101,4 21,6 31 - 40 g 28,7 6,1
Total 468,3 100 Total 468,3 100 Total 468,3 100

Versanţii sunt caracterizaţi ca versanţi repezi, având în cea mai mare parte înclinarea cuprinsă
între 16-30 g.
Referitor la panta terenului (figura 4), aceasta este cuprinsă între 11-20 grade în cea mai mare
proporţie (62%) şi între 21-30 grade (31%).
Date fiind condiţiile de zonă montană, o pantă a terenului de 10-15 grade este una
acceptabilă, ceea ce se traduce printr-un sol relativ profund care permite o dezvoltare armonioasă a
vegetaţiei lemnoase, cu deosebire a celor trei specii de bază (brad, molid, fag).
 Panta terenului
350
292,1
300
250
Suprafaţa

200
144,3
150
100
50 28,7
3,2
0
≤ 10 grade 11-20 grade 21-30 grade > 30 grade

Figura 4. Structura Rezervaţiei „Codrul Secular Loben” în raport cu panta terenului

Vegetaţia forestieră specifică zonei montane este formată din molid, brad, fag, şi amestecuri ale
acestora, având condiţii geomorfologice favorabile.

Figura 5. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu expoziţia versanţilor

În ceea ce priveşte expoziţia versantului, predomină expoziţia nord-vestică (30%), nordică
(22%), sudică (19%) şi sud-estică (18%) (figura 5).
Aceasta se traduce prin modelarea hidrografică a unor cursuri de apă care curg pe direcţia NE-
SV, lucru adeverit de faptul că rezervaţia este încadrată de cele două pâraie – Loben şi Timotei – care se
varsă în râul Moldoviţa.

3.2.3. Hidrologie

Rezervaţia „Codrul Secular Loben” se află în bazinul hidrografic al râului Moldoviţa cu

reţeaua hidrografică alcătuită din: pârâul Loben şi pârâul Timotei.
Datorită ploilor şi viiturilor abundente din perioada iunie-iulie creşte viteza şi debitul de
curgere a apelor accentuâdu-se fenomenele de eroziune a versantului în special pe versanţii dezgoliţi şi
de albie.

3.2.4. Climatologie

Clima caracteristică acestei zone are acelaşi fond central-european ca şi în cazul altor munţi din
nordul Carpaţilor Orientali, dar cu influenţe boreale în nord-vest şi continentale în sud-est. Valoarea
medie a precipiaţiilor este de 850 mm/an, aceasta se manifestă cu un plus de aproximativ 100 mm/an în
nordul Obcinei Feredeului şi o reducere de 200 mm/an în sud-estul Obcinei Mari.
Temperatura medie anuală scade în acelaşi sens şi în altitudine, de la 60 C la 20 C. Sunt 60-80
zile de iarnă şi numai 20-30 zile de vară, relieful depresionar atenuând această asprime climatică (50
zile de iarnă şi peste 40 zile de vară). Ca efect al climei, a p e l e pâraielor şi râurilor (Sadova,
Moldoviţa, Moldova, Suceava şi afluenţii lor sunt alimentate în proporţie de 60% din ploi şi zăpezi
(pluvio-nival în nord-est şi pluvial-moderat în sud-est)şi de 20-40% din ape subterane. Acestea prezintă
mineralizări mici şi moderate (bicarbonatări, sulfatări) în sud-est şi foarte mari (500 g – 800 g/l), pe
contactul cu miocenul salifer pericarpatic.

3.2.5. Soluri
Tabel 3
Evidenţa tipurilor de sol
Succesiunea Suprafaţa
Clasa Tipul Subtipul Codul
orizonturilor (ha) (%)
tipic 3301 Ao-Bv-C 445,6 95,2
Cambisoluri districambosol
andic 3303 Ao-Bv-C 22,7 4,8
TOTAL - - - 468,3 100

Din totalul de 483,0 ha pe 14,7 ha nu s-au prelevat probe de sol, acestea fiind poieni şi goluri,
evidenţa din tabelul de mai sus referindu-se doar la suprafaţa ocupată de pădure.
Pe toată suprafaţa rezervaţiei s-a identificat doar clasa cambisolurilor reprezentate de tipul
de sol brun acid cu 2 subtipuri (tipic si andic), aşa cum sunt prezentate în tabelul de mai sus.
Solul districambosol tipic, este cel mai răspândit, iar subtipul andic ocupă o suprafaţă mai
mică fiind asemănător cu cel tipic, fără a fi însă dominant (Figura 6).

Figura 6. Evidenţa tipurilor de sol în cadrul Rezervaţiei „Codru Secular Loben”

3.3. Caracterizarea mediului biotic

3.3.1. Flora şi comunităţile de plante

Toată suprafaţa Rezervaţiei „Codrul Secular Loben” se încadrează etajul de vegetaţie: FM2
Etaj montan de amestecuri.
Tabelul 3
Evidenţa tipurilor de staţiune
Tipul de staţiune Bonitatea [ha] Total
Nr.
Tipul Inf.
Crt Mijl. Super.
Cod Diagnoză de sol [ha [ha] %
. [ha] [ha]
]
Etajul montan de amestecuri (FM2)
Montan de amestecuri Bs-m, brun 445,
3.3.3.3 3301 - - 445,6 95,2
1. divers cu drenaj imperfect edafic 6
.
mare 3303 - - 22,7 22,7 4,8
468,
TOTAL - - - 468,3 100
3

În tabelul 3 avem prezentarea tipurilor de staţiune în care se efectuează o analiză din punct de
vedere edafic, climatic, orografic, litologic, pedologic, fiind evidenţiaţi si factorii limitativi ai vegetaţiei
forestiere.
Montan de amestecuri de răşinoase cu fag, brun edafic mare, Bs, cu Asperula-Dentaria este
tipul de staţiune reprezentativ.
Cumulul de factori climatici şi pedogenetici aflaţi la nivel optim asigură bonitatea superioară a
staţiunii. Celelalte tipuri de staţiune, sunt de bonitate mijlocie datorită volumului edafic mijlociu-
submijlociu şi a conţinutului de schelet al solului sau înmlăştinării permanente.
În unele situaţii mai pot constitui factori limitativi substratele nutritive şi apa accesibilă în
cantităţi mici.
Pe toată suprafaţa Rezervaţiei „Codrul Secular Loben”vegetaţia forestieră asigură o bonitate
superioară, în concordanţă cu productivitatea pădurilor.
Specii de floră de interes comunitar din cadrul ariei naturale protejate
În cadrul procesului de realizare a planului de management, s-au făcut inventarieri privitoare la
elementele de floră de interes comunitar, în tabelul 4 sunt prezentate speciile de floră de interes
comunitar.

Tabelul 4
Speciile de floră de interes comunitar care se regăsesc în
Rezervaţia „Codrul Secular Loben"

Anexa din
Anexa din
Nume specie Denumire populară Cod N2000 Directiva
OUG 57
Habitate
Asplenium adulterinum Feriguţă 4066 II 3
Campanula serrata Clopoţel 4070 II 3
Alte specii de interes pentru conservare
Specii de floră incluse în Lista Roşie Naţională şi specii endemice (Anexa 17).
Angelica archangelica (anghelică, angelină, antonică, buciniş, cucută mare), Campanula patula
ssp. Abietina, Dactylorhiza Cordigera (Orhidee românească), Orchis coriophora ssp. coriophora, Orchis
mascula ssp. Signifera (bujor, gemănariţă, iarba-şarpelui, limba-cucului), Orchis ustulata, Trollius
europaeus (bulbucii de munte).

3.3.2. Fauna

Păsări
Avifauna, consemnată în studii mai vechi, realizate la nivelul Obcinelor Bucovinei (e.g.
Lucescu, 1979, 1980; Barbu, 1976), este foarte bine reprezentată, prezente fiind atât specii sedentare,
cât şi specii sezoniere şi de pasaj. Dintre acestea pot fi amintite: ciocănitorile, piţigoii, cinteza,
măcăleandrul, cojoaica, gaiţa, cioara, stăncuţa, cucul, pupăza, scorţarul, coţofana, grangurul, forfecuţa,
auşelul, alunarul, mierla, sturzul, codroşul, botgrosul, pitulicea, privighetoarea, muscarul, fisa de
pădure, scatiul, prundăraşul, fluierarul de munte, turturica, guguştiucul, ţoiul, pietrarul, codobatura,
sfrânciocul, graurul, sticletele, mugurarul, presura, gaia roşie, cristelul de iarbă, porumbelul de
scorbură, porumbelul gulerat, ciocârlia de pădure, lăstunul, rândunica, brumăriţa, mătăsarul, etc.
Dintre păsările răpitoare a fost atestată prezenţa în această zonă a unui număr redus de specii
precum: uliul găinilor (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accipiter nisus), şorecarul (Buteo buteo),
ciuful de pădure (Asio otus), huhurezul (Strix aluco), cucuveaua (Athene noctua), acvila ţipătoare
(Aquila clanga), eretele (Circus macrourus), şoimul (Falco vespertinus), buha (Bubo bubo).
Zborul păsărilor spre înalt, a fost văzut, de-a lungul timpului, ca o legătură supranaturală între
cer şi pământ, făcându-le pe acestea să apară, în diferite culturi, ca mesageri ai divinităţii şi, astfel,
personaje principale în basmele lumii. Mai mult, atenţia acordată simbolisticii păsărilor se regăseşte şi
în unele abordări ştiinţifice de profil. Astfel, pentru multe din speciile de păsări prezente în aria naturală
se pot găsi conotaţii culturale sau spirituale. Spre exemplu, ciocănitorile, în poveştile şi legendele
româneşti, sunt date ca exemplu pentru tenaticitate şi hărnicie. Prin construirea cuibului în arborii
uscaţi, ciocănitorile reuşesc să aducă viaţă, chiar şi acolo unde este moarte. Răpitoarele de noapte, sub
influenţa creştinismului, au suferit asocieri negative, simbolizând moartea, ghinionul si intunericul
spiritual. Barza, ca pasăre migratoare a devenit emblema călătorului, reprezentând în acelaşi timp
primăvara, reînvierea şi o viaţă nouă. Obiceiul său de a sta nemişcată într-un picior a condus la
asocierea ei cu meditaţia. În creştinism, simbolizează puritatea, vigilenţa şi prudenţa.
Specii de păsări sălbatice de interes economic din aria naturală Codrul Secular Loben
Cocoşul de munte şi ierunca sunt incluse conform OUG 57/2007 în Anexa Nr. 5C: Specii de
interes comunitar a căror vânătoare este permisă.
Principalele specii de păsări de interes cinegetic sunt: cocoşul de munte (Tetrao urogallus),
ierunca (Tetrastes bonasia), sitarul (Scolopax rusticola). Din studiul datelor de teren se poate observa o
diminuare a efectivelor de cocoş de munte (Tetrao urogallus).

Mamifere
Caracteristice acestui etaj altitudinal şi de vegetaţie sunt: lupul (Canis lupus), mistreţul (Sus
scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), veveriţa (Sciurus vulgaris), jderul (Martes martes, Martes
foina), iepure (Lepus europaeus), cerb carpatin (Cervus elaphus), alături de care, cu o frecvenţă mai
redusă apar: ursul brun (Ursus arctos), rîsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris), pârşul (Glis
glis). Fauna de interes cinegetic din cadrul ariei protejate este gestionată de fondul cinegetic nr. 27
Moldoviţa.
Din inventarele speciilor de interes cinegetic se constată o bună reprezentare în zonă în primul
rând a efectivelor de mamifere mari şi cervide, precum şi importanţa pe care această zonă o are pentru
gestionarea acestora.
Fauna piscicolă a Ariei naturale protejate se suprapune peste zona păstrăvului - caracteristică
pâraielor (Timotei, Loben).
Amfibieni

Au fost identificate 2 specii pe teritoriul ariei protejate şi anume Triturus montandoni

(triton carpatic), Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă).

Specia Statut de conservare

Triturus montandoni Anexa Directivei Habitate/ OUG 57/2007 – Anexa 3
Bombina variegata Anexa Directivei Habitate/ OUG 57/2007 – Anexa 3/Anexa 4

Nevertebrate
Au fost identificate 2 specii pe teritoriul ariei protejate şi anume: Carabus variolosus, Rosalia
alpina (Croitorul alpin).
Specia Statut de conservare
Carabus variolosus Anexa Directivei Habitate/ OUG 57/2007 – Anexa 3
Rosalia alpina Anexa Directivei Habitate/ OUG 57/2007 – Anexa II/Anexa 3
3.3.3. Tipologie ecosistemică şi de habitat
Tip de staţiune unic 3.3.3.3. – Montan de amestecuri Ps, brun edafic mare, cu Asperula-
Dentaria (mierea ursului), este ideal pentru amestecul de răşinoase cu fag, găsindu-se pe versanţi slab până la moderat
înclinaţi cu diverse expoziţii, fiind situat pe soluri brune acide, profunde, divers scheletice.

Figura 7. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu tipul de pădure identificat

În cadrul Rezervaţiei „Codru Secular Loben” majoritar este tipul de pădure 131.1- Amestec
normal de răşinoase şi fag cu floră de mull (76%) şi într-o proporţie mai redusă, dar totuşi însemnată, şi
tipul 121.1- Molideto-brădet normal cu floră de mull (20%) (figura 7).
Celelalte două tipuri de pădure 111.1- Molidiş normal cu Oxalis acetosella şi 141.1-Molideto
faget normal cu Oxalis acetosella reprezintă o pondere mult mai mică în cadrul rezervaţiei de
aproximativ 3% şi 1%.
 Figura 8. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu tipul de ecosistem

Din analiza figurii 8 se poate observa faptul că tipul de ecosistem majoritar în cadrul Codrului
Secular Loben este 2.3.1.6, având o proporţie de aproximativ 76%.
În ceea ce priveşte tipul de habitat cea mai mare proporţie este reprezentată de către tipul
R4101 – „Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) cu
Pulmonaria rubra” cu o valoare de aproximativ 96% (figura 9). Pădurile pure de molid, corespunzătoare tipului R4205
– Păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella ocup cc. 22 ha, în timp ce R4213 – Păduri sud-est
carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae se întâlnesc cca 4 ha.

Figura 9. Structura Rezervaţiei „Codru Secular Loben” în raport cu tipul de habitat

3.4. Aspecte socio-economice

În arealul analizat nu se găsec aşezăi umane permanente.

Aria protejată intră în teritoriul administrativ al comunei Moldoviţa, care are o populaţie de
aproximativ 5200 de locuitori.
Din punct de vedere economic, în prezent în zona Rezervaţiei Naturale Pădurea Seculară Loben
se desfăşoară următoarele activităţi: agricultură, vânătoare şi pescuit şi creşterea animalelor.
Conservarea naturii
Activităţile de conservare a elementelor patrimoniului natural din Rezervaţia Naturală Pădurea
Loben se limitează la o serie de măsuri izolate, aplicate în special în spaţiul zonelor protejate.
Rezolvarea de către autorităţile locale a problemelor sociale şi economice prezintă, în momentul
de faţă, o importanţă mai mare în comparaţie cu acţiunile de conservare şi protecţie a elementelor
cadrului natural.
Nivelul de educaţie aproximativ scăzut al populaţiei din vecinătatea Rezervaţiei Naturale
Pădurea Seculară Loben constituie un important factor restrictiv pentru promovarea acţiunilor de
conservare.
Principalele ramuri economice se bazează pe valorificarea resurselor locale. Activitatea
preponderentă a populaţiei locale este impusă firesc de resursa de bază a acestor locuri: pădurea.
Lemnul pădurilor este valorificat în unităţi de producţie a cherestelei. Însă exploatarea pădurilor
ca sursă de câştig nu poate să mai fie decât o soluţie de moment, mai ales că această activitate are deja
o vechime seculară. Pentru o societate modernă exploatarea resurselor naturale, fie ele şi regenerabile,
nu poate fi acceptată ca mijloc de trai, ci doar cel mult ca o alternativă de subzistenţă. În altă ordine de
idei exploatarea resurselor naturale implică într-o anumită proporţie şi degradarea mediului. Într-o lume
în care poluarea, deşertificarea şi efectele devastatoare ale fenomenelor naturale sunt direct sau indirect
legate de activitatea antropică, protejarea, conservarea şi refacerea mediului natural devin preocupări de
bază. Reconcilierea dintre om şi natură devine o condiţie de bază a existenţei.
Creşterea vitelor este o altă ocupaţie transmisă prin tradiţie din generaţie în generaţie a
oamenilor locului. Întemeiată pe tradiţie această activitate are o mare importanţă pentru omul de la
munte, de ea fiind legată indiscutabil asigurarea hranei. Deoarece rigorile climatice îşi pun amprenta
limitând posibilităţile de a face agricultură şi permiţând cultivarea doar a câtorva plante dintre care de
departe se desprinde cartoful, vitele sunt singura alternativă de procurare a hranei. Din fericire calitatea
produselor obţinute, absolut naturale, sunt un avantaj forte pentru localnici.
Din păcate creşterea animalelor este o activitate de dimensiuni destul de mari. Păşunatul vitelor
în zonă, poate fi considerat cu impact negativ asupra mediului
Pescuitul si vânătoarea
În rezervaţia naturală aceste activităţi sunt întâlnite în proporţii reduse, însă şi acestea pot
genera ameninţări cum ar fi:
a) exercitarea pescuitului neautorizat, neorganizat şi în perioadele interzise;
b) utilizarea anumitor tehnici şi unelte de pescuit interzise prin reglementările existente;
Este necesar un control susţinut desfăşurat de custode/administrator, împreună cu autorităţiile
publice locale, în vederea aplicării legislaţiei în vigoare cu privire la pescuit pentru evitarea degradării
stării fondului piscicol.
Agricultura şi silvicultura
În rezervaţia naturală nu se poate vorbi de practicarea silviculturii, însă terenurile din imediata
apropiere sunt cu destinaţie agricolă, astfel aria protejată este sensibilă la diferite ameninţări ce pot
ridica probleme pentru speciile prezente. Dintre aceste ameninţări amintim:
a) arderea deşeurilor vegetale;
b) apariţia vibraţiilor şi zgomotului provenit de la utilajele agricole;
c) poluarea apelor cu substanţe chimice.
Turism şi recreere
În Rezervaţia Naturală Pădurea Seculară Loben turismul este slab dezvoltat, acesta limitându-se
la grupuri mici, în general neorganizate, care cunosc frumuseţile zonei. Principala oportunitate în
această arie naturală protejată fiiind ecoturismul, ce poate fi pus în valoare prin activităţi precum:
a) turismul ştiinţific pentru habitatele şi speciile de plante şi animale protejate, dar şi pentru
particularităţile reliefului din zonă;
b) birdwatching;
c) plimbări recreative.
Educaţie şi cercetare
În proximitatea Rezervaţiei Naturale Pădurea Seculară Loben, activităţile educaţionale se
realizează în cea mai mare parte în instituţii de învăţământ, de diferite nivele. Acţiunile de educaţie au
ca scop informarea şi conştientizarea populaţiei locale, turiştilor şi factorilor interesaţi despre:
a) activităţile de conservare a elementelor mediului natural, întreprinse în cadrul Rezervaţiei Pădurea
Seculară Loben;
b) speciile vulnerabile protejate la nivel comunitar, precum şi starea habitatelor acestora;
c) măsurile necesare pentru protecţia speciilor vulnerabile, rare şi endemice protejate la nivel naţional
şi european, precum şi a habitatelor acestora;
d) regulamentul ariei protejate şi planul de management;
e) ariile protejate din cadrul rezervaţiei naturale;
f) alte informaţii utile privind regulile de vizitare, posibilităţile de cazare, punctele de interes turistic,
traseele turistice şi altele asemenea.
Deasemenea arealul aferent rezervaţiei naturale a reprezentat încă de la descoperirea acestuia un
punct de atracţie pentru cercetarea ştiinţifică, prin unicitatea componentelor acestui spaţiu faţă de zona
geografică în care se află.
 Concluzii

Comuna Moldovița, face parte dintr-un peisaj aparte, comunitatea are parte de cele mai
frumoase și diverse peisaje naturale, astfel că în limitele teritoriale ale comunei Moldoviţa, regăsim
patru arii naturale protejate, respectiv: ROSPA0089 Obcina Feredeului, ROSCI0328 Obcinele
Bucovinei incluse în rețeaua Natura 2000, Codrul Secular Loben și Pădurea Roșoșa.
Dacă în secolul al XIX-lea pădurile din Bucovina erau tratate aproape unilateral ca resursă
principală ce asigura dezvoltarea provinciei, în prezent, prin grija silvicultorilor de a conserva peisajul
forestier ca un exemplu de ”bune practici”, o parte din pădurile primare au primit statut special de
conservare devenind un laborator viu în care evoluția pădurii se derulează nestingherit.
Demersuri pentru a înfiinţa Rezervaţia „Codrul Secular Loben” s-au făcut graţie eforturilor
domnului inginer Casian Balabaşciuc, alături de care au participat şi militat pentru înfiinţarea acestei
rezervaţii o parte din cercetătorii de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din Câmpulung
Moldovenesc.
Componentele constitutive caracteristice care reprezintă şi motivul pentru care s-a recomandat
înfiinţarea rezervaţiei, sunt păstrarea intactă de către factorul antropic a asociaţiei vegetale de amestec
de fag cu brad şi molid, dozate natural în diferite ponderi. De precizat că, pe lângă componentele
constitutive caracteristice zonei montane, apar elemente endemice, rare, care dau un plus de valoare
rezervaţiei.

Pădurile comunei Moldovița fac parte dintr-un peisaj aparte, în pădurea cea necuprinsă şi mare,
„omul se regăseşte pe sine, împreună cu trecutul, idealurile şi aspiraţiile sale spirituale. Stresat şi
alienat de modernismul vieţii cotidiene, el se va reîntoarce mereu aici, în spaţiul mioritic al mitologiei
şi fericirii edenice, pentru a-şi vindeca rănile şi a-şi reîmprospăta forţele, ca odinioară Tantal.
Pădurile trebuie, de aceea, iubite şi păstrate cu grijă, pentru că ele reprezintă sarea pământului.
Fericit este poporul care mai dispune de păduri bătrâne, seculare, supremă realizare a naturii în
planul perfecţiunii şi al eternităţii (Scripcaru şi Bândiu, 1997).”
 Bibliografie

1. Lista roşie a plantelor superioare din România, Academia Română a Inst. de Biologie - Studii,
Sinteze, Documentaţii de ecologie - M. Oltean, G. Negrean, A. Popescu, N. Roman., G. Dihoru,
V. Sanda, S. Mihăilescu – Bucureşti 1994;
2. Habitatele din România - Nicolae Doniţă, Aurel Popescu, Mihaela Paucă-Comănescu, Simona
Mihăilescu, Iovu Adrian Biriş, - Editura Tehnică Silvică Bucureşti 2005;
3. * * * , 2005, Amenajamentul Ocolului Silvic Moldoviţa, Studiu General, U.P. III Raşca;

4. Revista Natura, Suflet si Educație la Ocolul Silvic Moldovița – 2019;