Munții Cicului

Prof: Novac Camelia

Elev: Frățilă Ștefana
01
Bibliografie
Munții Ciucului (în maghiară Csíki-
havasok) sunt o grupă muntoasă a
Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând
de lanțul muntos al Carpaților Orientali.
Cel mai înalt pisc este Șoiul Mare (în
maghiară Saj-havas), având 1553 m. Sunt
delimitați de Munții Hășmaș și Tarcău prin
râul Trotuș la nord, Depresiunea
Comănești cu râul Trotuș la est, Munții
Nemira cu râul Uz la sud, Munții Bodoc la
sud-vest și Depresiunea Ciucului la vest.
 02
Clima
 Zona montană se descrie din punct de
vedere climatic printr-un climat temperat
continental cu influențe montane, cu ierni reci și
veri răcoroase.
Muntii Ciucului se afla in tinutul
climatic de tip boreal montan, caracterizat prin
valori moderate ale principalelor elemente
climatice. Dinamica sezoniera si anuala a
acestora este in stransa corelatie cu pozitia fizico-
geografica in cadrul Carpatilor Orientali, fiind
generata de radiatia solara, circulatia generala a
atmosferei si suprafata subiacenta activa.
 03
Fauna
 Principalele caracteristici ale
faunei sunt asemanatoare cu ale altor
unitați muntoase, cu unele diferențieri
în functie de altitudine, condiții
climatice și etajul de vegetație.
În pădurile de amestec, făra a face o
delimitare strictă, intâlnim dintre
mamifere lupul, mistrețul, căpriorul,
vulpea, viezurele, pisica salbatică,
veverița, parsul și altele.
În zona pădurilor de conifere,
mamiferele sunt reprezentate prin urs,
el fiind foarte des intarlnit în jumătatea
estică a Munților Ciucului, apoi prin
cerb, râs și jder.
 04
Flora
 Alcătuirea învelișului vegetal al Munților
Ciucului este deosebit de interesantă, de o mare
varietate floristică, determinată de factorul relief,
clima și soluri. Prin intervenția omului, s-a
modificat sensibil nu numai compoziția floristică, ci
și structura etajelor de vegetație. Pe ansamblu, se
întalnesc etajul pădurilor de foioase (nemoral) și
etajul pădurilor de molid (boreal), la care se
adaugă pajiștile secundare.
Deși pădurea constituie formațiunea
vegetală cea mai reprezentativă, ocupând pe
ansamblul regiunii doar 50-55%, totuși, din acest
punct de vedere, Munții Ciucului prezintă un grad
ridicat de despădurire în comparatie cu celelalte
unitați montane din Carpații Orientali.
 05
Hidrografie
 Apele care-și au obarsia in Munții Ciucului
sunt tributare bazinelor hidrografice Trotus si Olt.
Axul culmii principale din Ciucul Mijlociu, în special
sectorul dintre vârful Viscol și Muntele lui Petru,
reprezintă nodul hidrografic al regiunii. De aici pleacă
radiar numeroase cursuri de apa, care sunt tributare,
direct sau indirect, celor doi colectori principali.
Până la intrarea în marea depresiune a
Ciucului, Oltul culege câțiva afluenți de mici
dimensiuni (8-10 km lungime), precum văile Fântâna
lui Gal si Sedloco, iar in compartimentul Danești
primește paraiele Lacasul lui Babos, Soarecul si Cadul.
Aceste cursuri de apă au un caracter permanent și sunt
aproape paralele, ele au săpat văi adânci, cu versanți
puternici abrupți, atât în rocile cristaline, cât și în
aglomeratele vulcanice de la contactul cu depresiunea.
 06
Lacuri
 În teritoriul munților se găsesc lacurile
de acumulare antropice Poiana Uzului (pe râul Uz)
și Frumoasa (pe râul Frumoasa), care alimentează
cu apă potabilă și industrială municipiile Onești,
Bacău și respectiv Miercurea Ciuc.
Ciughesul ajunge la confluenta cu
Trotusul în dreptul localitații Palanca si izvoraște
de pe flancul estic al Ciucului Mijlociu. Incursul
superior are o direcție est-vest, după care se
indreaptă spre nord, unde valea capătă un
caracter longitudinal, alcatuind limita dintre
Masivul Carunta si Ciucul Mijlociu.
Suita, cu o lungime de circa 20 km, își
adună apele prin intermediul câtorva izvoare
situate sub culmea principală a Ciucului. Cursul
său este transversal față de liniile structurale
majore. Prin evoluție regresiva a depașit cumpăna
morfologică, înaintând în detrimentul afluenților
din bazinul Oltului.
 07
Obiective
turistice
 1) Vârful Colos
Colos este un varf remarcabil de 1246 m,
aflat pe interfluviul Fisag-Olt al Muntilor Ciucului.
Din Colos se desprind spre vest două picioare,
Solonca si Gozorul Mic. El este accesibil dinspre
valea Oltului, urcând din Ciuboteni/Miercurea
Ciuc pe poteca "cruce rosie" ce trece pe la poalele
sale.

2) Pasul Ghimeș
Pasul Ghimeș este o trecătoare din
Carpații Orientali localizată la o altitudine de 1153
m, situată în județul Harghita, la limita dintre
Munceii Nășcolat și Munții Ciucului (aflați la sud -
est). Pasul reprezintă un punctul de trecere situat pe
culmea Carpaților Orientali, între Depresiunea
Ghimeș, aflată în Moldova, și Depresiunea Ciucului,
aflată în Transilvania.
Mulțumesc pentru
vizionare!