Capitolul 4

CLASA CERNISOLURI
Solurile din această clasă prezintă ca orizont de diagnoză un orizont Am,
urmat de un orizont A/C, A/R, Bv sau Bt, care au în partea superioară culori cu
valori şi crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele, cât şi în interiorul
elementelor structurale, sau un orizont A molic forestalic-Amf, urmat de un orizont
A/C sau Bv indiferent de culoare şi de un orizont Cca în primii 60-80 cm. Sunt deci
soluri cu acumulare evidentă de materie organică (humus), relativ saturate în baze,
cu epipedon molic, adică cu un orizont inferior tot cu culori de Am, cel puţin în
partea lui superioară pe minimum 10-15 cm şi cel puţin pe fețele elemenetelor
structurale. Cele de sub pădure au un orizont A molic forestalic, care prezintă un
minim al valorilor pH şi V şi orizont Cca în primii 60-80 cm. Nu prezintă
proprietăţi andice şi gleice sau stagnice intense în primii 50 cm, ori proprietăţi
salsodice intense.
Cernisolurile ocupă 26,7% din suprafaţa totală a ţării.

4.1. Kastanoziomurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Calcaro-calcic Entic Haplustolls (pp);
Kastanoziom
Sol bălan (SB) Kastanozems Entic Vermustolls (pp);
(KZ)
(KCcc-ca) Typic Calciustolls (pp)

Elemente de diagnoză. Orizontul Am cu crome > 2 la materialul în stare

umedă.
Orizontul AC având cel puţin în partea superioară valori şi crome  3,5 la
materialul în stare umedă atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor structurale.
Orizont Cca în primii 125 de cm. sau carbonaţi în primii 100 de cm.
Răspândire. Kastanoziomurile ocupă o suprafaţă de 190.000 ha, fiind
răspândite în Dobrogea în sectorul Cernavodă-Medgidia, la nord de Valea Carasu, în
jurul complexului de lacuri Razelm, de-a lungul Dunării şi a litoralului Mării Negre,
la nord de Constanţa, precum şi pe grindurile din Delta Dunării.
Condiţii de formare. Relieful teritoriilor în care s-au format
Kastanoziomurile este plan (terase, culmi) sau uşor înclinat (cu versanţi prelungi), cu
expoziţie predominant sudică la altitudini mai mici de 150 de m.
Materialul parental este alcătuit din loess şi depozite loessoide cu porozitate
bună şi conţinut de CaCO3 cuprins între 10 – 15%.
Clima este caracteristică stepei uscate, caracterizată prin temperaturi medii
anuale cuprinse între 10,7 – 11,3 oC, precipitaţi medii anuale de 300 – 430 mm,
ETP > 700 mm, indice de ariditate de 17 -21, regim hidric parţial percolativ sau
nepercolativ.
81
 Vegetaţie naturală sub care s-au format Kastanoziomurile este caracteristică
de stepă, alcătuită din specii mezoxerofite şi xerofite cu Stipa sp., Festuca valesiaca,
Arthemisia austriaca etc. care nu formeează covor continuu. Condiţiile climatice
constituie factor limitativ pentru vegetaţia forestieră; aceasta poate fi întâlnită numai
în unele depresiuni şi văi cu soluri umede, pe terenuri cu expoziţii umbrite.
Procese pedogenetice. Ariditatea climatului determină o slabă levigare a
sărurilor, astfel încât carbonatul de calciu, mai greu solubil, este prezent de la
suprafaţa solului. Curentul ascendent al apei, în perioadele secetoase, din orizontul
Cca spre suprafaţă favorizează formarea concrețiunilor şi pseudomiceliilor de
CaCO3 in orizontul A/C.
Vegetaţia erbacee, slab dezvoltată, generează cantităţi mici de humus (< 2%),
rezultând un orizont Am mai subţire şi cu culoare brună deschisă (crome peste 2) la
materialul în stare umedă, cu humus de tip mull calcic care favorizează o bună
structurare a solului.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Formula de profil a
kastanoziomurilor tipice este: Am-A/C-Cca.
Orizontul Am are grosimi relativ reduse (30-40 cm) şi culoare brună până la
brună deschisă datorită conţinutului redus de humus.
Orizontul A/C de 15-25 cm grosime se caracterizează prin prezenţa
infiltraţiilor de humus (având crome < 3,5 în stare umedă) şi existenţa neoformaţiilor
de CaCO3 ce determină o puternică efecrvescenţă.
Orizontul Cca, de culoare galbenă albicioasă, începe de la adâncimea de 50-
60 cm şi este foarte bogat în neoformaţii de CaCO3.
Pe profil apar numeroase neoformaţii biogene datorită populării intense a
solului cu diferite organisme. Cele mai răspândite neoformaţii biogene sunt :
coprolitele (aglomerări rezultate din acţiunea râmelor), cervotocine (canale de râme
sau alţi viermi de pământ, culcuşuri sau lăcaşuri de larve), crotovine (galerii umplute
cu material din orizonturile superioare sau galerii goale). Apar pe tot profilul
neoformaţii de CaCO3, care, odată cu adâncimea, sunt din ce în ce mai frecvente.
Proprietăţi. Solurile bălane au textura nediferenţiată pe profil, de cele mai
multe ori mijlocie (luto-nisipoasă până la lutoasă). Argila, deşi înregistrează un plus
în partea superioară, se menţine în cantităţi apropiate de cele existente în materialul
parental. Structura este glomerulară mică, moderat dezvoltată în Am şi slab
dezvoltată în A/C datorită conţinutului mic de humus. Solurile prezintă o
permeabilitate favorabilă, au porozitate şi capacitate corespunzătoare pentru apă, se
lucrează bine şi relativ uşor. Conţinutul de humus este relativ redus 1,5-2 %, cu o
rezervă pe 50 cm de 60-120 t/ha. Complexul coloidal este saturat în cationi bazici
(V=100 %) în rândul cărora predomină calciul şi magneziul, care împreună deţin 95
% din T. Reacţia solului este slab alcalină (pH = 8-8,3). Sunt soluri bine
aprovizionate cu substanţe nutritive şi au activitate microbiologică intensă.
Subtipuri: maronic : Amf-Ac-Cca ; psamic : Am-AC-Cca ; gleic :
Am-AGr-Cca(Gr) ; salinic : Amsc-Acsc-Cca ; Am-Acsa-Cca ; sodic : Amac-Acac-
Cca ; Am-Acna-Cca.

82
 KASTANOZIOM pe loess. Podişul Dobrogei, la nord de Babadag.
Tabelul 4.1.
ORIZONTURI Am Am A/C Cca Cca
Adâncime (cm) 0-13 18-33 35-50 75-90 100-115
Argila < 0,002 mm 24,60 24,00 24,40 23,30 22,70
CaCO3 (%) 6,90 8,60 10,10 16,10 15,70
Humus (%) 2,10 1,70 1,50 0,90 0,70
pH în apa 8,20 8,30 8,30 8,40 8,50
C/N 10,00 10,00 9,00 9,00 9,00
Baze de schimb (me/100 g sol) 19,20 17,40 11,10 19,50 14,39
Hidrogen de schimb (me/100 g sol) 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
Grad de saturatie în baze (%) 100 100 100 100 100
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt soluri folosite agricol, cu fertilitate
moderată, care depinde în mare măsură de cantitatea de precipitaţii. Prin irigare şi
prin aplicare de îngrăşăminte organice şi minerale cu azot, fosfor şi potasiu se poate
ameliora substanţial fertilitatea naturală a kastanoziomurilor. În cazul subtipurilor
salinizate şi alcalizate sunt necesare măsuri de levigare a sărurilor toxice şi a ionilor
de sodiu din complexul colidal al solului.

4.2. Cernoziomurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Cernoziom (CZ);
Cernoziom cambic Entic Haplustolls
Calcic Chernozems
Cernoziom (CZ) (pp); Cernoziom (pp); Entic
(Chca)
argiloiluvial (pp); Hapludolls (pp)
Sol cenuşiu (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Am care prezintă crome  2 în stare umedă;

Orizont intermediar (A/C, Bv, Bt) având cel puţin în partea superioară crome şi
valori < 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor
structurale.
Orizont Cca în primii 125 cm (sau în primii 200 cm în cazul texturii grosiere).
Răspândire. La nivelul ţării ocupă peste 4.500.000 ha, adică 17,7% din
suprafaţa ţării (Florea, 2004) fiind răspândite în sud-estul Câmpiei Române şi nordul
Moldovei, în Dobrogea Centrală şi de Sud şi pe suprafeţe mai mici în Câmpia de
Vest, Depresiunea Jijiei, Podişul Bârladului, Depresiunea Transilvaniei.
Condiţii de formare. Cernoziomurile s-au format pe diferite roci sedimentare
cu textură poroasă şi cu conţinut de carbonat de calciu, cum sunt loessul, depozite
loessoide, nisipuri carbonatice (Bărăgan, sudul Olteniei), pe depozite argiloase
(Câmpia Moldovei, Depresiunea Transilvaniei), depozite aluviale cu diferite texturi.

83
 Relieful caracteristic este reprezentat de suprafeţe orizontale sau slab
înclinate, mici depresiuni, terase, podişuri şi piemonturi joase, situate la altitudini
cuprinse între 15 şi 550 m.
Clima. Dată fiind răspândirea mare a cernoziomurilor la nivelul ţării,
caracteristicile climatice diferă de la o zonă la alta. Astfel, în partea de est a Câmpiei
Române şi Dobrogea, climatul este temperat continental pronunţat cu ierni aspre şi
veri călduroase. În partea de vest, climatul temperat capătă nuanţe submediteraniene
cu ierni blânde şi umede. În estul ţării, climatul este mai răcoros şi cu nuanţe mai
excesive.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8,3 – 11,5 oC, precipitaţiile
medii anuale între 380 – 600 mm, ETP = 650 – 700 mm, indicele de arididate
frecvent cuprins între 20 şi 24. Regimul hidric este periodic percolativ sau
nepercolativ, deoarece aportul de apă din topirea zăpezilor este scăzut din cauza
vânturilor de iarnă care spulberă zăpada şi o depune în locuri depresionare.
Vegetaţia naturală sub care s-au format cernoziomurile este cu precădere de
stepă, în cazul cernoziomurilor tipice şi de silvostepă, în cazul cernoziomurilor
cambice şi argice. Speciile erboase sunt reprezentate predominant din graminee
mezofite din genurile Poa, Stipa, Carex, Festuca etc. În zonele de silvostepă şi în
luncile şi depresiunile mai umede apar şi specii de arbori: stejar pufos (Quercus
pubescens), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), cer (Quercus cerris), gârniţă
(Quercus frainetto), stejar pedunculat (Quercus robur).
Procese pedogenetice. În cazul cernoziomurilor tipice, procesul de solificare
caracteristic este bioacumularea intensă şi acumularea unei cantităţi mari de materie
organică humificată. Cantitatea mare de materie organică, în condiţiile unui climat
cald, este transformată predominant de către bacterii în humus de tip ,,mull calcic’’,
care se acumulează pe o adâncime mare (40 – 60 cm), rezultând un orizont Am cu
crome şi valori mai mici decât 2 la materialul în stare umedă. Curentul descendent
de apă care străbate solul a determinat o slabă levigare a carbonaţilor, astfel încât
aceştia încep să apară de la baza orizontului Am. În cazul cernoziomurilor cambice
şi argice, pe lângă procesul de bioacumulare şi humificare, este prezent şi procesul
de argilizare şi eluviere-iluviere. Argilizarea constă în alterarea mineralelor primare
după îndepărtarea CaCO3 şi formarea oxizilor şi hidroxizilor de fier care imprimă
orizontului Bv o culoare cu tentă mai roşcată.
Resturile vegetale lemnoase redate anual solului sub formă de litieră sunt mai
bogate în lignină şi substanţe tanate, iar prin humificare generează o cantitate mai
mare de de acizi fulvici. Humusul format cu caracter mai acid, precum şi mineralele
argiloase, în condiţiile de relief plan sau slab depresionar migrează parţial în
orizontul inferior Bt.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Cernoziomurile tipice
au următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am-AC-C sau Cca. Spre
deosebire de kastanoziomuri, care au aceeaşi succesiune de orizonturi pe profil,
cernoziomurile au un profil mai gros, orizonturile mai bine diferenţiate şi carbonaţii
au fost levigaţi din partea superioară a profilului de sol.

84
 CERNOZIOM CALCARIC. Depresiunea Huşi, 2009
Tabelul 4.2
ORIZONTURI Ap Am Ack Cca1 Cca2 Cca3
Adâncime (cm) 0-24 25-48 48-62 62-75 75-100 100-140
Nisip grosier (%) 2,4 3,7 2,9 3,6 3,9 3,2
Nisip fin (%) 42,1 36,9 43,7 38,5 36,7 45,3
Praf (%) 20,4 20,9 16,3 21,9 25,8 18,6
Argilă < 0,002mm (%) 35,1 38,5 37,1 36,0 33,6 32,9
Argilă < 0,01mm (%) 45,6 49,7 45,1 46,6 46,3 43,6
Da (g/cm3) 1,19 1,30 1,36 1,41 1,42 1,52
Pt (%) 55,7 51,3 49,4 47,6 46,9 43,1
Pa (%) 24,1 19,3 18,4 16,3 16,5 13,0
Rez. penetr (kgf/cm2) 19 25 33 40 43 44
CH (%) 9,6 10,0 9,2 8,1 7,6 7,3
CO (%) 14,4 15,0 13,8 12,2 11,4 11,0
CC (%) 26,6 24,6 22,8 22,2 21,4 19,8
CT (%) 46,8 39,5 36,3 33,8 33,0 28,4
CU (%) 12,2 9,6 9,0 10,0 10,0 8,9
Humus (%) 3,66 3,12 1,98 1,38 - -
Azot total (%) 0,208 0,178 0,139 - - -
C/N 11,9 11,9 9,7 - - -
CaCO3 (%) 0,0 0,0 5,8 14,2 17,4 12,9
Ph în apă 8,23 8,15 8,40 8,48 8,50 8,52
SB (me/100 g sol) 30,10 30,09 25,08 21,06 21,06 21,06
Ca+Mg++ (me/100 g sol) 30,42 29,14 23,66 19,60 19,68 19,85
K+ (me/100 g sol) 0,79 0,60 0,57 0,45 0,50 0,45
Na+ (me/100 g sol) 0,89 0,34 0,84 1,01 0,89 0,76
H+ (me/100 g sol) 2,0 - - - - -
T (me/100 g sol) 32,10 30,09 25,08 21,06 21,06 21,06
V (%) 93.7 100 100 100 100 100

Orizontul Am are grosimea medie de 40-60 cm, mai negricios decât al

kastanoziomurilor (crome  2 la materialul umed), structură gromelulară bine
formată.
Orizontul AC, cu o grosime de 20-25 cm, are caracter de tranziţie, cu un
conţinut ridicat de humus cu valori şi crome <3,5; conţine carbonaţi.
Orizont Cca, de acumulare a carbonaţilor, are culoarea gălbuie albicioasă, cu
separaţii vizibile de CaCO3 şi începe de la adâncimea de 60-80 cm.
Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide, marne, argile, etc.
Proprietăţi. Cernoziomurile sunt soluri cu textură nediferenţiată pe profil, de
obicei lutoasă. Conţinutul de humus variază între 3-6% (4%), este de tip mull-calcic,
cu raport C/N în jur de 12, iar pe adâncimea de 50 de cm rezerva de humus ete de
160-200 t/ha, adică mare.

85
 Complexul coloidal este saturat în cea mai mare parte în cationi bazici, ionii
de Ca şi Mg reprezintă peste 85% din T. Solurile sunt eubazice cu V>90 % în Am şi
100% în AC şi au reacţie neutră slab alcalină (pH=7,2-8,7).
Activitatea microbiologică este foarte intensă; sunt soluri afânate,
permeabile, cu o bună capacitate pentru aer şi apă şi bine aprovizionate cu elemente
nutritive.
Subtipuri: psamic: Am-AC-Cca; pelic: Am-AC-Cca; vertic: Am-ACy-Cca;
gleic: Am-AGr-Cca(Gr); aluvic: Am-AC-Cca; calcaric: Am-AC-Cca; kastanic:
Am-AC-Cca; cambic: Am-Bv-Cca; argic: Am-Bt-Cca; greic: Am-Ame-Bt-Cca;
maronic: Amf-AC-Cca; salinic: Amsc-ACsc-Cca ; Am-ACsa-Cca; sodic:
Amac-ACac-Cca; Am-ACna-Cca; litic: Am-AC-R.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Cernoziomurile sunt solurile cele mai
fertile din ţara noastră. Singurul factor limitativ al fertilităţii îl constituie deficitul de
umiditate din perioada de vară. De aceea, pentru sporirea fertilităţii, sunt necesare
irigaţii şi, uneori, îngrăşăminte. Sunt soluri folosite pentru culturi de câmp.

4.3. Faeoziomurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol cernoziomoid (CM);
Pseudorendzina (PR)(pp);
Haplic
Cernoziom argiloiluvial(pp);
Faeoziom (FZ) Phaeozems Entic Hapludolls
Cernoziom cambic (pp); Sol
(PHha)
cenusiu (pp); Sol negru
clinohidromorf(pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Am cu crome < 2 la materialul în stare

umedă. Orizont A/C sau B având, cel puţin în partea superioară, valori şi crome <
3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor
structurale. Fără orizont Cca în primii 125 cm (sau în primii 200 cm în cazul texturii
grosiere).
Răspândire. Faeoziomurile sunt răspândite pe o suprafaţă de aproximativ
1 300 000 ha, adică peste 6% din suprafata ţării, în zonele mai înalte ale Câmpiei
Române şi Câmpiei Banato-Crişane pe terasele mai vechi ale râurilor Moldova,
Siret, Bârlad în Podişul Sucevei şi al Fălticenilor, depresiunile subcarpatice Neamţ,
Cracău, Bistriţa, depresiunea Braşovului (Bârsei, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc),
depresiunea Sibiului.
Condiţii de formare. Faeoziomurile s-au format şi au evoluat pe loess şi
depozite loessoide, argile marnoase constituite din materiale aluviale şi aluvio –
proluviale cu textură mijlocie sau mijlocie fină cu conţinut redus de carbonaţi. În
mod frecvent, materialul parental este bistratificat, cu textură mijlocie fină în primul
strat şi fină în cel de al doilea.
86
 Relieful este reprezentat de versanţi slab înclinaţi formaţi la contactul dintre
depresiune şi rama montană. Faeoziomurile se întâlnesc frecvent pe interfluviile sub
formă de coame, dar şi în zone depresionare.
Climatul temperat continental excesiv din zona de podiş şi depresiuni
subcarpatice se caracteizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 7,5 – 11
o
C, precipitaţii medii anuale de 550 – 900 mm, indice de ariditate cuprins între 29 şi
35, cu regim hidric periodic percolativ sau chiar tipic percolativ.
Vegetaţia instalată, în urma defrişării pădurilor de cvercinee, este
reprezentată de specii erboase mezohigrofite. Pajiştile alcătuite din graminee au fost
ulterior desţelenite şi cultivate datorită pretabilităţii bune a acestor soluri pentru
categoria de folosinţă arabil.
Procese pedogenetice. Ca şi în cazul cernoziomurilor, procesul pedogenetic
dominant este bioacumularea şi humificarea activă, cu formarea de mull calcic.
Datorită climatului mai umed şi mai rece, se intensifică procesul de debazificare,
astfel încât carbonaţii de calciu se găsesc la adâncimi de peste 125 cm.
Faeoziomurile din depresiunile intramontane au avut o evoluţie specifică,
caracterizată prin trei etape: etapa de hidromorfie, când solurile au evoluat în regim
de luncă, cu procese caracteristice de bioacumulare şi gleizare cu conservarea
substaţelor humice pe tot profilul solului, căruia ȋi imprimă o culoare inchisă, etapa
de desecare când are loc înălţarea depozitelor deluvio-proluviale şi coborȃrea
nivelului freatic şi etapa de eluviere-iluviere. Procesul de eluviere a fost favorizat de
prezenţa acizilor huminici cenuşii şi a acizilor fulvici cu caracter mai acid, care sunt
antrenaţi de apa din precipitaţii în orizonturile inferioare, astfel că la baza orizontului
Am se separă un Ame caracteristic faeoziomului greic, răspândit mai ales in estul
țării.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Am-AC(Bv, Bt)-C.
Orizontul Am este de obicei gros de 25-40 cm şi are culoare negricioasă,
textură mijlocie sau mijlocie fină şi structură glomerulară. Conţine humus de tip
mull calcic, cu raportul C/N între 10 şi 12, uneori chiar sub 12.
Orizontul A/C sau Bv, Bt de 40-120 cm grosime, de culoare închisă brun
negricioasă, cu valori şi crome < 3,5 pe feţele agregatelor structurale cel puţin în
partea sa superioară.
Orizontul Cca apare doar la adâncime mai mare de 125 cm, sau prezintă doar
orizont C.
Pe profil apar neoformaţii biogene, eflorescenţe şi concreţiuni de CaCO3,
mai ales în orizontul C.
Proprietăţi. Prezintă textură fină, argiloasă sau luto-argiloasă, nediferenţiată
pe profil, cu excepţia celor cu orizont Bt. Structura este glomerulară, bine dezvoltată
în orizontul Am şi subpoliedrică în Bv sau prismatică în Bt. Celelalte proprietăţi
fizice, fizico-mecanice şi hidrofizice sunt relativ favorabile. Unele faeoziomuri,
datorită conţinutului mai mic de CaCO3 în materialele parentale, sau a climatului
umed, au suferit o debazificare care a permis migrarea argilei pe profil, formându-se
orizontul Bt. Sunt soluri cu un conţinut relativ ridicat de humus (3 -6%), cu o
87
rezervă la hectar de 200-300 tone. Reacţia este de la slab acidă la slab alcalină
(pH=6,0-7,4), iar gradul de saturaţie în baze are valori de peste 70%. Sunt bine
aprovizionate cu elemente nutritive şi au activitate microbiologică bună.
FAEOZIOM CAMBIC. Depresiunea Cracău-Bistriţa, 2009
Tabelul 4.3
ORIZONTURI Ap1 Ap2 Am A/B Bv Bvk BCk
Adâncime (cm) 0-18 18-36 36-48 48-62 62-82 82-108 108-133
Nisip grosier (%) 1,1 1,2 1,2 1,3 1,1 1,4 2,3
Nisip fin (%) 51,1 50,2 46,1 45,1 50,6 52,7 52,3
Praf (%) 21,6 22,3 21,5 19,9 22,8 21,9 21,8
Argilă < 0,002mm (%) 26,2 26,3 31,2 33,7 25,5 24,0 23,6
Argilă < 0,01mm (%) 39,1 39,5 42,7 45,5 40,0 35,4 35,2
Da (g/cm3) 1,17 1,25 1,32 1,26 1,20 1,20 -
Pt (%) 56,2 53,3 50,9 53,0 55,3 55,3 -
Pa (%) 26,0 22,9 19,6 23,1 28,4 29,7 -
Rez. penetr (kgf/cm2) 22 26 30 33 38 42 -
CH (%) 6,6 6,7 6,9 6,7 6,7 6,5 6,0
CO (%) 9,9 10,1 10,4 10,1 10,1 9,8 9,0
CC (%) 25,8 24,3 23,7 23,7 22,4 21,3 -
CT (%) 48,0 42,6 38,6 42,1 46,1 46,1 -
CU (%) 15,9 14,2 13,4 13,6 12,4 11,6 -
Humus (%) 2,76 2,82 2,16 1,80 1,62 1,26 -
Azot total (%) 0,150 0,152 0,113 - - - -
C/N 12,4 12,5 13,0 - - - -
CaCO3 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 4,1 7,8
Ph în apă 6,08 6,44 6,99 7,20 7,52 8,18 8,23
SB (me/100 g sol) 12,06 12,98 13,07 13,42 10,28 13,25 13,25
Ca++ (me/100 g sol) 10,05 10,94 11,22 11,63 8,56 - -
Mg++ (me/100 g sol) 1,45 1,45 1,31 1,28 1,25 - -
K+ (me/100 g sol) 0,39 0,40 0,36 0,39 0,36 0,41 0,39
Na+ (me/100 g sol) 0,17 0,19 0,18 0,12 0,11 0,44 0,52
H+ (me/100 g sol) 3,51 2,51 1,15 0,50 0,40 - -
T (me/100 g sol) 15,57 15,49 14,22 13,92 10,68 - -
V (%) 77,5 83,8 91,9 96,4 96,2 100 100

Subtipuri. Prezintă următoarele subtipuri: greic: Am-Ame-Bt-C; psamic:

Am-AC-C; pelic: Amz-AC-C; vertic: Amy-ACy-C; gleic: Am-AGr-C(Gr); stagnic:
Amw-ACw-C; Am-ACW-CW; clinogleic: Amw-Go-Gr; aluvic: Am-AC-C; cambic:
Am-Bv-C; argic: Am-Bt-C; calcaric: Am-AC-Cca.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt în general soluri fertile dar mai greu
permeabile, astfel că pe terenurile plane sunt afectate de procese de pseudogleizare,
iar pe versanţii cu înclinare accentuată de alunecări.
Sunt soluri de fertilitate mijlocie spre ridicată pentru stejărete, cerete,
gârniţete sau şleauri de câmpie. Faeoziomurile de pe suprafeţele de relief
88
accidentate, din zonele mai reci ale arealului, sunt folosite în silvicultură ca păşuni şi
fâneţe, iar cele din zonele mai calde, situate pe unităţi de relief mai domoale, sunt
utilizate în cultura plantelor de câmp (porumb, cereale, păioase, trifoi), în
pomicultură şi viticultură (de exemplu în zonele Târgu Jiu, Curtea de Argeş,
Câmpulung Muscel, Turnu Severin, Dealu Mare, etc).

FAEOZIOM GREIC (SOL CENUŞIU). Câmpia Jijiei superioare, colinele Başeului, 2000
Tabel 4.4.
ORIZONTURI Am Ame A/B Bt1 Bt2 Bt2 Bt3
Adâncime (cm) 80- 110-
0-22 22-34 34-53 53-80 160-195
100 160
Nisip fin (%) 34,2 35,7 32,9 29,8 27,3 32,8 32,1
Praf (%) 33,0 29,8 27,5 27,7 27,6 30,1 30,8
Argilă < 0,002mm (%) 32,8 34,5 39,6 42,5 45,1 41,3 37,1
Argilă < 0,01mm (%) 49,3 49,0 52,3 53,2 58,8 51,8 52,6
D (g/cm3) 2,65 2,68 2,70 2,70 2,70 2,70 -
Da (g/cm3) 1,08 1,28 1,39 1,41 1,45 1,50 1,51
Pt (%) 59,6 52,1 48,0 47,5 45,8 44,1 43,6
Pa (%) 31,52 20,10 13,25 12,25 11,00 8,10 7,36
Rez. penetr (kgf/cm2) 19 26 26 22 24 27 36
CH (%) 7,2 5,8 6,4 7,0 7,4 7,7 8,1
CO (%) 10,8 8,7 9,6 10,5 11,1 11,5 12,1
CC (%) 26 25 25 25 24 24 24
CT (%) 55,1 40,7 34,5 33,6 31,5 29,4 28,8
CU (%) 15,2 16,3 15,4 14,5 12,9 12,5 11,9
Humus (%) 6,12 2,34 1,86 1,32 0,84 - -
Azot total (%) 0,264 0,102 0,100 0,078 - - -
C/N 15,7 15,5 12,6 11,5 - - -
Ph în apă 5,80 5,52 5,44 5,30 5,25 5,20 5,66
SB (me/100 g sol) 13,44 6,13 9,40 9,93 11,49 11,67 12,95
Ca++ (me/100 g sol) 11,15 4,69 7,56 7,92 9,35 9,53 11,15
Mg++ (me/100 g sol) 1,88 1,28 1,62 1,69 1,82 1,71 1,37
K+ (me/100 g sol) 0,32 0,14 0,20 0,23 0,25 0,23 0,25
Na+ (me/100 g sol) 0,09 0,02 0,02 0,09 0,07 0,09 0,18
H+ (me/100 g sol) 6,38 8,43 7,28 5,47 4,33 3,00 1,67
T (me/100 g sol) 19,82 14,55 16,68 15,40 15,83 14,57 14,62
V (%) 67,8 42,1 56,3 64,6 72,6 79,4 88,6

Ca măsuri de ameliorare se recomandă aplicarea de îngrăşăminte, executarea

de arături care să nu depăşească orizontul Am şi afânarea orizontului AC cu
subsolierul, prevenirea feneomenelor de eroziune şi alunecare.
Faeoziomurile clinogleice au un potenţial de fertilitate ridicat, dar nu dau
rezultate corespunzătoare din cauza excesului de umiditate care conduce la scăderea
ratei de mineralizare a humusului. Sunt ocupate de păşuni şi fâneţe sau folosite în
cultura plantelor (porumb, orz, ovăz, floarea soarelui, cartof, etc). În vederea
îmbunătăţirii regimului aerohidric necesită lucrări de drenaj şi mobilizarea energică
a orizontului Amw, iar pentru sporirea recoltelor vegetale necesită îngrăşăminte
organice şi chimice.

89
 4.4. Rendzinele

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Rendzic Leptosols
Rendzină (RZ) Rendzină (RZ) (pp) Rendolls
(LPrz)

Elemente de diagnoză.Orizont Am format pe material rezultat din alterarea

substratului Rn.
Orizont intermediar (AR, Bv, AC), având cel puţin în partea superioară
culori cu valori şi crome < 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în
interiorul agregatelor structurale.
Orizont Rn între 20 şi 50 cm, alcătuit din calcare, dolimit, gips sau roci
magmatice şi metamorfice bazice şi ultrabazice.
Răspândire. Rendzinele apar în regiunea montană din Carpaţii Orientali,
Meridionali şi Occidentali, îndeosebi în Munţii Ciucului, Hăşmaşului, Bucegi,
Lotrului, Sebeşului, Vâlcanului. Pe suprafeţe reprezentative se găsesc şi în
Subcarpaţi şi în Dobrogea. Ocupă 1,4 % din suprafaţa totală a ţării, adică 332000 ha.
Denumirea de rendzină dată de pedologii polonezi este legată de bogăţia
materialului scheletic ce face plugul să "tremure" în timpul efectuării arăturii
("rzednic" = a tremura).
Condiţii de formare. Formarea rendzinelor este condiţionată de prezenţa
rocilor bogate în elemente bazice, cum sunt calcarele, dolomitele, gresiile
calcaroase, rocile magmatice şi metamorfice bazice şi ultrabazice cu un conţinut
ridicat de piroxeni, amfiboli şi olivină.
Relieful caracteristic este cel montan, dar şi de deal şi podiş, cu forme de
relief şi altitudini variabile.
Climatul este foarte variat de la cel cald la cel umed şi rece, cu temperaturi
medii anuale cuprinse între 2 – 11,5 oC şi precipitaţii medii anuale de la 350 mm în
Dobrogea, la 1400 mm în subzona alpină.
Vegetaţia este foarte variată, de la ierburi de stepă la păduri sau vegetaţie
alpină.
Procese pedogenetice. Procesul pedogenetic este dominat de prezenţa ionilor
de calciu rezultaţi din alterarea fizică şi chimică a calcarelor, care, în prezenţa
humusului, formează humaţi de calciu foarte stabili ce se acumulează în orizontul A
mollic.
În climatele mai reci, sub vegetaţie de pădure, alterarea materialului parental
este mai activă, rezultând cantităţi mai mari de argilă, astfel încât sub orizontul Am
se formează un orizont Bv caracteristic rendzinelor cambice. Rendzinele cambice
evoluează spre eutricambosoluri rendzinice. Pe calcarele dure, foarte greu
dezagregabile din climatele mai calde, procesul de solificare se limitează la
bioacumulare şi humificare.

90
 Rendzinele evoluate în condiţii fitoclimatice diferite se diferenţează doar sub
raportul tipului de humus. Astfel, în subzona amestecurilor de răşinoase cu fag se
formează rendzine cu mull moder, în subzona molidului – rendzine cu moder, iar
sub jnepenişuri şi ienuperete, rendzine cu moder şi humus brut.
RENDZINĂ stepică. Podişul Dobrogei de sud
Tabelul 4.4.
ORIZONTURI Am Am Am/Rrz
Adâncime (cm) 0-12 15-30 35-47
Argila < 0,002 mm 58,7 62,1 62,0
CaCO3 (%) 37,9 44,5 49,1
Humus (%) 6,0 4,4 3,9
C/N 11,4 11,3 -
pH în apa 8,0 8,1 8,1
N total (%) 0,36 0,27 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 32,9 30,3 -
Hidrogen de schimb (me/100 g sol) 0,0 0,0 -
Grad de saturație în baze (%) 100 100 -
RENDZINĂ din zona forestieră. Poiana Braşov
Tabel 4.5.
ORIZONTURI Am Am Am/Rrz
Adâncime (cm) 0-10 30-40 50-60
Argila < 0,002 mm - 23,90 23,70
Schelet > 2 mm 5,00 7,31 19,14
Humus (%) 18,20 8,11 6,03
C/N 17,32 12,40 -
pH în apă 6,05 6,70 6,90
N total (%) 0,609 0,379 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 57,08 43,75 48,75
Hidrogen de sch. (me/100 g sol) 8,71 4,15 2,70
Capacitatea de shimb cationic
65,78 47,90 51,45
(me/100 g sol)
P2O5 (me/100 g sol) 6,00 1,80 12,15
K2O (me/100 g sol) 19,40 10,00 10,65
Grad de saturatie în baze (%) 86,77 91,34 94,75
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Profilul tipic al
rendzinelor este Am-AR-Rn.
Orizontul Am este de 20-30 cm, are o culoare neagră până la brun închisă şi
are structură glomerulară datorită prezenţei humaţilor de calciu şi argilei. Cel mai
adesea orizontul Am conţine schelet.
Orizontul AR are culori închise (valori şi crome < 3,5 în stare umedă), cu
conţinut ridicat de schelet calcaros.
Orizont Rn, situat între 20 şi 50 cm, este alcătuit din roci dure, bazice şi
ultrabazice (calciu, dolomit, gips, marmură, amfibolite, bazalte, peridotite etc).
Proprietăţi. Rendzinele au textură de la mijlocie la fină datorită acumulării
argilei rezultată din alterarea calcarelor. De obicei, chiar de la suprafţă, solul
prezintă material scheletic.

91
 Rendzinele sunt bogate în humus, conţin peste 10 % humus, cu o rezervă de
200-300 t/ha. Humusul poate fi de tip mull calcic în climatele calde sub vegetaţie
ierbacee, mull forestier sub pădurile de foioase, sau chiar mull moder sau moder în
zona montană sub păduri de molid cu pătură erbacee acidifilă.
Substratul bogat în cationi de calciu se opune debazificării, astfel că, chiar la
altitudini de 1000 m, rendzinele au reacţie slab acidă neutră şi grad de saturaţie în
baze de peste 80 %. Sunt soluri bogate în elemente nutritive şi cu activitate biologică
intensă.
Subtipuri. Prezintă doar trei subtipuri: eutric : Am-AR-Rn ; cambic :
Am-Bv-Rn ; scheletic : Amq-ARq-Rn.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea rendzinelor variază în funcţie de
volumul edafic şi regimul de umiditate, dar sunt în general soluri biologic active, cu
troficitate azotată ridicată. În regiunile montane, rendzinele au fertilitate mai mare
decât solurile din vecinătate, iar în regiunile uscate mai mică. Fiind situate în general
în zona montană, pe terenuri cu înclinare accentuată, rendzinele sunt ocupate de
păduri de clasă de producţie mijlocie sau inferioară (în funcţie de volumul edafic şi
regimul de umiditate). Rendzinele situate în partea superioară a versanţilor, care au
şi un conţinut mare de schelet, prezintă deficit de umiditate în sezonul estival. Pe
aceste soluri se pot întâlni şi pajişti secundare (păşuni şi fâneţe), iar pe rendzinele
din zona de deal şi podiş culturi viti-pomicole.

92
 Capitolul 8
CLASA UMBRISOLURI
Această clasă cuprinde solurile care prezintă ca orizonturi de diagnoză
orizontul A umbric şi orizontul intermediar A/C, A/R sau Bv tot cu culori de A
umbric, cel puţin în partea sa superioară pe minim 10-15 cm.
Umbrisolurile ocupă o suprafaţă de circa 190.000 ha, ceea ce reprezintă 0,8% din
suprafaţa totală aţării.

8.1. Nigrosoluri
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Humic Dystrocryepts
Sol negru acid Humic Umbrisols
Nigrosol (NS) (pp); Humic
(NO) (Umhu)
Dystrudepts (pp)

Elemente de diagnoză. Nigrosolurile se definesc prin:

Orizont Au cu crome  2 la materialul în stare umedă.
Orizont intermediar (AC, AR, Bv) având V < 53% şi, cel puţin în partea
superioară, culori cu valori şi crome < 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele
cât şi în interiorul elementelor structurale.
Răspândire. Nigrosolurile sunt răspândite în arealul montan mijlociu şi
superior din Carpaţi la altitudini cuprinse între 800-1600m, alături de
districambosoluri, dar pe suprafeţe mai mici, ocupând 0,1% din suprafaţa ţării.
Condiţii de formare. Materialele parentale sunt alcătuite din roci
predominant acide, granite, granodiorite, șisturi cristaline, gresii și conglomerate
silicioase, luturi, nisipuri cuarțitice etc.
Relieful este caracteristic munţilor mijlocii, cu o fragmentare puternică, cu
drenaj extern bun, la altitudini cuprinse intre 1000 și 1600 m.
Climatul este umed şi răcoros, cu temperaturi medii anuale cuprinse între
o
3-6 C, cantităţi medii de precipitaţii 800-1300 mm, indici de ariditate între 45-80,
regim hidric percolativ repetat.
Vegetaţia. Spre deosebire de districambosoluri, nigrosolurile s-au format și
au evoluat timp îndelungat sub vegetaţie ierboasă de pajişti secundare montane,
alcătuite din: Agrostis tenuis, Nardus stricta, Festuca rubra, Campanula abietina .
Procese pedogenetice. Procesul de solificare este orientat în direcţia
debazificării şi acidificării puternice. Vegetaţia ierbacee generează prin procesul de
humificare cantităţi însemnate de humus închis la culoare în care predomină acizii
fulvici care se acumulează in orizomtul A umbric şi în partea superioară a
orizontului Bv, astfel încât solul are o culoare brun-negricioasă pe tot profilul.
Ca urmare a mediului puternic acid are loc o alterare intensă a silicaţilor
primari din care rezultă silice şi oxizi de fier şi aluminiu. In condiții de drenaj intern
118
și extern bun oxizii de fier şi aluminiu formează împreună cu acizii fulvici
complexe organo-minerale stabile care se acumulează în orizontul A umbric, astfel
procesul de podzolire humico-feriiluvială este împiedicat.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi : Au-AC(Bv)-C(R).
Spre deosebire de districambosoluri, care au orizont Ao, nigrosolurile
prezintă orizont Au, gros de 20-25 cm, de culoare închisă.
Orizontul AC sau Bv are grosimi variabile de la 20 la 70 cm, este de culoare
brun gălbui închisă în partea superioară şi gălbui slab ruginie în partea inferioară.
Orizontul C(R) apare la o adâncime de 40-100 cm şi este alcătuit din roci
acide neconsolidate sau dure (nisipuri, conglomerate şi gresii silicioase slab
cimentate, granite, cuarţite etc.).
Neoformaţiile biogene, datorită climatului deosebit de rece, sunt foarte slab
reprezentate; în orizontul AC, Bv apar pete de oxizi şi hidroxizi de fier.
Proprietăti. Nigrosolurile au o textură de la mijlociu grosieră la fină,
nediferenţiată pe profil. Structura solului este grăunţoasă, slab formată în orizontul
Au şi poliedrică în Bv. Datorită texturii şi structurii în general bune şi restul
proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile. Conţin
o cantitate relativ mare de humus, de tipul moder, moder -humus brut (4,5 - 20%),
dispunând de o rezervă de circa 200-300 t/ha.
Reacţia solurilor este puternic acidă (pH 3,9-4,5), iar gradul de saturaţie în
baze scade sub 50 %. Activitatea microbiologică şi aprovizionarea cu substanţe
nutritive sunt slabe.
Subtipuri: cambic : (O)-Au-Bv-C(R); litic: (O)-Au-AR-R; scheletic : (O)-
Au(q)-ARq-R ; aluvic : (O)-Au-AC(AR)-C(R).

NIGROSOL (SOL NEGRU ACID) pe gnaise, Muntele Florile Albe, Parâng, alt.1560 m
Tabel 8.1.
ORIZONTURI Au Au/Bv Bv Bv/R
Adancimi (cm) 0-10 15-25 45-55 60-70
Argila < 0,002 mm (%) 9,0 13,5 19,0 13,4
Schelet (%) 22,0 18,2 34,1 47,4
Humus (%) 8,4 4,8 4,5 2,5
N total (%) 0,296 0,120 0,085 0,030
C/N 19,2 20,0 26,8 19,5
H/F 0,31 0,20 0,20 -
pH în apă 5,0 5,0 5,3 -
Baze de schimb (me/100 g sol) 9,7 2,9 5,6 1,6
Hidrogen de schimb (me/100 g sol) 21,8 22,6 17,2 8,6
Al3+ schimbabil (me/100 g sol) 4,9 5,1 5,1 0,7
Capacitatea totală de schimb cationi T
31,5 25,5 22,8 10,2
(me/100 g sol)
Grad de saturație în baze V (%) 30,9 11,5 24,4 15,8

Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Nigrosolurile, datorită reacţiei puternic

acide şi cantităţii reduse de elemente nutritive, sunt de fertilitate mijlocie sau
119
scăzută. În prezent ele sunt folosite ca păşuni montane (în urma înţelenirii
secundare, după defrişarea pădurii). Fertilitatea lor poate fi sporită prin
administrarea de îngrăşăminte organice prin amendamente calcice şi îngrăşăminte
chimice. Compoziţia pajiştilor poate fi îmbunatăţită prin supraînsămânţări cu specii
erbacee de calitate superioară.

8.2. Humosiosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol humicosilicatic Humic Umbrisols Humic
Humosiosol (HS)
(HS) (Umhu) Dystrocryepts (pp)

Elemente de diagnoză. Orizontul Au cu crome < 2 la materialul în stare

umedă.
Orizont intermediar (AC, AR, B) cu V<53% şi cu valori şi crome < 3,5 la
materialul în stare umedă.
Materia organică humificată segregabilă de partea minerală silicatică.
Răspândire. Humosiosolurile sunt răspândite pe culmile cristaline din etajul
alpin superior din Carpaţi. Apar frecvent în munţii Rodna, Călimani, Bucegi,
Făgăraş, Lotru, Şurianu, Cindrel, Parâng, Țarcu, Godeanu, insular ele se întâlnesc şi
în etajul alpin inferior, ocupând circa 15 000 ha (Florea, 1997).
Condiţii de formare. Materialul parental este alcătuit din roci consolidate
acide: granite, granodiorite, şisturi cristaline, gresii şi conglomerate silicioase.
Relieful este caracteristic etajului alpin reprezentat prin platouri, coame largi
sau versanţi slab înclinaţi, la altitudini de peste 1800 m.
Climatul este rece şi umed, cu temperaturi medii anuale cuprinse între –3 și
+3 oC, precipitaţii anuale de peste 1200 mm şi indici de ariditate cuprinşi între 100-
200.
Vegetaţia sub care s-au format este alcătuită din pajişti alpine: Festuca
supina, Carex curvula, Agrostis rupestris, Nardus stricta, alături de care apar şi
subarbuști sau arbuşti: Vaccinium vitis idaea, Vaccinium myrtillus, Salix herbaceea,
Salix retusa, Pinus mugo, Juniperus communis etc.
Procese pedogenetice. Dezagregarea şi alterarea în condiţii de mediu acid,
sunt intense, dar datorită materialului parental dur, rezultă un sol cu profil scurt,
dominat de fragmente de rocă şi particule grosiere de nisip. Oxizii şi hidroxizii de
fier, rezultaţi prin alterare, se depun pe granulele de nisip din partea inferioară a
profilului, imprimându-i un colorit brun sau brun-gălbui.
Bioacumularea este slabă deoarece sezonul de vegetaţie este foarte scurt (60-
90 zile) iar descompunerea materiei organice are loc lent şi se acumulează în stare
slab humificată sub forma unei pături care prin uscare se segregă de partea
minenerală silicatică.

120
 HUMOSIOSOL (SOL HUMICOSILICATIC) pe şisturi cristaline.
Munţii Parâng, alt. 2135 m
Tabel 8.2.
ORIZONTURI Au A/R
Adâncime (cm) 0-10 10-30
Schelet (%) 41,0 68,0
Argila < 0,002 mm (%) 20,0 12,0
pH în apă 4,1 4,5
Humus (%) 35,0 10,0
C/N 17,0 26,0
Baze de schimb (me/100 g sol) 10,0 4,0
Hidrogen de schimb
32,0 14,0
(me/100 g sol)
Al schimbabil (me/100 g sol) 1,0 0,2
Capacitatea totală de schimb
42,0 18,0
(me/100 g sol)
Grad de saturație în baze (%) 23,0 22,0

HUMOSIOSOL (SOL HUMICOSILICATIC). Platoul Caraiman

Tabel 8.3.
ORIZONTURI Au1 Au2 Au/R Au/R Au/R
Adâncime 0-7 7-15 15-25 25-35 55-65
Humus (%) 28,5 14,94 7,02 0,96 0,49
pH în apă - 4,0 4,2 4,6 5,5
Baze de schimb
- 1,2 0,9 2,0 8,8
(me/100 g sol)
Hidrogen de schimb
- 27,2 30,4 6,6 1,5
(me/100 g sol)
Capacitate de schimb
- 28,6 31,3 8,6 10,3
(me/100 g sol)
Grad de saturație în baze (%) - 4,0 4,0 23,5 85,0

Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Humosiosolurile au

următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Au-A/R-R sau Aou-AR-R.
Orizontul O cu grosimea de 3-7 cm este constituit dintr-o pâslă groasă de
rădăcini in amestec cu material mineral in care se observă grăunţi de nisip aduşi de
vânt de pe suprafeţele stâncoase.
Orizontul Au, cu grosimea de 15-25 cm, are culoarea negricioasă, este intens
sau foarte intens humifer, cu substanţă organică segregabilă de partea silicatică.
Orizontul A/R prezintă un amestec de materie organică şi fragmente de rocă
acidă.
Orizontul R este alcătuit din roci compacte silicioase (cuarţite, granite,
micaşisturi, gnaise etc).

121
 Proprietăţi. Prezintă textură nediferenţiată pe profil, de la grosieră la
mijlocie, adesea cu mult material scheletic şi o structură slab formată la nivelul
orizontului Au.
Sunt bogate în materie organică (peste 20 %), dar sărace în humus propriu-
zis şi substanţe nutritive. Având volum edafic foarte mic prezintă capacitate mică de
reţinere a apei. Reacţia este puternic acidă (pH<4) şi gradul de saturaţie în baze
redus, coborând adesea până la 5-10 %.
Substratul litologic fiind alcătuit din roci masive, dure, cu caracter acid, se
formează un profil scurt, iar componenta minerală a solului este reprezentată prin
fragmente de rocă şi nisip grosier.
Datorită climatului rece şi umed, humificarea este slabă; se formează
cantităţi mici de humus acid, de culoare închisă, dar se acumulează cantităţi mari de
resturi organice, aflate în diferite stadii de transformare.
Subtipuri: cambic : O-Au-Bv-R(C) ; litic: O-Au-AR-R ; scheletic:
O-Au(q)-ARq-R.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Solurile humicosilicatice au fertilitate
foarte redusă datorită conţinutului mare de schelet, volumului edafic redus, reacţiei
puternic acide şi condiţiilor climatice aspre.
Pajiştile naturale de Festuca supina, Nardus stricta, Festuca rubra, Carex
curvula, etc. sunt de valoare furajeră redusă. De aceea, se recomandă îmbunătăţirea
compoziţiei floristice şi aplicarea de gunoi de grajd, care contribuie la intensificarea
activităţii microbiologice din sol şi deci la activarea micului circuit biologic.

122