Capitolul 7.

CLASA SPODISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnoză un
orizont spodic (Bs, Bhs) sau un orizont criptospodic (Bcp), rezultat în urma
procesului de podzolire humico-feriiluvială. Solurile prezintă, de asemenea, în mod
frecvent un orizont organic O şi orizont organo-mineral Ao sau Au, urmat uneori de
un orizont E spodic, sub care apare unul din orizonturile B specificate mai sus.
Spodisolurile ocupă în ţara noastră o suprafaţă totală de 1,23 x 10 6 ha, ceea ce
reprezintă 5,2% din suprafaţa totală a ţării.

7.1. Prepodzolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Entic Haplocryods
(pp); Typic
Sol brun feriiluvial Haplocryods (pp);
Prepodzol (EP) Entic Podzols (PZet)
(PB) Entic Haplorthods
(pp); Typic
Haplorthods (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Bs (spodic feriiluvial) situat sub orizontul Ao,

cu nuanţe roşietice.
Răspândire. Se întâlnesc în regiunea montana superioară, în etajul molidului
şi în cel alpin inferior. Insular, în anumite condiţii de rocă, relief şi vegetaţie, pot
apărea şi în subzona făgetelor montane. Ele ocupă cca 4,1 % din suprafaţa ţării,
adică 972.000 ha şi 16,2% din suprafaţa solurilor montane.
Condiţii de formare. S-au format pe materiale parentale cu caracter acid
reprezantate prin gresii silicioase, conglomerate silicioase, şisturi cristaline, roci
magmatice acide sau diferite depozite detritice rezultate din acestea, care conţin mai
puţin de 30% argilă.
Relieful caracteristic este cel montan, în care predomină versanţii cu
înclinare mare şi foarte mare.
Climatul este umed şi rece, cu temperaturi medii anuale care variază între 3
o
şi 6 C, iar precipitaţiile medii anuale între 850 şi 1 300 mm, cu indice de ariditate
mai mare de 55 şi regim hidric repetat percolativ.
Vegetaţia naturală sub care s-au format prepodzolurile este reprezentată de
molidişuri, asociaţii de jnepenişuri şi ienuperete cu un covor bogat de muşchi şi
ericaceae.
Procese pedogenetice. Transformarea resturilor organice provenite
predominant de la vegetaţia lemnoasă sau ierbacee acidofilă, în condiţii de climat

110
rece şi umed, sub activitatea predominantă a ciupercilor decurge foarte încet şi
rezultă humus de tip moder sau humus brut în care predomină acizii fulvici.
Climatul montan şi subalpin cu precipitaţii abundente contribuie la alterarea
intensă a mineralelor primare, rezultând cantităţi mari de silice, oxizi de fier şi
aluminiu.
Hidroxizii de fier şi aluminiu rezultaţi în urma alterării formează cu acizii
fulvici complexe organo-minerale care migrează spre adâncime şi se depun în zone
cu reacţie mai puţin acidă, generând orizontul Bs.
Migrarea parţială a sescvioxizilor duce la sărăcirea părţii superioare a solului
în coloizi şi la acumularea reziduală a silicei secundare fără a se separa un orizont
spodic evidenţiat morfologic.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prepodzolurile au
următoarea succesiune de orizonturi pe profil : O-Aou-Bs-C(R).
Orizontul O organic, de grosime variabilă, este alcătuit din moder sau moder
cu humus brut, de culoare negricioasă.
Orizontul Aou, de obicei subţire (5-10 cm), este de culoare cenuşie
negricioasă şi prezintă grăunţi de cuarţ lipsiţi de pelicule de humus. Are de obicei o
textură nisipoasă, este nestructurat şi se separă tranşant de orizontul Bs. Orizontul
Aou este bogat în substanţe organice, însă cu un grad redus de humificare.
Orizontul Bs (spodic) are grosime variabilă (20-50 cm), de culoare brună
ruginie în partea superioară şi ruginie-gălbuie spre partea inferioară datorită
iluvionării în oxizi de fier migraţi din orizontul Aou. Are textură grosieră şi e
nestructurat. Uneori oxizii de fier cimentează acest orizont.
Orizont C(R) este alcătuit din materiale rezultate din dezagregarea şi
alterarea rocilor cu caracter acid sau chiar din roca dură.
Proprietăţi. Prepodzolurile prezintă o textură nisipo-lutoasă, nediferenţiată
pe profil. Sunt nestructurate sau cu structură slab formată. Conţinutul de humus la
nivelul orizontului Ao depăşeşte 5-6 %, dar raportul C/N cu valori de peste 20 indică
humus de tip moder sau moder - humus brut, cu raportul H/F mult subunitar.
Sunt soluri cu reacţie foarte puternic acidă şi oligobazice, gradul de saturaţie
în baze este mai mic de 30 %. Fe şi Al migrează pe profilul solului acumulându-se
în orizontul Bs datorită faptului că în climatul rece şi umed, caracteristic acestor
soluri, în condiţii de reacţie puternic acidă, are loc distrucţia silicaţilor primari, iar
acizii organici împreună cu Fe şi Al formează complexe solubile.
Subtipuri: umbric : (O)-Au-Bs-C(R) ; histic : T-Au(Ao)-Bs-C(R) ; litic:
O-Au(Ao)-Bs-R sau C; Au-Bs-R ; scheletic : (O)-Au(q)(Ao(q)-Bsq-C(R).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Prepodzolurile, cu reacţie puternic acidă,
oligobazice şi cu humus de tip moder, au troficitate minerală şi azotată redusă.
Pentru arboretele de molid, puţin pretenţioase faţă de troficitatea solului, ele
sunt de fertilitate mijlocie spre ridicată. Pentru făgete, ele sunt de fertilitate mijlocie
sau scăzută, atunci când au şi volum edafic mic.
Pentru activarea procesului de humificare este necesar ca arboretele dese să
fie parcurse cu operaţiuni culturale, pentru a favoriza pătrunderea luminii şi căldurii
la nivelul orizontului organic.
111
 Prin defrişarea pădurilor, pe aceste soluri se instalează pajişti secundare cu
Nardus stricta, de calitate inferioară. În vederea ameliorarii sunt indicate
îngrăşăminte şi amendamente calcice.

PREPODZOL. Masivul Giumalău, 2009

Tabel 7.1.
ORIZONTURI Aţ Aou Bs1 Bs2 Bs3 B+R
Adâncime (cm) 0-4 4-13 13-26 26-42 42-63 63-80
Nisip grosier (%) 33,6 41,6 32,6 41,9 47,5 49,7
Nisip fin (%) 29,5 26,7 34,6 29,2 24,6 33,0
Praf (%) 22,0 21,1 21,8 16,9 15,0 13,0
Argilă < 0,002mm (%) 14,9 10,6 11,0 12,0 12,9 4,3
Argilă < 0,01mm (%) 27,5 23,7 24,3 21,4 20,5 10,1
CH (%) 4,1 3,4 3,6 2,6 1,7 1,7
CO (%) 6,2 5,1 5,4 3,9 2,6 2,6
Humus (%) 12,96 9,36 0,88 2,04 1,02 -
Azot total (%) 0,740 0,313 0,133 - - -
C/N 11,8 20,3 4,5 - - -
Ph în apă 4,55 4,62 4,90 5,16 5,28 5,25
SB (me/100 g sol) 5,53 2,57 1,24 0,49 0,34 1,05
Ca++ (me/100 g sol) 3,95 2,00 1,00 0,35 0,22 0,83
Mg++ (me/100 g sol) 1,14 0,40 0,10 0,03 0,03 0,08
K+ (me/100 g sol) 0,35 0,11 0,09 0,06 0,06 0,09
Na+ (me/100 g sol) 0,09 0,06 0,05 0,06 0,03 0,05
H+ (me/100 g sol) 17,55 11,53 14,54 8,53 4,76 5,02
T (me/100 g sol) 23,08 14,10 15,78 9,02 5,10 6,06
V (%) 24,0 18,2 7,8 5,5 6,6 17,3
Al3+ schimbabil
1,07 2,35 2,89 1,93 0,96 1,61
(me/100g sol)

7.2. Podzolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Entic Humicryods
Haplic Podzols
Podzol (PD) Podzol (PD) (pp); Typic
(PZha)
Haplohumods (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont eluvial spodic (Es) urmat de orizont B spodic,

humico-feriiluvial sau feriiluvial (Bhs, Bs).
Răspândire. Sunt răspândite în zona montană superioară în etajul molidului
şi etajul alpin inferior. Izolat, podzolurile se pot forma si la altitudini mai coborâte,
în subetajul fagetelor si gorunetelor, însa numai pe substrate nisipoase cu caracter
acid şi în arborete rărite invadate de pătura erbacee acidifilă (Vaccinium sp,
112
Brukentalia sp, etc). Ele ocupă 1,1 % din suprafaţa ţării, adică 260.000 ha şi 4,6%
din suprafaţa solurilor montane.
Condiţii de formare. Materialele parentale sunt alcătuite din roci magmatice,
metamorfice şi sedimentare acide foarte bogate în cuarţ, din care rezultă foarte
puţină argilă prin procesul de alterare.
Relieful este montan şi subalpin cu versanţi, interfluvii, depresiuni.
Climatul se caracterizează prin ierni aspre şi lungi, veri ploioase şi răcoroase
cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2-3 0C în etjul subalpin şi 4-5 0C în etajul
molidului. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 950-1 300 mm, indicele de
ariditate variază între 65-90, iar regimul hidric este percolativ repetat.
Vegetaţia naturală sub care s-au format podzolurile este alcătuită din păduri
de molid, rarişti de molid şi larice. Sub aceste păduri se dezvoltă o vegetaţie
acidofilă formată din specii din genurile Vaccinium, Brukentalia, Rhododendron şi
muşchi din genurile Sphagnum, Polytrichum, Hyphnum. Dintre plantele ierboase au
răspândire mai mare Luzula sylvatica, Deschampsia flexuosa, Soldanella montana
etc. În etajul alpin inferior pădurile de molid se răresc şi locul lor este luat de
jneapăn şi ienupăr.
Procese pedogenetice. Litiera formată din resturile organice ale pădurilor de
molid, ericaceelor şi muşchilor, în condiţiile unui climat rece şi umed cu ploi
abundente, se descompune greu, predominant sub acţiunea ciupercilor, formează
humus brut sărac în azot şi dominat de acizii fulvici nesaturaţi. Aceşti acizi
împreună cu hidroxizii de fier şi aluminiu, rezultaţi din distrucţia silicaţilor primari,
formează complexe organo-minerale uşor solubile, care migrează într-un orizont
inferior, dând naştere orizontului Bhs (humicoferiiluvial). În urma migrării
sescvioxizilor şi humusului sub orizontul de acumulare a humusului (Au) se
conturează un orizont Es îmbogăţit rezidual cu silice, nisip fin cuarţos şi alte
particule minerale, nestructurat şi de culoare albicioasă.
O parte din produsele migrate în orizontul Bhs intră în procese de resinteză
de silicaţi secundari, astfel încât orizontul Bhs devine un orizont de formare de noi
minerale argiloase. Concomitent cu procesul propriu-zis de podzolire, în aceste
soluri, se desfăşoară şi un proces de bioacumulare în orizonturile superioare a
humusului, a bazelor de schimb, compuşilor fosforului, azotului, potasiului şi altor
elemente nutritive care asigură circuitul biologic.
Raporturile dintre procesele de podzolire şi bioacumulare variază în funcţie
de principalele condiţii pedogenetice, climă, rocă, relief, vegetaţie. Astfel, molidul
cu sistemul său de înrădăcinare superficială şi cu o litieră bogată în substanţe
hidrocarbonate şi răşini, podzoleşte cel mai puternic solul.
O rocă relativ bogată în CaCO3 împiedică procesul de podzolire ca şi formele
de relief accidentate în care procesele de eroziune împrospătează continuu materialul
mineral supus procesului de solificare.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil : O-Aou-Es-Bhs-Bs-Rn.

113
 Orizontul O are grosimi variabile şi aspect diferit, după cum el este un
orizont cu humus brut, humus brut cu moder, humus brut xeromorf sau humus brut
hidromorf.
Orizont Aou este net separat de orizontul O, are o grosime mică (5-10 cm) şi
o culoare cenuşie închisă, cu grăunţi de cuarţ vizibili în masa sa.
Orizontul Es, de grosime variabilă (15-25 cm), are o culoare cenuşie
deschisă, textură nisipoasă, nestructurat, datorită sărăcirii în coloizi organo-minerali
şi îmbogăţirii în particule de cuarţ.
Orizontul Bhs, gros de 20-40 cm, are o culoare brună, brună ruginie.
Orizontul Bhs este alcătuit din particule de cuarţ îmbrăcate în pelicule de materiale
coloidale amorfe, iar printre particulele de cuarţ se observă microagregate de
materiale amorfe.
Orizontul Bs, aflat sub Bhs, este mai deschis la culoare (brun ruginiu)
datorită acumulării de oxizi de fier şi aluminiu care, uneori, conduc la cimentarea
acestui orizont.
Materialul parental poate fi alcătuit din roci dure silicioase (Rn) sau din
depozite dezagregate, de asemenea silicioase (C).
Proprietăţi. Podzolurile au o textură uşoară. Conţinutul de humus variază
între 10-27% în orizontul Aou, scade puternic la nivelul orizontului Es, pentru a
creşte din nou în Bhs, iar raportul C/N cu valori mai mari de 16 indică humus de tip
moder, moder-humus brut. Sunt soluri puternic acide, cu valoarea pH frecvent sub 4
în Aou şi Es, oligomezobazice (V=15-30%). Podzolurile au capacitate totală de
schimb cationic scăzută în orizontul Es şi mare în Au şi Bhs datorită cantităţii mari
de materiale amorfe. Se constată o acumulare a oxizilor de Fe şi Al în orizontul Bs.
Activitatea microbiologică este foarte redusă, iar aprovizionarea cu substanţe
nutritive slabă.
Subtipuri: umbric : O-Au-Ea-Bhs-Bs-R(C) ; feriluvic: O-Au(Ao)-Ea-Bs-
R(C); histic: T-Au(Ao)-Ea-Bhs-Bs-R(C); criostagnic: O-Au(Ao)-Ea-Bhs-Bs-R(C);
litic : O-Au(Ao)-Ea-Bhs-Bs-R; scheletic : O-Au(q)(Ao(q)-Ea(q)-Bhsq-Bsq-R(C).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Podzolurile sunt soluri cu reacţie puternic
acidă, cu troficitate minerală şi azotată redusă. Elementele nutritive sunt blocate în
orizontul cu humus şi în celelalte orizonturi minerale datorită acidităţii ridicate.
Condiţiile de sol, clima şi relieful accidentat fac aproape imposibilă folosirea
podzolurilor ca soluri de cultură agricolă. Ele pot fi utilizate ca păşuni şi fâneţe în
urma defrişării pădurii. Podzolurile de sub molidişuri pot fi uneori de fertilitate
ridicată. Cele mai puţin fertile sunt podzolurile feriiluviale şi humicoferiiluviale cu
humus brut xeromorf, cu raportul C/N > 26, situate pe coame sau în treimea
superioară a versanţilor. Ameliorarea fertilităţii podzolurilor se face prin
introducerea bradului şi fagului în molidişurile pure, administrarea amendamentelor
calcice şi îngrăşămintelor (mai ales în pepiniere).

114
 PODZOL. Carpaţii Orientali, Obcina Mare, 2000
Tabel 7.2.
ORIZONTURI Aou Ea Bhs Bs1 Bs2 Bs3
Adâncime (cm) 0-6 6-20 20-24 24-40 40-55 55-70
Schelet (%) 20 30 30 40 50 60
Nisip grosier (%) 21,0 17,6 14,5 8,6 18,3 25,1
Nisip fin (%) 50,5 64,6 54,5 56,0 56,2 62,7
Praf (%) 10,8 8,8 9,3 10,5 9,9 4,6
Argilă < 0,002mm (%) 17,7 9,0 21,7 24,9 15,6 7,6
Argilă < 0,01mm (%) 26,7 13,8 27,1 31,3 20,8 9,5
Fe2O3 (%) 0,16 0,06 0,94 0,98 0,08
Al2O3 (%) 0,07 0,01 0,23 0,36 0,14
Microelemente:
17,3 21,9 33 40,1 28,1 33
Zn (ppm)
Cu (ppm) 5,3 4,8 3,7 12,9 9,6 8,5
Fe (ppm) 2679 2011 12763 10394 10468 5646
Mn (ppm) 15 25 24 40 90 37
Pb (ppm) 18,8 18,8 31,8 25,3 31,8 31,8
Cd (ppm) 0,3 0,45 0,8 0,65 0,8 0,3
Cr (ppm) 6,5 14,6 13 8,1 14,6 11,4
Ni (ppm) 9,0 18,8 15,5 15,5 12,3 12,3
Humus (%) 5,8 0,7 4,8 2,3 1,3 0,3
Azot total (%) 0,156 0,126 0,116 0,072 0,043 0,020
C/N 25,3 3,9 28,3 21,9 21,2 10,2
Ph în apă 3,6 4,1 4,0 4,3 4,3 4,6
SB (me/100 g sol) 0,7 0,3 0,5 0,2 0,1 0,2
Ca++ (me/100 g sol) 0,3 0,2 0,3 0,1 0,0 0,1
Mg++ (me/100 g sol) 0,2 0,0 0,1 0,0 0,0 0,0
K+ (me/100 g sol) 0,1 0,0 0,1 0,1 0,0 0,1
Na+ (me/100 g sol) 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
H+ (me/100 g sol) 18,5 3,5 22,4 13,8 9,4 3,2
T (me/100 g sol) 19,2 3,8 22,9 14,0 9,5 3,4
V (%) 3,7 1,4 2,2 1,4 1,2 6,1
Fosfor asimilabil (ppm) 14,9 1,5 6,4 1,3 1,5 2,6
K mobil (ppm) 109 30 65 45 38 30

115
 7.3. Criptopodzolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol brun acid Typic Humicryods
Umbric-entic
Criptopodzol (CP) criptospodic (BOcp) (pp); Typic
Podzols (Pzet-um)
(pp) Haplocryods (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont O şi/sau orizont A foarte humifer. Orizont B

criptospodic (Bcp) humifer.
Răspândire. Sunt răspândite în aceleaşi zone cu districambosolurile, în
zonele foarte reci si foarte umede din întregul lanţ carpatic, îndeosebi în subunitatea
cristalino-mezozoică.
Condiţii de formare. S-au format pe materiale parentale acide şi sărace în
argilă şi în minerale calcice si feromagneziene. Rocile pe care s-au format aceste
soluri sunr roci magmatice sau metamorfice acide, sau gresii şi conglomerate
silicioase.
Relieful este accidentat, cu versanti moderat înclinaţi şi expoziţii variabile.
Climatul este umed şi rece, iar vegetaţia este constituită din făgete,
amestecuri de fag cu răşinoase sau molidişuri pure, cu pătură ierbacee acidofilă.
Procese pedogenetice. Alterarea mineralelor primare şi secundare este foarte
activă, ajungându-se la distrucţia completă a acestora până la oxizi liberi de fier şi
aluminiu. Îu condiţiile unei reacţii puternic acide, descompunerea resturilor organice
este lentă şi incompletă, iar humusul format este foarte bogat în acizi fulvici, care,
împreună cu oxizii de aluminiu formează complexe organo-minerale pseudosolubile,
ce migrează într-un orizont inferior sub formă de materiale amorfe active. Deci, are
loc un început de podzolire humico-feriiluvială, proces ascuns de cantitatea mare de
materie organică.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă uratoarea
succesiune de orizonturi pe profil : O-Ao-Bcp-C(R).
Orizontul O este bine dezvoltat, prezintă toate cele 3 suborizonturi, dar mai
evidente sunt Of şi Oh.
Orizont Ao este mai bogat în materie organică decât orizontul similar de la
Districambosoluri.
Orizontul Bcp, gros de peste 10-20 cm, are o culoare închisă, cu nuanţe de
10YR valori<3 şi crome<2.
Proprietăţi. Cripropodzolurile au o textură uşoară, nisipo-lutoasă sau
nisipoasă, nediferenţiată pe profil. Conţinutul de humus variază între 10-30 % în
orizontul Ao şi este de tip moder (raportul C/N aproximativ 20-25). Sunt soluri slab
structurate sau nestructurate, cu reacţie puternic acidă (pH sub 4,0), oligobazice sau
oligomezobazice, slab aprovizionate cu sbstanțe nutritive. Activitatea biologica este
redusă.

116
 Subtipuri: histic : T-Au(Ao)-Bcp-C(R) ; litic : O-Au(Ao)-Bcp-R ; scheletic:
O-Au(q)(Ao(q)-Bcpq-C(R).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Criptopodzolurile au o fertilitate apropiată
de cea a podzolurilor: mijlocie pentru molidișuri si pinete şi inferioară pentru făgete
sau amestecuri de fag cu răşinoase.

CRIPTOPODZOL (SOL BRUN ACID CRIPTOSPODIC).

Munţii Suhard, N-V de Vatra Dornei, 2000
Tabel 7.3.
ORIZONTURI Aou A/B Bcp1 Bcp2 B+R CR
Adâncime (cm) 0-10 10-21 21-33 33-48 48-66 66-90
Schelet (%) 30 50 60 70 75 80
Nisip grosier (%) 57,3 57,6 38,7 51,9 58,5 54,1
Nisip fin (%) 9,4 6,5 26,7 7,0 12,6 14,9
Praf (%) 14,4 17,1 15,2 27,4 15,7 17,3
Argilă < 0,002mm (%) 18,9 18,8 19,4 13,7 13,2 13,7
Argilă < 0,01mm (%) 28,4 30,6 34,3 29,0 23,7 24,7
Humus (%) 20,3 6,1 3,5 2,1 0,7
Azot total (%) 0,390 0,130 0,172 0,100 0,054
C/N 26,1 31,8 13,9 14,0 8,8
Ph în apă 4,1 4,3 4,5 4,7 4,8 4,9
SB (me/100 g sol) 0,84 0,6 0,4 0,3 0,5 1,0
Ca++ (me/100 g sol) 0,4 0,3 0,2 0,1 0,3 0,6
Mg++ (me/100 g sol) 0,2 0,2 0,1 0,0 0,2 0,3
K+ (me/100 g sol) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0 0,0
Na+ (me/100 g sol) 0,1 0,0 0,0 0,1 0,0 0,1
H+ (me/100 g sol) 19,2 16,7 16,3 11,2 8,1 7,0
T (me/100 g sol) 20,1 16,2 16,7 11,5 8,6 8,1
V (%) 4,2 3,2 2,3 2,3 6,2 12,5
Fosfor asimilabil (ppm) 7,5 5,6 7,7 6,6 6,7 108,8
K mobil (ppm) 61 42 42 38 30 85

117
 Capitolul 9.
CLASA ANDISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnoză un
orizont andic( an), asociat la un orizont A sau B având proprietăţi andice pe cel puţin
30 cm grosime; proprietăţi andice = cantităţi apreciabile de allofane care conţin un
procent de aluminiu + ½ procent de fier extractabil de cel puţin 2%, densitate
aparentă măsurată la o umiditate corespunzătoare capacităţii de apă în câmp (0,33
atmosfere) de sub 0,9 g/cm3.

9.1. Andosolurile
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystric Andosols
Andosol (AN) Andosol (AN) Alic Hapludands
(ANdy)

Elemente de diagnoză. Orizont A urmat de orizont intermediar (AC, AR, Bv)

la care se asociază proprietăţi andice (prezenta allofanelor, multă materie organică,
densitate aparentă mică, pH în NaF peste 9,5) pe cel puţin 30 cm grosime începând
din primii 25 cm ai solului mineral.
Denumirea solului provine din limba japoneză unde "ando" înseamna sol de
culoare închisă. Aceste soluri sunt foarte răspândite în Japonia, unde au fost studiate
pentru prima oară.
Răspândire. În ţara noastră andosolurile se întâlnesc la altitudini cuprinse
între 1000-1800m, în munţii vulcanici din Carpaţii Orientali şi Apuseni: Munţii
Gutâi, Ţibleş, Călimani, Gurghiu, Harghita, Vlădeasa. Isular apar şi în alte zone
montane unde stratul litologic de suprafaţă este alcătuit din tufuri vulcanice sau alte
roci eruptive care se alterează uşor.
Condiţii de formare. Materialul parental caracteristic acestor soluri provine
din dezagregarea şi alterarea rocilor vulcanice: dacite, trahite, andezite inclusiv
tufuri şi cenuşi vulcanice.
Relieful este tipic montan, puternic fragmentat, cu versanţi cu diferite
înclinări şi expoziţii, cu drenaj extern bun.
Climatul este umed şi răcoros, cu temperaturi medii anuale cuprinse între
o
3-7 C, precipitaţii medii anuale între 900-1300 mm, indici de ariditate de 80-90 şi
regim hidric percolativ-repetat.
Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de molid, amestec de fag cu
molid sau chiar făgete pure, iar în etajul alpin sub vegetaţie de Juniperus sibirica
(ienupăr) Vaccinium myrtillus (afin) şi vegetaţie de pajişti.
Procese pedogenetice. În condiţii de climat umed are loc alterarea intensă a
rocilor efuzive, bogate în minerale necristalizate şi rezultă materiale coloidale
amorfe cunoscute sub denumirea de allofane. Acestea împreună cu materia organică

123
formează complexe humico-allofanice cu o mare capacitate de schimb cationic şi
anionic şi capacitate mare de reţinere a apei. Mineralizarea şi migrarea compuşilor
organici din aceste complexe este foarte redusă, ceea ce determină acumularea în
cantitate mare a humusului (20-30%).
În climatele temperate, cu activitate biologică intensă, în soluri bine
structurate şi expuse temporar unei uscări mai intense în sezonul estival, au loc
procese de transformare a allofanelor în minerale argiloase cristaline. Astfel se
explică prezenţa în fracţiunea fină a acestor soluri a allofanelor cât şi a mineralelor
argiloase cristaline. În climatul ecuatorial cu precipitaţii abundente şi temperaturi
ridicate dezagregarea și alterarea rocile vulcanice este foarte activă, rezultând geluri
mixte de tipul allofanelor (Păunescu, 1975).
Prezenţa activă a allofanelor în complexul absorbtiv se poate pune în
evidenţă şi prin valori foarte mari ale ph-ului determinat într-o suspensie de sol în
soluţie de NaF (testul Fields). După două minute reacţia solului devine foarte
alcalină (ph >9,4) datorită faptului că anionii de F substitue ionii de OH din
hidroxizii de Al din allofane şi în felul acesta soluţia se concentrează în ioni OH
(Păunescu, 1975). Procesul de solificare este orientat şi în direcţia debazificării şi
acidificării puternice, a acumulării intense de humus închis la culoare şi cu grad de
saturaţie în baze scăzut. Prezenţa oxizilor de fier şi aluminiu în complexul coloidal
determină şi fixarea fosforului din sol în compuşi greu solubili.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Succesiunea de
orizonturi pe profil este: Au-A/C-C sau Au-A/R-R.
Orizontul Au este gros de 20-30 cm, închis la culoare, puternic debazificat.
Orizontul A/C sau A/R are o grosime de 20-30 cm, cu valori şi crome < 3,5
la materialul în stare umedă.
Orizontul C este alcătuit din materiale rezultate din alterarea rocilor
vulcanice.
În componenţa minerală a acestor soluri predomină alofanele, care sunt
minerale amorfe rezultate din alterarea rocilor vulcanice.
Proprietăţi. Andosolurile au textură nediferenţiată pe profil, în general
mijlocie, iar structura grăunţoasă, slab dezvoltată în orizontul Au. Datorită
mineralizarii reduse, conţinutul de humus este de 14-30 %, fiind bogat în acizi
fulvici.
Prezenţa allofanelor imprimă solului o densitate aparentă redusă (< 0,85
g/cm , uneori în Au densitatea aparentă scade la 0,3-0,4 g/cm3) şi o porozitate
3

capilară ridicată, peste 40 %.

Au capacitate totală de schimb cantionic foarte mare (adesea peste 100
me/100 g sol), reacţia este puternic acidă, iar gradul de saturaţie în baze foarte
scăzut, adesea sub 30 %. Sunt soluri puţin active microbiologic şi slab aprovizionate
cu elemente nutritive.
Subtipuri: eutric : (O)-Ao-AC-C ; umbric : (O)-Au-AC-C ; molic :
(O)-Am-AC-C ; cambic : (O)- Ao-Bv-C; litic : (O)-Ao-AR-R ; scheletic :
(O)-Ao(q)-ACq-C.

124
 ANDOSOL format pe andezite bazaltoide.
Munţii Gutâi, Valea Măgura
Tabel 9.1.
ORIZONTURI Au Au/Bv Bv Bv/R Bv/R
ADANCIMI 0-20 20-36 36-56 56-70 >70
Argila < 0,002 mm (%) 17,0 12,2 5,1 3,2 1,9
Argila higroscopică (%) 10,7 10,1 10,6 10,3 10,1
SiO2 (%) 4,8 6,5 7,8 7,1 6,8
Al2O3 7,0 8,9 9,9 8,6 7,3
Total alofane (%) 14,13 18,60 21,60 21,00 17,10
Humus (%) 21,3 14,6 9,1 1,3 0,5
Azot total (%) 0,81 0,61 0,43 0,07 0,02
C/N 17,9 16,1 14,4 12,9 13,2
pH în apă 4,6 4,4 4,6 4,7 5,1
pH în NaF 10,6 10,7 10,7 10,6 10,3
Baze de schimb (me/100 g sol) 1,7 0,9 1,0 22,0 15,8
Hidrogen de schimb (me/100g. sol) 69,1 51,3 41,7 33,2 30,0
Capacitate de schimb (me/100 g sol) 70,8 52,2 42,7 55,2 45,8
Al+3 (me/100 g sol) 18,9 10,5 8,3 13,4 16,2
Al+SB (me/100 g sol) 20,6 11,4 9,3 45,4 32,1
Grad de saturație în baze (%) 2,4 2,1 2,4 5,7 34,4

Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Andosolurile sunt în mare parte soluri

forestiere acide, intens humifere, cu un volum edafic de la mijlociu la mic. În
general, andosolurile au fertilitate mijlociu-ridicată pentru molidişuri şi mijlocie
pentru făgete şi amestecuri de fag cu răşinoase. Arboretele de pe aceste soluri sunt
frecvent afectate de doborâturi de vânt datorită densităţii aparente mici şi volumului
edafic redus. Folosite ca soluri de păşuni şi fâneţe, andosolurile necesită
amendamente calcice şi îngrăşăminte organice şi minerale.

125
 Capitolul 10
CLASA PELISOLURI
În această clasă au fost incluse solurile care au un conţinut foarte ridicat de
argilă, adică cele care prezintă un orizont pelic (z) sau vetic (y) începând din primii
20 cm ai profilului şi continuând la peste 100 cm.

10.1. Pelosolurile
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Vetisol (VS) (pp), Vertic Hapludolls
Vertic Chernozem
Pelisol (PE) Pseudorendzină (PR) (pp), Vertic
(CH vr) (pp)
(pp) Haplustolls (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont pelic de la suprafaţă până la cel puţin 100 cm

adâncime.
Conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm
adâncime.
Orizontul pelic este un orizont de asociere argilos, cu peste 45% argilă,
dezvoltat pe materiale parentale argiloase, cu structură poliedrică mare în stare
umedă şi cu agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari, vizibile bine,
în stare uscată. Orizontul prezintă crăpături mari şi adânci, feţe de presiune şi, local,
feţe de alunecare, este plastic în stare umedă şi devine foarte dur în stare uscată. Are
grosime minimă de 50 cm.
Răspândire. Pelosolurile sunt răspândite în aceleaşi areale cu vertosolurile
sau alte soluri argiloase, cu care se asociază în teritoriu. Suprafeţe ocupate cu
pelosoluri au fost identificate şi pe terenuri uşor depresionare şi mlăştinoase din
câmpia de divagare Timiş-Bega, Depresiunea Oltului, Depresiunea Jijia-Bahlui.
Condiţii de formare. Sunt asemănătoare cu cele ale vertosolurilor cu
deosebirea că materialul parental este alcătuit din minerale argiloase în care
predomină illitul, cu o rigiditate mai mare a reţelei cristaline, astfel încât nu se mai
formează microrelieful de „coşcove” sau „gilgae” (Crăciun, 2000).
Procese pedogenetice. Procesele de solificare care conduc la formarea
pelosolurilor sunt: bioacumularea, stagnogleizarea slabă şi procesele repetate de
gonflare-contragere.
Conţinutul mare de argilă favorizează acumularea materiei organice prin
formarea complexelor argilo-humice şi reducerea intensităţii procesului de
mineralizare în interiorul elementelor structurale.
Pelosolurile bogate în minerale argiloase de tipul illitului nu impiedică
infiltrarea apei. Apa se infiltrează uşor prin solul structurat până când argila se
îmbibă cu apă şi spaţiul dintre elementele structurale se micşorează mult luând
dimensiunile unor pori capilari. În această stare solul prezintă un mediu anaerob cu
potenţial reducător dar nu evoluează în direcţia stagnosolurilor deoarece este lipsit
126
de pori mari necapilari în care să stagneze apa din precipitaţii şi ca urmare nu
prezintă nici culori marmorate specifice stagnosolurilor.
Procesele de gonflare-contragere nu sunt aşa de evidente ca la vertosoluri,
astfel că în masa solului nu apar crăpături adânci şi elemente structurale sfenoidale
cu feţe de alunecare.
Subtipuri: brunic: Az-(Bz)-C(z); argic: Az-Btz-C(z); gleic: Az-(BzGr)-Gr;
stagnic: Azw-(Bzw)-C(z); Az-(BzW)-C(z)W.

10.2. Vertosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Pellic Vertisols (pp),
Typic Hapluderts
(VRpe); Haplic
Vertosol (VS) Vertisol (VS) (pp); Typic
Vertisols (pp),
Haplusterts (pp)
(Vrha)

Elemente de diagnoză. Orizont vertic (y) de la suprafaţă sau imediat sub

orizontul arat până la cel puţin 100 cm adâncime
Conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm
adâncime.
Răspândire. Vertosolurile ocupă 430 000 ha (1,8% din suprafaţa României)
şi apar dispersat pe suprafeţe restrânse în Subcarpaţi, Piemontul Vestic, podişul
Getic, partea nordică a Câmpiei Române între Olt şi Argeş, Câmpia Moldovei,
câmpiile piemontane ale Banatului şi Crişurilor.
Condiţii de formare. Materialul parental are textură fină care conţine cel
puţin 30% argilă (frecvent peste 45%), predominant gonflantă, care îşi măreşte mult
volumul prin umezire.
Relieful este predominant de câmpii înalte, dealuri, piemonturi şi podişuri, la
altitudini cuprinse între 150-600 m.
Climatul este relativ umed, cu precipitaţii medii anuale cuprinse între 530-
900mm şi temperaturi medii anuale de 6-7 0C în zona forestieră şi 9-10 0C în
silvostepă.
Vegetaţia sub care s-au format iniţial vertisolurile a fost de pajişti şi de
păduri de gârniţă(Quercus frainetto). În prezent vegetaţia naturală a fost înlocuită cu
vegetaţia cultivată.
Procese pedogenetice. Conţinutul mare de minerale argiloase cu reţea
extensibilă de tipul montmorillonitului, pe fondul alternanţelor perioadelor uscate cu
cele umede determină fenomene de contragere-gonflare. În perioadele uscate în
masa solului se formează crăpături cu adâncimea de 100-120 cm, în care pătrunde
pământ din orizontul superior şi se creează presiuni puternice datorită faptului că
fisurile erau umplute cu pământ. Presiunea foarte puternică executată în urma
gonflării argilei determină alunecarea agregatelor structurale, rezultând suprafeţe
127
oblice lustruite cu înclinarea de 10-600 faţă de planul vertical. Acest proces,
determinat de umezirea şi gonflarea solului şi de alunecarea agregatelor structurale
poartă denumirea de vertisolaj. Acest proces are ca rezultat formarea structurii
sfenoidale cu feţe de alunecare şi a microreliefului specific de „gilgae” sau de
„coşcove”.
Bioacumularea şi humificarea sunt variabile în funcţie de climat şi vegetaţie,
dar acumularea humusului are loc pe o adâncime de 100-130 cm. Humusul formează
complexe cu mineralele argiloase şi oxizii de fier care imprimă solului un colorit
negru cenuşiu cu reflexe metalice, fapt pentru care vertisolurile au fost denumite şi
smolniţe, de la asemănarea cu smoala.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Vertosolurile tipice
prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ay-By-C sau numai Ay-C.
Orizontul Ay, gros de 30-50 cm, are culori închise, crome  2, conţinut
relativ ridicat de humus şi prezintă structură poliedrică mare, cu muchii şi unghiuri
ascuţite şi feţe de alunecare. Ay nu este un orizont de tranziţie, ci este un orizont
caractersitic numai vertisolurilor.
Orizontul By este prezent la vertisolurile situate în zone mai umede, are
grosimi de 25-35 cm, culoare brună sau brună ruginie închisă, textură argiloasă şi
structură prismatică.
Orizontul C, alcătuit din depozite argiloase grele, are nuanţe diferite (ruginii,
brune închise, negricioase).
Proprietăţi. Datorită materialului parental argilos, vertosolurile prezintă pe
tot profilul textură fină (argilo-lutoasă, argiloasă), nediferenţiată pe profil sau slab
diferenţiată în cazul vertisolurilor cu orizont By. Datorită variaţiei mari de volum (în
perioadele umede solurile gonflează, iar în cele secetoase se contrag), în masa
solului au loc procese vertice (verto în limba latină înseamnă întoarcere, răsturnare).
Structura este caracteristică de fragmentare, generată de crăpăturile ce apar în masa
solului. Agregatele structurale sunt mari şi compacte, aşa încât solul prezintă
proprietăţi hidrofizice şi de aeraţie puţin favorabilă. Conţinutul de humus variază
între 1-2 % până la 3-4 %. Sunt soluri cu capacitate mare de schimb cationic (40-60
me/100g sol) datorită conţinutului ridicat de argilă, cu grad de saturaţie în baze de
80-90 % şi reacţie de la neutră la slab acidă, pH-ul fiind cuprins între 6-7, mijlociu
aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu activitate microbiologică deficitară.
Subtipuri: brunic : Ay-(By)-C(y); stagnic: Ayw-(Byw)-C(y);
Ay-(ByW)-C(y)W; gleic : Ay-(ByGr)-Gr; nodulocalcaric: Ay-(By)-C(y); salinic:
Aysc-(Bysc)-C(y); Ay-(Bysa)-C(y0sa; sodic (alcalic): Ayac-(Byac)-C(y);
Ay-(Byna)-C(y)na.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Datorită proprietăţilor fizice, fizico-
chimice, hidrofizice şi de aeraţie nefavorabile, vertosolurile au o fertilitate scăzută.
Fiind situate în zone diferite (câmpie, deal, podiş) şi utilizarea lor este foarte variată.
Sunt folosite în cultura plantelor de câmp, ca pajişti, iar pe alocuri sunt ocupate de
păduri de gârniţă, care realizează clase de producţie mijlocii sau inferioare. Măsurile
de ameliorare efectuate pe aceste soluri au rolul de a îmbunătăţi regimul aerohidric
şi de a reduce consistenţa solului şi sunt reprezentate prin: arături adânci efectuate în
128
perioade cu umiditate optimă, drenaje, administrarea de îngrăşăminte organice şi
chimice. Sunt soluri contraindicate pentru cultura legumelor, pomilor fructiferi şi
viţei de vie.

VERTOSOL. Câmpia Jijiei superioare, colinele Başeului, 2000

Tabel 10.1.
ORIZONTURI Ap Ap Am Acy Ccay1 Ccay2
21- 38- 60-
Adâncime (cm) 0-10 10-21 118-140
38 60 118
Nisip fin (%) 2,1 1,9 2,5 1,9 1,2 0,9
Praf (%) 25,6 26,8 25,2 25,6 26,0 26,1
Argilă < 0,002mm (%) 72,3 71,3 72,3 72,5 72,8 73,0
Argilă < 0,01mm (%) 95,1 91,3 90,8 93,5 95,2 98,4
D (g/cm3) 2,65 2,65 2,68 2,68 2,70 -
Da (g/cm3) 0,97 1,23 1,22 1,26 1,26 1,52
Pt (%) 54,0 54,1 54,7 53,1 53,0 43,3
Pa (%) 14,23 8,59 9,56 9,0 8,9 0,7
Rez. penetr (kgf/cm2) 27 34 33 32 29 42
CH (%) 15,0 15,2 16,3 15,0 13,2 12,3
CO (%) 22,5 22,8 24,4 22,5 19,8 18,4
CC (%) 41 37 37 35 35 28
CT (%) 55,6 43,9 44,8 42,1 42,0 28,4
CU (%) 18,5 14,2 12,6 12,5 15,2 9,6
Humus (%) 6,72 6,48 4,68 4,20 - -
Azot total (%) 0,218 0,104 0,246 - - -
C/N 20,9 42,2 12,9 - - -
CaCO3 (%) - - - 7,0 18,0 17,4
Ph în apă 6,51 6,45 6,67 7,14 7,69 8,01
SB (me/100 g sol) 31,92 32,61 32,32 37,13 28,66 26,66
Ca++ (me/100 g sol) 22,05 22,60 21,68 35,87 26,97 24,62
Mg++ (me/100 g sol) 8,42 8,70 9,79
K+ (me/100 g sol) 1,26 1,02 0,56 0,73 0,67 0,63
Na+ (me/100 g sol) 0,19 0,20 0,29 0,53 0,92 1,41
H+ (me/100 g sol) 3,76 4,05 1,90 - - -
T (me/100 g sol) 35,68 36,56 34,23 37,13 28,56 26,66
V (%) 89,5 88,9 94,4 100,0 100,0 100,0
Fosfor asimilabil (ppm) 12 8 2 6 - -
K mobil (ppm) 467 428 296 301 - -

129